1ra-351/2022 — art. 171 al. 3, lit. b; art. 172 al. 3, lit. a CP

1ra-351/2022 — art. 171 al. 3, lit. b; art. 172 al. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-351/2022

1-17010746-01-1ra-14032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, de către avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan Nicolai și de

către inculpatul Bolocan Nicolai, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 07 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Bolocan Gheorghi XXXXX, născut la XXXXX.

Bolocan Nicolai XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 07.08.2015 – 11.05.2017;

Instanța de apel: 19.06.2017 – 29.01.2019;

05.11.2019 – 07.12.2021;

Instanța de recurs: 15.05.2019 – 02.07.2019;

14.03.2022 – 19.12.2022.

A C O N S T A T A T :

Bolocan Gheorghi a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, și condamnat la 15 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis și art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Bolocan Gheorghi, pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 20 (douăzeci) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, sa

adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat din XXX,

stabilindu-i lui Bolocan Gheorghi, pedeapsa definitivă cu închisoare pe termen de 22

(douăzeci și doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Bolocan Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 175 Cod penal, și condamnat la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei

1

în penitenciar de tip închis și în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 15

(cincisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu alin. (1), art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Bolocan Nicolai, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 18 (optsprezece) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei de către Bolocan Nicolai, urmînd a fi calculat

începînd cu data pronunțării sentinței 11 mai 2017, cu includerea în termenul executării

pedepsei perioada aflării în arest preventiv din 31 martie 2017 pînă la 10 mai 2017.

S-a menținut măsura preventivă – arestarea preventivă în privința lui Bolocan

Gheorghi și Bolocan Nicolai, pînă la intrarea sentinței în vigoare.

luna XXXX data și ora exactă în cadrul urmăririi penale nu au fost stabilite, Bolocan

Gheorghi, aflându-se la domiciliul situat în mun. XXXXX, unde a locuit cu concubina

sa Strelinicova Valentina și fiica minoră a acesteia, XXXXX, observând că concubina a

adormit la bucătărie, a intrat în dormitorul unde minora XXXXX, privea televizorul.

Ulterior, cunoscând cu certitudine despre vârsta minoră a ultimei, conștientizând

caracterul infracțional al acțiunilor sale, în perioada de timp sus indicată, s-a culcat pe

canapea alături de minora XXXXX, care privea televizorul și folosindu-se de starea ei

de neputință datorită vârstei minore, motiv din care nu putea să se apere și să-și

exprime voința, intenționat aplicând în privința ei constrângerea fizică și psihică, și-a

satisfăcut pofta sexuală în formă naturală.

Acțiunile lui Bolocan Gheorghi, au fost calificate juridic în baza alin. (3), lit. b),

art. 171 Cod penal, conform indicilor – violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra sau de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de

până la 14 ani.

Tot el, în luna XXXXX, data și ora exactă în cadrul urmăririi penale nu au fost

stabilite, aflându-se în domiciliu situat în mun. XXXXX, unde a locuit cu concubina sa

Strelinicova Valentina și fiica minoră a acesteia, XXXXX, observând că concubina a

adormit la bucătărie, a intrat în dormitorul, unde minora XXXXX, privea televizorul.

Ulterior, cunoscând cu certitudine despre vârsta minoră a ultimei, conștientizând

caracterul infracțional al acțiunilor sale, în perioada de timp sus indicată, s-a culcat pe

canapea alături de minora XXXXX, care privea televizorul și folosindu-se de starea de

neputință datorită vârstei minore, motiv din care nu putea să se apere și să-și exprime

voința, intenționat aplicând în privința ei constrângerea fizică și psihică, și-a satisfăcut

pofta sexuală în formă perversă.

Acțiunile lui Bolocan Gheorghi, au fost calificate juridic în baza alin. (3), lit. a),

art. 172 Cod penal, conform indicilor – satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Bolocan Nicolai, în toamna anului XXXX, data și ora exactă în cadrul urmăririi

penale nu au fost stabilite, aflându-se în ospeție în domiciliul situat în mun. XXXXX,

unde locuiește Strelinicova Valentina și fiica ei minoră XXXXX, în privința căreia

2

aplicând constrângerea fizică și psihică și profitând de starea de neputință a acesteia

datorită vârstei minore, a întreținut cu ea un raport sexual.

