1ra-960/2021 — art. 186 alin. 4 lit. b, c, d CP

1ra-960/2021 — art. 186 alin. 4 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-960/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatului Paraico Artiom prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 10 ianuarie 2019

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Paraico Artiom Xxxx, născut la xxxxxx, originar din or.

xxxx, str. xxxx și domiciliat temporar în mun. xxxx, str.

xxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Paraico Artiom a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Paraico Artiom i s-a stabilit pedeapsa definitivă

de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei stabilite a fost

inclusă parțial durata pedepsei executate, stabilite prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 04 martie 2016 și încheierea judecătoriei Orhei din

23 februarie 2017, stabilindu-i lui Paraico Artiom pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate o pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare.

Prin aceeași sentință, au fost recunoscuți vinovați și condamnați Roșca

Nicolae și Fugari Samir, în privința cărora hotărârile judecătorești nu se contestă

cu recurs ordinar.

1

De asemenea, prin sentință a fost dispusă încasarea de la Paraico Artiom,

Roșca Nicolae și Fugari Samir în beneficiul lui Neruh Serghei, în mod solidar,

prejudiciul material în mărime de 62614 lei 72 bani.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Paraico Artiom

împreună cu Fugari Samir și minorul Roșca Nicolae, la data de 08 iulie 2014, ora

01:30, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, repartizând în prealabil

rolurile între ei, s-au deplasat spre casa de locuit situată pe adresa: mun. xxxxx,

str. xxxxxxxx. Acolo, Fugari Samir și Roșca Nicolae, prin ușa de intrare care era

descuiată, au pătruns în casa de locuit, ce aparține lui Șișancov Oleg, iar Paraico

Artiom a rămas în stradă pentru a-i preveni despre apariția cărorva persoane.

Aflându-se la etajul 1 al casei de locuit, Fugari Samir împreună cu Roșca Nicolae

au sustras un laptop de model “Sony Vayo” la preț de 5000 lei, telefon mobil de

model “Nokia 105” cu IMEI 358988052047515 în care era introdusă cartela sim

068811129 la preț de 599 lei, bani în sumă de 600 lei și 150 euro, care conform

datelor BNM constituie suma de 2868,68 lei, după care, împreună cu Paraico

Artiom, au părăsit casa de locuit și s-au ascuns de la locul comiterii infracțiunii,

cauzându-i părții vătămate Șișancov Oleg o daună în proporții considerabile în

valoare de 9067,68 lei.

Ulterior, Paraico Artiom a vândut laptop-ul de model “Sony Vayo” sustras,

lui Arseni Constantin.

În continuare, la 10 iulie 2014, în perioada de timp de la ora 00:00 până la ora

05:00, Paraico Artiom împreună cu Fugari Samir și minorul Roșca Nicolae, având

același scop - al sustragerii bunurilor altei persoane, repartizând în prealabil între

ei rolurile, s-au deplasat spre casa de locuit situată pe adresa: mun. xxxx, str.

xxxxxx. Acolo, Fugari Samir și Roșca Nicolae sărind gardul au pătruns în casa de

locuit ce aparține lui Neruh Serghei, iar Paraico Artiom a rămas în stradă pentru a-

i preveni despre apariția cărorva persoane. Aflându-se la etajul 1 al casei de locuit,

Fugari Samir împreună cu Roșca Nicolae au sustras o tabletă de model „iPAD

MC984ZP/A” cu nr. IMEI 012667009814429 la preț de 11940,38 lei, un telefon

de model „iPhone 4S” cu nr. IMEI 013051002223640 la preț de 19120,80 lei,

telefonul mobil de model „Nokia 206” cu nr. IMEI 354126057291853, la preț de

1404,75 lei, din portmoneul soției aflat în geantă, bani în sumă de 2500 lei, și 50

dolari SUA, ce constituie suma de 702,38 lei, din portmoneul său - bani în sumă

de 3400 lei, 400 de dolari SUA ce constituie suma de 5619 lei, 250 euro ce

constituie suma de 4780,20 lei și 14700 ruble rusești ce constituie suma de

6692,28 lei, cheia cu telecomanda de la automobilul de model „Lexus LS460V cu

n/î xxxxxx”. Apoi, Fugari Samir și cu minorul Roșca Nicolae au părăsit casa prin

altă fereastră din bucătărie, folosindu-se de cheia cu telecomandă, au pătruns în

automobilul de model „Lexus LS460V” cu n/î xxxxx, parcat în curtea casei, de

unde bunuri materiale nu au sustras. Sărind gardul, Fugari Samir, Roșca Nicolae și

