RAILEANU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 10 noiembrie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 34682/19 Nelu RAILEANU împotriva Republicii Moldova, introdusă la 17 iunie 2019, comunicată la 23 octombrie 2025 OBIECTUL L relele tratamente pe care le-ar fi suferit reclamantul într-o secție de poliție, în marja protestelor violente care au urmat alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, ridică întrebări pe teren în cadrul componentei procedurale a articolului 3 din Convenție. La 8 aprilie 2009, adică în ziua următoare distrugerii de către protestatari a clădirilor președinției și parlamentului țării, reclamantul a fost arestat în centrul orașului Chișinău și condus într-o secție de poliție din oraș unde, împreună cu alți tineri, a fost deținut până în dimineața următoare.

În opinia sa, el a fost bătut de polițiști și obligat să scrie declarații conform cărora el luase parte la violența care a dus la protestele post-electorale. Poliția a emis un proces verbal de amendă, care a fost ulterior anulat de judecători. În ceea ce privește relele tratamente pretinse, reclamantul a depus plângere și a susținut că ancheta a început la doar șase luni de la data faptelor. În timpul investigațiilor, el a identificat trei polițiști care l-ar fi supus violenței fizice și/sau psihice. Curtea Supremă de Justiție a fost pronunțată la 21 noiembrie 2018 (n 1a-1705/2018). Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că ancheta autorităților asupra acuzațiilor sale de maltratare nu a fost eficientă și că statul a eșuat obligației sale pozitive de a sancționa vinovații.

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din Convenția (Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV și Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, § 114-23, CEDH 2015) În special, sancțiunea aplicată împotriva polițistului condamnat și hotărârile pronunțate de instanțe împotriva celor trei inculpați au condus la persoanele responsabile și au redus efectul disuasiv al legislației care interzice relele tratamente (O.R. și L.R. c. Republica Moldova, nr. 24129/11, §§ 58-59 și 61-83, 30 octombrie 2018)

Publié le 10 novembre 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 34682/19 Nelu RAILEANU contre la République de Moldova introduite le 17 juin 2019 communiquée le 23 octobre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’enquête sur les mauvais traitements qu’aurait subis le requérant dans un commissariat de police en marge des violentes protestations qui suivirent les élections parlementaires du 5 avril 2009. Elle soulève des questions sur le terrain du volet procédural de l’article 3 de la Convention. Le 8 avril 2009, soit le lendemain du saccage par des manifestants des bâtiments de la présidence et du parlement du pays, le requérant fut arrêté dans le centre de Chișinău et conduit dans un commissariat de police de la ville où, ensemble avec d’autres jeunes gens, il fut détenu jusqu’au lendemain matin. Selon lui, il y fut battu par des policiers et contraint à écrire des dépositions selon lesquelles il avait pris part aux violences qui avaient émaillé les manifestations post-électorales.

La police dressa à son égard un procès-verbal de contravention, qui fut annulé par la suite par les juges. S’agissant des mauvais traitements allégués, le requérant porta plainte et soutenait que l’enquête n’avait démarré que six mois après les faits. Lors des investigations, il identifia trois policiers qui lui auraient fait subir des violences physiques et/ou psychiques. L’affaire fut ensuite déférée aux tribunaux, lesquels condamnèrent un policier à cinq ans d’emprisonnement avec sursis pour « torture infligée par deux ou plusieurs personnes ». Les juges acquittèrent les deux autres policiers, estimant que, même si les mauvais traitements du requérant étaient incontestables, il n’avait pas été établi que c’était les deux policiers en question qui les lui avaient infligés.

La décision définitive de la Cour suprême de justice a été rendue le 21 novembre 2018 (n o 1ra-1705/2018). Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ce que l’enquête des autorités sur ses allégations de mauvais traitements n’a pas été effective et que l’État a failli à son obligation positive de sanctionner les coupables.

QUESTIONS AUX PARTIES

Eu égard à la protection procédurale contre des traitements inhumains ou dégradants, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ( Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV, et Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114-23, CEDH 2015) ? En particulier, la sanction appliquée à l’encontre du policier condamné et les décisions rendues par les tribunaux à l’encontre des trois accusés ont-elles mené à l’impunité des personnes responsables et ont-elles réduit l’effet dissuasif de la législation interdisant les mauvais traitements ( O.R. et L.R. c. République de Moldova , n o 24129/11, §§ 58-59 et 61-83, 30 octobre 2018) ?