1ra-1487/2021 — art. 27, 171 alin. 2 lit. b, b-2, 201-1 alin. 1 lit. b, 320-1 CP

1ra-1487/2021 — art. 27, 171 alin. 2 lit. b, b-2, 201-1 alin. 1 lit. b, 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1487/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

judecători – Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului Sorici Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 23 iunie 2020 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Sorici Ion Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat Sorici Ion de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la:

- art.27, art.171 alin.(2) lit. b), b2) Cod penal și conform legii, prin aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis;

- art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal și conform legii, prin aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) ani 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis;

- art.3201 Cod penal și conform legii, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- art.3201 Cod penal și conform legii, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 8 (opt) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

1

- art.3201 Cod penal și conform legii, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1(unu) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

partial al pedepselor, i s-a stabilit lui Sorici Ion pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Au fost trecute în contul statului cheltuielile de judecată pentru efectuarea

expertizei judiciare în mărime de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei.

26 octombrie 2019 aproximativ pe la ora 13:00, fiind sub influența alcoolului și

aflându-se în casa tatălui său Xxxxx situată în satul Căbăiești, r-nul Călărași,

intenționat, având scopul de a-și satisface pofta sexuală, a pătruns în odaia fiicei sale

minore Xxxxx, a.n. Xxxxx, căruia i-a propus de a întreține relații sexuale cu el, apoi

aplicând forța fizică asupra ei, manifestată prin îmbrâncituri pe pat și imobilizarea

mânilor la spate, având intenția de a o dezbrăca de pantaloni deschizându-i fermuara,

însă din motive indepentente de voința acestuia, nu și-a dus intenția criminală până

la capăt, deoarece minora a reușit să opună acestuia rezistență fizică, prin respingerea

cu mâniile și lovirea cu picioarele peste diferite părți ale corpului, urmare cărui fapt

agresorul a scăpat-o din mâinile sale, iar ea descălțată a fugit din casă în stradă.

Acțiunile lui Sorici Ion au fost calificate în temeiul art. 27, art. 171 alin. (2) lit.

b), b2 ) Cod penal, tentativă de viol, adică tentativa unui raport sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui

minor ce este membru de familie.

Tot Sorici Ion, la 14 februarie 2020 aproximativ pe la ora 20 fiind sub influența

alcoolului și aflându-se la domiciliul tatălui său Xxxxx, amplasată în satul Căbăiești,

raionul Călărași, unde locuiește permanent și fiica sa minoră, Xxxxx, a.n. Xxxxx, cu

care în ultima perioadă de timp permanent inițiază diferite conflicte și sistematic

aplică forța fizică și psihică asupra ei, astfel el având intenția directă de a o izola și

a o intimida în scop de a impune voința sa și controlul său personal asupra fiicei

minore, demonstrând supremație și un comportament inadecvat în relația cu familia

sa, numind-o cu diferite cuvinte necenzurate, a lovit-o de mai multe ori cu un scaun,

pricinuindu-i 20 echimoze pe spate și care conform raportului de expertiză se califică

ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile lui Sorici Ion au fost calificate în temeiul art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal - acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin: izolare, intimidare în scop de impunere a

voinței sau a controlului personal asupra victimei.

Tot Sorici Ion, la 18 martie 2020 aproximativ pe la ora 11, fiind sub influența

alcoolului, intenționat nu a respectat cerințele ordonanței de protecție a victimei

violenței în familie, astfel el a venit la domiciliul tatălui său Xxxxx, situat în satul

2

Căbăiești, raionul Călărași, unde permanent locuiește și fiica sa minoră Xxxxx, a.n.

Xxxxx și a inițiat o ceartă cu aceștia, amenințându-i cu răfuiala fizică, prin urmare

el a ignorat și nu a executat ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Strășeni,

sediul Călărași din data de 21 februarie 2020, prin care era obligat începând cu data

emiterii ordonanței de protecție să părăsească domiciliu victimelor violenței în

familie – Xxxxx și Xxxxx, să stea departe de locul aflării victimelor la o distanță de

50 metri, și să nu contacteze sub nici o formă cu aceștia pe un termen de 90 zile,

începând cu 21 februarie 2020.

