1ra-752/2023 — art. 264/1 al.4 CP

1ra-752/2023 — art. 264/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-752/2023

1-22040195-01-1ra-16052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion

Judecători - Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Negru Cristina în numele

inculpatului Chiriac Gheorghe împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași din 30 iunie 2022 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 ianuarie 2023, în cauza penală de învinuire a lui

Chiriac Gheorghe XXXXX,

Termenii de examinare:

prima instanță: 24.03.2022 - 30.06.2022;

instanța de apel: 22.07.2022 - 18.01.2023;

instanța de recurs: 16.05.2023 - 30.05.2023.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Chiriac Gheorghe, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, a fost condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 4 (luni), cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

februarie 2022, aproximativ ora 18:50 min., nedeținând permis de conducere, a

condus mijlocul de transport de model ” XXXXX, pe str. Alexandru cel Bun din or.

Călărași.

Fiind stopat de către angajații INP, fiind suspect că, a condus unitatea de

transport sub influența alcoolului, i-au propus să fie suspus testării alcooscopice cu

aparat ” Drager”.

1

În rezultatul testării alcooscopice, la Chiriac Gheorghe, s-a constatat

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0, 55 mg/l., ceea ce conform art.

31412 alin.(3) Cod penal, constituie stare de ebrietate avansată.

Astfel, acțiunile inculpatului Chiriac Gheorghe au fost încadrate juridic în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”adică, conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se afla în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, acțiune săvârșită de o persoană care nu deține permis de

conducere”.

numele inculpatului Chiriac Gheorghe, care a solicitat, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate.

3.1. În motivarea apelului a indicat că, pedeapsa stabilită inculpatului Chiriac

Gheorghe, este una prea aspră.

La fel, a indicat că, inculpatul Chiriac Gheorghe, și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii încriminate, solicitând în ședința primei instanțe, stabilirea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

18 ianuarie 2023, apelul declarat de avocatul Diaconov Valeriu în numele

inculpatului Chiriac Gheorghe, s-a respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel, constatat că, prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Chiriac Gheorghe

încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor art. 2641 alin. (4) Cod penal –

”conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere sau care

este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Chiriac Gheorghe, instanța de

apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că, acțiunile

infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, sentința primei instanțe, nefiind contestată

în această parte, de către părțile la proces.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Chiriac Gheorghe, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel reținut că, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei,

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, se califică ca infracțiune

„ușoară”, pentru care Legea penală, prevede pedeapsa sub formă de „muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sa cu închisoare de pînă

la 1 an”.

2

A conchis instanța de apel că, inculpatul Chiriac Gheorghe a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise.

Astfel, în corespundere conformitate cu art. 76 Cod penal, a constatat că prima

instanță a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante – căința sinceră și în baza art. 77

Cod penal nu au fost reținute careva circumstanțe agravante.

La fel, a constatat instanța de apel că, la stabilirea felului și cuantumului

pedepsei, prima instanță a ținut cont de gravitatea faptei comise, de pericolul social și

de personalitatea inculpatului, existența circumstanțelor atenuante sau/și agravante.

Totodată, s-a reținut că, inculpatul Chiriac Gheorghe anterior a fost judecat, și

anume prin sentința Judecătoriei Chișinău din 31 ianuarie 2017, a recunoscut culpabil

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 317 alin. (2), lit. b) Cod penal, cu

aplicarea art. 85 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 10 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În aceste circumstanțe, instanța de apel ținând cont de analiza cumulativă a

criteriilor de individualizare, coroborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și temeiurile care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub

aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, a considerat că, pedeapsa penală

stabilită inculpatului Chiriac Gheorghe sub formă de închisoare, cu executarea

pedepsei penale în penitenciar de tip semiînchis, va asigura atingerea scopului

pedepsei, penale și anume - reeducarea acestuia.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că, inculpatul a recunoscut

vina, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată și sincer s-a căit

de cele comise, instanța de apel le-a apreciat că, aceste circumstanțe au fost

valorificate pe deplin de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei

penale.

Instanța de apel a notat că, la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut

cont de dispozițiile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de: modalitatea și împrejurările

în care a fost comisă infracțiunea, gradul de pericol social mediu al faptei săvârșite,

de împrejurările în care a fost comisă fapta, dar și circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

De asemenea, în cadrul individualizării pedepsei, prima instanță, a ținut cont și

de regula nr. 6 din Recomandarea NR. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către

statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în

comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei

de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri), potrivit căreia „natura și durata

sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie

proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat

sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia”.

În context, instanța de apel a apreciat că, soluția primei instanțe, s-a întemeiat

pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Cristina în numele inculpatului Chiriac Gheorghe, a solicitat casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2023, cu dispunerea

3

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, cu stabilirea

unei pedepse non privative de libertate.

5.1 În motivarea recursului, a menționat că, nu este de acord cu soluția adoptată

de către instanța de apel, considerând că este una prea aspră.