Paraico Artiom, s-au ascuns de la locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții

2

vătămate, Neruh Serghei daune în proporții mari în sumă totală de 62214,72 lei.

Ulterior, Paraico Artiom a vândut telefonul mobil de model „iPhone 4S”

sustras, lui Barbăroșie Ivan.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Paraico Artiom pe ambele

episoade în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Alexandru în numele inculpatului Paraico Artiom, solicitând casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Paraico Artiom să fie achitat de sub învinuirea înaintată, din motiv că faptele

nu au fost săvârșite de inculpat.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- la materialele cauzei nu a fost administrată nici o probă ce ar demonstra că

Paraico Artiom ar fi avut un careva aport la săvârșirea infracțiunilor în care este

învinuit, or, conform explicațiilor date în cadrul urmăririi penale, ultimul nici

măcar nu s-a aflat la locul comiterii infracțiunilor și nici părțile vătămate, nici

careva martori nu au văzut că inculpatul Paraico Artiom ar fi săvârșit infracțiunea

de furt;

- partea acuzării își întemeiază învinuirea exclusiv pe declarațiile lui Roșca

Nicolae și Fugari Samir, declarații ce urmează a fi apreciate de către instanța de

judecată critic, deoarece în calitatea lor de bănuiți, învinuiți sau inculpați nu au

fost și nu puteau fi preveniți pentru careva răspundere penală ce o poartă pentru

darea declarațiilor false. Alte careva probe ce ar demonstra sustragerea sau

participarea inculpatului Paraico Artiom la sustragere, la materialele cauzei nu

sunt;

- în ședința primei instanțe la audierea inculpaților, atât Fugari Samir cât și

Paraico Artiom au menționat că nu recunosc o parte din declarațiile date la etapa

urmăririi penale, deoarece semnăturile de pe procesele verbale ale acțiunilor de

urmărire penală nu le aparțin. Partea acuzării, reieșind din raționamentul că

inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, urma să demonstreze și să

elimine toate dubiile în probarea învinuirii, fapt ce în opinia apărării nu s-a produs;

- procesul-verbal de ridicare a telefonului de model „IPhone” de la

Barbaroșie Ivan, recipisa în care se regăsesc datele de identitate a lui Paraico

Artiom, însuși inculpatul a menționat că a vândut acest telefon lui Barbaroșie Ivan,

însă acest telefon nu l-a furat, dar l-a procurat, neștiind despre proveniența lui, fapt

ce confirmă încă o dată că telefonul nu a fost sustras, nu a participat la sustragerea

lui și nu a știut despre proveniența lui deoarece în recipisa eliberată lui Barbaroșie

Ivan au fost indicate datele corect. Logic, în momentul în care știi că un bun este

sustras, sau ai participat la sustragerea lui, nu indici careva date de identitate,

pentru a nu fi descoperit;

3

- la faza urmăririi penale, Paraico Artiom a înaintat o cerere de fi audiat ca

martor Esmanciuc Victor, care a susținut versiunea inculpatului Paraico Artiom

precum că el a achitat 50 Euro cumpărătorului, pentru Paraico Artiom, ulterior

conform datelor existente la materialele cauzei, Paraico Artiom a vândut telefonul

lui Barbaroșie Ivan și a întors cei 50 Euro lui Esmanciuc Victor;

- în ce privește înregistrările video aflate la materialele cauzei, care în

viziunea acuzării de stat ar demonstra faptul că inculpații s-ar fi aflat toți trei pe

str. Ceachir nr. 15, însuși organul de urmărire penală indică locul unde ar fi avut

loc sustragerea ca fiind str. Ialoveni și a avut loc la data de 20 iulie 2014 și nu la