Acțiunile lui Sorici Ion au fost calificate în temeiul art. 3201 Cod penal -

neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța

de protecție a victimei violenței în familie.

Tot Sorici Ion, la 27 martie 2020 aproximativ pe la ora 16, fiind sub influența

alcoolului, intenționat nu a respectat cerințele ordonanței de protecție a victimei

violenței în familie, astfel el a venit la domiciliul tatălui său, Xxxxx, situat în satul

Căbăiești, raionul Călărași, unde permanent locuiește și fiica sa minoră Xxxxx, a. n.

Xxxxx și a inițiat o ceartă cu aceștia, numindu-i cu diferite cuvinte necenzurate și

amenințându-i cu răfuiala fizică, prin urmare el a ignorat și nu a executat ordonanța

de protecție emisă de Judecătoria Strășeni, sediul Călărași din data de 21 februarie

2020, prin care era obligat începând cu data emiterii ordonanței de protecție să

părăsească domiciliu victimelor violenței în familie – Xxxxx și Xxxxx, să stea

departe de locul aflării victimelor la o distanță de 50 metri, și să nu contacteze sub

nici o formă cu aceștia pe un termen de 90 zile, începând cu 21 februarie 2020.

Acțiunile lui Sorici Ion au fost calificate în temeiul art. 3201 Cod penal -

neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța

de protecție a victimei violenței în familie.

Tot Sorici Ion, la 06 mai 2020 aproximativ pe la ora 20:45, fiind sub influența

alcoolului, intenționat nu a respectat cerințele ordonanței de protecție a victimei

violenței în familie, astfel el a venit la domiciliul tatălui său Xxxxx, situat în satul

Căbăiești, raionul Călărași, unde permanent locuiește și fiica sa minoră Xxxxx, a. n.

Xxxxx și a inițiat o ceartă cu aceștia, numindu-i cu diferite cuvinte necenzurate și

amenințându-i cu răfuiala fizică, prin urmare el a ignorat și nu a executat ordonanța

de protecție emisă de Judecătoria Strășeni, sediul Călărași din data de 21 februarie

2020, prin care era obligat începând cu data emiterii ordonanței de protecție să

părăsească domiciliu victimelor violenței în familie – Xxxxx și Xxxxx, să stea

departe de locul aflării victimelor la o distanță de 50 metri, și să nu contacteze sub

nici o formă cu aceștia pe un termen de 90 zile, începând cu 21 februarie 2020.

Acțiunile lui Sorici Ion au fost calificate în temeiul art. 3201 Cod penal -

neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța

de protecție a victimei violenței în familie.

inculpatului Sorici Ion a declarat apel în termen, prin care a solicitat admiterea

3

apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din

23.06.2020, cu rejudecarea cauzei în fond pronunțarea unei hotărâri în partea ce ține

de stabilirea pedepsei în modul prevăzut de prima instanță prin care să fie redusă

pedeapsa inculpatului Sorici Ion.

În susținerea cererii de apel a invocat că, instanța de judecată odată ce prin

încheierea protocolară din 02 iulie 2020 a admis cererea inculpatului Sorici Ion,

confirmată de apărătorul său prin care a declarant că recunoaște săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și solicită examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, urma a se conduce de învinuirea expusă în

rechizitoriu cât și în ordonanța de punere sub învinuire și anume conform

rechizitoriului și ordonanței de punere sub învinuire Sorici Ion este învinuit de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b), art. 27 art. 171 alin.

(2) lit. b), b2) și art. 3201 Cod penal și nicidecum de trei ori învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal cum este menționat în dispozitivul

sentinței de condamnare.