Acțiunile lui Bolocan Nicolai, au fost calificate juridic în baza alin. (3), lit. b), art.

171 Cod penal, conform indicilor – violul, adică raportul sexual, săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de

până la 14 ani.

Tot el, în toamna anului XXX, data și ora exactă în cadrul urmăririi penale nu au

fost stabilite, aflându-se în ospeție în domiciliul situat în mun. XXXXX, unde

domiciliază Strelinicova Valentina și fiica ei minoră XXXXX, în privința căreia aplicând

constrângerea fizică și psihică și folosindu-se de starea de neputință a acesteia datorită

vârstei minore, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

Acțiunile lui Bolocan Nicolai, au fost calificate juridic în baza alin. (3), lit. a), art.

172 Cod penal, conform indicilor - satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

- avocatul Bancov Ivan în numele inculpatului Bolocan Nicolai, prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Bolocan Nicolai să fie achitat, cu eliberarea din

detenție;

- avocatul Topal Dmitri în numele inculpatului Bolocan Gheorghi, prin care a

solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, de achitare a acestuia, din motivul că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunilor;

- avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan Nicolai, prin care a

solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bolocan Nicolai să fie achitat, din motivul că

nu s-a constatat existența faptelor infracțiunilor și acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele infracțiunilor.

3.1 În motivarea apelului avocatul Bancov Ivan în numele inculpatului Bolocan

Nicolai a invocat că:

- la judecarea cauzei în prima instanță, vinovăția inculpatului Bolocan Nicolai, în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 175 și art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, nu și-

a găsit confirmare, așa cum acuzarea nu a prezentat probe suficiente care demonstrează

vinovăția acestuia, iar sentința instanței de fond este bazată pe probe administrate la

faza de urmărire penală cu caracter acuzator;

- învinuirea adusă inculpatului Bolocan Nicolai, se bazează în mod exclusiv pe

declarațiile părții vătămate minore XXXXX, fiind menționat că potrivit concluziilor

expertizei psihiatrico-psihologice a acesteia, ultima putea să înțeleagă caracterul

acțiunilor săvârșite împotriva ei. Totodată, declarațiile părții vătămate minore fixate în

procesul-verbal de audiere a acesteia, diferă de declarațiile depuse în realitate. În ceea

ce privește declarațiile altor persoane audiate în cadrul urmăririi penale și în cadrul

judecării cauzei, aceste declarații reprezintă o repetare a declarațiilor părții vătămate

3

minore și nu poartă un caracter convingător. Careva date obiective care demonstrează

veridicitatea declarațiilor părții vătămate minore, instanței de fond nu au fost

prezentate;

- potrivit concluziilor expertizei medico-legale efectuată în privința părții

vătămate minore, nu au fost depistate nici semne de atingere a părții vătămate minore.

Respectiv, având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, în baza probelor

administrate și examinate în cadrul judecării cauzei, la caz este imposibil de emis o

sentință de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor excepțional de

grave.

3.2. În motivarea apelului avocatul Topal Dmitri în numele inculpatului Bolocan

Gheorghi a invocat că:

- sentința de condamnare emisă de prima instanță, se bazează pe declarațiile

neconsecutive ale părții vătămate minore XXXXX, precum și declarațiile neconsecutive

ale martorilor Valicova Tatiana, Valicova Anna, Valicova-Gorelco Natalia și Novac

Dmitri, precum și concluziile expertizei psihiatrico-psihologice a părții vătămate

minore;

- prima instanță neîntemeiat a apreciat critic declarațiile inculpaților Bolocan

Gheorghi și Bolocan Nicolai, și a martorului Strelinicova Valentina, precum și

concluziile raportului de expertiză medico-legală. Reieșind din înregistrarea video a

audierii părții vătămate minore XXXXX, în cadrul audierii de către judecătorul de

instrucție, se observă că toate întrebările acordate acesteia au fost unele de sugerare,

ceea ce este inadmisibil;

- prin învinuirea adusă inculpatului Bolocan Gheorghi, i se impută săvârșirea

infracțiunilor în primăvara anului XXX, pe când partea vătămată minoră în declarațiile

sale, a declarat că acțiunile infracționale din partea inculpatului au avut loc toamna. Nu

sunt veridice declarațiile părții vătămate minore și referitor la faptul, cine primul din

inculpați a săvârșit împotriva ei acțiuni infracționale. La efectuarea expertizei medico-

legale, partea vătămată minoră a declarat că, primele acțiuni cu caracter sexual în

privința ei au fost săvârșite de către inculpatul Bolocan Gheorghi, iar în cadrul audierii

de către judecătorul de instrucție, a declarat că primul care a săvârșit acțiuni sexuale în

privința ei, a fost inculpatul Bolocan Nicolai. La fel, declarațiile părții vătămate minore

XXXXX, vin în contradicție cu concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr.

