1ra-1356/2022 — art. 175 CP

1ra-1356/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1356/22

1-22027657-01-1ra-01092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciobanu Vadim în numele părții vătămate XXXXX și

reprezentantului legal al acesteia XXXXX, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2022, în cauza penală de

învinuire a lui

Șchiopu Piotr XXXXX, XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 25.02.2022 - 09.03.2022;

instanța de apel: 08.04.2022 - 28.06.2022;

instanța de recurs: 01.09.2022 - 14.12.2022.

Asupra motivelor invocate în recursul ordinar, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T A T :

2022, Șchiopu Piotr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii,

prevăzute de art. 175 Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art.

3641 alin. (8) Codul de procedură penală a fost condamnat la pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen - 2 (doi) ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Șchiopu Piotr în beneficiul Statului

cheltuieli judiciare în sumă - 320 (trei sute douăzeci) lei.

că, Șchiopu Piotr în perioada lunii octombrie a anului 2021 și până la

13 ianuarie 2022, aproximativ ora 15:20, având scopul primirii

satisfacției sexuale, acționând cu intenție directă, cunoscând cu

certitudine că, minora XXXXX, născută la 19.09.2012, nu a împlinit

vârsta de XXXXX ani, în sat. XXXXX, pe strada, pe unde victima minoră

1

se deplasa de obicei spre domiciliu după finisarea lecțiilor, în mod

sistematic, urmărea când minora trecea singură prin preajma

domiciliului său, o ademenea prin oferirea de dulciuri și invocând faptul

că se cunoaște cu tatăl acesteia, la un foișor improvizat care este

amplasat vizavi de domiciliul său din în sat. XXXXX și profitând de faptul

că minora nu-și poate exprima liber voința sa, săvârșea față de aceasta

acțiuni perverse, manifestate prin atingeri indecente cu mâna în

regiunea organului genital și sărutări pe față și buze.

Astfel, încălcând dreptul victimei la inviolabilitate sexuală și

cauzându-i suferințe psihice victimei minore.

Prin urmare, acțiunile inculpatului Șchiopu Piotr au fost încadrate

juridic în baza juridic în baza art. 175 Cod penal, conform semnelor

calificative – ,,acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care

se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri

indecente, precum si în alte acțiuni cu caracter sexual".

3.1 Avocatul Ciobanu Vadim în numele părții vătămate XXXXX și a

reprezentantului părții vătămate XXXXX, prin care a solicitat, casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei și laturii civile, rejudecarea cauzei

cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și încasarea din

contul inculpatului în beneficiul reprezentantului părții vătămate suma

de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

3.2.În motivarea apelului a invocat că, pedeapsa aplicată

inculpatului nu este echitabilă, fiind excesiv de blândă, și nu va

contribui la realizarea scopului pedepsei penale de corectare a acestuia

și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, este prezentă

circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1), lit. g) Cod penal,

săvârșirea infracțiunii prin intermediul sau în prezența minorilor, sau

dependente de făptuitor. Or, potrivit declarațiilor părții vătămate minore

XXXXX, ultima a fost racolată „invitată la prima întâlnire” de către

Șchiopu Piotr prin intermediul minorei XXXXX, respectiv acesta a purces

la săvârșirea infracțiunii prin intermediul minorei XXXXX.

Astfel, conform art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în care există

circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

A susținut că, Șchiopu Piotr a săvârșit o infracțiune gravă, cu

consecințe negative asupra stării psihologice asupra părții vătămate, în

scopul satisfacerii poftei sexuale cu un copil minor, a desfășurat

activitatea criminală o perioadă îndelungată de timp, în loc public și nu

a întrerupt activitatea criminală până nu a fost denunțat la organele de

drept, nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Reprezentantul părții vătămate nu a înaintat acțiune civilă privind

repararea prejudiciului, pe motiv că feciorul lui Șchiopu Piotr și anume

XXXXX a promis reprezentantului părții vătămate că după pronunțarea

2

sentinței, acesta va fi reparat, fapt care însă nu s-a produs,

reprezentantul părții vătămate fiind dus în eroare.

În speță, comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, a

atentat la viața sexuală a părții vătămate, acesteia i-a fost cauzat un

prejudiciu moral imens, care va lăsa amprentă pe tot parcursul vieții. Or,

potrivit declarațiilor psihologului Marin Ana, la partea vătămată minoră

XXXXX s-a stabilit un nivel sporit al dispoziției depresive și anxietate,

prin manifestări nonverbale clare ale depresiei și este copleșită de

neajutorare sau deznădejde, gânduri depresive, indispoziții, dubii și

sentimente de insecuritate, avînd o stare permanentă de frică (f.d. 97-

98).