Apelantul a considerat că infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal săvârșită

de Sorici Ion conține o intenție unică de comitere a unei singure infracțiuni care s-a

manifestat în trei episoade, or acest fapt este expus și în rechizitoriu și în ordonanța

de punere sub învinuire din 11.05.2020 astfel, instanța a depășit limitele învinuirii

în cadrul judecării unei cauze penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea a considerat că instanța nu a luat în considerare la stabilirea

pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27 art. 171 alin. (2) lit. b),

b2) Cod penal că Sorici Ion este învinuit de tentativă și i-a stabilit o pedeapsă mult

prea aspră.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Chitoroga Ion în numele inculpatului și

menținută fără modificări sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 23 iunie

2020, privindu-l pe Sorici Ion.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect,

instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Sorici Ion în temeiul art. 27,

art.171 alin.(2) lit. b), b2) Cod penal, - tentativă de viol, adică tentativa unui raport

sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei, săvârșit cu bună-

știință asupra unui minor ce este membru de familie, în temeiul art.2011 alin.(1) lit.

b) Cod penal, - acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestată prin: izolare, intimidare în scop de impunere

a voinței sau a controlului personal asupra victimei și în temeiul art.3201 Cod penal,

- neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

4

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și de drept, vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, apreciind fapta săvârșită de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Instanța de apel a remarcat că din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că acestea sunt suficiente pentru a constata că faptele există, constituie

infracțiunile imputate, acestea au fost săvârșite de inculpat și sunt de natură să

permită stabilirea pedepsei, iar personalitatea inculpatului susceptibilă de a fi supusă

răspunderii penale.

Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință pentru a evita

repetări inutile, instanța de apel le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligația instanței să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Analizând declarațiile inculpatului, depuse în ședința de judecată, în raport cu

cele depuse în cursul urmăririi penale, instanța a reținut ca fiind în concordanță cu

circumstanțele de fapt ale cauzei, considerându-le veridice și convingătoare.

Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu

probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța de apel a conchis că,

învinuirea adusă inculpatului Sorici Ion este întemeiată, acțiunile just fiind calificate

în temeiul art. art. 27, art.171 alin.(2) lit. b), b2) Cod penal, - tentativă de viol, adică

tentativa unui raport sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei,

săvârșit cu bună-știință asupra unui minor ce este membru de familie, în temeiul

art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal, - acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin: izolare, intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei și în temeiul

art.3201 Cod penal, - neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de

judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, vina este dovedită

integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură

penală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

5

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Potrivit textului apelului înaintat de partea apărării, avocatul în numele

inculpatului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și

cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar nu este de acord cu pedeapsa

stabilită.

Or, la adoptarea sentinței de condamnare instanța de fond a reținut faptul că,

inculpatul și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată,

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele comise.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat, că prima instanță a acceptat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

deoarece inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate

printr-un înscris autentic, prin care acesta exprimă recunoașterea faptelor descrise în

rechizitoriu, inclusiv și cele încriminate în baza articolelor incriminate, cât și

solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, fără a invoca careva obiecții, totodată acestuia fiindu-i explicate consecințele

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, prin această declarație a inculpatului, care reprezintă un act substanțial,

de fond, prima instanță, dar și instanța de apel, a conchis asupra caracterului ferm a

manifestării de voință asupra recunoașterii faptelor reținute prin rechizitoriu, în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușirii acestor probe, precum și

renunțarea la administrarea altor probe.

În același timp, instanța de apel a constatat că apelantul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, însă hotărârea instanței de apel este criticată în partea

aplicării pedepsei.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că acesta nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat de către

partea apărării, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării

hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat

concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de

vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

Așadar, la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de apel a notat

că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin.

(1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să

indice în partea descriptivă a sentinței care sînt circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana

6

inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei

sau la liberarea de pedeapsă penală.

