1ra-496/22 — art.155 CP

1ra-496/22 — art.155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-496/22

1-21046010-01-1ra-29032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

recursurile ordinare declarate de către avocatul Tărîță Andriana în numele

inculpatului Suleimenov Igor, și de către inculpat, împotriva deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2021, în

cauza penală de învinuire a lui

Suleimenov Igor XXXXX, XXXXX:

- XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1)

Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 30.03.2021 - 26.04.2021;

instanța de apel: 19.05.2021 - 22.12.2021;

instanța de recurs: 29.03.2022 - 13.12.2022.

Asupra motivelor invocate în recursuri, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Suleimenov Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 155 Cod penal și în baza acestei Legi i- a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Suleimenov Igor, la 05.03.2021, aproximativ pe la orele 18:30,

aflându-se la domiciliul concubinei XXXXX din str. Karasiov, 126, mun.

Bălți, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a iscat cu ea un conflict în cadrul

cărui amenințând-o cu omor și folosind cuvinte injurioase, a luat un ciob

de sticlă din geamul din antreul a casei, stricat de el, cu care a întreprins

mișcări amenințătoare în direcția ei, existând pericolul realizării acestei

amenințări, însă victima s-a smuls din mâinile agresorului și a fugit.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 155 Cod

penal, adică, amenințarea cu omor.

1

În acest sens, prima instanță a indicat că, potrivit rechizitoriu,

Suleimenov Igor este învinuit în aceea că, la 05.03.2021 aproximativ pe la

orele 18:30, aflându-se la domiciliul concubinei XXXXX din str. Karasiov,

126, mun. Bălți, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de

caracterul acțiunilor sale periculoase și consecințele care pot surveni,

intenționat a iscat cu ea un conflict din motivul unor cerți anterioare

pentru, că a ascuns orice obiect tăios din gospodărie, și acționând cu bună

știință în vederea reglării de conturi cu ea, urmărind scopul omorului

premeditat, a căutat obiecte tăioase prin casă și din motiv că nu le-a găsit,

începu să o caute prin casă ademenind-o în antreu, unde a și depistat-o

și însoțindu-și acțiunile cu cuvinte injurioase, brusc, fără a explica ceva,

a apucat-o de gulerul hainei în care ea era îmbrăcată și în timp ce o ținea

strâns, a stricat cu pumnul geamul de la ușa antreului casei și din

cioburile stricate a ales unul potrivit pentru aplicarea loviturilor, și în

vederea cauzări de leziunii cu ciobul din sticlă pregătit din timp pe care î-

l avea în mână, a încercat să-i aplice mai multe lovituri în organele vitale

ale corpului și anume în regiunea gâtului în preajma arterelor vitale,

precum și în regiunea ochilor, însă din motivul opunerii de rezistență,

victima s-a rupt din mâinile lui, reușind să fugă, el ne ducându-și intenția

până la capăt.

Acțiunile inculpatului Suleimenov Igor au fost încadrate în baza art.

art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, conform indicilor calificativi –

„tentativa de omor intenționat a unei persoane, cu premeditare, acțiune

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii, săvârșită

asupra unui membru al familiei, care din cauze independente de voința

făptuitorului, nu și-a produs efectul.”

În motivarea soluției de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

Suleimeinov Igor de la art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal la art.

155 Cod penal, prima instanță a susținut că lipsesc probe ce ar confirma

vinovăția în comiterea tentativei de omor intenționat cu premeditare

asupra unui membru al familiei, care din cauze independente de voința lui

nu și-a produs efectul, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor care nu ar

fi văzut în mâna inculpatului ciob de sticlă, lipsind date de expertiză

obiective, că partea vătămată și inculpatul ar avea careva leziuni corporale

rezultate din aplicarea ciobului de sticlă (unealta infracțiunii), la fața

locului și pe hainele celor doi ne depistându-se urme de sânge, sau

amprente, ceea ce impune aprecierea critică a ipotezei acuzării în ce

privește pregătirea din timp a ciobului de sticlă cu îndreptarea acestuia în

direcția gâtului victimei. Or din declarațiile părții vătămate date atât în

cadrul cercetări judecătorești, cât și la faza urmării penale, rezultă că ea a

perceput mesajul lui Suleimenov Igor de amenințare cu omor ca fiind unul

real și iminent, nefiind în stare să-i înlăture pericolul, a fost nevoită să

fugă, să se ascundă și să aștepte intervenția echipajului de poliție pentru

a-i curma acțiunile.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Bălți, Păvăleanu Adrian, prin

care a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Suleimenov Igor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e1) Cod