10 iulie, data în care se pretinde că ar fi avut loc sustragerea bunurilor indicate în

rechizitoriu. Astfel, nu este clar de unde, când, de către cine și de la cine au fost

ridicate aceste înregistrări, or, Strada Ialoveni nu se află nici măcar în vecinătatea

străzii Ceachir;

- în înregistrările video cercetate de către organul de urmărire penală și

anexate la materialele cauzei penale este vizibil faptul că doar o persoană a urcat

peste un oarecare gard din interior către exterior. Atât persoana care a încercat să

sară gardul, cât și celelalte persoane pretinși făptuitori sunt imposibil de

recunoscut datorită calității imaginilor. Acest mijloc material de probă nu putea fi

pus la baza sentinței instanței de judecată, întrucât nu a fost vizualizat și cercetat în

cadrul ședinței de judecată;

- la materialele cauzei, lipsește un careva act prin care ar fi fost evaluate cel

puțin cu aproximație valoarea bunurilor sustrase în corespundere cu prețul de piață

real, existent la data săvârșirii infracțiunii, iar valoarea bunurilor a fost stabilită

exclusiv de către părțile vătămate;

- nici la etapa urmăririi penale, nici pe parcursul examinării cauzei în instanța

de judecată, nici una din părțile vătămate nu a înaintat nici o acțiune civilă, prin

urmare, instanța de judecată neîntemeiat și ilegal a admis acțiunea civilă, care nu a

fost depusă;

- potrivit proceselor-verbale de audiere a părților vătămate în ședințele de

judecată, rezultă că Șișancov Oleg susține cererile de împăcare și nu are nici o

pretenție față de nimeni, iar Neruh Serghei nu a solicitat măcar verbal încasarea a

careva sume de bani.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută fără modificări

sentința contestată.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a

ajuns la concluzia că inculpatul Paraico Artiom a săvârșit infracțiunile prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

La fel, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea

sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

4

acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a considerat că afirmațiile avocatului reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării, menționând astfel că, prima instanță în sentința corect

și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.b), c), d) și art. 186

alin.(2), lit. b), c), d) Cod penal, luând în considerare probele administrate legal de

către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta

cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatului Paraico Artiom

privind nevinovăția sa în comiterea faptelor penale incriminate, se combat prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și martorilor, precum și probele

scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de

furt.

Examinând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vinovăția inculpatului Paraico Artiom prin următoarea

sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între

ele, cum ar fi:

- declarațiile părților vătămate Șișancov Oleg, Neruh Serghei;

- declarațiile martorilor Arseni Constantin, Barbaroșie Ivan, Margarint

Andrei;

- ordonanța privind efectuarea percheziției la domiciliu lui Arseni Constantin

din 29 iulie 2014 și procesul-verbal de percheziție din 30 iulie 2014, în rezultat

fiind depistat laptopul de model „Sony Vaio” sustras la 08 iulie 2014 (f.d. 45, 50,

vol. II);

- procesul-verbal a recunoașterii obiectului după fotografie din 4 august

2014, prin care partea vătămată Șișancov Oleg recunoaște laptopul sustras (f.d. 57,

vol. II);

- procesul-verbal de examinare a obiectului și ordonanța de recunoaștere și

anexare la cauza penală din 31.07.2014 (f.d. 59, 64 vol. II);

- ordonanță de ridicare a obiectului și procesul-verbal de ridicare din 25 iulie

2014, prin care s-a constatat că de la Barbaroșa Ivan a fost ridicat telefonul mobil

de model „iPhone 4S” și un fragment de hârtie în original cu inscripții (f.d.61, 62,

vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.07.2014 (f.d. 64, vol.I);

5

- ordonanță de recunoaștere și anexare a corpului delict la cauza penală (f.d.

