1ra-1528/22 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1528/22 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1528/2022

1-21082258-01-1ra-27102022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte – Guzun Ion

Judecători – Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris, Malanciuc Ion

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului Focșa Denis, prin care solicită casarea

deciziei din 11 iulie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza

penală privindu-l pe

Focșa Denis XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

acțiunile lui Focșa Denis au fost reîncadrate din art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în

art. 187 alin. (1) Cod penal.

Procesul penal în privința lui Focșa Denis în baza art. 187 alin. (1) Cod penal,

a fost încetat pe motivul împăcării părților.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Focșa Denis la

11.05.2021, aproximativ la orele 23.00, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, aflându-se în sat. Cobusca Veche, r-nul Anenii Noi,

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale și acționând prin intenție directă, a

sustras în mod deschis de la Bogos Ruslan o boxă muzicală de model ”Acustica”,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în valoare totală de 1999 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Focșa Denis a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (1) Cod penal – „Jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane”.

Procuratura r-nului Anenii Noi, Zatic Dorel, solicitând casarea sentinței, pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Focșa

1

Denis să fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, cu aplicarea amenzii în

mărime de 1000 unități convenționale, echivalentul a 50000 lei, în temeiul art. 90

Cod penal, de suspendat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani,

invocând că, prima instanță ilegal a reîncadrat acțiunile inculpatului din art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal în art. 187 alin. (1) Cod penal, constatând că în speța respectivă

lipsește prejudiciul considerabil cauzat părții vătămate; raționamentele invocate de

prima instanță pentru argumentarea acestei sentințe sunt nejustificate și nu se

circumscriu situației constatate în speța dată, fiind făcute interpretări subiective și

eronate a normelor legislative, or, recalificarea faptei de către prima instanță este

una ilegală, incorectă, neproporțională cu pericolul social al acțiunilor criminale

comise; prima instanță și-a orientat atenția și a pus la baza sentinței cererea întocmită

de către partea vătămată Bogos Ruslan în cadrul căreia ultimul menționează că

prejudiciul cauzat de către Focșa Denis nu este unul considerabil însă nu a pus la

baza sentinței declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale de către partea vătămată

Bogos Ruslan potrivit cărora prejudiciul cauzat de către Focșa Denis este unul

considerabil, depoziții pe care le-a susținut și în instanța de judecată fiind audiat la

28.07.2021 în aceeași calitate; fiind audiat repetat la data de 03.09.2021 la insistența

părții apărării, partea vătămată Bogos Ruslan iarăși a menționat că prejudiciul este

unul considerabil făcând chiar și explicații potrivit cărora are un salariul lunar de

aproximativ 4000 lei și suma de 1999 lei este pentru sine una considerabilă; aceste

probe legal administrate de către instanța de judecată nu au fost puse la baza

sentinței, fiind apreciate critic; nu există nici un temei de a pune la îndoială aceste

declarații, care au fost date atât la faza urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești în fața instanței iar în asemenea situație, în acest proces penal toate

probele incluse în rechizitoriu au fost cercetate și verificate nemijlocit în instanța de

judecată, asigurându-se inclusiv dreptul la apărare a inculpatului; prima instanță a

pus la baza sentinței de recalificare a faptei o cerere tapată și semnată de către partea

vătămată Bogos Ruslan potrivit căreia prejudiciul nu este unul considerabil, deși

anterior de două ori în cadrul cercetării judecătorești a depus declarații sub jurământ

menționând că prejudiciul este unul considerabil; având în vedere că inculpatul

anterior nu a fost judecat, este la prima abatere de la lege, corpul delict a fost restituit

părții vătămate, se caracterizează pozitiv la locul de trai, a considerat posibilă

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea.

s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința integral, s-a pronunțat o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Focșa Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 închisoare.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoare stabilită inculpatului Focșa Denis, pe o perioadă de

probațiune de 2 ani;

S-a soluționat soarta corpului delict.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, Focșa Denis la

