1ra-1468/22 — art.287 al.1 CP

1ra-1468/22 — art.287 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1468/2022

1-22029475-01-1ra-03102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Ceornea Eduard în numele inculpatului Dolganov Vasilii, împotriva

sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Central din 22 martie 2022 și a

deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2022,

în cauza penală de învinuire a lui

Dolganov Vasilii xxxx, născut la xxxx, originar

din xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 02.03.2022 – 22.03.2022;

instanța de apel: 16.05.2022 – 22.06.2022;

instanța de recurs: 03.10.2022 – 22.02.2023.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2022, Dolganov Vasilii, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen - 1 (un) an.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul total al

pedepsei, s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 07.10.2020 – 1 (un) an, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și amendă în sumă de

32 500 lei.

S-a încasat de la Dolganov Vasilii în beneficiul Statului, cheltuieli de

judecată în sumă - 128 lei.

Dolganov Vasilii, la 06.02.2022, aproximativ pe la ora 18:00, fiind în

stare de ebrietate, aflând-se în centrul mun. Edineț, pe str. Octavian

Cirimpei, în apropiere de Primăria mun. Edineț, conștientizând caracterul

1

prejudiciabil al acțiunilor sale, încâlcind ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, în mod intenționat, a inițiat un

conflict cu Golovatîi Ivan, xxxxx. Pe care, ajungându-l din urmă i-a aplicat

o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului drept după care, doborându-l la

pământ, i s-a adresat cu cuvinte necenzurate, aplicându-i mai multe

lovituri în regiunea feței, prin ce ia cauzat, conform raportului de

constatare nr. 202219P0059 din 08.02.2022, echimoze și plagă la față care

au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur,

posibil la data și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

Astfel, acțiunile inculpatului Dolganov Vasilii, au fost încadrate juridic

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative –

”huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul

lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită”.

3.1 Avocatul Moldovan Gabriela în numele inculpatului Dolganov

Vasilii, care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu adoptarea unei pedepse

inculpatului sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță urma să-i aplice

inculpatului o pedeapsă mai blândă, deoarece acesta a recunoscut

vinovăția și nu a dorit aplicarea loviturii lui Golovatîi Ivan, aceasta fiind o

reacție ca răspuns a acțiunilor părții vătămate.

3.2. Inculpatul Dolganov Vasilii, care atât prin apelul din 30.03.2022,

cât și prin apelul suplimentar din 04.05.2022, a solicitat casarea sentinței,

emiterea în privința acestuia a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu stabilirea unei pedepse non privative de

libertate.

În motivarea apelurilor declarate a indicat că, nu este de acord cu

sentința, solicitând stabilirea unei pedepse cu muncă neremunerată în

folosul comunității sau stabilirea unei pedepse cu executarea condiționată

a pedepsei.

A menționat că, vinovăția imputată a recunoscut-o, dar a fost

provocat de partea vătămată.

iunie 2022, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, atât

la faza urmării penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în instanțele

de fond, inculpatul Dolganov Vasili și-a recunoscut integral fapta comisă,

dovedită prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce

privește circumstanțele comiterii ei, împrejurările expuse colaborând întru-

tot cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, căror prima

instanță li-a dat o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al concludenții, utilității,

pertinenței, veridicității și coroborării reciproce, cu expunerea nemijlocită în

conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată și sentința pronunțată

2

pe caz, motivare pe care instanța de apel a acceptat-o și pentru a evita

repetarea ei inutilă a însușit-o.

Constatând cu certitudine vinovăția inculpatului Dolganov Vasili în

fapta comisă, prima instanță, la stabilirea pedepsei penale, a dat deplină

eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal, ce determină scopul

pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a ei, precum și celor

de la art. 3641 alin. (8) Cod penal, ce garantează vinovatului reducerea cu o

1/3 a termenului pedepsei în cazul acceptării examinării cauzei în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, corect reținând, că scopul

pedepsei penale este cel de restabilire a echității sociale și corectarea celui

vinovat, întru prevenirea comiterii atât de către el, cât și de către alte

persoane a faptelor penale cu conținut analogic.

