ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 31.03.2023

1ra-1744/2022 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

HOTĂRÂRE
31.03.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201-1 alin. 3 lit. a CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1744/2022 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1744/22

1-21097511-01-1ra-28122022

13 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

Victor BOICO

Elena COBZAC

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul de

circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 27 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Deputovici Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar or. XXXXX, domiciliat în sat.

XXXXX, raionul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.06.2021 -02.02.2022;

Instanța de apel: 24.02.2022- 27.09.2022;

Instanța de recurs: 28.12.2022 – 13.02.2023.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

lărgit

c o n s t a t ă:

examinată potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Deputovici

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la 4 (patru) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate cu închisoarea lui

Deputovici Serghei s-a suspendat condiționat pe termen de 4 (patru) ani.

S-a obligat Deputovici Serghei de a participa la un program special de tratament

în cadrul Centrului de Asistență și Consiliere pentru agresorii Familiali Drochia.

S-a încasat din contul lui Deputovici Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1088,00 (una mie optzeci și opt) lei.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

Serghei manifestând un comportament violent în familie, la 19 mai 2021,

1

aproximativ în jurul orei 02 și 30 min., aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, în

gospodăria lui Corbu Ion, situată în satul XXXXX, raionul XXXXX, a inițiat

un conflict cu tatăl său, Leahu Vasile și l-a lovit cu un cuțit în regiunea abdomenului

cauzându-i plagă penetrată a cavității abdominale cu lezarea intestinului subțire, care

s-a complicat cu șoc hipovolenic, care se califică vătămare corporală gravă

periculoasă pentru viață în timpul primirii lor și plagă tăiată a cutiei toracice și

abdomenului, care se califică către vătămare corporală ușoară.

Acțiunile lui Deputovici Serghei au fost calificate în baza art. 2011 alin. (3) lit.

a) Cod penal - violența în familie, cu semnele de calificare, acțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată

prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

procurorul din Procuratura Raionului Drochia, Diana Turenco, solicitând casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința lui Deputovici Serghei, în

baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, a pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Consideră că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată nu a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Obiectează în privința faptului că instanța nu a luat în considerație faptul că în

privința inculpatului nu sunt aplicabile prevederile art. 90 din Codul penal, reieșind

din gravitatea, caracterul faptei comise dar și de circumstanțele reale și personale ale

inculpatului și pentru a asigura realizarea scopului legal al pedepsei.

În cele din urmă, consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Deputovici

Serghei îi creează o situație prea blândă, fapt care contravine scopului legii penale.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea în vigoare a sentinței.

constatând ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont de

prevederile legale a art. 61 și art. 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Deputovici

Serghei pedeapsa în limitele sancțiunii art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, măsura de

pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind totodată

respectate prevederile legale art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că pentru infracțiunea incriminată în baza art.2011 alin.(3)

lit. a) Cod penal se prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 6 la 12 ani.

2

Astfel, instanța de fond examinând cauza penală în ordinea procedurii simplificate,

în corespundere cu dispozițiile alin.(8) al art.3641 Cod penal, corect a dedus în privința

inculpatului Deputovici Serghei pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani.

Totodată, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii comise, care

potrivit art.16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, recunoașterea

vinei, conștientizarea pericolului faptei comise, căința sinceră, comportarea inculpatului

după consumarea infracțiunii, anterior nefiind în conflict cu legea, instanța de apel a

concluzionat că, instanța de fond justificat a ajuns la concluzia că, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate, aplicând în

sensul dat prevederile art.90 Cod penal.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a efectuat o amplă cercetare a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, evidențiind în acest sens că, a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii și s-a căit sincer în cele comise, a

contribuit activ la judecarea cauzei, se caracterizează pozitiv la locul de trai și este de o

vârstă tânără, abia la început de cale. În special a fost luată în considerație și poziția

părții vătămate - tatăl său, care nu are pretenții față de Deputovici Serghei, și nu dorește

izolarea lui de societate, recunoscând un comportament agresiv provocator la data

incidentului în raport cu fiul său.

Cât privește argumentele procurorului în apelul declarat, referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului Deputovici Serghei, instanța de apel a conchis ca acestea nu și-au

găsit confirmare. Or, Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de

a leza demnitatea omului-acesta fiind unul din principiile aplicării Codului penal. Astfel,

ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, instanța de apel nu a

identificat temeiuri în sensul înăspririi pedepsei inculpatului și acestuia i se poate oferi

șansa corectării fără a fi izolat de societate, prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune.

ordinar de către procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Octavian Bodareu,

care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) 10) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicită casarea parțială a

deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în rest decizia să fie menținută.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei;

3

- prin aplicarea de către instanță a prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat,

nu s-a asigurat atingerea scopului final al pedepsei și anume a celui de corectare și

reeducare, pedeapsa fiind inechitabilă cu fapta comisă;

- ca urmare a comiterii infracțiunii, părții vătămate i-au fost cauzate vătămări

corporale grave, iar pentru a realiza scopul Legii penale de apărare a drepturilor și

libertăților legitime ale persoanei, de a apăra ordinea publică, în vederea prevenirii

săvârșirii unor asemene infracțiuni pe viitor se solicită aplicarea unei pedepse penale, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale stabilite de CP, în special de gradul de pericol social al infracțiunii comise;

- nu au fost constatate careva circumstanțe care ar permite de a considera că

pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă, ca acesta să se corecteze;

- aplicând inculpatului o pedeapsă mai blândă, pentru comiterea infracțiunii cu un

grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de noi

infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane.

