1re-141/2022 — Art. 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 01.02.2022, Baltean Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de 220 (două sute douăzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Baltean Eugeniu, la data de 18.07.2021, orele 03:30, încălcând flagrant prevederile pct. 14) lit. a) din Regulamentul Circulației Rutieră aprobat prin Hotărârea de Guvern a Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează, că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, a condus la intersecția străzilor Ismail cu str. Varnița mun. Chișinău, mijlocul de transport - „Renault Clio” cu n/î xxxx, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fapt confirmat prin rezultatul alcooltestului Drager din 18.07.2021, ora 03:30 testul nr. xxx, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Baltean Eugeniu, constituia 0,61 mg/1 concentrație care, conform prevederilor art. 134/12 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat. Acțiunile lui Baltean Eugeniu în cadrul urmăririi penale au fost calificate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 1

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Boubatrîn Tamara în interesele inculpatului Baltean Eugeniu, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea cererii în baza motivelor invocate, rejudecarea cauzei penale în instanța de recurs conform ordinii stabilite pentru prima instanță, casarea sentinței, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, invocând în motivare următoarele considerente: - nu a fost prelevată proba de sânge, așa cum prevede pct. 23 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009, iar în lipsa acesteia nu se admite indicarea stării de ebrietate cu grad avansat; - rezultatul alcooltestului ”Drager Alcotest 7510” nr. xxx din 18 iulie 2021 nu este confirmat prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate. Respectiv, în lipsa confirmării prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate, rezultatul alcooltestului ”Drager Alcotest 7510” nr. xxx din 18 iulie 2021 nu poate servi ca temei pentru atragerea la răspundere penală a lui Baltean Eugeniu în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal; - la urmărirea penală, Baltean Eugeniu nu a negat faptul că a condus automobilul în stare de ebrietate, declarând însă că nu este de acord de a fi atras la răspundere penală în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, din motiv că starea de ebrietate cu grad avansat se stabilește nu numai prin rezultatul alcooltestului care este fără precizie, dar și prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate; - s-a presupus starea de ebrietate cu grad avansat a lui Baltean Eugeniu, în lipsa probei biologice, adică fără rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate și ca rezultat se constată că sentința de condamnare a fost adoptată în baza unor presupuneri, fapt ce contravine prevederilor art. 385 alin. (1) lit. 1) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat și menținută sentința. 4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs ordinar a menționat că, prin prisma motivelor de recurs formulate, audiind procurorul și apărătorul, cercetând materialele cauzei penale, a ajuns la concluzia că recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, iar sentința atacată ca legală și întemeiată urmează a fi menținută fără modificări, reieșind din următoarele considerente. 2 Instanța de apel a conchis, că instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Baltean Eugeniu încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Privitor la solicitarea părții apărării privind achitarea inculpatului Baltean Eugeniu, în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat cu certitudine că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal s-a dovedit prin cumulul de probe administrate și nominalizate supra, și anume prin declarațiile martorului și probele scrise cercetate din materialele dosarului, care au coroborat între ele și au demonstrat incontestabil vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal la nici o etapă a procesului penal, nu constituie un temei de achitare a acestuia, or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, însă nu o circumstanță ce determină soluția de achitare. Totodată, instanța de apel astfel a conchis, în aspectul invocat de apărare, că starea de ebrietate cu grad avansat se stabilește nu numai prin rezultatul alcooltestului care este fără precizie, dar și prin rezultatul analizei de laborator a probelor biologice prelevate, după cum se solicită în recurs, deoarece potrivit legii penale starea de ebrietate cu grad avansat este considerată fie concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult, concentrație care poate fi stabilită prin intermediul alcooltestului, fie concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și mai mult care se stabilește prin prelevarea probei de sânge cu supunerea probei unei analiză de laborator. Astfel, din prevederile legale rezultă că pentru punerea unei persoane sub acuzație pentru conducerea unui mijloc de transport în stare de ebrietate cu grad avansat nu este necesar ca gradul de alcoolemie să fie constatat prin concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat și concentrația de alcool în sângele unei persoane, fiind suficientă una din aceste analize. La fel, instanța de apel a notat că potrivit pct. 13 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009, persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcționarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l 3 conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată este însoțită de angajatul Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu mai târziu de 2 ore după testarea alcoolscopică. Însă, din conținutul procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 18.07.2021 rezultă că Baltean Eugeniu a fost de acord cu rezultatul testului alcoolscopic. Acesta nu a înaintat careva obiecții vis-a-vis de acest rezultat, nu a exprimat intenția de a contesta rezultatele testului. Dimpotrivă, prin înscris olograf în procesul-verbal, Baltean Eugeniu a indicat că este de acord cu testarea alcoolscopică și nu dorește prelevarea sângelui (f.d. 9 verso). Mai mult, fiind audiat în calitate de bănuit la etapa urmăririi penale, Baltean Eugeniu vina a recunoscut-o integral, care ulterior a fost dovedită prin ansamblul probelor administrate la materialele cauzei penale, probe care îndeplinesc criteriile de admisibilitate, pertinență, concludență, utilitate și veridicitate în conformitate cu prevederile art. art. 95, 101 alin. (1) Cod procedură penală, iar fapta acestuia întrunește elementele componente ale infracțiunii date. În această ordine de idei, deținând un permis de conducere valabil, inculpatul era obligat să cunoască prevederile Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009. În acest sens, având în vedere faptul că pedeapsa pentru infracțiunea comisă de inculpat este stabilită doar sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de fond justificat i-a numit inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu o durată de 220 (două sute douăzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Subsidiar, instanța de apel a considerat nefondată cererea inculpatului, susținută de apărătorul Tamara Boubătrîn privind încetarea procesului penal pornit în privința inculpatului Baltean Eugeniu în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, în temeiul Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, potrivit art. 1 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, prevederile Legii se aplică atât persoanelor bănuite, învinuite, inculpate, cât și față de persoanele condamnate. La caz, aplicarea prevederilor art. 2 din privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021 nu este aplicabilă inculpatului Baltean Eugeniu, or acesta este învinuit de 4 săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (1) Cod penal, iar potrivit art. 6 lit. d) din Lege, prevederile art. 1-5 nu se aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr. 985/2002: ”... art. 2641...”

Decizia instanței de recurs ordinar este atacată cu recurs în anulare de către avocatul Boubatrîn Tamara în numele condamnatului Baltean Eugeniu, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat. În susținerea celor solicitate, avocatul Boubatrîn Tamara indică faptul că, atât instanța de fond, cât și cea de recurs, eronat au încadrat acțiunile inculpatului Baltean Eugeniu în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal în lipsa probelor confirmative în gradul avansat de stare de ebrietate, din care motiv se constată că acuzarea nu a probat prin probe confirmative, pertinente și concludente faptul că, inculpatul a condus automobilul în stare de ebrietate cu grad avansat, ca rezultat se constată că nu este confirmat, că în acțiunile lui este componență de infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, deoarece destul de clar și explicit pct. 23 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, indică că alcoolemia se stabilește numai în baza analizelor de laborator a două probe de sânge prelevate. Or, asemenea probă nu a fost prelevată, iar în lipsa acesteia, nu se admite indicarea stării de ebrietate cu grad avansat. Mai mult, cauza penală a fost intentată în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal în lipsa analizelor de laborator cu prelevarea a două probe de sânge, care nu au fost prelevate. Astfel, se constată că atât prima instanță, cât și cea de recurs nu au respectat principiul de drept la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, care implică în sarcina instanței de judecată obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. 5 Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală. Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu soluția instanțelor inferioare. În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute de acest articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea atacată, nu a indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a omis să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta astfel cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care prevede obligația de a indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a manifestat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și că la adoptarea acestei soluții de instanțele de judecată nu a fost luat în considerare faptul că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor ușoare, nu s-a reținut prezența circumstanțelor atenuante sau agravante, fiind în stare de ebrietate produsă de consumul substanțelor stupefiante, contrar restricțiilor, punând în pericol atât viața sa, cât și a celorlalți participanți la trafic, a decis totuși să conducă mijlocul de transport de model pe drumul public din mun. Chișinău, critici 6 la care s-a dat răspuns prin hotărârile atacate și ce nu pot afecta soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit irevocabilă. Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ,,inter alia”, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr. 28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007). Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în anulare al avocatului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Boubatrîn Tamara în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, în cauza penală în privința lui Baltean Eugeniu Xxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 23 martie 2023. Președinte: Toma Nadejda Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 7