Ori, prin repararea prejudiciului moral cauzat părții vătămate

minore, se atestă că aceasta urmează a achita serviciile psihologului,

diferite cursuri, programe de reintegrare socială a acesteia, diferite foi de

odihnă pentru copil, cărți de dezvoltare, toate acestea în vederea

diminuării traumelor primite.

Orice sumă dispusă de a fi încasată de la Șchiopu Piotr cu titlu de

prejudiciu moral, nu este în stare să remedieze suferințele (psihice)

cauzate părții vătămate minore, însă necătând la acest fapt mărimea

sumei prejudiciului moral trebuie să fie una echitabilă și să asigure

recuperarea deplină a copilului minor XXXXX.

3.3. Avocatul Ciobanu Vadim în numele reprezentantului părții

vătămate, la cererea de apel din (pct. 2.1 a prezentei decizii) a înaintat și

cerere de chemare în judecată, privind încasarea prejudiciului moral

cauzat prin infracțiune, prin care a solicitat, încasarea din contul

inculpatului în beneficiul reprezentantului părții vătămate, suma de 200

000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii a invocat că, în urma săvârșirii infracțiunii

părții vătămate minore i-a fost cauzat un prejudiciu moral, care însă nu

a fost reparat de către Șchiopu Piotr, în prima instanță reclamanta nu a

înaintat acțiune civilă privind repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune, pe motiv că feciorul inculpatului Șchiopu Constantin, a

promis reclamantei că după pronunțarea sentinței, va repara prejudiciul,

fapt care însă nu s-a produs, reclamanta fiind dusă în eroare.

Părții vătămate minore i-a fost cauzat un prejudiciu moral imens,

care va lăsa amprentă pe tot parcursul vieții.

3.4. Avocatul Eni Oleg în numele inculpatului, prin care a solicitat,

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie suspendată pedeapsa cu închisoare pe

un termen de 2 ani.

În motivarea apelului declarat a invocat că, la caz sunt prezente

circumstanțe ce indică că în privința acestuia pot fi aplicate prevederile

art. 90 Cod penal. Or, o astfel de pedeapsă a fost solicitată și de către

acuzatorul de stat care a menționat despre contribuirea activă a

inculpatului la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției cât și

a vârstei înaintate a acestuia de 73 ani.

3

Încadrarea inculpatului în mediul carceral în condițiile expuse ar

prezenta riscul dăunării integrității fizice și morale a acestuia, până la

încălcarea art. 8 din CEDO, or, anturajul respectiv ar fi în măsură să-l

priveze de orice posibilitate de resocializare ulterior eliberării.

Inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, iar stabilirea

modalității de executare a pedepsei în condițiile art. 90 Cod penal, va

oferi o mai bună protecție intereselor societății și va evita consecințele

negative a izolării de societate a vinovatului și a plasării acestuia în

mediul penitenciar.

28 iunie 2022, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul

Eni Oleg în numele inculpatului.

S-a admis apelul declarat de către avocatul Ciobanu Vadim în

numele părții vătămate și a succesorului părții vătămate, s-a casat

parțial sentința în latura civilă, s-a rejudecat cauza și s-a pronunțat o

nouă hotărâre în această parte prin care, s-a încasat din contul

inculpatului în beneficiul reprezentantului părții vătămate, suma de 80

000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că,

prima instanță la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia,

circumstanțe care atenuează răspunderea penală a inculpatului nu au

fost stabilite, circumstanțe care agravează răspunderea penală a

inculpatului nu au fost stabilite, prima instanță a reținut că, temeiuri de

liberare de răspundere penală nu sunt.

Analizând personalitatea inculpatului, instanța de apel a constatat

că, inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 45); anterior

nu a fost judecat (f.d. 47); nu se află la evidența medicului psihiatru (f.d.

49); nu are antecedente contravenționale (f.d. 51), infracțiunea comisă

se încadrează la categoria celor grave.

Instanța de apel a indicat că, aplicarea unei sancțiuni mai blânde

nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale, or, inculpatul

a comis cu intenție o infracțiune care face parte din categoria celor grave,

practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea blândă generează

dispreț fată de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel,

în contextul circumstanțelor indicate supra, instanța de apel a conchis

că la moment izolarea inculpatului de societate este necesară și

rezonabilă.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite

condițiile necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei, totuși, pentru acordarea suspendării executării

4

pedepsei se mai cere ca instanța de judecată să țină cont de faptul că,

scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Prin urmare, un aspect omis de către apărare îl constituie persoana

condamnatului, sub raportul periculozității sociale, care decurge în

primul rând din fapta și din împrejurările în care aceasta a fost comisă,

iar în al doilea rând de personalitatea inculpatului.