11.05.2021, aproximativ la orele 23.00, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, aflându-se în sat. Cobusca Veche, r-nul Anenii Noi,

2

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale și acționând prin intenție directă, a

sustras în mod deschis de la Bogos Ruslan o boxă muzicală de model ”Acustica”,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în valoare totală de

1999 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Focșa Denis a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal – „jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”

În acest sens, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Focșa Denis de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal se probează, cu

certitudine, prin :

- conținutul declarațiilor părții vătămată Bogos Ruslan;

- conținutul declarațiilor matorului Focșa Tatiana;

- conținutul procesului-verbal de ridicare, acțiune procesuală efectuată la

17.05.2021, prin care s-a ridicat o boxă muzicală de model ”Acustica” de la Focșa

Denis. (f.d. 23);

- conținutul procesului-verbal de examinare a obiectului, acțiune procesuală

efectuată la 18.05.2021, prin care s-a examinat boxa muzicală de model ”Acustica”

ridicată de la Focșa Denis (f.d. 24);

- conținutul ordonanței de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală, acțiune procesuală efectuată la 18.05.2021, prin care a fost recunoscut în

calitate de corp delict boxa muzicală de model ”Acustica” (f.d. 26);

- conținutul procesului-verbal de confruntare, efectuat între martorul Focșa

Tatiana și partea vătămată Bogos Ruslan, acțiune procesuală efectuată la

18.05.2021, prin care părțile și-au menținute declarațiile depuse anterior (f.d. 28).

În continuare, instanța de apel a conchis că prima instanță la adoptarea sentinței

contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și astfel eronat a ajuns

la concluzia că acțiunile inculpatului Focșa Denis urmează a fi recalificate de la art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal la art. 187 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că argumentarea primei instanțe prin care situației

din speță nu-i sunt incidente agravanta ,,cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, deoarece din declarațiile părții vătămate Bogos Ruslan dauna

materială cauzată prin infracțiunea de sustragere deschisă a boxei muzicale de model

”Acustica” de către inculpatul Focșa Denis nu prezintă un caracter considerabil, sunt

nefondate or, potrivit declarațiilor părții vătămate Bogos Ruslan date în ședința de

judecată în instanța de fond la data de 28.07.2021 ultimul indică că prejudiciul cauzat

pentru el este considerabil (f.d.101).

La fel, instanța de apel a reținut și faptul, că fiind audiat suplimentar la data de

03.09.2021 partea vătămată Bogos Ruslan indică că „..pentru el paguba este

considerabilă...” (f.d.102).

Totodată, instanța de apel a mai reținut și faptul că partea vătămată Bogos

Ruslan, fiind audiată în cadrul urmăririi penale la fel a declarat că prejudiciul cauzat

de către Focsa Denis este unul considerabil.

Prin urmare, acestea fiind stabilite instanța de apel a considerat că prima

instanță eronat și pripit a ajuns la concluzia de a reîncadra fapta inculpatului Focșa

Denis prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal în cele ale art. 187 alin. (1) Cod

penal, stabilind lipsa semnului agravant în acțiunile inculpatului și anume cauzarea

3

de daune considerabile victimei, or acuzarea a prezentat și administrat suficiente

probe care demonstrează nemijlocit vinovăția lui Focșa Denis în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În aceeași odine de idei, instanța de apel a indicat că prima instanță neîntemeiat

a respins probele acuzării, prin care cu certitudine se confirmă comiterea faptelor

prejudiciabile prevăzute de legea penală și vinovăția inculpatului Focșa Denis și

greșit a ajuns la concluzia de recalificare a acțiunilor acestuia.