A menționat instanța de apel că, prima instanță, stabilidu-i

inculpatului pedeapsa cu închisoarea, aceasta a ținut cont de

personalitatea inculpatului, că nu este la prima abatere de lege, anterior

fiind condamnat la pedeapsa închisorii (f.d. 21-27), care însă nu și-a atins

efectul preventiv serios, dânsul continuându-și activitatea criminală după

eliberarea din locurile de detenție, ne având o ocupație utilă ce i-ar asigura

minimul de existență, ceea ce scoate în evidență tendința recidivării prin

comiterea unor fapte social periculoase.

avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului Dolganov Vasilii,

invocând prevederile art. 427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală,

declară recurs, prin care solicită, casarea deciziei și a sentinței, în latura

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri, prin

care inculpatului Dolganov Vasilii să-i fie stabilită o pedeapsă cu muncă

neremunerată în folosul comunității.

5.1. În argumentarea recursului ordinar, recurentul susține că,

decizia instanței de apel este neîntemeiată, ilegală și pasibilă casării,

deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Consideră că, instanțele de fond, just au încadrat acțiunile

inculpatului, însă la stabilirea pedepsei instanța de apel a dat o apreciere

greșită personalității inculpatului, fapt care a condus la individualizarea

eronată a pedepsei stabilite și anume stabilirea unei pedepse prea aspre.

La fel, menționează că, prima instanță prin sentință, a aplicat o

pedeapsă prea aspră, ignorând circumstanțele atenuante existente, cum ar

fi, căința sinceră, recunoașterea faptei comise cu solicitarea examinării

cauzei în ordinea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

3

invocate de recurent.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că, de către

avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs

prevederile art.427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală.

Colegiul penal atestă că, partea apărării apreciază ca fiind prea aspră

pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel,

invocând că, instanțele de fond, la stabilirea pedepsei au dat o apreciere

greșită personalității inculpatului, fapt care a condus la individualizarea

eronată a pedepsei stabilite, cu aplicarea unei pedepse prea aspre.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că, motivele și temeiul de recurs invocat de către partea apărării, nu

și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept

invocate.

Este relevant de a specifica că, temeiul de casare prevăzut de art.427

alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, în speță nu se contestă starea de fapt

stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, în esență, criticile recurentului rezumându-se asupra aprecierii

instanțelor a circumstanțelor cauzei care au determinat concluzii

neîntemeiate privind individualizarea pedepsei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea unei pedepse mai

blânde, sau a unei pedepse mai aspre prevăzute în normă.

În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a

realizat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei stabilite asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, potrivit înscrisului

autentic al inculpatului (f.d.95), prezenta cauză a fost judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

4

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de

reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei

cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu amendă.

Colegiul penal reține că, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal,

infracțiunea comisă de către inculpatul Dolganov Vasilii, este calificată ca

una mai puțin gravă, sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru care a

fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu amendă în

mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 3 ani, iar cu aplicarea prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, s-a stabilit noi limite pentru pedeapsa cu

închisoare constituie - 3 luni, iar limita maximă – 2 ani închisoare.

În acest context, Colegiul penal, apreciază ca fiind neîntemeiate

argumentele recurentului precum că, atât instanța de apel cât și prima

instanță i-au stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră.

Or, instanța de apel, corect a aplicat și menținut forma pedepsei –

închisoarea, pe un termen de 1 an, mărimea acesteia încadrându-se în

limitele stabilite prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și

reeducare.

Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea

aplicării unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, Colegiul penal constată că, această solicitare este vădit

neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi are la originea sa

personalitatea inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite,

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246 (f.d. 21 -

27), inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or, anterior

acesta a fost condamnat prin sentințele Judecătoriei Ocnița din

10.03.2004, în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d), cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal - 2 (doi) ani; Judecătoriei Ocnița din 20.12.2004, în baza

art. 186 alin. (2), lit. a), b), c) Cod penal; cu aplicarea art. 90 Cod penal – 2

ani, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal - comasarea sentinței din

10.03.2004 – 3 ani; Judecătoriei Ocnița din 27.02.2008, în baza art. 186

alin. (2), lit. a) ,c), d) Cod penal – 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod

penal – comasarea sentinței din 20.12.2004 – 3 ani și 6 luni închisoare.