XXXXX, potrivit căruia s-a constatat că, pe corpul părții vătămate minore și organele

genitale nu au fost depistate leziuni corporale. Întreținerea raporturilor sexuale în

formă naturală și formă perversă cu partea vătămată minoră, reieșind din vârsta minoră

a acesteia urma să fie soldate cu cauzarea leziunilor corporale în regiunea organelor

genitale, precum și deflorarea himenului. Respectiv, concluziile din raportul de

expertiză medico-legală demonstrează cu certitudine că, inculpații Bolocan Gheorghi și

Bolocan Nicolai, nu au efectuat acțiuni cu caracter sexual în privința părții vătămate

minore;

- după înaintarea învinuirii inculpatului Bolocan Gheorghi, în săvârșirea

infracțiunii excepțional de grave, acuzarea nu a aplicat în privința acestuia nici o

măsură de reprimare, ce demonstrează lipsa siguranței acuzatorului de stat în privința

vinovăției acestuia;

4

- inculpatul Bolocan Gheorghi, a recunoscut că a consumat împreună cu

concubina băuturi alcoolice și condițiile de trai ale familiei lor nu erau satisfăcătoare,

însă careva tendințe de săvârșire a acțiunilor infracționale cu caracter sexual de către

acesta, nu s-au constatat și nu au fost probate de acuzare;

- creează dubii și faptul cunoașterii de către partea vătămată minoră XXXXX, a

esenței activității medicului ginecolog, deși aflând despre vizita la medic ultima a

hotărât să povestească despre acțiunile infracționale cu caracter sexual din partea

inculpaților Bolocan Gheorghi și Bolocan Nicolai. Inițial în cadrul discuțiilor cu

Valicova Tatiana, partea vătămată minoră nu a povestit precum că a fost acostată sexual

din partea a careva oaspeți. De rând cu aceasta, consideră că instanța de fond

neîntemeiat a inclus în termenul pedepsei stabilite inculpatului Bolocan Gheorghi,

perioadei aflării în arest preventiv din 25 noiembrie 2016 până la 10 februarie 2017 și

din 10 martie 2017 până la 10 mai 2017. În aceste perioade, inculpatul Bolocan Gheorghi,

executa pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat, din XXXXX, iar aplicarea

în privința acestuia a arestului preventiv, a fost dictată de necesitatea plasării acestuia

în izolatorul de urmărire penală, în scopul asigurării prezenței acestuia în ședințele de

judecată;

- consideră că probatoriul examinat de prima instanță demonstrează lipsa

faptelor infracțiunilor incriminate inculpatului Bolocan Gheorghi, motiv din care

urmează să fie achitat.

3.3. În motivarea apelului avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan

Nicolai a menționat că:

- la adoptarea sentinței, prima instanță nu a luat în considerație declarațiile

inculpatului Bolocan Nicolai, precum că el împreună cu inculpatul Bolocan Gheorghi,

a vizitat domiciliul lui Strelinicova Valentina, în luna mai a anului 2013 și ulterior nu a

mai efectuat vizite acolo;

- inculpatul Bolocan Nicolai, a explicat că a vizitat domiciliul lui Strelinicova

Valentina, până la plecarea sa în Federația Rusă, însă instanța de fond nu a luat în

considerație și aceste declarații, și nu a stabilit perioada lipsei inculpatului de pe

teritoriul Republicii Moldova. În toamna anului XXX, perioada reținută în învinuirea

adusă și de către instanța de judecată ca dată a săvârșirii infracțiunilor, inculpatul

Bolocan Nicolai, nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova și respectiv nu putea să

viziteze domiciliul lui Strelinicova Valentina. Din conținutul datelor din pașaportul

inculpatului Bolocan Nicolai, acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova la data de

07 iulie 2013 și a revenit la data de 02 noiembrie 2013, aflându-se în perioada dată în

