1ra-135/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-135/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-135/2023

1-22102997-01-1ra-24012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie și Talpă Boris,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Moisei Gheorghe, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie

2022, în cauza penală în privința lui

Moisei Gheorghe xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.12.2021 – 27.05.2022;

Instanța de apel: 03.11.2022 – 29.11.2022;

Instanța de recurs: 24.01.2023 – 12.07.2023.

a c o n s t a t a t:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Moisei Gheorghe în beneficiul statului suma de

25,70 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

aproximativ la ora 00:50, Moisei Gheorghe, nefiind deținător al permisului de

conducere, acționând cu intenție directă, dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor

art.14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13.05.2009 și prevăzând urmările ce pot surveni, a condus automobilul

de model "Volkswagen Transporter” cu n/î xxxx, pe traseul R-1 Chișinău - Ungheni

km 21, unde a fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Securitate

Publică, care, bănuindu-l de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, a fost supus testului alcoolscopic cu aparatul „Drager” constatându-i o

concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l, care, potrivit

art.13412 Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

1

care a solicitat casarea acesteia, cu adoptarea unei noi soluții prin care să-i fie

stabilită pedeapsa neprivativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea

aspră și consideră că urmează să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, ținând cont de faptul că are doi copii

minori la întreținere.

2022, a fost respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Moisei Gheorghe în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către inculpat cu

referire la dezacordul individualizării pedepsei penale, reținând că prima instanță la

stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, nu permite

aplicarea pedepsei mai blânde, după cum a solicitat apelantul, astfel, instanța de fond

corect i-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a menționat, că temei legal pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or toate circumstanțele cauzei

au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont

că inculpatul fiind în prezența antecedentelor penale, are un comportament ce nu

respectă ordinea socială, fapt confirmat prin cazierul contravențional anexat la

materialele cauzei (f.d.30, 32), nu este angajat în câmpul muncii.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima

instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă,

urmările produse, personalitatea inculpatei și situația familiară a acestuia.

Medeleanu Roman în numele inculpatului, prin care, fără a invoca un temei concret

din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Moisei Gheorghe să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea, susține că pedeapsa stabilită

de către prima instanță și menținută de către instanța de apel inculpatului în baza

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, este prea aspră, or, la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

2

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Condamnarea cu executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de opt luni ar crea repulsie, cauzând noi suferințe inculpatului și nu va putea

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, ci va genera dispreț față de

pedeapsa aplicată și va înjosi demnitatea inculpatului, consideră că pentru corectarea

și reeducarea lui nu este absolut necesară privarea de libertate.

Consideră că, în speță este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin

comportament exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat și va oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui

Moisei Gheorghe de societate.

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori

de drept în raport cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul nu invocă

un temei concret pentru declararea recursului din cele prevăzute la art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că

titularul cererii de recurs invocă dezacordul cu modalitatea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului Moisei Gheorghe, motiv care se subscrie temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

3

Examinând motivele invocate în recursul ordinar, Colegiul penal constată că,

în susținerea acestei concluzii, se expune o opinie critică asupra modalității de

individualizare a pedepsei, precum și celei ce ține de executarea acesteia.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă

că motivul și temeiul de recurs invocat de către recurent, nu și-a găsit confirmarea,

în speță nefiind constată eroarea de drept invocată. Tot aici, Colegiul penal

menționează, că argumentele din recurs preponderent sunt aceleași care au fost

invocate și în cererea de apel, în privința cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod

argumentat și detaliat și reiterarea cărora nu o consideră necesară.

Având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la

cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, se solicită aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal

menționează că aceasta nu poate fi reținută, deoarece, menținând sentința primei

instanțe la capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut că

această instanță a acordând deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

4

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat

în privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecată) și condițiile de

viață ale familiei sale.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că, circumstanțele la care

face referire recurentul în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea

pedepsei de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei închisorii, au ținut

cont de personalitatea inculpatului, de faptul că aceasta anterior a fost condamnat, a

recunoscut vinovăția.

Astfel, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire la aplicarea

în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, or,

instanța de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei, doar în cazul în

care consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal, poate fi

atins prin prisma normelor indicate supra.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond au luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat, a comis din nou o infracțiune, cu intenție,

motiv din care instanțele de fond just au concluzionat că, de fapt, inculpatul nu s-a

corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității, în așa mod instanțele

de fond corect au conchis, că în cazul inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate

nu va atinge scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia, precum

și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră că, individualizând pedeapsa inculpatului,

instanțele de fond au ținut cont de prevederile legale relevante și au motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse, erorile invocate în recurs nu și-au găsit

confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel urmând ca recursul

5

declarat de către avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului, să fie declarat

inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Medeleanu

Roman în numele inculpatului Moisei Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2022, în cauza penală în privința

lui Moisei Gheorghe xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

6