1ra-121/2022 — art. 175 CP

1ra-121/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-121/2022

(1-20121872-01-1ra-25012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Palade Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

NICOLAEVICI Gheorghe Xxxxx,

născut la xx xxxxxxx xxxx, originar din s. Xxxxxx,

r-nul Xxxxxx, domiciliat în s. Xxxxxx Xxxxx, r-nul

Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.10.2020 – 01.04.2021;

Instanța de apel: 23.04.2021 – 16.11.2021;

Instanța de recurs: 25.01.2022- 23.02.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Nicolaevici Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod

penal (episodul din vara anului 2015 – partea vătămată Xxxxxxx Xxxxxx) la 3 ani

închisoare; în baza art. 175 Cod penal (episodul din vara anului 2016 – partea

vătămată Xxxxx Xxxxxx) la 3 ani închisoare; în baza art. 175 Cod penal (episodul

din 04 iulie 2016 – partea vătămată Xxxxx Xxxxxx) la 3 ani închisoare și în baza

art. 175 Cod penal (episodul din 25 mai 2018 – partea vătămată Xxxxx Xxxxxx) la

3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Nicolaevici Gheorghe i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 4 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată o

parte din pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 08

1

iulie 2019, stabilindu-i definitiv lui Nicolaevici Gheorghe, pedeapsa cu închisoare,

pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune de 3 ani, cu obligarea

lui Nicolaevici Gheorghe să nu-și schimbe domiciliul și /sau reședința fără

consimțământul organului competent și să participe la programe probaționale.

Din contul lui Nicolaevici Gheorghe s-a încasat în beneficiul statului suma de

5586 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Gheorghe, în vara anului 2015, data și ora exactă nefiind stabilită de către organul

de urmărire penală, ziua, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, aflându-se în stradă în s. Xxxxx Xxxxxx r-nul Xxxxxxx, văzând-o pe minora

Xxxxxxx Xxxxxx, știind cu certitudine că ultima nu a împlinit vârsta de 16 ani,

urmărind scopul comiterii acțiunilor perverse constând în atingeri indecente, prin

constrângere fizică, contrar voinței ultimei, a strâns-o puternic de sâni, după care a

sărutat-o pe obraz.

Tot el, în vara anului 2016, data și ora exactă nefiind stabilită de către organul

de urmărire penală, intenționat, ziua, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, aflându-se în s. Xxxxx Xxxxxx r-nul Xxxxxxx, văzând-o pe minora Xxxxx

Xxxxxx, despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, urmărind

scopul comiterii acțiunilor perverse constând în atingeri indecente, prin constrângere

fizică, a luat-o în brațe și contrar voinței ultimei, a sărutat-o pe obraz, iar apoi i-a dat

jos pantalonii și a sărutat-o în zona intimă.

Tot el, la 04 iulie 2016, ziua, ora exactă nefiind stabilită de către organul de

urmărire penală, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

aflându-se în stradă în s. Xxxxx Xxxxxx r-nul Xxxxxxx, văzând-o pe minora Xxxxx

Xxxxxx și știind cu certitudine că ultima nu a împlinit vârsta de 16 ani, urmărind

scopul comiterii acțiunilor perverse constând în atingeri indecente, prin constrângere

fizică, a îmbrățișat-o și contrar voinței ultimei, a sărutat-o pe obraz.

Tot el, la 25 mai 2018, aproximativ la ora 13:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a văzut-o

pe minora Xxxxx Xxxxxx și știind cu certitudine că ultima nu a împlinit vârsta de

16 ani, urmărind scopul comiterii acțiunilor perverse constând în atingeri indecente,

prin constrângere fizică, a apucat-o de mână, a tras-o în gospodăria lui Goverschi

Mircea din s. Xxxxx Xxxxxx r-nul Xxxxxxx unde în formă perversă a apucat-o de

față cu palmele ca aceasta să se sperie și să nu fugă și a sărutat-o pe buze.

Astfel, Nicolaevici Gheorghe prin acțiunile sale intenționate a săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 175 Cod pena, ca acțiuni perverse săvârșite față de o

persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,

constând în atingeri indecente.