Ucraina și Federația Rusă. Informația respectivă confirmă cele declarate de către

inculpatul Bolocan Nicolai, privind neimplicarea sa în săvârșirea acțiunilor

infracționale pe teritoriul Republicii Moldova în toamna anului XXXX;

- sentința de condamnare se bazează pe declarații neconsecutive ale părții

vătămate minore XXXXX, în ceea ce privește consecutivitatea întreprinderii acțiunilor

cu caracter sexual în privința ei de către inculpații Bolocan Nicolai și Bolocan Gheorghi;

- în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost prezentate careva date obiective,

care ar confirma declarațiile părții vătămate minore. Potrivit raportului de expertiză

medico-legală a părții vătămate minore XXXXX, pe corul și organele genitale ale ei nu

5

au fost depistate leziuni corporale, ceea ce confirmă că inculpatul Bolocan Nicolai, nu a

săvârșit careva acțiuni cu caracter sexual în privința părții vătămate minore.

fost respins apelul declarat de către avocatul Topal Dmitri în numele inculpatului

Bolocan Gheorghi.

Au fost admise apelurile declarate de către avocații Bancov Ivan și Dorfman Igor

în numele inculpatului Bolocan Nicolai, casată parțial sentința în partea constatării

vinovăției și condamnării inculpatului Bolocan Nicolai, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 175 și art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Bolocan

Nicolai a fost achitat din motivul lipsei faptelor infracțiunilor incriminate, cu eliberarea

din detenție în sala ședinței de judecată.

În rest, sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din XXXXX a fost

menținută.

- procurorul în procuratura de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Comrat, sediul

Ceadîr-Lunga, din XXXXX, în partea condamnării inculpatului Bolocan Nicolai, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 175 și alin. (3), lit. a), art. 172 Cod penal.

- inculpatul Bolocan Gheorghi, prin care a solicitat casarea deciziei și a sentinței,

cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, privind achitarea sa.

2019, au fost admise recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către inculpatul Bolocan Gheorghi,

casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 ianuarie 2019, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanța de apel, în alt complet de

judecată.

au fost admise apelurile declarate de către avocatul Bancov Ivan în numele inculpatului

Bolocan Nicolai, de către avocatul Topal Dmitri în numele inculpatului Bolocan

Gheorghi și de către avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan Nicolai,

casată total, inclusiv din oficiu sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal privind învinuirea lui Bolocan

Gheorghi, de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) și art. 172 alin.

(3), lit. a) Cod penal, se încetează, în legătură cu existența altor circumstanțe care

condiționează tragerea la răspundere penală.

Bolocan Gheorghi urmînd să fie menținut sub strajă, întru executarea sentinței

Judecătoriei Comrat din 08 iulie 2016, prin care a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, și condamnat la o pedeapsă

sub formă de închisoare, pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea în penitenciar de

tip închis.

Bolocan Nicolai a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod

penal, din motivul că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

6

Bolocan Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, pe

un termen de 12 (doisprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, studiind materialele cauzei

penale a ajuns la concluzia de a înceta procesul penal în privința inculpatului Bolocan

Gheorghi, în legătură cu existența altor circumstanțe care condiționează tragerea la

răspundere penală, întrucât a constatat că, judecând cauza penală, prima instanță a

judecat-o în lipsa rechizitoriului întocmit în privința inculpatului Bolocan Gheorghi.

În continuare, studiind materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, la

materialele cauzei nu se regăsește rechizitoriul întocmit de către procuror, în

conformitate cu art. 296 Cod de procedură penală, în privința inculpatului Bolocan

Gheorghi, cu formularea învinuirii aduse acestuia și indicarea probelor administrate în

cadrul urmăririi penale, ce ar demonstra vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor

incriminate.

Potrivit materialelor cauzei penale a constatat, nu este cunoscută învinuirea

adusă inculpatului Bolocan Gheorghi, precum și probele administrate în cadrul

urmăririi penale pe care se bazează învinuirea adusă. Respectiv, este inexplicabilă

poziția primei instanțe referitor la constatarea fermă și expresă, că inculpatul Bolocan

Gheorghi, a săvârșit infracțiunile prevăzute de alin. (3), lit. b), art. 171 și alin. (3), lit. a),

art. 172 Cod penal.

