1ra-86/2023 — art. 174 alin. 1, art. 174 alin. 1 CP

1ra-86/2023 — art. 174 alin. 1, art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-86/2023

(1-22062634-01-1ra-19012023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2022, în cauza penală

privindu-l pe

BOGHIU Rodion XXXXX născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2022-24.06.2022;

Instanța de apel: 18.07.2022-19.10.2022;

Instanța de recurs: 19.01.2023– 22.02.2023.

c o n s t a t ă:

examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Boghiu Rodion a

fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 174 alin. (1) Cod penal, comisă în privința părții vătămate minore XXXXX,

la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 174 alin. (1) Cod penal, comisă în privința lui XXXXX, la 3 (trei) ani

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate inculpatului i s-a stabilit definitiv, pentru concurs de infracțiuni,

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Executarea pedepsei aplicate lui Boghiu Rodion a fost suspendat condiționat

conform art. 90 alin. (1) Cod penal cu stabilirea unei perioade de probațiune de 5 (cinci)

ani, iar condamnatului i s-a stabilit obligația să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul Biroului de probațiune.

S-a dispus neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune, dacă

acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și prin respectarea condițiilor probațiunii, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

1

Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare s-a admis și s-a încasat

de la Boghiu Rodion în beneficiul statului suma de 2182 (două mii unu sută optzeci și

doi) lei.

Rodion, în perioada de timp cuprinsă între luna august anul 2020 - luna februarie 2021,

data exactă de către organul de urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, aflându-se

în incinta magazinului specializat pe vânzare a materialelor de construcție S.R.L.

”IVERLAN”, amplasat în XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, știind

cu certitudine că, minora XXXXX nu a atins vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima

mai multe rapoarte sexuale în formă obișnuită, cu voința acesteia.

Tot el, într-o zi în perioada lunii decembrie a anului 2020, data exactă de către

organul de urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, aflându-se la stâna de ovine,

amplasată în extravilanul XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, știind

cu certitudine că minora XXXXX nu a atins vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima un

raport sexual în formă obișnuită, cu voința acesteia.

procuror, prin care s-a solicitat casarea parțială a sentinței în ce privește pedeapsa

stabilită inculpatului, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Boghiu Rodion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

174 alin (l) Cod penal și condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare; pe art. 174 alin. (l)

Cod penal - condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare; în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate de a-i

stabili lui Boghiu Rodion o pedeapsă sub formă închisoare pe termen de 6 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. La fel s-a solicitat de a fi încasat de la

inculpat în folosul statului cheltuielile de judecată în sumă totală de 5442 lei.

Acuzarea considera că instanța de fond corect a ajuns la concluzia vinovăției lui

Boghiu Rodion în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (l), 174 alin. (l)

Cod penal, care a fost dovedită prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și

examinate în procesul cercetării judecătorești, inclusiv și prin declarațiile auto-

denunțătoare ale inculpatului. Totodată, partea acuzării considera că instanța greșit a

individualizat pedeapsa inculpatului, stabilindu-i o sancțiune cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Apelantul a menționat că infracțiunile incriminate lui Boghiu Rodion se atribuie

la categoria infracțiunilor grave.

O altă circumstanță de care urma să țină cont instanța de judecată este faptul că

infracțiunile incriminate inculpatului au fost comise față de minori, astfel inculpatul a

atentat la inviolabilitatea sexuală a persoanelor minore, care reprezintă o condiție

importantă a dezvoltării normale a personalității minorului, iar o astfel de experiență

psiho-traumatizantă ar putea avea pe viitor consecințe grave asupra personalității

acestora, în acest context, instanța a redus gradul de periculozitate și motivele josnice

ale inculpatului, reieșind din faptul că ambele infracțiuni au fost săvârșite față de

persoane minore.

2

Consideră că prin aplicarea unei pedepse non-privative de libertate inculpatului,

statul nu și-a respectat obligația pozitivă de a stabili o pedeapsă echitabilă unei

persoane care a atentat la inviolabilitatea sexuală a persoanelor minore.

A concluzionat apelantul că pentru ca politica penală a țării noastre, privită sub

aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată

a fenomenului infracțional, este necesar ca fiecare pedeapsă să-și îndeplinească, prin

constrângerea pe care o implică, funcțiile sale, căci numai astfel scopul pedepsei va

putea fi atins, or, în acest caz va fi prezentă situația unei protejări efective și nu

declarative de către stat atât a victimelor violenței sexuale, cu atât mai mult a unor

victime minore, cât și ceea ce ține de obligativitatea executării unei hotărâri

judecătorești, prin prisma sistemului de pedepse aplicabile celor ce au atentat la aceste

valori, precum și va contracara comiterea în societate a unor asemenea fapte.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială, inclusiv din oficiu conform art.

409 Cod procedură penală și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului prevăzut

pentru prima instanță prin care Boghiu Rodion s-a recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 174 alin. (1) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală, la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 174 alin. (1) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite i s-a stabilit lui Boghiu Rodion pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei cu

închisoarea cu stabilirea perioadei de probațiune de 5 (cinci) ani, cu obligarea

inculpatului de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul Biroului de probațiune.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime

de 5442 (cinci mii patru sute patruzeci și doi) lei.

În rest s-au menținut dispozițiile sentinței instanței de fond.

pedepsei instanța de fond corect a apreciat măsura acesteia, ținând cont de gradul de

pericol social al faptelor comise, personalitatea inculpatului, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea.