2

Ludmila Zaharia, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în

latura pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Nicolaevici Gheorghe

să îi fie aplicată pedeapsa a câte 4 ani închisoare pentru fiecare infracțiune săvârșită.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, să îi fie stabilită pedeapsa definitivă prin

cumul parțial al pedepselor de 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod

penal, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Drochia din

08.07.2019, să îi fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată a dat o apreciere justă a circumstanțelor cauzei și a

calificat corect acțiunile inculpatului Nicolaevici Gheorghe în baza art. 175 Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa conform sancțiunii articolului respectiv, însă din motive

neîntemeiate incorect a individualizat pedeapsa și neîntemeiat a stabilit o pedeapsă

prea blândă și neproporțională cu pericolul social a acțiunilor criminale comise în

lipsa unor circumstanțe atenuante;

- instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, care în nici o măsură nu motivează aplicarea unei

pedepse sub formă de 5 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de 3 ani;

- la numirea pedepsei, instanța de judecată a ignorat prevederile art. 75 Cod

penal și nu a luat în considerație faptul că lui Nicolaevici Gheorghe i se

incriminează 4 infracțiuni care fac parte din categoria infracțiunilor grave, care

atentează la inviolabilitatea vieții sexuale a persoanei, asupra primejduirii

dezvoltării fizice și psihice normale a victimelor minore, având un pericol deosebit

pentru societate;

- instanța de judecată, la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, deși a constatat că în

acțiunile inculpatului Nicolaevici Gheorghe nu sunt careva circumstanțe atenuante

decât faptul că este în etate, circumstanță care nu l-a împiedicat pe inculpat să

comită mai multe episoade a infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal și nu este

exclus să mai comită astfel de fapte fiind la libertate și știind că nu riscă careva

pedeapsă;

- instanța neîntemeiat nu a luat în considerare personalitatea inculpatului, faptul

că pe caz figurează patru victime minore care la data comiterii infracțiunii aveau

vârsta cuprinsă doar între 7 și 12 ani și că acesta anterior a mai comis infracțiuni de

același gen, fiind condamnat la 08.07.2019 de către Judecătoria Drochia (sediul

Central) la fel, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

3

- nu a fost luată în considerație modalitatea de comitere a infracțiunii și

comportamentul inculpatului, care determină necesitatea emiterii unei decizii de

condamnare a inculpatului fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- prin suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, se influențează

în mod negativ asupra felului în care societatea percepe gradul de restabilire a

echității sociale prin actul de justiție, iar reacția coercitivă a statului ca fiind una

defectuoasă și ineficientă;

- instanța a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a stabili care sunt

temeiurile că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită, sau faptul

că inculpatul este în etate nu poate fi motiv că i s-a aplicat pedeapsa cea mai minimă

posibilă în lipsa altor circumstanțe atenuante și pentru aceleași temeiuri să fie

suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea;

- prin tragerea la răspundere penală a lui Nicolaevici Gheorghe, urmează a fi

exercitată o influență pozitivă și asupra altor indivizi care vor fi determinați astfel,

să nu săvârșească infracțiuni, știind cu certitudine că pedeapsa este inevitabilă.

s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința parțial, în latura pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

Nicolaevici Gheorghe, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 175

Cod penal (episodul din vara anului 2015 – partea vătămată Xxxxxxx Xxxxxx) la 3

ani închisoare; în baza art. 175 Cod penal (episodul din vara anului 2016 – partea

vătămată Xxxxx Xxxxxx) la 3 ani închisoare; în baza art. 175 Cod penal (episodul

din 04 iulie 2016 – partea vătămată Xxxxx Xxxxxx) la 3 ani închisoare și în baza

art. 175 Cod penal (episodul din 25 mai 2018 – partea vătămată Xxxxx Xxxxxx) la

3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Nicolaevici Gheorghe i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 4 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată o

parte din pedeapsă aplicată prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 08

august 2019, stabilindu-i definitiv lui Nicolaevici Gheorghe, pedeapsa cu închisoare,

pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 16

noiembrie 2021, cu arestarea acestuia imediat din sala de ședințe.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că, instanța de fond greșit

și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului

Nicolaevici Gheorghe și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.

90 Cod penal, iar discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

4

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința

aplicării pedepsei cu executarea suspendată.