Or, potrivit prevederilor legislației procesual-penale, instanța de judecată judecă

cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar la caz, rechizitoriul cu

formularea învinuirii inculpatului Bolocan Gheorghi, care să cuprindă și analiza

probelor care confirmă faptele și vinovăția acestuia, după caz argumentele invocate de

către inculpat în apărarea sa și rezultatele verificării acestor argumente, la materialele

cauzei penale nu se regăsește.

Respectiv, nu este clar cum prima instanță a ajuns la concluzia că inculpatul

Bolocan Gheorghi, a săvârșit anume infracțiunile prevăzute la alin. (3), lit. b), art. 171 și

alin. (3), lit. a), art. 172 Cod penal, și care probe confirmă faptele în cauză și vinovăția

acestuia.

Prin prisma art. 6 § 2, lit. a), b) din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, lipsa rechizitoriului cu învinuirea

formulată și analiza probelor ce ar confirma faptele săvârșite și vinovăția inculpatului,

demonstrează încălcarea dreptului la apărare a inculpatului Bolocan Gheorghi, care

este un component al dreptului la un proces echitabil și care reprezintă circumstanța ce

condiționează tragerea inculpatului la răspundere penală.

În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului invocată

supra, instanța de apel a constatat că, la materialele cauzei penale nu se regăsește nici o

dovadă, privind întocmirea de către procuror a rechizitorului, că inculpatul Bolocan

Gheorghi, a primit sub semnătura rechizitoriul cu analiza probelor care confirmă

faptele și vinovăția sa, și respectiv formularea învinuirii care i se incriminează cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Respectiv, instanța de apel a constatat că inculpatului Bolocan Gheorghi, nu i-a

fost adusă la cunoștință cauza acuzației precum și natura acesteia, cât și probele pe care

7

se bazează învinuirea, iar ca rezultat a fost lipsit de posibilitatea de a-și pregăti strategia

de apărare. Respectivul fapt reprezintă încălcarea dreptului la apărare a inculpatului

Bolocan Gheorghi, garantat de art. 6 din Convenția, Constituția Republicii Moldova și

normele legislației procesual-penale interne.

Aplicând principiile stipulate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în prezenta cauza penală, instanța de apel a constatat că, inculpatul Bolocan

Gheorghi nu a avut posibilitatea să facă cunoștință cu rezultatele cercetărilor efectuate

în cadrul urmăririi penale, din cauza lipsei rechizitoriului la materialele cauzei penale

și respectiv nu a avut posibilitatea să-și pregătească o apărare adecvată împotriva

învinuirii aduse.

Prin prisma constatărilor reținute supra, instanța de apel a considerat că, prima

instanță în mod eronat s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului Bolocan Gheorghi,

de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de alin. (3), lit. b), art. 171 și alin. (3), lit. a), art.

172 Cod penal, neavând la materialele cauzei penale rechizitoriul întocmit de procuror,

cu rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul urmăririi penale, și învinuirii formulate.

Astfel, sa reținut faptul că, prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare

a inculpatului Bolocan Gheorghi, încălcând dreptul acestuia la apărare și în mod mai

general dreptul la un proces echitabil, ceea ce este inadmisibil în procesul penal, prin

prisma art. 6 din Convenția.

Instanța de apel a explicat că, chiar și în cazul în care la materialele dosarului au

fost administrate careva probe care ar demonstra existența unei bănuieli de implicare a

inculpatului Bolocan Gheorghi, în săvârșirea infracțiunilor incriminate, în lipsa

rechizitoriului cu indicarea învinuirii formulate și concluziilor în urma investigațiilor

efectuate în cadrul urmăririi penale, precum și a probelor administrate în susținerea

vinovăției, instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra vinovăției acestuia printr-

o sentință de condamnare.

Or, prin lipsa rechizitoriului la materialele cauzei penale, instanța de fond, prin

prisma alin. (1), art. 325 în coroborare cu art. 8, Cod de procedură penală, este lipsită de

posibilitatea de a se expune asupra vinovăției inculpatului Bolocan Gheorghi, printr-o

sentință de condamnare.

În acest sens, dat fiind faptul că la materialele cauzei penale lipsește rechizitoriul

ce este întocmit de procuror, cu rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul urmăririi

penale, și învinuirii formulate, inculpatului Bolocan Gheorghi, instanța de apel nu s-a

expus asupra vinovăției sau nevinovăției acestuia, constatând doar încălcarea dreptului

acestuia la apărare și a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului

Bolocan Gheorghi, în legătură cu existența altor circumstanțe care condiționează

tragerea la răspundere penală.