Totuși, prima instanță justificat a constatat că, partea vătămată

este minoră și are o vârstă foarte fragedă. La momentul actual minora

deja a înțeles că, acțiunile inculpatului nu sunt normale. Motiv din care

ea simte anxietate, frică, rușine și alte sentimente negative, care au fost

generate anume de comportamentul delicvent al inculpatului.

Acțiunile inculpatului au durat în perioada de timp cuprinsă între

luna octombrie 2021 până la 13 ianuarie 2022, până când cazul a

devenit cunoscut mamei părții vătămate minore. Inculpatul de sine

stătător nu a întrerupt acțiunile sale ilegale, fâță de minora despre care

cunoștea cu certitudine că este eleva clasei a III-a.

Totodată, instanța de apel a indicat că, sunt neîntemeiate

argumentele invocate în apelul declarat de către avocatul Vadim Ciobanu

în numele părții vătămate minore XXXXX, privind necesitatea aplicării

față de inculpat a unei pedepse sub formă de 4 ani 8 luni închisoare, or,

o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată lui Șchiopu Piotr

este echitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită și anume această

mărime de pedeapsă își va atinge scopul de reeducare a inculpatului și

de prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Cu referire la cererea de chemare în judecată împotriva lui Șchiopu

Piotr, prin care s-a solicitat încasarea din contul lui Șchiopu Piotr în

beneficiul lui XXXXX suma de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune, instanța de apel a conchis că, în speță părții

vătămate minore XXXXX, într-adevăr prin acțiunile infracționale ale

inculpatului Șchiopu Piotr, prevăzute de art. 175 Cod penal, i-a fost

cauzat un prejudiciu moral, care însă nu a fost reparat de către Șchiopu

Piotr. Or, acesta a atentat la viața sexuală a părții vătămate minore,

astfel, i-a fost cauzat un prejudiciu moral imens, care va lăsa amprentă

pe tot parcursul vieții.

Instanța de apel, a constatat că, potrivit declarațiilor psihologului

Marin Ana, la partea vătămată minoră XXXXX, s-a stabilit un nivel sporit

al dispoziției depresive și anxietate.

Aceasta prezintă manifestări nonverbale clare ale depresiei și este

copleșită de neajutorare sau deznădejde, gânduri depresive, indispoziții,

dubii și sentimente de insecuritate. XXXXX are o stare permanentă de

frică (f.d. 97-98), însă necitând la acest fapt mărimea sumei prejudiciului

moral trebuie să fie una echitabilă și să asigure recuperarea deplină a

copilului minor XXXXX.

5

În acest context, instanța de apel a considerat justificat a admite în

parte acțiunea civilă înaintată, și a încasa de la Șchiopu Piotr în beneficiul

lui XXXXX, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în mărime de 80

000 lei, or, suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 200

000 lei, este una extrem de exagerată în raport cu fapta comisă.

Vadim în numele părții vătămate și a reprezentantului părții vătămate, a

declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei în partea

stabilirii pedepsei și a soluționării laturii civile, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și încasarea din

contul lui Șchiopu Piotr, în beneficiul lui XXXXX suma de 200 000 lei,

pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, invocând

argumente similare cu cele indicate în apel (pct. 2.2 din prezenta decizie),

suplimentar:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor din

apel precum că pedeapsa aplicată este prea blândă, prezența

circumstanței agravante, lipsa circumstanțelor atenuante, astfel,

consideră că nu este posibil de a stabili pedeapsa minimă prevăzută de

Lege;

- instanța de apel nu a motivat soluția de a încasa din contul

inculpatului doar suma prejudiciului moral de 80 000 de lei și nu 200

000 lei, cum a solicitat succesorul părții vătămate, indicând doar că

suma de 200 000 lei este extrem de exagerată;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor.

431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul Crijanovschi Sergiu, prin care a solicitat declararea recursului

ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei instanței

de apel motivând prin faptul că atât prima instanță cât și instanța de

apel la stabilirea pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de circumstanțele și gradul pericolului social al infracțiunii comise, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață a familiei acestuia.

La fel, a indicat că instanța de apel a stabilit corect mărimea

prejudiciului moral, fiind o compensație echitabilă.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

6

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, ,,în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și sau aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale".

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu

s-au confirmat în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest

context următoarele.