În prezenta cauză, instanța de apel, a găsit neîntemeiate motivele invocate în

apelul declarat de către avocat în numele inculpatului și a constatat că concluzia

instanței de fond, este una corectă și întemeiată.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celui

vinovat, de lipsa circumstanțelor care atenuează și prezența celor ce agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea pedepsei stabilite, a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, respectând prevederile art.

3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunile săvârșite, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunilor, care se

clasifică ca infracțiuni mai puțin grave și grave comise cu intenție, de recunoașterea

vinovăției în cele comise, instanța a concluzionat că corijarea și reeducarea acestuia

este posibilă doar cu privarea acestuia de libertate cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, apreciind pedepsele aplicate drept echitabile și

proporționale faptelor comise de către inculpat.

Instanța de apel a atestat că, infracțiunea prevăzută la art.171 alin.(2) lit. b), b2)

Cod penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani, potrivit art.2011 alin.(1)

lit.b) Cod penal fapta incriminată de acest articol se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 ore sau cu închisoare de până

la 3 ani, iar potrivit art.3201 Cod penal fapta încriminată de acest articol se

pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 ore sau

cu închisoare de până la 3 ani.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei expuse mai sus, conducându-

se de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal, analizând concursul de împrejurări atenuante și conducându-se

de inexistența circumstanțelor agravante, ținând cont de opinia acuzatorului de stat

și a apărătorului, instanța de fond justificat a considerat că corectarea și reeducarea

inculpatului Sorici Ion este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, aplicând

în privința acestuia o pedeapsă sub formă închisoare, care în accepțiunea instanței

este o pedeapsă echitabilă și care va asigura pe deplin corectarea și reeducarea

inculpatului și realizarea scopului pedepsei penale ce ține de prevenirea comiterii

altor infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte persoane, instanța de apel

în acest sens fiind solidară cu decizia primei instanțe.

7

În acest context, instanța de apel a reținut că, în condițiile și limitele de pedeapsă

prevăzută de art.171 alin.(2) lit. b), b2) Cod penal, instanța a redus din maximul și

minimul prevăzut de sancțiune stabilind o nouă limită cu care a operat la stabilirea

pedepsei inculpatului Sorici Ion și anume pedeapsă sub formă de închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 81 alin.(3) Cod penal de la 3 ani și 4 luni până la 6 ani, în

limitele de pedeapsă cu închisoare prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. b) din Codul

penal pedeapsă sub formă de închisoare stabilind o nouă limită de la 3 luni până la

2 ani și limitele de pedeapsă cu închisoare prevăzute de art.3201 Cod penal stabilind

o nouă limită de la 3 luni până la 2 ani.

Potrivit art.81 alin.(3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de

infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei

mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din partea specială a

prezentului cod pentru infracțiunea consumată.

La numirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita

de pedeapsă prevăzută de lege, astfel inculpatului fiindu-i aplicate în conformitate

cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală după cum urmează: pentru

infracțiunea prevăzută la art. 27, art.171 alin.(2) lit.b), b2) Cod penal - pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis; pentru infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal

- pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1(unu) ani 6 (șase) luni, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; pentru infracțiunea prevăzută de

art. 3201 Cod penal - pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; pentru infracțiunea prevăzută

de art.3201 Cod penal - pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3201 Cod penal - pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1(unu) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

partial al pedepselor, i s-a stabilit lui Sorici Ion pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu ispășirea pedepsei în penetenciar de tip

semiînchis.