Totodată, a constatat că, inculpatul Bolocan Gheorghi, prin sentința Judecătoriei

Comrat din XXXXX, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, și cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 6 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Reieșind din faptul că, inculpatul Bolocan Gheorghi, execută pedeapsa stabilită

prin sentința Judecătoriei Comrat din XXXXX, instanța de apel a considerat necesar de

8

a dispune menținerea inculpatului Bolocan Gheorghi, sub strajă în scopul executării

pedepsei stabilite prin sentința sus menționată.

În continuare, instanța de apel a considerat necesar ca inculpatul Bolocan Nicolai,

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, să fie achitat

din motivul că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, din următoarele

considerente.

În cazul din speță, prima instanță în partea descriptivă a sentinței a constatat că,

Bolocan Nicolai, în toamna anului XXX, data și ora exactă în cadrul urmăririi penale nu

a fost stabilită, aflându-se în ospeție în domiciliul situat în municipiul XXXXX, unde

locuiește Strelinicova Valentina și fiica sa minoră, XXXXX, în privința căreia aplicând

constrângerea fizică și psihică și profitând de starea de neputință a acesteia datorită

vârstei minore, a întreținut cu ea relații sexuale, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută

la alin. (3), lit. b), art. 171 Cod penal.

În același rând, în partea descriptivă a sentinței, la pct. 90 a menționat: Colegiul

nu a constatat vina inculpatului Bolocan Nicolai, în săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin.

(3), lit. b), art. 171 Cod penal, deoarece partea vătămată nu a indicat la faptul că, Bolocan

Nicolai, a introdus organul său viril în vaginul ei. Ea a menționat că, el doar a pipăit organele

ei genitale. De aceea în acest caz în acțiunile inculpatului Bolocan Nicolai, instanța reține

acțiuni perverse săvârșite față de o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, adică infracțiune

prevăzută la art. 175 Cod penal.

Astfel, în partea dispozitivă a sentinței atacate, prima instanță, pe acest episod la

condamnat pe inculpatul Bolocan Nicolai, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 175 Cod penal.

Instanța de apel, în același context, a constatat că în partea descriptivă a sentinței,

prima instanță nu a descris ca fiind dovedită fapta infracțională prevăzută la art. 175

Cod penal, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat inculpatul Bolocan Nicolai.

Prima instanță în partea descriptivă a sentinței nu a constatat fapta și nu a dat o

încadrare juridică a acțiunilor inculpatului Bolocan Nicolai, pentru infracțiunea

prevăzută la art. 175 Cod penal, infracțiune pentru care a fost recunoscut vinovat și

condamnat. În acest context de idei, instanța de fond nu a respectat condițiile prevăzute

de legislația procesual-penală și aplicate în practica judiciară națională care stipulează

că, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art.

384 - 397 CPP.

Totodată, prima instanță a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

reîncadrând acțiunile inculpatului Bolocan Nicolai, din alin. (3), lit. b), art. 171 Cod

penal, în baza art. 175 Cod penal, conform indicilor – acțiunile perverse săvârșite față

de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,

constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu

victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste

la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter

pornografic, precum și alte acțiuni cu caracter sexual.

Instanța de apel a constatat că, deși prima instanță în partea descriptivă a

sentinței de condamnare nu a constatat fapta prevăzută la art. 175 Cod penal și nu a dat

o încadrare juridică a acțiunilor inculpatului Bolocan Nicolai, în baza acestei legi

9

penale, totuși inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 175 Cod penal și condamnat în baza acestei legi penale.

În acest sens, a constatat că, indicii calificativi reținuți la condamnarea în baza art.

175 Cod penal, nu au fost imputate inculpatului Bolocan Nicolai prin rechizitoriul

întocmit de procuror și trimis în instanța de judecată cu dosarul penal.

Instanța de apel a reținut că, indicii calificativi pentru întrunirea componenței

infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, pentru săvârșirea căreia a fost recunoscut

vinovat inculpatul Bolocan Nicolai, nu au fost reținuți în culpa inculpatului la

învinuirea adusă în baza alin. (3), lit. b), art. 171 Cod penal, infracțiune imputată

inculpatului prin rechizitoriu.