Dogotari Ian în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei cu menținerea sentinței, invocând:

- instanța de apel a dat o apreciere absolut necorespunzătoare probelor

administrate și cercetate în instanța de apel, fapt care a dus la adoptarea unei hotărâri

neîntemeiate și nemotivate;

- instanța de apel s-a limitat doar la redarea declarațiilor persoanelor care au

fost audiate în cadrul cercetătii judecătorești în prima instanță, fără a face o analiză

si a se expune în favoarea sau defavoarea acestora;

- instanța de apel a omis să se expună în legătură cu încheierea tranzacției de

împăcare, înaintarea în ședința de judecată din 10.02.2022 (instanța de fond) de către

partea vătămată Bogos Ruslan a cererii de încetare a procesului penal în privința

inculpatului, dar și în legătură cu aceia că ultimul a indicat prin înscris personal în

cererea respectivă că prejudiciul care i-a fost cauzat nu este unul considerabil pentru

el;

- deși partea vătămată a declarat atât la urmărirea penală, cât și în instanța de

fond că i-ar fi fost cauzat un prejudiciu considerabil, fiind audiat în cadrul ședinței

de judecată la 10.02.2022 a declarat că nici ofițerul de urmărire penală, nici

procurorul nu i-au explicat ce ar însemna prejudiciul considerabil, care este diferența

dintre acesta si prejudiciul esențial, ulterior, după ce partea vătămată s-a consultat în

acest sens, a ajuns la concluzia că prejudiciul care i-a fost cauzat nu este unul

considerabil și de aceia a încheiat cu inculpatul tranzacție de împăcare, totodată a

înaintat în instanță și cerere de încetare a procesului penal în privința inculpatului pe

motiv că prejudiciul cauzat nu este unul considerabil și s-a împăcat cu acesta,

instanța de apel a ignorat aceste probe, nu a făcut o analiză și nu s-a expus în favoarea

sau defavoarea lor, pronunțând o hotărâre unilateral, doar în baza probelor acuzării;

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată, limitându-se la o simplă

interpretare a declarațiilor martorilor care au fost audiați în instanța de fond precum

și la enumerarea probelor acuzării în aceeași consecutivitate în care au fost ele

elucidate în rechizitoriu, probe care de fapt contrazic starea de fapt și poziția părții

acuzării;

- se constată posibilitatea aplicării prevederilor art. 109 Cod penal - împăcarea,

reieșind din faptul că, infracțiunea incriminată inculpatului, Focșa Denis, face parte

din categoria infractiunilor mai puțin grave și se încadrează în capitolul VI a Părții

Speciale a Codului penal, părțile manifestându-și voința în acest sens, înaintând

cereri privind încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților și care au

fost prezentate în ședința de judecată; nu sunt prezente interdicțiile stipulate de art.

109 Cod penal, or în privința inculpatului, Focșa Denis nu a mai fost dispusă

4

încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare

comise cu intenție în ultimii cinci ani, acesta este la prima abatere;

- instanța de apel a examinat cauza fără participarea părții vătămate, care nu s-

a prezentat la ședința de judecată în apel și nu a înștiințat despre motivele

neprezentării sale.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că

lipsesc temeiuri de casare.

penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 12) Cod de procedură

penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că atât temeiurile cât și motivele invocate de recurent în susținerea acestor

temeiuri nu sau confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în

acest context următoarele.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că nu și-a găsit

confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva

circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de recurs, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat

și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul procurorului, fiind

reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în privința

recunoașterii vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, soluție întemeiată pe acțiunile procesuale și cumulul de

probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei

5

instanței de apel, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, și în partea contestată de avocat în prezentul recurs, fapt ce determină lipsa

unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

Cât ține de argumentele recurentului referitor la faptul că acțiunile inculpatului

urmează a fi recalificate, Colegiul penal lărgit, punctează că reprezintă o interpretare

subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au

fost combătute aceste argumente (f.d. 135 – 138), motivare ce este în coroborare cu

circumstanțele constatate în prezenta cauză penală în baza cumulului de probe

cercetate de instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, ce nu contravine

practicii CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal lărgit indică:

- conform procesului – verbal de consemnare a plângerii verbale(f.d. 4) din 12

mai 2021, partea vătămată a indicat că i s-a cauzat o daună considerabilă;

