1ra-26/2023 — art. 312 alin.1 CP

1ra-26/2023 — art. 312 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-26/2023

(1-22014447-01-1ra-05012023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Grosu Dragoș în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

VELGAN Nicolai XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.02.2022 – 13.06.2022;

Instanța de apel: 13.07.2022 – 25.10.2022;

Instanța de recurs: 05.01.2023– 08.02.2023.

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Velgan

Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 120 (una sută douăzeci) ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.

Nicolai la data de 21.12.2021 între orele 14:20-15:02, aflîndu-se în biroul de serviciu

nr. 3 al Secției de Urmărire Penală din cadrul Inspectoratului de Politie Bălți, amplasat

în XXXXX, în cadrul audierii în calitate de martor de către OUP al IP Bălți comisar

principal Elena Moroșan pe cauza penala nr.2021041550, pornită la data de

20.12.2021 în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, făcea declarații în favoarea bănuitului

Sosna Mihail. Astfel, până a începe procesul de audiere în calitate de martor, Velgan

Nicolai a fost avertizat sub semnătură personală în blancheta procesului-verbal de

audiere, pentru răspunderea се о poartă pentru declarații mincinoase făcute cu bună

știință conform prevederilor art. 312 Cod penal, deci a prezentat cu bună știință

declarații mincinoase în favoarea bănuitului Sosna Mihail.

1

Prin acțiunile sale intenționate, Velgan Nicolai a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 312 alin. (1) Cod penal, adică prezentarea, cu bună știință, a declarației

mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul

procesului penal.

termen de către procuror, care solicita casarea parțială a sentinței în latura stabilirii

pedepsei inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de

prima instanță, prin care Velgan Nicolai să fi recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.(1) Cod penal și conform acestui articol,

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și de a-i fi stabilită pedeapsă sub

formă de 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate. Conform

prevederilor art. 85 și 87 alin. (2) Cod penal pedeapsa aplicată prin sentința

Judecătoriei Bălți din 20 octombrie 2020 prin care a fost condamnat conform art. 313

Cod penal, fiindu-i stabilită amendă în mărime de 500 u.c., care nu a fost executată,

se fie execută de sine stătător.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că consideră sentința parțial ilegală

și pasibilă anulării.

Procurorul considera că pedeapsa stabilită este prea blândă, la stabilirea pedepsei

instanța de judecata nu a ținut cont de criteriul general al individualizării pedepsei și

anume gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, circumstanțele cazului, motivul

comiterii infracțiunii, personalitatea vinovatului, precum și influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării persoanei culpabile, în acest context s-a

menționat că inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți sediul

Central din 20 octombrie 2020 la 500 u.c. amendă, pedeapsă care nu a fost executată,

astfel sancțiunea stabilită în sentința din 20.10.2020 nu a fost eficientă și nici nu a

executa-o, totodată la 21.12.2021 inculpatul săvârșește o altă infracțiune analogică.

Acuzarea considera că pedeapsa stabilită sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice, stabilită prin

sentința Judecătoriei Bălți în privința lui Velgan Nicolai este blândă, prin care nu vor

fi atinse scopurile generale ale pedepsei penale prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod

penal.

apelul procurorului a fost admis, s-a casat sentința în latura stabilirii pedepsei, s-a

rejudecat cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Velgan Nicolai s-a considerat condamnat în baza art. 312

alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 6

(șase) luni, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate.

În baza art. 85 și 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa aplicată prin sentința

Judecătoriei Bălți, sediul Central din 26 octombrie 2020 și modificată prin încheierea

Bălți sediul Central 06 septembrie 2022, prin care Velgan Nicolai a fost condamnat

2

conform art. 313 Cod penal, fiindu-i stabilită amendă în mărime de 500 (cinci sute)

u.c., modificată în 240 (două sute patruzeci) ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, cu transformarea a 240 (două sute patruzeci) ore de muncă neremunerată

în folosul comunității în 60 (șaizeci) zile de închisoare, s-a adaugă la pedeapsa

stabilită prin prezenta decizie și prin cumul parțial i s-a stabilit lui Velgan Nicolai o

pedeapsă penală definitivă sub formă de închisoare pe termen de 7 (șapte) luni, fără

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, s-au mențin dispozițiile sentinței instanței de fond.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de fond inculpatul a recunoscut

fapta săvârșită, depunând sub jurământ declarații consecutive referitor la cele comise,

acestea coroborând întru tot cu restul probelor administrate pe caz, ce se conțin în

rechizitoriul din dosarul penal și care au fost reflectate în partea descriptivă a sentinței.

La stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a

luat în considerație scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.

61 și 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe

care, fiind analizate, per ansamblu, nu permiteau instanței de fond stabilirea unei

pedepse de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală în privința inculpatului nu

era în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă,

personalitatea inculpatului și trecutul lui infracțional.

Mai mult, instanța de fond a ajuns la concluzia că restabilirea echității sociale și

corectarea condamnatului poate avea loc cu stabilirea pedepsei penale de muncă

neremunerată în folosul comunității, ținând cont de circumstanțele prezente în

acțiunile inculpatului, că a recunoscut total vina, ceea ce se consideră de către instanța

de apel drept o concluzie eronată, care nu putea fi menținută.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în privința lui Velgan Nicolai, urma să

se stabilească pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6 luni, fără privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, cu executarea

ei în penitenciar de tip semiînchis.