La caz, instanța de apel a reținut că, instanța de fond justificat a considerat că

avînd în vedere circumstanțele cauzei expuse mai sus, conducându-se de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal,

analizând concursul de împrejurări atenuante și conducându-se de inexistența

circumstanțelor agravante, ținând cont de opinia acuzatorului de stat și a

apărătorului, instanța a constatat că corectarea și reeducarea inculpatului Sorici Ion

este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, aplicând în privința acestuia o

pedeapsă sub formă închisoare, care în accepțiunea instanței este o pedeapsă

echitabilă și care va asigura pe deplin corectarea și reeducarea inculpatului și

8

realizarea scopului pedepsei penale ce ține de prevenirea comiterii altor infracțiuni

atât de către inculpat, cât și de către alte persoane.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de personalitatea inculpatului Sorici Ion,

care la locul de trai se caracterizează negativ, la evidența medicului psihiatru sau

narcolog nu se află, anterior a fost condamnat, se căiește sincer în cele săvârșite,

asumându-și astfel responsabilitatea pentru cele comise. Vinovăția în comiterea

faptelor imputate a recunoscut-o pe deplin, comunicând circumstanțele în care au

fost săvârșite infracțiunile. Careva circumstanțe atenuante instanța de judecată nu a

stabilit. Circumstanțe care ar agrava răspunderea penală a inculpatului instanța de

judecată a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a reținut că, instanța de fond motivat a

stabilit de rând cu vinovăția inculpatului, cât și categoria și măsura de pedeapsă,

relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și, în așa

mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin

izolarea inculpatului de societate.

Mai mult din conținutul cererii de apel și a materialelor cauzei penale se constată

că, partea apărării a invocat aceleași afirmații pe care le-a făcut în fața instanței de

fond și la care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se dreptul la un proces

echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de condamnare, sentința

conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument invocat de părți,

permițând părților să utilizeze eficient dreptul la calea de atac.

Cu referire la argumentul părții apărării precum că potrivit rechizitoriului și

ordonanței de punere sub învinuire Sorici Ion este învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. b); art. 27 art. 171 alin. (2) lit. b) și b2) și art. 3201

Cod penal și nicidecum de trei ori învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

3201 Cod penal cum este menționat în dispozitivul sentinței de condamnare, instanța

de apel a reținut că acesta este unul nefondat urmând a fi respins, deoarece instanța

de fond nicidecum nu a depășit limitele învinuiri înaintate, or, atât potrivit ordonanței

de punere sub învinuire cît și rechizitoriului, inculpatului Scorici Ion i se

incriminează comiterea a 3 (trei) infracțiuni distincte prevăzute de norma art. 3201

Cod penal, la caz nefiind o intenție unică de comitere a unei singure infracțiuni,

astfel inculpatul fiind condamnat pentru fiecare infracțiune comisă.

În cele din urmă, instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, v-a fi pe deplin atins, doar prin

menținerea pedepsei aplicate.

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond justificat a dispus trecerea

cheltuielilor judiciare în mărime de 448 lei pentru efectuarea expertizei judiciare, în

contul statului.

Chitoroga Ion în numele inculpatului Sorici Ion, prin care indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

9

hotărârilor atacate cu rejudecarea cauzei în fond și pronunțarea unei noi hotărâri în

partea ce ține de stabilirea pedepsei în modul prevăzut de prima instanță prin care să

fie redusă pedeapsa inculpatului Sorici Ion în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. art.2011 alin. (1), lit. b), art. 27 art.171 alin. (2) lit. b), b2) și art.3201 Cod penal.

În motivarea recursului avocatul indică aceleași motive ca și în cererea de apel

descrise la pct.3 din prezenta decizie și la f. d. 67-72, vol. II, suplimentar invocând

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri pct.8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

inculpatului, în conformitate cu art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din motiv că soluția instanțelor judecătorești inferioare referitor

la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului Sorici Ion a fost reținută în

strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal și cu respectarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă în limitele

și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei atacate din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Drept temeiuri pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, adică cazurile când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită -

temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar declarat.

Ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”, Colegiul penal lărgit

menționează că este unul neîntemeiat, or, inculpatul Sorici Ion a depus o cerere prin

care recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea

cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d. 22, vol.

10

II), care a fost admisă prin încheierea protocolară din 02 iunie 2020. Astfel, temeiul

invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală nu

este incident speței date, instanțele judecătorești inferioare motivat au argumentat că

au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate în acțiunile inculpatului Sorici

Ion.

