1ra-1334/21 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 13 ianuarie 2020, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cușnir Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 5 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 85 Cod penal, a fost adăugată parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite lui Cușnir Denis în baza sentinței Judecătoriei Fălești din 26 decembrie 2013 și eliberat condiționat înainte de termen prin încheierea Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 21 martie 2018, pe termenul rămas de 1 an o lună și 4 zile, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Cușnir Denis la 12 ianuarie 2019, în jurul orei 18:50, acționând cu intenție directă și având scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, încălcând cerințele art. 14 din Regulamentul circulației rutiere, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau 1 altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, după ce a consumat băuturi alcoolice și se afla în stare de ebrietate alcoolică, a condus automobilul de model „Mercedes Vito”, cu n/î xxxxx, pe străzile mun. Chișinău, unde, pe str. Calea Ieșilor 59, a fost stopat de către colaboratorii INP al IGP și, fiind suspectat în consumul de băuturi alcoolice, a fost prezentat la Dispensarul Republican de Narcologie, unde, în urma verificării a fost stabilită o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,75 mg/l, iar în sânge - 1,37 g/l de alcool, care conform pct. 4 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr. 296 din 16.04.2009 și art. 13412din Codul penal, se consideră ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, deoarece depășește norma de 0,3 mg/1 - concentrație de vapori de alcool în aerul expirat și 0,5 g/1 - concentrație de alcool în sânge. Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Cușnir Denis în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către avocatul Panov Diana cu inculpatul Cușnir Denis, care au solicitat casarea parțială a acesteia în latura pedepsei, cu aplicarea unei pedepse mai blânde, non-privative de libertate. În argumentarea apelului, apelanții au invocat că: - inculpatul vina a recunoscut, a declarat prin înscris autentic, anexat la materialele cauzei, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, regretă și se căiește de cele comise, iar pedeapsa urmează a fi stabilită cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală; - față de Cușnir Denis a fost aplicată o pedeapsă mult prea aspră, dat fiind faptul că acesta și-a recunoscut vina integral, s-a urcat la volan doar pentru a muta mașina cu care prietenul său Eugen a făcut accident. Și a făcut acest fapt doar pentru că era mai puțin beat decât cunoscutul său Eugen, care nu realiza ce face și insista de a muta mașina mai aproape de trotuar ca să nu încurce la trafic. Într-adevăr era beat, dar nu avea intenția de a conduce, mai ales că nici nu are permis de conducere și niciodată nu a avut.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură 2 penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu respectarea cerințelor art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel a reținut că aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, instanța de apel a atestat că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite - care este una ușoară, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, prezența circumstanțelor atenuante - căința sinceră, și regretarea celor comise, lipsa circumstanțelor agravante, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat nu a reținut în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stabilește o pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea faptelor. Iar reținerea în calitate de circumstanță atenuantă și recunoașterea vinovăției ar fi însemnat acordarea unei bivalențe juridice uneia și aceleiași circumstanțe. Instanța de apel a mai notat că la stabilirea termenului pedepsei în privința lui Cușnir Denis, prima instanță a ținut cont de condițiile de viață ale familiei ultimului. Instanța de judecată întemeiat a reținut faptul că inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Fălești din 26.12.2013, în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar prin încheierea Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 21.03.2018, Cușnir Denis a fost eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Fălești din 26.12.2013, pe termenul rămas de 1 an 1 lună și 4 zile (f.d. 93, vol. I). Ulterior, inculpatul Cușnir Denis fiind eliberat condiționat, a comis la data de 12 ianuarie 2019 infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal. În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, cu adăugarea parțială la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite inculpatului Cușnir Denis prin sentința Judecătoriei Fălești din 26.12.2013, fiind eliberat condiționat înainte de termen prin încheierea Judecătoriei Soroca (sediul Central) din 21.03.2018. 3 Instanța de apel a conchis că nu poate admite solicitarea avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse non-privative de libertate în situația în care în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit faptul că inculpatul Cușnir Denis anterior a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Fălești din 26.12.2013, în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, dar a fost eliberat condiționat înainte de termen, respectiv i s-a acordat acestuia șansa de a se corecta în continuare fără a fi izolat de societate, iar inculpatul nu a îndreptățit încrederea ce i s-a acordat, careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării, săvârșind o nouă infracțiune de conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere. Totodată, instanța de apel a respins argumentele din apel, precum că față de Cușnir Denis a fost aplicată o pedeapsă prea severă, deoarece o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar: 4.1. La 28 ianuarie 2021, de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Cușnir Denis, care indică temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea unei pedepse mai blânde, non-privative de libertate. În argumentarea recursului, recurentul invocă că: - este inechitabil că instanțele de judecată nu au reținut în calitate de circumstanță atenuantă, faptul că inculpatul Cușnir Denis a recunoscut vinovăția și a solicitat prin înscris autentic examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală; - din motiv că infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare și ținând cont de motivul și scopul faptei, pedeapsa aplicată este prea aspră. 4.2. La 05 martie 2021, de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatul Cușnir Denis, în care fără a face referire la vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei. În argumentarea recursului, recurentul mai invocă că: - pedeapsa aplicată a fost individualizată greșit, fiind una prea aspră, or instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoarea, nefiind ținut cont de toate circumstanțele 4 atenuante din speță, precum și cele care caracterizează persoana inculpatului, care plasat în câmpul muncii, fiind caracterizat la locul de muncă pozitiv; - la momentul examinării cauzei la Curtea Supremă de Justiție, termenul de prescripție a expirat la 12 ianuarie 2021.