11) Cod de procedură penală, referință depune inculpatul Deputovici Serghei, pledând

pentru respingerea acestuia ca neîntemeiat, deoarece de către instanțele de fond nu a fost

comise nici o eroare de fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei

inculpatului.

că acesta urmează a fi admis.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care la alin. (1), prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că procurorul a

indicat drept temeiuri pentru declararea recursului ordinar prevederile art. 427 alin. (1)

4

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, din argumentele recursului declarat, în esență, se desprinde dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele de fond în partea aplicării, la

stabilirea pedepsei, a prevederilor art. 90 Cod penal.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de

către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea

în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Raportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin

de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Așadar, din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia

instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această parte sunt greșite,

deoarece în speță sunt prezente circumstanțe care denotă iraționalitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare.

În urma analizei deciziei instanței de apel sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare

pripit a ajuns la soluția de a-i stabili inculpatului Deputovici Serghei o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs notează faptul că prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale, luând în

considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui

5

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs reține, că infracțiunea prevăzută de art. 2011

alin.(3) lit. a) Cod penal, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 6 la 12 ani.

La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că

instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise,

corect stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond nu au motivat complet și

obiectiv soluția de individualizare a executării pedepsei, pripit ajungând la concluzia în

ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, întrucât în speță nu

s-a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului.

În acest context, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța, după ce

realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în baza

criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

stabilită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a suspenda pe o

perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Astfel, Colegiul lărgit notează că, instanțele inferioare a dispus aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, fără o motivare corespunzătoare

și fără a ține cont de argumentele procurorului expuse în apel și reiterate în recurs.

Din textul deciziei contestate se observă că, instanța de apel pune la baza soluției

sale de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, recunoașterea

vinei, motiv pentru care a conchis că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa reală

cu închisoare.

De altfel, în sensul prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

6

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în

timpul și după săvârșirea ei.

În speță, Colegiul lărgit consideră că, motivarea soluției instanței de apel este una

superficială or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei

prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța

de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În acest caz, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat circumstanțele

cauzei considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana inculpatului ele

servesc temei pentru aplicarea separată a art. 90 Cod penal.

Din raționamentele prezentate de instanța de apel, care au dus la aplicarea art. 90

Cod penal în privința inculpatului, se desprinde că instanța nu a separat circumstanțele

nemijlocite care au condiționat aplicarea efectului suspensiv al executării pedepsei în

privința inculpatului Deputovici Serghei. Pe când legea procesual-penal, în termeni

exhaustivi relevă în art. 90 alin. (1) Cod penal că: „Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune ...”

Instanța de judecată poate stabili că scopul pedepsei penale poate fi atins și fără

executarea efectivă a acesteia, însă în formarea convingerii, instanța de judecată ține

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea acestuia, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea

cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta și reeduca fără executarea efectivă

7

a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea în acest sens, indicând precis

acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru neefectuat de către instanța de

apel.

Din aceste considerente Colegiul lărgit conchide că instanța de apel nu a dat o

motivare corespunzătoare, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal, soluției

adoptate, adică nu și-a motivat suficient soluția în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

adoptând soluții pripite în partea dispunerii suspendării executării pedepsei inculpatului,

situație care cade sub incidența erorii de drept cuprinsă în prevederea art. 427 alin. (1)

pct. 6),10) Cod de procedură penală, iar decizia urmează a fi casată în partea respectivă,

cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât

asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii, asupra

aspectelor evidențiate în prezenta decizie, să-și argumenteze clar concluziile sale, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

8.În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul de circumscripție Bălți, Octavian

Bodareu, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27

septembrie 2022, în latura penală, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în

cauza penală privindu-l pe Deputovici Serghei XXXXX, și dispune rejudecarea

cauzei, în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia integrală semnată la 27 februarie 2023 și publicată la 31 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

Victor BOICO

Elena COBZAC

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-12-09
0,95
1ra-943/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-943/2022 1-21084592-01-1ra-30062022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 31 octombrie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit în componenţa: preşedinte Nadejda TOMA judecători Liliana CATAN Iurie DIAC
CSJ 2022-02-24
0,95
1ra-52/2022 — art. 145 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-52/2022 1-20122723-01-1ra-12012022 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena şi Pl
CSJ 2021-07-14
0,95
1ra-1278/21 — art. 287 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-1278/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 14 iulie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilitatea recursul ordinar decla
CSJ 2021-04-29
0,95
1ra-630/21 — art. 217 al. 2; 217-1 al. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-630/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 30 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte - Toma Nadejda Judecători - Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Țurcan
CSJ 2022-06-30
0,95
1ra-654/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-654/2022 1-20091041-01-1ra-03052022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 14 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Ju
Sursă