Prima instanță modificând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Bolocan

Nicolai, pe episodul săvârșirii infracțiunii prevăzute la alin. (3), lit. b), art. 171 Cod

penal, în baza prevederilor art. 175 Cod penal, nu a pus în discuție o nouă învinuire. În

cele din urmă, nu a oferit inculpatului posibilitatea de a se apăra în privința noii

învinuiri.

Instanța de apel a reiterat că, infracțiunea prevăzută la art. 175 Cod penal, nu a

fost imputată inculpatului Bolocan Nicolai prin rechizitoriu, iar prima instanță nu a

respectat prevederile legislației procesual-penale referitor la reîncadrarea juridică a

acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului, în baza acestei norme penale, art. 175 Cod

penal.

Instanța de apel a considerat că, la caz nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzută la art. 175 Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat și condamnat

inculpatul Bolocan Nicolai, și respectiv necesită să fie achitat de săvârșirea acestei

infracțiuni.

În ceea ce privește capătul de acuzare în săvârșirea infracțiunii prevăzută de alin.

(3), lit. a), art. 172 Cod penal, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului

Bolocan Nicolai, în săvârșirea acestei infracțiuni a fost demonstrată prin probe

pertinente, concludente, administrate în conformitate cu prevederile legislației

procesual-penale, și urmează să fie condamnat pentru săvârșirea cu intenție a acestei

fapte prejudiciabile.

Reieșind din probele administrate în cadrul urmăririi penale, examinate la

judecarea cauzei în prima instanță și verificate în ședința instanței de apel, vinovăția

inculpatului Bolocan Nicolai, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (3), lit. a), art.

172 Cod penal, s-a confirmat integral.

Astfel, prin probele administrate, examinate la judecarea cauzei penale în prima

instanță și verificate în ședința instanței de apel, cu certitudine s-a constatat că,

inculpatul Bolocan Nicolai, în toamna anului XXX, data și ora exactă în cadrul urmăririi

penale nefiind stabilită, aflându-se în ospeție în domiciliul situat în municipiul XXXXX, unde

domiciliază Strelinicova Valentina, și fiica sa minoră XXXXX, aplicând față de ea constrângerea

fizică și psihică și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, datorită vârstei ei minore,

și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

Prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Bolocan Nicolai, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de alin. (3), lit. a), art. 172 Cod penal, conform indicilor - satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică, profitând de

10

imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșite asupra unei persoanei despre care se

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele avocaților Bancov Ivan și Dorfman

Igor, invocate în apelurile declarate precum că, în cadrul audierii părții vătămate

minore XXXXX, de către judecătorul de instrucție, toate întrebările puse au fost unele

sugestive. În acest sens, instanța de apel a considerat întemeiate argumentele

procurorului invocate în ședința instanței de apel, precum că, nici inculpatul Bolocan

Nicolai și nici apărătorul acestuia nu au înaintat careva obiecții privind procedura de

audiere a părții vătămate minore XXXXX, și referitor la declarațiile depuse în cadrul

audierii de către judecătorul de instrucție. Astfel, poziția apărătorilor inculpatului

Bolocan Nicolai, referitor la veridicitatea declarațiilor părții vătămate minore XXXXX,

urmează să fie apreciată critic, invocată în scop de apărare fără o argumentare logică.

La fel, a fost apreciată critic poziția inculpatului Bolocan Nicolai și apărătorului

acestuia, avocatului Dorfman Igor, expusă în instanța de apel, precum că în perioada

indicată de către partea vătămată minoră, el se afla în Federația Rusă și nu putea să

săvârșească infracțiunea incriminată. Or, însuși în apelul declarat, apărătorul

inculpatului Bolocan Nicolai, avocatul Dorfman Igor menționează că, inculpatul a

revenit pe teritoriul Republicii Moldova din Federația Rusă, pe data de XXXXX. Faptul

respectiv, la fel se confirmă prin copia pașaportului de călătorie a inculpatului Bolocan

Nicolai, anexat la apelul declarat.(f.d. 239-241 vol. V)

Având în vedere datele ce se referă la persoana inculpatului Bolocan Nicolai,

raportate la gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța de apel a considerat necesar de a

stabili inculpatului Bolocan Nicolai, pedeapsa sub formă de închisoare coborâtă spre

limită minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea prevăzută de alin. (3), art.