66, vol. I);

- ordonanța de ridicare din 25.07.2014, prin care au fost ridicate înregistrările

video de la CC „Fidesco” pe suport electronic și procesul-verbal de examinare a

obiectului (f.d. 73-77, vol.l);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 05.08.2014 a recipisei cu

inscripția: ”Eu, Fugari Samir am dăruit iPad persoanei Margarint Andrei.... sunt

responsabil că acesta nu va avea probleme cu ipadul dat, 10 iulie 2014, ora

09.20” și a înregistrărilor audio de pe telefonul lui Margarint Andrei (f.d. 9, 10,

vol. III);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 06.08.2014 a recipisei în

original (f.d.13, vol. III);

- procesul-verbal al examinării înregistrărilor audio din 06.08.2014 și

ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală (f.d.

13,14, vol. III);

- procesele-verbale de reconstituire a faptei din 28.07.2014 și din 09.09.2014

(f.d. 117, 120 vol. III);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.08.2014 a descifrărilor

telefonice de la SA „Orange”, care stabilește legătura prin apelurile telefonice

între învinuiții Paraico Artiom, Fugari Samir și Roșca Nicolae, ce demonstrează

faptul că toți învinuiții au participat la infracțiunile din data de 8 iulie 2014 și 10

iulie 2014 (f.d. 104, vol. III);

- procesul-verbal al examinării obiectului și ordonanța de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte la cauza penală a cheii cu telecomandă de la

automobilul de model „Lexus LS460L” cu n/î xxxxx (f.d. 128-129, vol. III);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.07.2014 (f.d. 10, vol. I-

cauza penală nr. 2014421391);

- raportul de expertiză dactiloscopică nr. 6608 din 13.07.2014, din care

rezultă că urmele ridicate în cadrul cercetării la fața locului din casa de locuit de

pe str. xxxxxx, mun. Chișinău a fost creată de degetul mijlociu al mâinii stângi a

lui Roșca Nicolae (f.d. 26, vol. I - cauza penală nr. 2014421391).

Instanța de apel a indicat că în acțiunile inculpatului Paraico Artiom este

prezentă latura obiectivă a infracțiunii de furt, or, deși în ședința de judecată,

inculpatul Paraico Artiom a negat categoric săvârșirea faptelor incriminate, în

sensul dat, instanța de apel a considerat afirmațiile date declarative și le-a apreciat

critic, în contextul în care, la caz, faptul comiterii faptelor incriminate lui Paraico

Artiom, se confirmă integral prin declarațiile inculpaților Fugari Samir și Roșca

Nicolae, care în cadrul urmăririi penale au relatat că anume Paraico Artiom

rămânea în stradă pentru a-i preveni pe Fugari Samir și Roșca Nicolae despre

apariția cărorva persoane, atunci când ultimii sustrăgeau pe ascuns și ilegal bunuri

din domiciliile părților vătămate.

6

La fel, instanța de apel a atestat că cele relatate în cadrul urmăririi penale de

către inculpații Fugari Samir și Roșca Nicolae, se confirmă și prin procesele-

verbale de reconstituire a faptei din 28.07.2014 și din 09.09.2014, prin care ultimii

au descris detaliat toate acțiunile sale de pătrundere în domiciliul părții vătămate

în scopul sustragerii careva bunuri.

Instanța de apel a remarcat că deși inculpații Fugari Samir și Roșca Nicolae

au recunoscut faptele incriminate în cadrul urmăririi penale, aceștia deja în ședința

primei instanțe, au negat categoric cele incriminate de acuzatorul de stat, iar

nerecunoașterea celor incriminate, în opinia instanței de apel constituie o metodă

de apărare, fără a avea un suport probatoriu.

