1ra-570/2023 — art. 155 CP

1ra-570/2023 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-570/2023

1-22014292-01-1ra-12042023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Corolevschi Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2023, în cauza penală în privința lui

Urazov Sairan XXXX, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, regiunea xxxx, locuiește

temporar în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.01.2022 – 22.06.2022;

Instanța de apel: 25.07.2022-25.01.2023;

Instanța de recurs: 12.04.2023 – 28.06.2023.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Urazov Sairan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 155 Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 160 (una sută

șaizeci) ore.

S-a dispus a fi încasat de la Urazov Sairan, în contul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 576 (cinci sute șaptezeci și șase) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

că, Urazov Sairan, la 18.01.2022, aproximativ la ora 22:00, aflându-se în casa ce-i

aparține concubinei sale, Lacinean Amalia, amplasată pe adresa xxxxxxx, în stare de

ebrietate, dându-și seamă de caracterul periculos al acțiunilor sale ilegale și

consecințele, care pot surveni în urma acestora, în urma unui conflict iscat între el și

cet. Tihomirov Veaceslav privind unele aspecte ce țin de ispășirea de către el și

1

Tihomirov Veaceslav a pedepselor penale în instituțiile penitenciare, cu buna știința, a

scos un cuțit pliant și în vederea reglării conturilor cu Tihomirov Veaceslav, însoțind

acțiunile sale cu cuvinte necenzurate, apucându-l cu mâna stângă capul acestuia, ca

Tihomirov Veaceslav să fie limitat în acțiunile sale, cu mâna sa dreaptă i-a pus la gâtul

lui Tihomirov Veaceslav cuțitul pliant, l-a amenințat cu omorul, acțiunile, care în

urma aplicării cuțitului în regiunea organului vital, de către Tihomirov Veaceslav au

fost percepute ca unele reale periculoase pentru viața și sănătatea lui. Tot el, acționând

în aceleași circumstanțe și aceiași perioadă de timp și urmărind același scop, l-a

amenințat și pe cet. Volcov Ghenadie, aplicându-i la gât toporul, aflat în acel moment

în casa cet. Lacinean Amalia, acțiunile care de către Volcov Ghenadie au fost percepute

drept periculoase pentru viața și sănătatea lui.

Acțiunile inculpatului Urazov Sairan, au fost încadrate conform

prevederilor art. 155 Cod penal, cu indicii de calificare, amenințarea cu omor,

existând pericolul realizării acestei amenințări.

Păvăleanu Adrian, a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea sentinței,

în latura stabilirii pedepsei inculpatului Urazov Sairan, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Urazov

Sairan să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155

Cod penal și conform acestui articol, conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de a-i fi stabilită pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului a invocat:

- pedeapsa stabilită este una extrem de blândă;

- la aplicarea pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de criteriul

general a individualizării pedepsei, neglijând în așa mod prevederile art. 75

Cod penal și anume: gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

circumstanțele cazului, motivul comiterii infracțiunii, personalitatea

vinovatului, precum și influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării persoanei culpabile, în acest context reiterând, că acesta anterior a

fost judecat conform art. 88 Cod penal (ediția 1961), în anul 1991, la 30 ani

închisoare, certificat de ședere provizorie în R. Moldova nr. AD-B xxxxxxx din

2001-2005, ulterior la 13.03.2007 prin sentința Judecătoriei Bălți a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal, la 16 ani și 6 luni închisoare, fiind eliberat la 05.02.2020, deci sancțiunea

stabilită în sentințele anterioare, nu a fost eficientă, acesta nu s-a corectat, și la

18.01.2022 săvârșește o altă infracțiune;

- prin pedeapsa stabilită, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, nu vor fi atinse scopurile generale ale pedepsei penale prevăzute

2

de art. 61 alin. (2) Cod penal: restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului cât și din partea altor persoane.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 22 iunie 2022, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Urazov Sairan a fost considerat condamnat în baza art. 155 Cod penal, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, la pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Calcularea termenului pedepsei stabilite lui Urazov Sairan s-a dispus a se

începe cu data de 25.01.2023, cu includerea în termenul pedepsei a perioadei

reținerii de la 19.01.2022 până la 20.01.2022.