2

penal, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsie în penitenciar de tip închis, invocând

că, probatoriul administrat cert denotă caracterul intenționat al acțiunilor

întreprinse de el în vederea omorului concubinei XXXXX, care însă nu și-

au produs efectul din motive independente de voința lui, și anume datorită

faptului că victima s-a smuls din mâinile lui și a fugit, el nereușind să-i

aplice loviturile premeditate ce aveau să urmeze în situația în care victima

nu ar fi reușit să fugă.

3.2. Avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului, prin care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat, invocând

că, lipsesc probe ce ar dovedi incontestabil vinovăția în amenințarea cu

omor a victimei; declarațiile părții vătămate urmează să fie apreciate critic

pentru că urmărește scopul răzbunării pentru anterioarele conflicte, sticla

geamului fiind spartă, pentru, că nu i se permitea intrarea în locuință.

decembrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către

avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului.

A fost admis apelul procurorului, casată total sentința, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre după cum urmează:

Suleimenov Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, și în baza

acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilit, s-a cumulat

parțial partea neexecutată a pedepselor aplicate prin sentințele

judecătoriei Bălți, sediul Central din 18.12.2020 în baza art.152 alin. (1)

Cod penal și a judecătoriei Bălți, sediul Central din 20.04.2021, în baza

art. art. 281, 281 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă - 16 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că,

Suleimenov Igor la 05.03.2021 aproximativ pe la orele 18:30, aflându-se

la domiciliul concubinei XXXXX din str. Karasiov, 126, mun. Bălți, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale

periculoase și consecințele care pot surveni, intenționat a iscat cu ea un

conflict din motivul unor cerți anterioare pentru, că a ascuns orice obiect

tăios din gospodărie, și acționând cu bună știință în vederea reglării de

conturi cu ea, urmărind scopul omorului premeditat, a căutat obiecte

tăioase prin casă și din motiv că nu le-a găsit, începu să o caute prin casă

ademenind- o în antreu, unde a și depistat-o și însoțindu-și acțiunile cu

cuvinte injurioase, brusc, fără a explica ceva, a apucat-o de gulerul hainei

în care ea era îmbrăcată și în timp ce o ținea strâns, a stricat cu pumnul

geamul de la ușa antreului casei și din cioburile stricate a ales unul potrivit

pentru aplicarea loviturilor, și în vederea cauzări de leziunii cu ciobul din

sticlă pregătit din timp pe care î-l avea în mână, a încercat săi aplice

lovituri în organele vitale ale corpului și anume în regiunea gâtului în

preajma arterelor vitale, precum și în regiunea ochilor, însă din motivul

opunerii de rezistență, victima s-a rupt din mâinile lui, reușind să fugă, el

ne ducându-și intenția până la capăt.

3

Astfel, acțiunile inculpatului Suleimenov Igor au fost încadrate

juridic în baza art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, conform

indicilor calificativi – „tentativa de omor intenționat a unei persoane, cu

premeditare, acțiune intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea

infracțiunii, săvârșită asupra unui membru al familiei, care din cauze

independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul.”

În acest sens, instanța de apel a reținut aprecierea neobiectivă de

către prima instanță a împrejurărilor cauzei, iar ca urmare adoptarea unei

concluzii incorecte referitor la reîncadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului de la art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal la art. 155

Cod penal.