Cu referire la bunurile sustrase de la partea vătămată Neruh Serghei din data

de 10 iulie 2014, instanța de apel a indicat că învinuirea adusă inculpatului Paraico

Artiom este dovedită prin declarațiile martorului Margarint Andrei, care fiind

audiat în prima instanță, a relatat că, activând în calitate de taxist, în anul 2014, pe

10 iulie, era prin zona sectorului Centru și a luat o comandă. A ieșit Samir și i-a

spus destinația unde pleacă - or. Ștefan Vodă. El, ca taximetrist, i-a spus prețul, iar

Samir a acceptat și au plecat. Când au ajuns înapoi la Chișinău, Samir i-a spus că

nu are cu ce să-i achite, i-a propus un Ipad, de culoare sură, i l-a lăsat garant, ca

seara sau a doua zi să-i aducă banii. Samir chiar i-a dat și o recipisă. Ipad-ul

ulterior l-a vândut la piața din str. Calea Basarabiei cu 100 euro.

Instanța de apel a menționat că cele declarate de martorul Margarint Andrei,

coroborează cu acțiunea procesuală penală de ridicare din 05.08.2014 a recipisei

cu inscripția: ”Eu, Fugari Samir am dăruit iPad persoanei Margarint Andrei....

sunt responsabil că acesta nu va avea probleme cu ipadul dat, 10 iulie 2014, ora

09.20” și a înregistrărilor audio de pe telefonul lui Margarint Andrei.

Instanța de apel a reținut ca probă și procesul-verbal de examinare a

obiectului din 25.08.2014 a descifrărilor telefonice de la SA „Orange”, care

stabilește legătura prin apelurile telefonice între învinuiții Paraico Artiom, Fugari

Samir și Roșca Nicolae, ce demonstrează faptul că toți învinuiții au participat la

infracțiunile din data de 8 iulie 2014 și 10 iulie 2014, fapt ce denotă cert că

învinuirea adusă lui Paraico Artiom, se întemeiază pe probe pertinente și

concludente care coroborează între ele.

Instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că acuzatorul de stat

nu a prezentat probe directe ce ar confirma că inculpatul Paraico Artiom a comis

infracțiunile, or, din materialele acumulate în cadrul urmăririi penale, a constatat

că Fugari Samir și Roșca Nicolae au indicat direct la Paraico Artiom ca persoană

care rămânea în stradă pentru a-i preveni pentru o eventuală apariție a pesoanelor

străine, iar acestea afirmații coroborează cu probele scrise și cercetate în ședința de

judecată.

Cu referire la faptul că, în ședința primei instanțe la etapa audierii

inculpaților, atât Fugari Samir cât și Paraico Artiom au menționat că nu recunosc o

7

parte din declarațiile date la etapa urmăririi penale, deoarece semnăturile de pe

procesele- verbale ale acțiunilor de urmărire penală nu le aparțin, instanța de apel

a considerat această critică ca declarativă, notând că aceștia la etapa dată de

audiere au fost asistați de apărători, cu atât mai mult, la materialele cauzei nu sunt

careva plângeri din partea inculpaților cu privire la pretinsele falsificări de

semnătură.

La fel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată afirmația apărătorului

precum că, din înregistrările video cercetate de către organul de urmărire penală și

anexate la materialele cauzei penale este vizibil faptul că doar o persoană a urcat

peste un oarecare gard, or, faptul că toate trei persoane la caz, au participat la

comiterea infracțiunii de furt, se confirmă prin probele cercetate în ședința de

judecată care coroborează cu înregistrările video.

Cu referire la faptul invocat de avocat în cererea de apel, precum că Șișancov

Oleg a susținut cererile de împăcare și nu are nici o pretenție față de nimeni,

instanța de apel a indicat că e neîntemeiat, în contextul în care, instanța de apel a

reținut că potrivit declarațiilor părții vătămate Șișancov Oleg, date în ședința de

judecată, rezultă că aceasta a susținut cererea de împăcare cu Roșca Nicolae, iar

faptul invocat de partea vătămată că a iertat toți băieții și nu are pretenții față de

aceștia, nu constituie temei de eliberare a lui Paraico Artiom de răspundere penală

pentru faptele comise.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a conchis că prima instanță la

individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Paraico Artiom, a ținut

cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii mai puțin grave

prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunile au fost

săvârșite din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a fost condamnat,

totodată, acesta nu este încadarat în câmpul muncii, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, nu are persoane la întreținere, lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante.