- conform procesului – verbal de audiere a victimei suplimentar(f.d. 8) din 12

mai 2021, partea vătămată a indicat că i s-a cauzat o daună considerabilă;

- conform procesului – verbal de audiere a părții vătămate(f.d. 17 – 19) din 13

mai 2021, partea vătămată a indicat că i s-a cauzat o daună considerabilă;

- conform declarațiilor părții vătămate date în ședința de judecată la data de

28.07.2021(f.d. 101), partea vătămată a indicat că pentru el suma este considerabilă;

- conform declarațiilor suplimentare a părții vătămate date în ședința de

judecată la data de 03.09.2021, partea vătămată a indicat că paguba e considerabilă,

iar uneori câștigă cu această boxă bani a câte 250 lei, cînd este chemat la zilele de

naștere cu boxă (f.d. 102);

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că la data de 10.02.2022,

partea vătămată a semnat o recipisă prin care susține că a primit de la inculpat sumă

de 2000 lei cu titlu de prejudiciul moral, tot la 10.02.2022 partea vătămată mai

semnează și o cerere prin care menționează că prejudiciul material cauzat nu este

considerabil și tot la 10.02.2022 partea vătămată semnează și tranzacția de împăcare.

În ședința de judecată din 10.02.2022 conform procesului – verbal al ședinței

(f.d. 105), după ce au fost anexate înscrisurile menționate mai sus, partea vătămată

la întrebarea avocatului inculpatului indică că prejudiciul material nu mai este

considerabil.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, partea vătămată a indicat că prejudiciul

material este considerabil până la momentul în care la 10.02.2022 a primit din partea

inculpatului sumă de 2000 lei cu titlu de prejudiciul moral, tot atunci și semnând

unele înscrisuri prin care susține deja că prejudiciul cauzat nu mai este considerabil.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel corect

a luat în considerație declarațiile părții vătămate date până la 10.02.2022 prin care

susținea că prejudiciul cauzat este unul considerabil pentru el, cu atât mai mult că,

s-a stabilit că prin intermediul bunului material sustras de către inculpat de la partea

vătămată, acesta din urmă uneori î-și câștiga mijloacele bănești pentru întreținerea

sa.

Totodată, instanța de recurs, apreciază critic argumentele recurentului precum

că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul penal

lărgit indică că le apreciază ca declarative, or, instanța de apel reținând

6

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul primordial își manifestă

dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, care în opinia lui nu

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că aceste probe au fost apreciate de către instanța de apel prin

coroborare între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar

obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or,

Colegiul penal lărgit nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma

argumentelor invocate de recurent în decizia instanței de apel, care este legală și

întemeiată.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie cu

privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor

prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei,

ajunge la concluzie că nu sunt temeiuri justificative de a interveni în hotărârea

judecătorească a instanței ierarhic inferioare, care este legală și întemeiată, or asupra

acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat

instanța de apel în decizia adoptată.

Ce ține de temeiul invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă că este declarativ, fără suport

factologic, or, partea vătămată a fost citată legal, însă nu s-a prezentat, din timp nu

a anunțat motivele neprezenții, nu a solicitat amânarea ședinței de judecată, din care

considerente, instanța de apel în temeiul art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală,

justificat a dispus examinarea cauzei penale în ordine de apel în lipsa părții vătămate

(f.d. 124).

Mai mult, Colegiul penal lărgit indică faptul că atât apărătorul inculpatului, cât

și inculpatul însuși, la soluționarea posibilității judecării cauzei penale și finalizării

cercetării judecătorești în instanța de apel în lipsa părții vătămate, a lăsat la discreția

instanței de judecată soluționarea acestei chestiuni și nu au indicat că este imposibilă

examinarea cauzei în lipsa părții vătămate (f.d. 124, 127).

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

7

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Dogotari

Ian în numele inculpatului Focșa Denis, împotriva deciziei din 11 iulie 2022 a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală privindu-l pe Focșa

Denis XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecătorii Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

Malanciuc Ion

8