Concomitent cu probele verbale (declarațiile părții vătămate și a

martorilor) obiect al cercetării judecătorești au servit și probele materiale,

administrate pe caz, care în opinia instanței de apel confirmă vinovăția lui

Suleimenov Igor în tentativa de omor a concubinei sale, chiar dacă au

primit o apreciere greșită din partea primei instanțe.

Or, prin comportamentul manifestat de inculpat, în care a întreprins

măsuri concrete în vederea realizării scopului criminal prin pregătirea

obiectului infracțiunii, ciobul din sticlă, ridicat după spargerea geamului

de la ușă, statuându-l în regiunea organelor vital importante - artera de la

gât, s-a realizat latura obiectivă a componenței tentativei de omor cu

premeditate, comisă în privința unui membru de familie, care însă din

cauze independente de voința lui nu și-a produs efectul.

Respectiv, punând la bază condamnării inculpatului declarațiile

victimei, susținute de colaboratorii de poliție, ce au confirmat starea ei

psihică stresantă și șocantă în care se afla, așteptându-i în drum pentru,

că-i era frică să revină la domiciliu ca să nu fie omorâtă, coroborate cu

aspectele de fapt a cauzei, în care la fața locului cu adevărat s-a stabilit

ochiul de la ușă spart, fiind împrăștiate cioburi din sticlă, cel recunoscut

în calitate de corp delict și anexat la dosar având laterale ascuțite, cu care

poate fi grav vătămată integritatea corporală, și ținând cont de

amenințările cu omor, expuse la adresa victimei, acceptate de ea ca fiind

absolut reale.

Reieșind din caracterul stabil violent al acestuia, instanța de apel nu

a acceptat soluția primei instanțe referitor la reîncadrarea acțiunilor lui,

cu condamnarea pentru amenințarea cu omor.

Astfel, instanța de apel a conchis că cumulul probelor administrate

în prezenta cauză denotă cu certitudine vinovăția inculpatului în tentativa

de omor a victimei, care însă nu s-a realizat din motive independente de

voința lui, victima XXXXX. reușind să se rupă din mâinile lui și să fugă de

la locul faptei.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a făcut trimitere la

doctrina penală și recomandările din HP CSJ nr. 11 din 24.12.2012 ,,Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile

săvârșite prin omor (art.145-148 CP al RM), potrivit căror, în cazul

delimitării tentativei de omor de amenințarea cu omor (care se califică în

baza art.155 CP al RM) trebuie de ținut cont de faptul, că în ipoteza

amenințării cu omor, făptuitorul are posibilitatea reală să-și realizeze

amenințarea și să săvârșească acțiuni concrete în direcția dorită, însă

decide benevol să nu le săvârșească, deși are pentru aceasta toate

4

condițiile favorabile (nu este vorba de renunțarea de bunăvoie la săvârșirea

infracțiunii de omor, pentru, că făptuitorul nici nu a urmărit-o; nu poți să

renunți la intenția care nici nu a existat); iar în ipoteza tentativei de omor,

făptuitorul întreprinde toate eforturile în vederea săvârșirii omorului, însă,

din cauze independente de voința lui, aceste eforturi nu-și produc efectul,

aceasta fiind o tentativă întreruptă (neterminată), atunci când subiectul

nu și-a putut continua fapta, intervenind anumiți factori care l-au

împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională.

În contextul celor menționate și în baza materialului probator

administrat la caz, instanța de apel a reținut, că în speța dedusă judecății,

pretinsa amenințare cu omor, s-a depășit în momentul în care, inculpatul

a spart sticla, alegând unul din cioburi potrivit pentru cauzarea

vătămărilor corporale, pe care forțat l-a scos din ochiul geamului de la ușă,

plasându-l la gâtul victimei, în timp ce forțat o ținea de gulerul hainei,

având posibilitatea reală să săvârșească acțiuni concrete în direcția dorită,

care însă nu și-au produs efectul nu pentru, că a decis benevol să nu le

săvârșească, deși avea pentru aceasta toate condițiile favorabile, ci din

cauze independente de voința lui, ele ne producându-și efectul, pentru, că

victima a reușit să se rupă din mâinile lui, fugind în stradă. Dânsul

urmărind-o până la momentul în care a observat în drum alte persoane,

ceea ce l-a făcut să se oprească, fiind prezentă o tentativă întreruptă

(neterminată), în care inculpatul nu și-a putut continua fapta, pentru, că

intervenit anumiți factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe

activitatea infracțională.