S-a dispus luarea lui Urazov Sairan sub strajă imediat din sala de judecată.

4.1. Instanța de apel, pentru a decide în sensul dat, a reținut că cauza

penală în privința lui Urazov Sairan a fost examinată în procedura specială

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, sentința fiind contestată doar

în latura pedepsei.

În acest sens, instanța de apel a considerat că prima instanță nu a dat

eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei

penale în restabilirea echității sociale, reeducarea celui vinovat și prevenirea

săvârșirii de el a noi crime, precum și criteriilor generale de individualizare a

pedepsei penale cum este caracterul faptei și personalitatea făptuitorului.

În atare împrejurări, instanța de apel a considerat că instanța de fond la

stabilirea pedepsei lui Urazov Sairan, pripit a ajuns la concluzia de a aplica în

privința inculpatului pedeapsă non privativă de liberate.

În acest sens, instanța de apel a considerat, că constatarea instanței de fond

că, ”potrivit revendicării (f.d.23) inculpatul Utazov Sairan ar fi fost anterior în conflict

cu legea penală, însă careva sentințe de condamnare în sensul dat la materialele cauzei

penale nu sunt anexate, iar potrivit prevederilor art. 97 Cod de procedură penală,

prezența antecedentelor penale ale bănuitului, învinuitului, inculpatului se constată

prin certificat de cazier judiciar sau după caz, prin copii de pe hotărârile judecătorești

de condamnare devenite definitive, în acest sens instanța de judecată nu poate reține

faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, suplimentar, instanța reține faptul că

inculpatul potrivit certificatelor medicale nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru”, la aplicarea acestuia a pedepsei sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității este una eronată, pripită, neîntemeiată și contradictorie

materialelor cauzei.

3

Instanța de apel a constatat faptul că inculpatul anterior a fost condamnat

de mai multe ori (f.d. 23) conform revendicării reținând că anterior, în anul

1991 a fost condamnat pentru omor premeditat săvârșit cu circumstanțe

agravante (în redacția anului 1961) - infracțiune excepțional de gravă, la

13.03.2007 a fost condamnat în temeiul art. 145 alin. (1) Cod penal pentru omor

intenționat -infracțiune deosebit de gravă fiind eliberat la data de 05.02.2020,

infracțiunea pe prezenta cauză penală fiind comisă la data de 18.01.2022.

Instanța de apel a menționat în decizie că la stabilirea tipului pedepsei

penale, prima instanță nu a luat în considerație nici condamnările anterioare

ale lui Urazov Sairan și nici faptul, că infracțiunea în baza art. 155 Cod penal,

a fost comisă de o persoană cu antecedente penale nestinse.

Instanța de apel a concluzionat, că deși anterior inculpatul Urazov Sairan

a fost condamnat de două ori la pedeapsa cu închisoarea, totuși nu a făcut

concluziile corespunzătoare și nu a pășit pe calea corijării și a comis din nou o

infracțiune, astfel, atitudinea de ignorare totală de către inculpat a respectului

față de lege, indică asupra faptului, că pedeapsa aplicată acestuia pe cauza

penală respectivă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

este una prea blândă în coraport cu fapta prejudiciabilă comisă și cu persoana

acestuia și nu va atinge efectul scontat ca măsură de pedeapsă penală, temei ce

a servit la casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și stabilirea pedepsei cu

închisoare, fiind de părerea că reeducarea inculpatului poate fi doar în

condițiile izolării de societate.

În sensul admiterii apelului acuzatorului de stat și modificării pedepsei

penale inculpatului Urazov Sairan în sensul agravării, instanța de apel a luat

în considerație și circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului în

baza art. 76 Cod penal sub formă de recunoașterea vinovăției.