În apelul său procurorul corect a făcut referire la aplicarea incorectă a

principiului proporționalității. De asemenea, procurorul just a menționat că instanța

de fond nu a luat în considerație faptul, că s-a comis o infracțiune mai puțin gravă și

care prezintă un pericol social sporit, că inculpatul a comis infracțiunea după

condamnarea pentru comiterea unor infracțiuni analogice, că instanța de fond urma

să dea deplină eficiență art. 61, 75 Cod penal la individualizarea și stabilirea pedepsei

și că doar pedeapsa închisorii cu executarea reală v-a asigura atingerea scopurilor

3

pedepsei penale, precum și v-a menține garanția de respectare a drepturilor și

libertăților omului consfințite în Constituție și legile statului.

Recunoașterea vinei, comportamentul inculpatului pe întreg procesul penal,

examinarea cauzei în procedură simplificată, anterioarele condamnări penale pe

infracțiuni analogice și contravenționale nu-s în stare să mențină aplicarea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Mai mult, inculpatul anterior la 12.09.2014 a fost judecat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) și 312 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

o pedeapsă sub formă muncă neremunerată în folosul comunității și la 26.10.2022 a

fost judecat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de 313 alin. (1) Cod penal, fiindu-

i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c. și după o perioadă

de timp, relativ scurtă săvârșește o infracțiune similară, ce denotă faptul că pedeapsa

nu l-a corijat.

Totodată, la momentul pronunțării sentinței, instanța de fond nu a aplicat

prevederile art. 85, 87 Cod penal, prin care la pedeapsa stabilită urma să fie adăugată,

pedeapsa dispusă prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 26 octombrie

2020, potrivit cărei Velgan Nicolai a fost condamnat în baza art. 313 alin. (1) Cod

penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., echivalentul a 25.000

lei (care nu a fost achitată de către ultimul), urma să fie adăugată și executată de sine

stătător.

Ulterior, pedeapsa dată a fost modificată prin încheierea judecătoriei Bălți sediul

Central din 06.09.2022, fiindu-i stabilită pedeapsa de 240 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității.

Raportând prevederile legale enunțate la condamnarea lui Velgan Nicolai pe art.

312 alin. (1) Cod penal și argumentele procurorului din apel, instanța de apel a

considerat că instanța de fond în mod eronat nu a aplicat art.85, 87 Cod penal, eroare

care necesită a fi corectată de către instanța de apel, susținând în așa mod apelul

procurorului și în această latură.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea

stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin

care să fie aplicată lui Velgan Nicolai o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de apel a constatat în mod eronat că inculpatul poate fi corectat doar

prin izolarea în penitenciar pentru executarea pedepsei;

- s-a ignorat faptul că Velgan Nicolai a depus autodenunț pe faptul că a spus

falsuri în procesul audierii acestuia în calitate de martor, iar această circumstanță

atenuează răspunderea penală;

- instanța de apel nu a motivat de ce pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității nu poate asigura atingerea scopului pedepsei penale;

4

- la aplicarea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului și drept urmare, i-a aplicat acestuia o pedeapsă

prea aspră.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind depus peste termen.

baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța

de apel și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,

solicitând rejudecarea cauzei pe capătul dat și aplicarea unei pedepsei non privative

de libertate.

În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

nu și-a găsit confirmare, or, acest temei nu persistă în cauza dată, deoarece la stabilirea

pedepsei inculpatului s-a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante stabilite, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel fiind respectate dispozițiile art.

art. 61, 75, 85, 87 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilindu-

i-se o pedeapsă echitabilă pentru faptele comise.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de

recurent, aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală potrivit cărora, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat.

Se reține că, instanța de apel prin decizia sa a casat sentința și corect a stabilit o

nouă pedeapsă prin care și-a motivat soluția prin aplicarea prevederilor art. 85, 87

Cod penal a pedepselor neexecutate de inculpat, ținând cont de prevederile art. 61

5

alin. (2) Cod penal și de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75

Cod penal, luând corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite (a comis

infracțiune mai puțin gravă), anterior a fost judecat, a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată.

Simplu fapt că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Velgan Nicolai a unei

pedepse mai blânde.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La individualizarea pedepsei, instanțele de judecată țin cont de solicitările

acuzatorului de stat și a părții apărării, aplicând o pedeapsă proporțională cu

circumstanțele de fapt și de drept. În aceste condiții, stabilirea unei pedepse mai

blânde nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar putea asigura scopul

pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal vis-a-vis de restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane.

Prin urmare, instanța de apel just a concluzionat că aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare va duce la realizarea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal, precum și

de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane.

Mai mult, instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont de circumstanțele ce

atenuează sau agravează situația inculpatului, inclusiv faptul că a recunoscut vina și

a solicitat aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, or faptul că

anterior a comis infracțiuni analogice și nenumărate încălcări contravenționale, pentru

care a fost sancționat penal și contravențional, dar inculpatul nu a tras concluzii

corespunzătoare care a dus la comiterea unor noi infracțiuni.

În plus, necesitatea schimbării pedepsei nu a fost suficient argumentată, iar

simpla invocare a normelor de drept sau a erorilor presupuse ca fiind admise de

instanța contestată fără indicarea concretă a lor nu justifică implicarea Colegiului în

schimbarea pedepsei inculpatului, având în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Prin urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza deciziei, conform

6

jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din

16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Grosu Dragoș nu și-au

găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grosu Dragoș în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25

octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe VELGAN Nicolai XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7