Citând prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, instanța de apel a reținut că

instanța de fond a omis să se expună argumentat asupra necesității aplicării față de

Nicolaevici Gheorghe a unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia și nu a

avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61

și 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe

care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de apel a statuat că, modalitatea de executare aleasă în privința

lui Nicolaevici Gheorghe nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă și urmările grave produse și comportamentul inculpatului pe

parcursul comiterii faptelor prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și sfidător

față de normele morale.

Mai mult, Colegiul penal a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței

instanței de fond, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că acesta nu are antecedente

penale, vârsta înaintată a inculpatului și că se poate corija fără a executa real

pedeapsa închisorii, ceea ce în opinia instanței de apel a fost apreciată drept o

concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că, în privința lui

Nicolaevici Gheorghe, care a fost condamnat în baza art.175 Cod Penal, urmează a i

se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, întrucât în cauza dată

nu este rațional de a fi aplicată condamnarea inculpatului cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei deoarece acesta se învinuiește în comiterea unei

infracțiuni grave săvârșită cu intenție, ce constituie un pericol social sporit pentru

cetățeni și sfidează normele morale într-o societate democratică, fiind luat în calcul

și comportamentul postinfracțional al inculpatului, care prin sentință fiind obligat să

nu părăsească localitatea, s-a ascuns și la citările instanței de apel nu reacționa, fiind

anunțat în căutare și arestat.

Palade în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (8) și (10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei

penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea revendicărilor, recurentul menționează:

- instanța de apel urma să țină cont de toate circumstanțele cauzei invocate de

apărare că inculpatul nu a recunoscut vina, că este bunic și iubește copiii și nu le-ar

face rău niciodată, dar mereu oferă dulciuri copiilor și îi îmbrățișează ca pe nepoții

5

lui și niciodată nu a avut alte intenții;

- sentința nu a fost atacată de inculpat, deoarece nu a știut că a fost condamnat

și nu știa ce să facă, dar consideră că urmează a se ține cont de toate circumstanțele

cauzei penale, lipsa probelor veridice care dovedesc vinovăția inculpatului, lipsa

pretențiilor părților vătămate și vârsta inculpatului;

- prin aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului, scopul

pedepsei nu va fi atins deoarece persoana va avea un sentiment de nedreptate.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul a invocat prevederile art.

427 alin. (8) și (10), Cod de procedură penală, dar ținând cont de solicitările și

motivele invocate, Colegiul reține că acesta a avut în vedere pct. 8) și 10) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde și când instanța de apel nu a

individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile

la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de procedură penală, nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora nu a fost folosită calea de atac

apelul. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat, se reține că argumentele aduse asupra sentinței instanței de

fond și invocarea erorii prevăzute la pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, nu au fost invocate și în apel, nefiind în genere utilizată calea de atac a

apelului de către apărare (pct. 3.- 5. din decizie).

6

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are niciun suport juridic, fiind

neîntemeiat.

Recurentul critică decizia în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii

articolelor incriminate, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că recurentul înaintează cerințe prin care solicită

modificarea deciziei instanței de apel în latura pedepsei și aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, solicitare care, de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, fiind

neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de

către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță

pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de

libertate.

7

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, instanța de apel corect a reținut că inculpatul Nicolaevici Gheorghe a

săvârșit patru infracțiuni grave, părțile vătămate fiind minore, cât și pericolul social

pe care îl reprezintă acesta, ținând cont de numărul de infracțiuni săvârșite.

Circumstanțele descrise mai sus, indică asupra faptului că aplicarea pedepsei cu

dispunerea suspendării executării ei, pe un termen de probă în privința inculpatului

nu își va atinge scopul prevăzut de lege, ba mai mult îl va încuraja pe acesta și pe

alte persoane să săvârșească o nouă infracțiune, motiv pentru care, Colegiul reține

ca fiind corectă concluzia instanței de apel, precum că scopul pedepsei penale de

reeducare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, va putea fi atins

doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate în privința acestuia.

La speță, Colegiul reiterează că, practica judiciară demonstrează că pedeapsa

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de

prevenirea săvârșirii infracțiunilor .

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

8

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Palade Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

16 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe NICOLAEVICI Gheorghe

Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

9