Corolevschi Maria în numele inculpatului, care invocând incidența pct. 6) și

10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei,

cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat a invocat:

- prezența antecedentelor penale se constată prin certificat de cazier

judiciar sau după caz prin copii de pe hotărârile judecătorești de condamnare

devenite definitive. Instanța de fond corect a stabilit că potrivit revendicării

inculpatul Urazov Sairan ar fi fost anterior în conflict cu legea penală, însă

careva sentințe de condamnare în sensul dat la materialele cauzei penale nu

sunt anexate;

- în conformitate cu prevederile articolelor 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, instanța de apel era obligată să cerceteze sub toate aspectele probele

4

administrate, verificându-le minuțios prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor;

- infracțiunea prevăzută la art. 155 Cod penal, se pedepsește cu amendă în

mărime de la 550 la 750 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani,

prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele pedepsei cu

închisoare se schimbă de la 8 luni la 2 ani închisoare, iar instanța de apel fără a

motiva soluția, i-a aplicat pedeapsa cea mai aspră prevăzută de lege.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile,

prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu

5

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente, nu se va expune

referitor la aceste aspecte.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

partea apărării consideră că inculpatului Urazov Sairan i-a fost stabilită o

pedeapsă prea aspră, însă analizând argumentele menționate în raport cu

circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și

pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a

altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

6

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, Colegiul penal atestă că,

potrivit sentinței, Urazov Sairan, fiind recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 160 ore, iar

instanța de apel a casat în această parte sentința, numindu-i pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Pedeapsa prevăzută de art. 155 Cod penal prevede amendă în mărime de

la 550 la 750 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de la 1 la 3 ani.

Totodată, se constată că, cauza penală de învinuire a lui Urazov Sairan de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal a fost examinată în

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în

temeiul cererii inculpatului depuse în acest sens, ultimul beneficiind de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală limitele noi a pedepsei închisorii fiind de la 8 luni la 2 ani).

Colegiul penal atestă că, diferit de prima instanță, instanța de apel just a

constatat faptul că inculpatul Urazov Sairan anterior a fost condamnat de mai

multe ori (f.d. 23) conform revendicării reținând că anterior, în anul 1991 a fost

condamnat pentru omor premeditat săvârșit cu circumstanțe agravante (în redacția

anului 1961) - infracțiune excepțional de gravă, la 13.03.2007 a fost condamnat în

temeiul art. 145 alin. (1) Cod penal pentru omor intenționat -infracțiune deosebit de

gravă fiind eliberat la data de 05.02.2020, infracțiunea pe prezenta cauză penală fiind

comisă la data de 18.01.2022.

Tot aici, instanța de recurs susține poziția instanței de apel, potrivit căreia,

prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor articolelor 61, 75 Cod penal, iar

aplicarea lui Urazov Sairan a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității este una eronată, pripită, neîntemeiată și contradictorie

materialelor cauzei.

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a concluzionat despre

necesitatea aplicării în privința inculpatului Urazov Sairan a pedepsei sub

formă de închisoare, în mărimea stabilită și este de acord cu concluziile expuse

în decizie, precum că deși anterior inculpatul Urazov Sairan a fost condamnat de

două ori la pedeapsa cu închisoarea, totuși nu a făcut concluziile corespunzătoare și nu

a pășit pe calea corijării și a comis din nou o infracțiune, astfel, atitudinea de ignorare

totală de către inculpat a respectului față de lege, indică asupra faptului, că pedeapsa

aplicată acestuia pe cauza penală respectivă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității este una prea blândă în coraport cu fapta prejudiciabilă comisă și

cu persoana acestuia și nu va atinge efectul scontat ca măsură de pedeapsă penală.

7

Ținând cont de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate și considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză,

nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica aplicarea unei pedepse non

privative de liberate, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la

materialele cauzei și consideră că aplicarea pedepsei neprivative de libertate

nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare,

de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.

În acest context, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele Legii, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci,

nu persistă temei de a casa decizia, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Corolevschi

Maria în numele inculpatului Urazov Sairan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Corolevschi Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2023, în cauza penală în privința lui

Urazov Sairan XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 13 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

8