5.1 Avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului, neindicând

nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Suleimenov Igor să fie achitat,

invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct. 2.2 din prezenta

decizie), suplimentar:

- instanța de apel incorect a ajuns la concluzia privind nevinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate în baza art. art. 27, 145

alin. (2) lit. a) și e1) Cod penal;

- instanța de apel l-a condamnat bazându-se doar pe declarațiile

părții vătămate;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor.

5.2. Inculpatul Suleimenov Igor, neindicând nici un temei pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie achitat, invocând:

- nu sunt probe ce ar confirma că el a săvârșit infracțiunea dată;

- la dosar sunt doar declarațiile părții vătămate, însă ele sunt

inventate;

- nu a aplicat violență asupra părții vătămate fiindcă știe că este după

operație.

prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus

referință, prin care a pledat pentru a fi declarate inadmisibile, or, s-au

stabilit toate componentele ale infracțiunii imputate inculpatului, instanța

5

de apel și-a motivat soluția prin cumulul de probe pertinente, concludente

și utile.

cauzei, Colegiul penal lărgit, conchide că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în

termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit reține că recurenții nu indică nici un temei

pentru declararea recursurilor ordinare, prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie

să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursurile vizate, în pofida prevederilor enunțate, nu este

indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind omisă motivarea ilegalității hotărârilor contestate

în acest sens (pct. 4.1, 4.2 din decizie).

Potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii. Completarea cererii de recurs cu temeiuri ce ar suplini-o din oficiu, este

contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul

penal.

Lecturând textele recursurilor, Colegiul penal lărgit constată că,

recurenții își exprimă dezacordul cu vinovăția constatată, indicând că

inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune și că nu sunt probe ce ar

confirma vinovăția, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul

penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6

8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apelurile declarate, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpatul a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145

alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, în baza probelor verificate și apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform cerințelor art. 414 Cod

de procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, din care considerente instanța de recurs nu

identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei,

rezultă cert că instanța de apel a apreciat obiectiv prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea

penală, astfel instanța de apel corect a adoptat soluția de condamnare a

lui Suleimenov Igor în baza art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal.

Cât ține de argumentele referitor la faptul că inculpatul urmează a fi

achitat, Colegiul penal lărgit, punctează că reprezintă o interpretare

subiectivă a recurenților ce nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de

apel au fost combătute aceste argumente (f. d. 49 – 54 vol. III), motivare

ce este în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta cauza

penală în baza cumulului de probe cercetate de instanța de apel, ce se

acceptă de instanța de recurs, fapt ce nu contravine practicii CtEDO.

Ca urmare, Colegiul penal constată că argumentele recurentului

privind nevinovăția inculpatului, nu are suport probatoriu, fiind combătut

complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză penală

și anume: prin declarațiile părții vătămate XXXXX (f. d. 169-179 vol. I,16-

21 vol. III), declarațiile martorilor Jurjiu Andrei (f. d. 137-140, 247- 250 vol.

I), Băicean Lilian (f. d. 141-143, 251-254 vol. I), Sînic Nicolai (f. d. 192-

194vol. I), precum și prin probele scrise și anume: sesizarea IP Bălți la

05.03.2021 de către XXXXX (f. d. 3, vol. 1); proces-verbal de cercetare la

fața locului din 05.03.2021 cu tabel fotografic (f.d.6-10, vol. I); proces-verbal