Astfel, din analiza circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel de

înainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate, instanța de apel a considerat

că în coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor și

personalitatea inculpatului, instanța de apel a constat că corijarea și reeducarea

acesteia este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an 6 luni, pentru fiecare infracțiune în parte, cu aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa definitvă de 2 ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 04.03.2016, Paraico Artiom a fost condamnat în baza art. 188

alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal la 9 ani închisoare, iar prin încheierea

Judecătoriei Orhei din 23.02.2017, în temeiul art. 13 Legea nr. 210 privind

8

amnistia, termenul de pedeapsă sub formă de închisoare în partea neexecutată a

fost redus cu 1 an 10 luni 27 zile.

Astfel, în termenul pedepsei stabilite, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, a

fost inclusă parțial durata pedepsei executate, stabilite prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 04.03.2016 și încheierea judecătoriei Orhei din 23

februarie 2017, stabilindu-i defenitiv lui Paraico Artiom o pedeapsă pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate de 9 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a considerat că prima instanță justificat a dispus încasarea în

mod solidar, din contul inculpatului Paraico Artiom, Roșca Nicolae și Fugari

Samir în beneficiul părții vătămate Neruh Serghei a prejudiciului material în sumă

de 62614, 72 lei, or, anume acest prejudiciul a fost cauzat prin infracțiune.

De asemenea, instanța de apel a considerat neveridică afirmația apărătorului

precum că, Neruh Serghei nu a solicitat încasarea a careva sume de bani, or, partea

vătămată, fiind audiată în cadrul urmăririi penale, totodată, fiind recunoscută în

calitate de parte civilă, a declarat că prejudiciul cauzat prin infracțiune este

considerabil, iar în cadrul cercetării judecătorești, Neruh Serghei a menționat că

susține declarațiile date anterior și susține pretențiile care le-a avut, fapt ce denotă

că, prima instanță justificat a dispus încasarea prejudiciului din contul inculpaților.

Bargan Alexandru în numele inculpatului Paraico Artiom, care indică temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, și

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie încetat procesul penal în privința lui Paraico Artiom, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În argumentarea recursului, recurentul invocă aceleași argumente invocate în

cererea de apel descrise la pct. 2 a prezentei decizii și că:

- instanțele de judecată au adoptat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției adoptate lipsește, instanța а admis

о еrоаrе grаvă de fapt, саrе а afectat soluția instanței;

- există o cauză de înlăturare a răspunderii penale;

- instanțele de judecată nu au examinat în ansamblu nici una din probele

prezente la materialele cauzei, nu au stabilit coroborarea dintre acestea și nu au

explicat în baza căror probe și circumstanțe au adoptat și menținut sentința de

condamnare;

- nu a fost stabilită corect starea de fapt și de drept, precum și stabilirea și

cumularea pedepselor;

- nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de către apărare la etapa

dezbaterilor judiciare;

- nu a fost luat în calcul că termenul de prescripție de tragere la răspundere

penală a expirat, fapt ce în temeiul art. 16, 53, 60 Cod penal, în coroborare cu art.

9

275, 285, 332, 391 Cod de procedură penală, duce la liberarea inculpatului de

răspundere penală și încetarea procesului penal în ședința de judecată;

- infracțiunile de care se învinuiește Paraico Artiom au fost comise la 08 și 10

iulie 2014, iar termenul în interiorul căruia inculpatul putea fi recunoscut vinovat

și condamnat printr-o hotărâre definitivă era până la 10 iulie 2019, însă instanța de

apel nu a luat în considerare acest fapt și a condamnat o persoană peste 6 ani și 2

luni din momentul când se pretinde că infracțiunea a fost comisă, ce contravine

prevederilor art. 16, în coroborare cu art. 53, 60 Cod penal.

procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru admisibilitatea

acestuia, din motiv că a fost omis de instanța de apel aspectul privind intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în prezenta speță.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să

caseze parțial hotărârea, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu

se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate. Or, art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în limitele prevederilor

arătate în alin.(1), instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate

și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale

cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul drept temeiuri pentru

declararea recursului indică prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de

procedură penală, sub aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

10

se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt și că există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, prevăzută de art. 60 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată, sub aspectul că există o

cauză de înlăturare a răspunderii penale.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, corect a

menținut soluția primei instanțe prin care a fost constatată vinovăția inculpatului

Paraico Artiom în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal pe ambele episoade din 08.07.2014 și 10.07.2014, aceasta fiind

dovedită prin cumulul de probe administrat la urmărirea penală și cercetat de prima

instanță, verificat de instanța de apel, analizat și apreciat corect prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, însă instanța de apel nu a ținut cont de intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod

penal.