Prin încheierea Judecătoriei mun. Bălți din 25.09.2008 – eliberat de

executarea pedepsei în legătură cu intervenirea actului de amnistie;

Judecătoriei Ocnița din 15.12.2009, în baza art. 187 alin. (2), lit. e) f) Cod

Penal - 3 ani închisoare; Judecătoriei Ocnița din 14.02.2012, în baza art.

art. 27, 186 alin. (2) lit. e), d) Cod penal - 1 an închisoare, cu aplicarea art.

84 alin. (4) Cod penal – comasarea sentinței din 15.12.2009 – 4 ani

închisoare; Judecătoriei Edineț, sediul Briceni 07.10.2020, în baza art. 186

alin. (2), lit. d.) Cod penal – amendă în mărime - 650 unități convenționale.

Ca circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal au fost

5

reținute – comiterea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată.

La fel, în cauza dedusă judecății, sunt relevante și prevederile art. 34

alin. (1) Cod penal, în care instanțele de fond întemeiat au reținut starea de

recidivă în acțiunile inculpatului Dolganov Vasilii.

Astfel, se constată că, inculpatului anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, în baza art. 186 alin. (2) Cod

penal, la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime - 650 unități

convenționale, echivalentul a 32 500 lei, care potrivit Adeverinței

executorului judecătoresc nr. 145-1393 din 21.12.2021 – nu a fost achitată

de către Dolganov Vasilii (f. d. 44).

Totodată, Colegiul penal menționează că, circumstanțele invocate de

către apelant și anume: recunoașterea vinovăției, examinarea cauzei în

conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, au fost luate

în considerație de către instanțele de fond la individualizarea pedepsei

penale.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului, de – 1 an închisoare și cu

aplicarea art. 85 Cod penal – 1 an închisoare și amendă în sumă - 32 500

lei, denotă a fi una echitabilă și proporțională cu fapta comisă.

În concluzie, în atingerea scopului de restabilire a echității sociale și

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, instanța de

apel corect a constatat că, corectarea și reeducarea inculpatului, poate fi

atinsă doar prin stabilirea pedepsei cu închisoarea, dat fiind faptul că fiind

anterior condamnat de repetate ori nu a concluzionat că faptele social

periculoase sunt supuse răspunderii penale.

Mai mult ca atât, inculpatul a comis o faptă prevăzută de Capitolul

XII din Codul penal - infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice

cu cauzarea vătămărilor corporale neînsemnate lui Golovatîi Ivan, ceea

denotă caracterul infracțional al acestuia.

Colegiul penal, analizând persoana inculpatului sub raportul

gravității infracțiunii comise, conchide că, stabilirea unei pedepse

neprivative de libertate nu este rațională în circumstanțele constatate la

caz și nu ar asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod

penal, care reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea Statului a comportamentului

prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea

sistemului de justiție, or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă

prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Astfel, este important de specificat că, în cazul unei privări de

libertate, este deosebit de important să fie respectat principiul general al

securității juridice.

Prin urmare, este esențial ca condițiile privării de libertate să fie clar

definite în dreptul național și legea însăși să fie previzibilă în aplicare

6

pentru a satisface cerința ”legalității”, un standard din practica CEDO, care

impune normelor de drept să fie suficient de precise, întrucât să permită

persoanei, să prevadă rezonabil consecințele ce pot deriva dintr-un anumit

comportament în circumstanțele particulare ale cauzei sale.

În cele din urmă, Colegiul penal, atestă că, la caz, inculpatul a avut

parte de un proces penal echitabil în privința sa, unde instanțele de fond,

primordial, în scopul neadmiterii privării arbitrare de libertate, au ținut

cont ca pedeapsa inculpatului să fie una echitabilă și proporțională

scopului Legii penale.

În aceste condiții, eroarea de drept specificată în recurs, nu și-a găsit

confirmare la examinarea acestuia, cele descrise căpătând forma unor

alegații declarative care nu pot fi puse la baza admisibilității recursului

ordinar.

Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de

procedură penală, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite.

Mai mult ca atât, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar

genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Ceornea Eduard în numele

inculpatului Dolganov Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Ceornea Eduard în numele inculpatului Dolganov Vasilii, împotriva deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2022, în

cauza penală în privința lui Dolganov Vasilii xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

7

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8