1ra-1505/22 — 312 alin.1

1ra-1505/22 — 312 alin.1 (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1505/22

1-21190342-01-1ra-19102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bosîi Ion în numele inculpatului Osipciuc Ion, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2022, în cauza penală

în privința lui

Osipciuc Ion XXX, născut la XX XXXx XXX,

originar și domiciliat în or. XXx, str. XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.12.2021 – 11.04.2022;

Instanța de apel: 28.04.2022 – 11.07.2022;

Instanța de recurs: 19.10.2022 – 21.12.2022.

A C O N S T A T A T

Osipciuc Ion pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de 1 (unu) an

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aplicarea art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe a fost stabilită

inculpatului pedeapsa sub forma de 4 (patru) ani și 1 (una) lună închisoare, cu

suspendarea condiționată pe un termen de probațiunea 5 (cinci) ani.

Ion, la 28.11.2020, ora 22:10 - 22:20, fiind audiat în calitate de martor de către ofițerul

de urmărire penală al SUP IP Căușeni, Berlinschi Constantin, în cadrul procesului

penal înregistrat în R-1 cu numărul 729 din data de 28.11.2020, pe faptul

accidentului rutier petrecut în satul Hagimus raionul Căușeni, la 28.11.2020, în

rezultatul căruia pietonului Năfrămiță Larisa, i-au fost cauzate vătămări corporale

medii, fiind preîntâmpinat conform prevederilor art.312 Cod penal, despre

răspunderea penală pe care o poartă în caz de dare a declarațiilor false, ultimul a

declarat că nu cunoaște nimic despre circumstanțele producerii accidentului rutier

și cine l-a comis.

La 01.12.2020, Osipciuc Ion fiind repetat audiat în cadrul procesului penal

nr.729, de către ofițerul de urmărire penală SUP IP Căușeni, Berlinschi Constantin,

1

ultimul a declarat că, accidentul rutier din data de 28.11.2020, a fost comis de către

prietenul său pe nume Carpov Alexei, totodată comunicând circumstanțele în care

s-a produs accidentul rutier, declarațiile date de ultimul la data de 28.11.2020

necorespunzând adevărului.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 312 alin. (1) Cod penal cu

semne calificative - prezentarea, cu bună-știință a declarației mincinoase de către

martor, săvârșit în cadrul procesului penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Osipciuc Ion să fie recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

forma de 1(unu) an închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 85 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești din 20.12.2015, stabilirea

pedepsei de 4 (patru) ani și 1 (una) lună închisoare cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanța la aplicarea pedepsei nu a

luat în considerație faptul că, Osipciuc Ion prin sentința Judecătoriei Hîncești din

20.12.2015 a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b),

d), e), f) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probațiune 5(cinci) ani.

A menționat că, inculpatul la momentul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

312 alin.(1) Cod penal, se afla în termen de probațiune stabilit prin sentința

Judecătoriei Hîncești din 20.12.2015 .

Astfel, în opinia acuzării, a fost eronat aplicate prevederile art. 90 alin.(11)

Cod penal în privința inculpatului, or acestea sunt aplicabile numai la propunerea

organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnați

cu suspendarea executării pedepsei, instanța urmând se aplice numai prevederile

art.90 alin.(10) Cod penal, fără a suspenda executarea pedepsei inculpatului.

fost admis apelul procurorului, casată sentința parțial în partea suspendării

executării pedepsei. A fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Osipciuc Ion recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art. 85 Cod penal,

a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare 4(patru) ani și 1(una )

lună, în penitenciar de tip semiînchis, cu executarea reală .

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, la aplicarea

pedepsei inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

2

Astfel, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea

inculpatului care anterior a fost condamnat, a comis infracțiunea în termenul de

probațiune, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a concluzionat că

scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii noi infracțiuni, poate fi realizat doar cu privare inculpatului de

libertate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu excluderea

suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea prevăzută de art. 90

Cod penal.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, personalitatea inculpatului și

circumstanțele cauzei impun aplicarea inculpatului Osipciuc Ion pedepsei penale

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 1 (una) lună cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, care este echitabilă și justificată‚ și ar atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului precum și de prevenire săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

de procedură penală, declară recurs ordinar, solicită casarea deciziei instanței de

apel, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care să fie menținută sentința Judecătoriei Căușeni sediul Central din 11 aprilie

2022 .

În argumentarea recursului invocă că, conform certificatului nr.254 din

07.02.2022, eliberat de Biroul de probațiune Hîncești din 05.01.2021, termenul de

executare a pedepsei stabilite inculpatului Osipciuc Ion prin sentința Judecătoriei

din 20.12.2015 a expirat, iar la momentul pronunțării sentinței Judecătoriei Căușeni

din 11 aprilie 2022 inculpatul era exclus din evidența persoanelor care execută

pedeapsa.

Consideră că, prima instanță corect a aplicat prevederile art.90 alin.(11) Cod

penal, deoarece la momentul pronunțării sentinței, Biroul de probațiune nu era

competent să înainteze demersuri în instanța de judecată în privința inculpatului

Osipciuc Ion.

În acest context a menționat că, decizia instanței de apel contravine

prevederilor art. 394 alin.(2), (3) Codul de procedură penală, nu cuprinde motivele

de aplicarea a pedepsei mai grave decât celei care a fost stabilită de către prima

instanță.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

3

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării a

invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 3),

6), 8),10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când: 2) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art.30, 31 și 33; 3) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de

cazurile cînd legea prevede altfel; 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blînde; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În esență, Colegiul penal atestă că recurentul își focusează argumentele

recursului pe critici în privința-modalitătii individualizării pedepsei penale de către

instanța de apel, considerând că soluția adoptată de aceasta este greșită și ilegală,

pe când prima instanță, în opinia recurentului, a individualizat pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Osipciuc Ion,

întrucât celelalte temeiuri de casare nominalizate în recurs nu au fost motivate de

către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că argumentele

4

recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu modalitatea de executare a

pedepsei cu închisoare, stabilite inculpatului.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, de admiterea apelului părții acuzării,

Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe deplin și suficient necesitatea

excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, motivare care este corespunzătoare

practicii judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale

și cele personale ale inculpatului Osipciuc Ion, care potrivit materialelor cauzei nu

este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat prin sentința

Judecătoriei Hîncești din din 20.12.2015, în baza art. 187 alin. (2), lit. b), d), e), f)

Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului privind menținerea sentinței pimei

instanțe, Colegiul penal notează că în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

5

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată

de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că aflându-se în perioada de

probațiune, inculpatul a comis o nouă infracțiune cu intenție, și luându-se în

considerație pericolul social al infracțiunii respective, instanța de apel corect a

apreciat și motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul

urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de

educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

6

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal

conchide asupra temeiniciei soluției instanței de apel privind executarea reală a

pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Osipciuc Ion.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de apel

în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la casarea

acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit obiect

de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus, complet,

argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de

a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptelor

comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bosîi Ion în

numele inculpatului Osipciuc Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 iulie 2022, în cauza penală în privința lui Osipciuc Ion XXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

7

8