La fel, în recursul depus de recurent, se mai invocă ca temei de casare a

hotărârilor judecătorești și art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală - faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal lărgit conchide că temeiul dat nu persistă în cauza dată, deoarece

prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile comise de către inculpatul Sorici

Ion, în baza art. art. 27, art.171 alin.(2) lit. b), b2), art.2011 alin.(1) lit. b) și art.3201

Cod penal, ținând cont de limitele învinuirii înaintate, soluție menținută și de către

instanța de apel.

Colegiul penal reține, că toate probele prezentate și cercetate în mod legal în

instanța de apel au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunilor ce i se impută, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de

fapt și de drept relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept.

Referitor la motivele invocate de recurent precum că „infracțiunea prevăzută de

art. 3201 Cod penal săvârșită de Sorici Ion conține o intenție unică de comitere a

unei singure infracțiuni care s-a manifestat în trei episoade, or acest fapt este expus

și în rechizitoriu și în ordonanța de punere sub învinuire din 11.05.2020, astfel

instanța a depășit limitele învinuirii în cadrul judecării unei cauze penale în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală”, Colegiul penal lărgit le respinge

ca neîntemeiate și menționează în acest sens că instanța de fond nicidecum nu a

depășit limitele învinuiri înaintate, or, atât potrivit ordonanței de punere sub

învinuire cât și rechizitoriului, inculpatului Sorici Ion i se incriminează comiterea a

3 (trei) infracțiuni distincte prevăzute de norma art. 3201 Cod penal, la caz nefiind o

intenție unică de comitere a unei singure infracțiuni, astfel inculpatul fiind

condamnat pentru fiecare infracțiune comisă în parte.

Totodată, recurentul critică pedeapsa stabilită inculpatului Sorici Ion pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal,

deoarece inculpatul este învinuit de tentativă, considerând că instanțele judecătorești

inferioare au stabilit o pedeapsă mult prea aspră. În acest sens, Colegiul penal lărgit

reține că la stabilirea pedepsei inculpatului în baza acestui articol, prima instanță a

ținut cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o

reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, astfel inculpatului

fiindu-i just aplicate în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

11

penală pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care este legală și întemeiată și în

conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal, ținându-se cont și de

personalitatea inculpatului Sorici Ion, care la locul de trai se caracterizează negativ,

la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află, anterior a fost condamnat,

se căiește sincer în cele săvîrșite, asumîndu-și astfel responsabilitatea pentru cele

comise, vinovăția în comiterea faptelor imputate a recunoscut-o pe deplin,

comunicând circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile, circumstanțe

atenuante instanța de judecată nu a stabilit, iar circumstanțe care ar agrava

răspunderea penală a inculpatului instanța de judecată a reținut săvârșirea

infracțiunilor în stare de ebrietate alcoolică.

Prin urmare, analizând cumulul de probe în raport cu motivele invocate în

recursul declarat, Colegiul penal lărgit reține că acestea nu și-au găsit confirmare și

anume faptul că inculpatului Sorici Ion urmează a-i fi stabilită pedeapsa pentru 3

infracțiuni și nu pentru 5 infracțiuni, ținându-se cont de prevederile legislației

procesual penale, care întemeiat au fost aplicate la caz. Prin urmare, careva temei de

a interveni în soluția adoptată lipsește.

Colegiul penal lărgit nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu

privire la ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

considerându-le declarative și nerelevante pentru speța dată, fiindcă cauzele Silver

ș.a. vs Regatul Unit din 25 martie 1983; Păduraru vs România din 01 decembrie

2005; Kokkinakis vs Grecia din 25 mai 1993 nu sunt aplicabile cazului dat, decizia

instanței de apel fiind corect motivată.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

12

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Chitoroga

Ion în numele inculpatului Sorici Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Sorici Ion

Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

13