Astfel, cu referire la temeiul indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că,

acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1),

pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat,

întemeindu-și corect soluția, decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, din care considerente instanța de recurs

nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Colegiul penal apreciază că decizia recurată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor impuse de legea procesual-penală și de

art. 6 CEDO și dă răspuns la toate argumentele expuse în cererile de

apel.

Mai mult, verificând conținutul deciziei instanței de apel (f. d. 206 –

212 v. I) în coraport cu cererea de apel, Colegiul penal conchide că

instanța de apel a examinat minuțios toate chestiunile esențiale supuse

atenției sale, fără a comite în acest sens vreo eroare de drept ce ar afecta

legalitatea deciziei atacate.

În continuare, Colegiul penal menționează că temeiul de recurs

indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale și argumentele în susținerea acestui temei,

sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a

conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în

decizia sa corect și-a motivat soluția de menținere a sentinței, prin care

7

inculpatului în vârstă de 74 de ani i s-a stabilit pedeapsa de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, a

ținut cont de prevederile art. art. 61 alin. (2), 75 Cod penal, de criteriile

de individualizare a pedepsei penale, a luat corect în considerare:

gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, faptul că inculpatul anterior nu a fost în conflict cu legea

penală, a comis pentru prima dată o infracțiune, și-a recunoscut vina, la

locul de trai se caracterizează pozitiv.

Colegiul penal mai indică că, atât prima instanță în sentință (v. I, f.

d. 150 - 153), cât și instanța de apel în decizie (v. I, f. d. 206 – 212), au

indicat circumstanțele ce au stat la baza individualizării pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare

a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal,

în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Or, doar instanța de

judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal indică că, nu pot fi acceptate alegațiile recurentului

referitor la pedeapsa aplicată, or, aceste argumente au fost obiect de

dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsuri asupra lor în sentința adoptată (f.d.150 – 153, Vol. I) cât și

în decizia instanței de apel (f. d. 206 – 212, Vol. I), pe care Colegiul penal

le însușește, considerându-le întemeiate.

În continuare, Colegiul penal indică că, nu poate fi acceptată nici

alegația precum că, „în acțiunile inculpatului este prezentă circumstanța

agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1), lit. g) Cod penal – săvârșirea

infracțiunii prin intermediul minorilor, or, potrivit declarațiilor părții

vătămate minore, ultima a fost racolată „invitată la prima întâlnire„ de

către Șchiopu Piotr prin intermediul minorei XXXXX”, or, aceasta

reprezintă opinia greșită a recurentului, care are la bază o interpretare

eronată a prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în decizia sa

corect și-a motivat soluția de menținere a sentinței în partea

individualizării pedepsei, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite,

lipsa antecedentelor penale, lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, motivare pe care Colegiul penal o consideră corectă și

adoptată conform normelor procesuale penale sus menționate.

Referitor la alegațiile recurentului ce ține de mărimea prejudiciului

moral, Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate, or, instanța de apel

a apreciat corect mărime prejudiciului moral luând în considerare toate

circumstanțele cauzei și legislația în vigoare.

8

Conform art. 2037 Cod civil - mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea

prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților

de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde

să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu

cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia

în cont particularitățile cazului.

Conform art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală - la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de

judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, gravitatea și

persistența suferințelor psihice, inclusiv legate de incapacitatea de a se

apăra pe sine ori alte persoane, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Prin jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a

stabilit o serie de principii, printre care se numără: principiul echitații,

principiul nevoii sociale, și principiul (ne)îmbogățirii fără just temei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy

Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despăgubirile trebuie să prezinte un

raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în

vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor social ocrotite, intensitatea

și gravitatea atingerii adusă acestora.

Or, o eventuala acordare de despăgubiri bănești cu titlu de daune

morale pentru persoanele vătămate prin săvârșirea unei fapte penale nu

trebuie sa fie un mijloc de îmbogățire, ci trebuie sa încerce sa

compenseze o pierdere, o limitare sau o suferință generată de fapta

respectivă.

Colegiul penal reține ca acțiunile inculpatului au cauzat părții

vătămate suferințe puternice, însă cu toate acestea, transformarea în

bani a suferinței morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire

pentru persoana care pretinde astfel de despăgubiri și totodată, ea

trebuie să se păstreze în limite rezonabile. Or, în speță, pretențiile

formulate cu titlu de daune morale sunt exagerate.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

9

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiali supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi

declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu Vadim în numele părții vătămate XXXXX și reprezentantului

legal al acesteia XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Șchiopu

Piotr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

10