de examinare a obiectului din 11.03.21, conform căruia a fost examinat

ciobul de steclă, depistat și ridicat pe adresa: mun. Bălți, str. Karasiov,

126, în conformitate cu care a fost cercetat ciobul de sticlă de dimensiuni

25 cm x 5 cm care reprezintă un fragment de sticlă transparent, careva

urme de sânge nefiind depistate pe el (f.d.11, vol. I); ordonanță de

recunoaștere a obiectului drept corp delict din 11.03.21, conform căreia în

calitate de corp delict a fost recunoscut și anexat la cauza penală ciobul

de sticlă, depistat și ridicat în cadrul cercetării la fața locului din

05.03.2021 (f. d. 12, vol. I); proces-verbal nr. 166 din 05.03.2021 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, se atestă refuzul inculpatului I. Suleimenov

de a fi supus expertizări narcologice (f. d. 16-17, vol. I); ordonanța de

ridicare din 12.03.2021 din secția Cooperare Operativă a IP Bălți și proces-

verbal de ridicare din 12.03.2021, conform căruia din incinta Secției

Cooperare Operativă a IP Bălți au fost ridicate actele ce țin de examinare

cererilor, plângerilor, etc., în privința cet. Suleimenov Igor, cu deciziile

adoptate (f. d. 53-54, 55-93, vol. I); proces-verbal de examinare a

7

documentelor din 12.03.2021, conform căruia au fost examinate actele

ridicate la 12.03.2021 din incinta SCO IP Bălți (f. d. 94-95, vol. I);

ordonanța de recunoaștere a documentelor drept corpuri delicte din

12.03.2021, conform căreia în calitate de corpuri delicte au fost

recunoscute și anexate la cauza penală actele ridicate din incinta SCO IP

Bălți la 12.03.2021 (f.d.96, vol. I).

Astfel, Colegiul penal constată că în speța dedusă judecății, probele

administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indică direct și

incontestabil faptul că, Suleimenov Igor la 05.03.2021, aflându-se la

domiciliul concubinei XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-

și seama de caracterul acțiunilor sale periculoase și consecințele care pot

surveni, intenționat a iscat cu ea un conflict din motivul unor cerți

anterioare, acționând cu bună știință, urmărind scopul omorului

premeditat, în vederea cauzării de leziunii cu ciobul din sticlă pregătit din

timp pe care î-l avea în mână, a încercat să-i aplice lovituri în organele

vitale ale corpului și anume în regiunea gâtului în preajma arterelor vitale,

precum și în regiunea ochilor. Însă din motivul opunerii de rezistență,

victima s-a rupt din mâinile inculpatului, reușind să fugă, nerealizându-și

intenția până la capăt.

Respectiv, prin acțiunile sale, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, conform

indicilor calificativi – ”tentativa de omor intenționat a unei persoane, cu

premeditare, acțiune intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea

infracțiunii, săvârșită asupra unui membru al familiei, care din cauze

independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul”.

Colegiul penal lărgit menționează, că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentele

recurenților precum că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe

probe, în acest sens, Colegiul penal lărgit indică că este un argument

declarativ, or, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei

și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept.

De asemenea, Colegiul penal menționează că, nu pot fi reținute

argumentele recurenților precum că, la caz nu au fost constatate careva

probe pertinente și concludente ce poate confirma vinovăția lui Suleimenov

Igor, or instanță de apel a reținut just ca fiind demonstrată pe deplin

vinovăția inculpatului Suleimenov Igor în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. art. 27, 145 alin. (2), lit. a), e1) Cod penal, iar obiecțiile recurenților

reprezintă doar opinia subiectivă a acestora, privind aprecierea probelor

de către instanța de apel, or nu se identifică vreun temei de a interveni în

decizia instanței de apel sub aspectele invocate de aceștia.

Sub acest aspect, se impune și precizarea că aprecierea probelor este

8

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie

să se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele

în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării

acestora.

Mai mult, se conchide că instanța de apel au apreciat probele prin

prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării,

respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art.

art. 24, 314 Cod de procedură penală.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,

consideră că, nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârea

judecătorească a instanței ierarhic inferioare, care este legală și

întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus

suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia adoptată.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor

de drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel

este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi

respinse ca inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului Suleimenov Igor și de

către inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de

Apel Bălți din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Suleimenov Igor XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

9

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10