Astfel, la identificarea categoriei de pedeapsă ce urma a fi aplicată inculpatului,

instanța de judecată corect a ținut cont de faptul că infracțiunile incriminate

inculpatului prevăzute de art. 174 alin. (1) penal se pedepsesc cu închisoare de la 3 la

7 ani, totodată, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod penal, plafonul maxim al pedepsei cu

închisoare s-a redus cu 1/3. De asemenea, instanța de fond a luat în considerație și

gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, care se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, precum și faptul, că inculpatului se caracterizează pozitiv la locul de trai

3

(f.d.157), nu se află la evidenta medicului narcolog (f.d.159), nu se află la evidența

Centrului Comunitar de Sănătate Mintală (f.d.160), necăsătorit, nu are persoane la

întreținere, anterior necondamnat (f.d.162-169), a solicitat examinarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, ceea ce a simplificat evident judecarea

cauzei, la fel la caz în calitate de circumstanță atenuantă fiind reținută căința sinceră,

iar agravante nu au fost constatate.

Contrar dezacordului acuzatorului de stat cu poziția instanței de fond în latura

aplicării pedepsei non privative de liberate inculpatului, aceasta s-a condus și de faptul,

că pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât de către persoana vinovată, precum și de alte persoane. Or,

practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit.

Instanța de fond corect a reținut și alte circumstanțe așa ca faptul că inculpatul s-

a căit sincer, părțile vătămate minore și reprezentanții acestora nu au careva pretenții

de ordin material sau moral, solicitând aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

mai blânde, a contribuit la judecarea cauzei în termeni restrânși prin depunerea cererii

de examinare a cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, astfel

corect s-a concluzionat asupra faptului că restabilirea echității sociale și corectarea

condamnatului poate fi efectuată fără ca acesta să fie izolat de societate, prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei, poziție cu care instanța de apel a fost

solidară.

Instanța de apel a considerat că, inculpatului urma a-i fi acordată o șansă pentru

corectare în condiții de libertate, or, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, mai

mult ca atât, legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza

demnitatea persoanei.

Mai mult, în ședința instanței de fond, prin susținerile verbale, acuzatorul de stat

personal a orientat instanța la aplicarea pedepsei cu stabilirea perioadei de probațiune.

Ce ține de cheltuielile de judecată, conform art. 227, 229, 385 alin. (1) pct.14)

Cod de procedură penală, instanța de fond deși a respectat prevederile de rigoare

menționate și s-a expus în privința cheltuielilor solicitate de acuzatorul de stat, nu a

încasat cheltuielile în volum deplin, omisiune ce a fost înlăturată de instanța de apel,

or, conform materialelor cauzei urmează că pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

menționate și în sentința instanței de fond (nr. 202120P0097 din 01.03.2021- 320 lei;

nr. 202120P0096 din 01.03.2021- 320 lei; nr. 202137A0110 din 11.04.2022- 1862 lei;

nr. 202137A0108 din 11.04.2022- 1862 lei; nr. 202137A0109 din 21.04.2022- 1078

lei), au fost suportate cheltuieli în sumă de 5442 lei.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

4

solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care

inculpatului să-i fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că, pedeapsa stabilită inculpatului o consideră

blândă în raport cu faptele comise.

Instanța de apel incorect a aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece in speță lipsesc circumstanțe care ar permite instanței de a aplica în privința

inculpatului prevederile normei date.

Aplicarea pedepsei penale reale sub formă de închisoare nu are scop de a umili

persoana, ci de a o corecta și de a preveni comiterea de noi infracțiuni din partea

acestuia și a altor persoane pe viitor. Pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și

nu va atinge scopul, nu va restabili echitatea socială, dat fiind faptul că inculpatul

comite infracțiuni grave în privința unor persoane minore, și necătând că nu au careva

pretenții față de el, aceasta nu înseamnă că aplicarea an. 90 Cod penal cu liberarea de

pedeapsa penală va duce la corijarea inculpatului.

recursului ordinar depus de procuror, invocând că prezentul recurs este vădit

neîntemeiat și solicită respingerea acestuia.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din contextul recursului declarat de procuror se constată că ultimul a invocat

temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și

critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat a respins

apelul și a menținut pedeapsa prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit textului recursului, procurorul face trimitere la temeiurile de casare

stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, menționând că prin

decizia contestată, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă raportată la

faptele comise de acesta, de aceea, la caz, a fost aplicată pedeapsa individualizată

contrar prevederilor legale, instanța nemotivându-și suficient hotărârea în acest aspect,

adică critică primordial aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală,

5

a ținut cont de motivele expuse de instanța precedentă, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor incriminate în

baza art. 287 alin. (3) și 151 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală

în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal în partea infracțiunilor prevăzute de art.

174 alin. (1) Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana vinovatului, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre, cu închisoare reală, în privința inculpatului la moment nu se

constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, de

corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct.

10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor

legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 și 90 Cod

penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și

condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, în raport cu circumstanțe

agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a

Codului.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului precum că,

pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din considerentul că

aceasta este echitabilă și direct proporțională caracterului și gradului prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, motivului și scopului celor comise, persoanei celui vinovat,

caracterului, circumstanțelor ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, că

inculpatul a comis infracțiuni grave, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise,

este la prima s-a abatere de la lege, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se

află, se caracterizează pozitiv, pretenții din partea părții vătămatelor nu au fost

prezentate și conform ordinului de încasare anexat la referință a achitat cheltuielile de

judecată.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora

li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei atacate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul concluzionează că, instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, care corespunde tuturor prevederilor legii

6

de procedură penală, iar temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, fapt ce

permite declararea inadmisibilității recursului pe motiv că acesta este vădit

neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului pedeapsa

individualizată conform prevederilor legale, astfel încât recursul ordinar declarat de

procuror este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de procuror sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe BOGHIU Rodion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7