Consideră că, instanțele de fond, greșit au ajuns la concluzia, stabilirii

inculpatului a unei pedepse de 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, motivând că, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Făcând trimitere la prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, menționează că, una

din condițiile prevăzută de norma indicată, este aprecierea instanței că scopul

pedepsei penale poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținându-se cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege.

depus referință prin care solicită inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

În motivarea acestuia indică că, instanța de apel, și-a argumentat suficient

soluția în partea pedepsei penale stabilite inculpatului.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Lecturând argumentele invocate în recurs, Colegiul penal reține că, deși

recurentul nu a invocat nici un temei de drept prevăzut la prevederile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, din conținutul acestuia se atestă dezacordul cu stabilirea de

către instanțele de fond, în privința inculpatului a unei pedepse prea aspre, argument

ce se încadrează la art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că,

motivele invocate de către partea apărării, prin prisma temeiului prevăzut la art. 427

alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind

constatate careva erori de drept.

Potrivit art. 427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal atestă că, partea apărării apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa

stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, invocând că, instanțele de

fond, la stabilirea pedepsei au dat o apreciere greșită personalității inculpatului, fapt

care a condus la individualizarea eronată a pedepsei stabilite, cu aplicarea unei

pedepse prea aspre.

4

Colegiul penal reține că, în speță nu se contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, în esență, criticile

recurentului rezumându-se asupra aprecierii instanțelor a circumstanțelor cauzei care

au determinat concluzii neîntemeiate privind individualizarea pedepsei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea unei pedepse mai blânde, sau a unei

pedepse mai aspre prevăzute în normă.

În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei stabilite asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Reieșind din materialele cauze se atestă că, în urma solicitării și înscrisului

autentic al inculpatului (f.d. 93), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu

1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Se reține că, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea comisă de către

inculpat este clasificată ca o infracțiune – ușoară.

La fel se conchide că, inculpatul Chiriac Gheorghe, cu antecedente penale

nestinse, recunoscându-și vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641

alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8), reieșind din noile

limite ale pedepsei cu închisoarea, acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă de 4 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul penal constată că, instanța de apel, corect și just a stabilit modalitatea

de executare a pedepsei cu închisoarea de către inculpat, or, pedeapsa cu închisoarea,

este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și

urmările acțiunilor făptuitorului.

5

Mai mult, pedeapsa stabilită, urmează să contribuie la formarea unei atitudini

de respect față de legea penală, încât inculpatul să conștientizeze că, integrarea în

societate, este posibilă doar prin abordarea de către acesta a unui mod de viață viabil

comunității umane, care ar genera încetarea de către acesta a activității criminale, cu

manifestarea unui stil de viață fără încălcarea legii.

Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea aplicării

unei pedepse non privative de libertate, Colegiul penal constată că, această solicitare

este vădit neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi are la originea sa

personalitatea inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite,

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246 (f.d. 45-47),

inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or, anterior acesta a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău din 31 ianuarie 2017, în baza art. art.

27, 317 alin. (2), lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 85 Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă definitivă de 3 ani și 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

În concluzie, în atingerea scopului de restabilire a echității sociale și prevenire

a săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, instanța de apel corect a

constatat că, corectarea și reeducarea inculpatului, poate fi atinsă doar prin stabilirea

pedepsei cu închisoarea.

Colegiul penal, statuează că, pentru a se putea constata dacă inculpatul se poate

corecta prin stabilirea unei pedepse non privative de libertate, se analizează persoana

inculpatului sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și

din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată.

În aceste condiții, Colegiul penal conchide că, stabilirea unei pedepse non

privative de libertate nu este rațională în circumstanțele stabilite la caz și nu ar

asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, care

reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or,

practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, este important de specificat că, în cazul unei privări de libertate, este

deosebit de important să fie respectat principiul general al securității juridice.

Prin urmare, este esențial ca condițiile privării de libertate să fie clar definite în

dreptul național și legea însăși să fie previzibilă în aplicare pentru a satisface cerința

”legalității”, un standard din practica CEDO, care impune normelor de drept să fie

suficient de precise, întrucât să permită persoanei, să prevadă rezonabil consecințele

ce pot deriva dintr-un anumit comportament în circumstanțele particulare ale cauzei

sale.

În cele din urmă, Colegiul penal, atestă că, la caz, inculpatul a avut parte de un

proces penal echitabil în privința sa, unde instanțele de fond, primordial, în scopul

6

neadmiterii privării arbitrare de libertate, au ținut cont ca pedeapsa inculpatului să fie

una echitabilă și proporțională scopului Legii penale.

În aceste condiții, eroarea de drept specificată în recurs, nu și-a găsit

confirmare la examinarea acestuia, cele descrise căpătând forma unor alegații

declarative care nu pot fi puse la baza admisibilității recursului ordinar.

Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, ținând

cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite.

Mai mult ca atât, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate,

fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Negru Cristina

în numele inculpatului Chiriac Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2023, în cauza penală în privința lui Chiriac

Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

7