La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate. Astfel, indică că soluția instanțelor judecătorești, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite este în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod penal. În acest sens, a indicat că instanța de apel, menținând sentința primei instanțe, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Cușnir Denis o pedeapsă echitabilă. Ce ține de afirmația că la moment a intervenit termenul prescripției tragerii la răspundere penală a inculpatului Cușnir Denis, invocă că fapta pentru care a fost recunoscut culpabil și condamnat inculpatul Cușnir Denis, a fost comisă la data de 12 ianuarie 2019, iar hotărârea definitivă a Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 18 noiembrie 2020, adică până la expirarea termenului de prescripție.

Cu referire la recursul ordinar declarat la 28 ianuarie 2021: Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel 5 pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite, dar indică temeiul pentru recurs prevăzut art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente. Cu referire la criticile recurentului reflectate în pct. 4 a prezentei decizii, precum că a fost aplicată o pedeapsă prea aspră cu închisoare, greșit individualizată, nefiind luate în considerare toate circumstanțele ce țin de personalitatea inculpatului, că și-a recunoscut vinovăția, a solicitat examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a săvârșit o infracțiune ușoară, motivul și scopul faptei, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, și reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată. În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rezultă cert că instanțele de judecată au luat în considerare circumstanțele invocate supra de recurent, pedeapsa de 5 luni închisoare fiind stabilită inculpatului Cușnir Denis în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea în deplină măsură a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, cu reducerea cu o treime a limitelor pedepsei cu închisoarea prevăzute în sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, precum și a criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Cușnir Denis, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul penal atestă că aceste prevederi legale au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale și la personalitatea inculpatului Cușnir Denis, care s-a căit sincer și regretă cele comise, motivul comiterii infracțiunii, gravitatea infracțiunii care este una ușoară, lipsa circumstanțelor agravante, inculpatului Cușnir Denis, fiindu-i corect stabilită o pedeapsă în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal de 5 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aproape de limita minimă prevăzută de lege, ce este de 3 luni, or sancțiunea infracțiunii incriminate prevede o pedeapsă de până la 1 an închisoare, iar noile limite de pedeapsă reduse cu 1/3 sunt de la 3 luni la 8 luni închisoare. Totodată, instanțele de judecată corect au reținut că inculpatul Cușnir Denis anterior a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Fălești din 26.12.2013, în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în 6 penitenciar de tip închis, dar a fost eliberat condiționat înainte de termen, respectiv i s-a acordat acestuia șansa de a se corecta fără a fi izolat de societate, iar inculpatul nu a îndreptățit încrederea ce i s-a acordat, careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării, săvârșind o nouă infracțiune. Astfel, instanțele ierarhic inferioare corect au aplicat în speță prevederile art. 85, 91 alin. (8), lit. c) Cod penal, care prevede că dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, condamnatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art. 85 Cod penal. În același mod se aplică pedeapsa și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța de judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia sa. Astfel, motivarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, în care instanțele s-au expus argumentat pe chestiunile esențiale supuse atenției lor ce țin de pedeapsa stabilită, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarat la 05 martie 2021: Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă 7 inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat peste termen. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020 în cauza penală privindu-l pe Cușnir Denis, a fost pronunțat la 18 noiembrie 2020, în prezența inculpatului Cușnir Denis, asistat de avocatul Cazacu Dumitru, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 170-172, vol. I), fiind notificați că pronunțarea integrală a deciziei va avea loc pe data de 16 decembrie 2020. Ulterior, la 16 decembrie 2020, în lipsa inculpatului Cușnir Denis și avocatului său, a fost amânată pronunțarea deciziei motivate pentru 30 decembrie 2020. La 30 decembrie 2020, a fost pronunțată integral decizia instanței de apel, iar la 11 ianuarie 2021 copia deciziei a fost expediată inculpatului și avocatului său (f.d. 188, vol. I). Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel, curge de la data pronunțării integrale a acesteia. În acest context, Colegiul penal reține că la 05 martie 2021, conform ștampilei Grefei Curții Supreme de Justiție (f.d. 8, vol. II), avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Cușnir Denis, declară recurs ordinar, întitulat ca recurs suplimentar, împotriva deciziei instanței de apel, evident peste termenul legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca careva argumente privind depunerea tardivă a recursului. În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului sau depunerea recursului suplimentar după expirarea termenului legal. Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 05 martie 2021 de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Cușnir Denis, împotriva deciziei instanței de apel din 18 noiembrie 2020, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen. Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea 8 apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă a deciziei și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice. În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Cușnir Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cușnir Denis Xxxx, depus: - la 28 ianuarie 2021, ca fiind vădit neîntemeiat; - la 05 martie 2021, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Țurcan Anatolie 9