Colegiul penal lărgit notează că din materialele cauzei, din Rechizitoriu (f.d.

172-174, vol. III), ordonanța de modificare a învinuirii (f.d. 180, 181 vol. VI) și

fapta constatată în sentința primei instanțe (f.d. 2-3, vol. VII), rezultă că Paraico

Artiom a fost recunoscut vinovat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, în două episoade comise la 08.07.2014 și

10.07.2014.

De asemenea, Colegiul penal lărgit indică că infracțiunile de comiterea

cărora a fost recunoscut vinovat și condamnat Paraico Artiom prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, prin prisma art. 16 alin. (3) Cod penal, fac parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează

de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

Totodată, conform dispozițiilor art. 60 alin. (3), (4) Cod penal, în cazul

săvârșirii de către persoană a unei noi infracțiuni, prescripția se calculează pentru

fiecare infracțiune separat. Prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea

termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care,

conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen

mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul

săvîrșirii unei infracțiuni noi.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că inculpatul Paraico Artiom prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04 martie 2016, a fost

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, infracțiune ce

potrivit acestei sentințe a fost comisă la 25 aprilie 2015.

Prin urmare, se atestă că în speță prescripția de tragere la răspundere penală

a inculpatului Paraico Artiom, ce inițial a curs de la 10 iulie 2014 a fost întreruptă,

11

prin săvârșirea de către Paraico Artiom la 25 aprilie 2015 a infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, or sancțiunea acesteia prevede

posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 8 la 10 ani, adică pe un termen

mai mare de 2 ani și are ca efect întreruperea curgerii prescripției de tragere la

răspundere penală în prezenta speță. Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit

consideră că în speță calcularea curgerii termenului de prescripție începe din data

de 25 aprilie 2015.

Colegiul penal lărgit constată că termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală de 5 ani în prezenta speță, a curs din 25 aprilie 2015 și a expirat

la 25 aprilie 2020, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 septembrie

2020, deja după expirarea termenului de prescripție.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a omis să verifice

chestiunea privind intervenirea în speță a termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, contrar prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3), 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, fapt ce afectează soluția primei instanțe și a instanței de apel

în partea stabilirii pedepselor și aplicării art. 84 alin. (1), (4) Cod penal și

determină incidența în prezenta speță a temeiului de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, sub aspectul că există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, și anume a intervenit termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală.

a fi admis, casate sentința primei instanțe și decizia instanței de apel în partea

stabilirii pedepselor și aplicării art. 84 alin. (1), (4) Cod penal, rejudecată cauza în

această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, conform prevederilor art. 389 alin.

(4) pct. 3) Cod de procedură penală, de liberare de pedeapsă penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție, în rest a fi menținute hotărârile atacate ca

legale și întemeiate.

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bargan Alexandru în

numele inculpatului Paraico Artiom, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 10 ianuarie 2019 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Paraico Artiom

Xxxxx în partea stabilirii pedepselor și aplicării art. 84 alin. (1), (4) Cod penal,

rejudecă cauza în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Paraico Artiom Xxxxxx recunoscut vinovat în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal (episod din 08.07.2014) și art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal

(episod din 10.07.2014), se liberează de pedepsele stabilite în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, conform prevederilor art. 60 Cod penal.

12

Paraico Artiom Xxxxx nu urmează a fi eliberat din penitenciar, deoarece

are de executat pedeapsa penală în baza sentinței Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 04 martie 2016.

În rest se mențin hotărârile atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

13