172 Cod penal

- procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea parțială a deciziei în cauza penală privind pe Bolocan Gheorghi, în

privința căruia procesul penal în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.171 alin.(3)

lit. b) și art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal a fost încetat în temeiul art.391 alin.(l) pct.6) Cod

de procedură penală, și privind pe Bolocan Nicolai achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.175 Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de

către altă instanța de apel, deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de către instanța

de recurs.

- avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan Nicolai, prin care

invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

- inculpatul Bolocan Nicolai, prin care a solicitat casarea sentinței și deciziei, cu

dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi decizii de achitare.

8.1 În susținerea recursului procurorul invocă:

- instanța de apel nu a îndeplinit stipulările legale cu privire la respectarea

prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, adică să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, să de-a o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în

11

vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală;

- potrivit rechizitoriului din 29.04.2015, urmărirea penală nr.2014190372, semnat

de către procurorul N. Levandovschi, Bolocan Gheorghi a fost învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, și anume în aceea că, în luna

martie XXX, data și ora exactă nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, Bolocan

Gheorghi, aflându-se în mun. XXXXX, unde domicilia cu concubine și fiica ei minoră XXXXX,

în privința căreia a aplicat violența fizică și psihică, și profitând de starea ei de neputință, a

întreținut un raport sexual;

- cauza penală menționată nr. XXXXX, a fost remisă în Judecătoria Comrat spre

examinare în fond la XX, cu nr. ieșire 1045, (f.d.123, vol.2);

- la 09.12.2016 procurorul F. Colța a înaintat un demers cu privire la amânarea

examinării cauzei și restituirea cauzei procurorului pentru efectuarea urmăririi penale,

în temeiul art.326 alin.(2) CPP (f.d.120, vol.2);

- potrivit ședinței de judecată din 09.12.2016, f.d.95, prima instanță a pronunțat o

încheiere prin care cauza penală a fost restituită procurorului, fără rechizitoriul (f.d.121-

122, vol.2);

- potrivit scrisorii de însoțire nr. XXXXX semnată de către A. Peni, cauza penală

a fost restituită procurorului (f.d.120, vol. 1);

- la data de 15.12.2016 a fost reluată urmărirea penală (f.d.121, vol. 1), a fost

constatată comiterea unei noi infracțiuni și începută urmărire penală pe art.172 alin.(3)

lit. a) Cod penal, conexată cu urmărire penală precedentă (f.d.122-124);

- la 16.01.2017 de către procuror F. Colța a fost emisă ordonanță de modificare a

învinuirii lui Bolocan Gheorghi învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.171 alin.(3) lit. b) și art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal (f.d.127, vol. 1);

- la data de 27.01.2017, cu nr. de intrare -01-60/329 cauza penală a fost restituită

Judecătoriei Comrat, prin scrisoare de însoțire semnată de către procuror F. Colța (f.d.

119);

- potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 07.09.2015 (f.d.161, vol.2)

inculpatul Bolocan Gheorghe și apărătorul acestuia Dimov V. confirmă că au primit

copia rechizitoriului. Același lucru a avut loc și la data de 29.12.2015, procesul-verbal al

ședinței de judecată din f.d.191-192, vol.2; și la 12.02.2016, procesul-verbal al ședinței

de judecată f.d.226-228, vol.2, când a fost dat citire rechizitoriului;

- cauza penală continuă să fie examinată cu pronunțarea sentinței de către

Judecătoria Comrat sediul Ceadîr-Lunga din 11 mai 2017;

- cauza penală a fost examinată în ordinea de apel cu pronunțarea deciziei de

către Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 ianuarie 2019;

- cauza penală a fost examinată în ordinea de recurs cu pronunțarea deciziei de

către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 02 iulie 2019;

- nici o instanță de judecată nu a constatat lipsa rechizitoriului în privința lui

Bolocan Gheorghi;

- remiterea cauzei penale cu rechizitoriul în privința lui Bolocan Gheorghe se

12

confirmă prin materialele cauzei penale menționate mai sus, precum și prin copia

rechizitoriului primit de la Procuratura UTA Găgăuzia, se anexează, precum și copia

rechizitoriului primit de la Judecătoria Comrat, extras din Programul Integrat de

Gestionare a Dosarelor, se anexează;

- judecătorii T. Berdilă, G. Vavrin și I. Dănăilă au constatat lipsa rechizitoriului în

privința lui Bolocan Gheorghi (lipsa sau sustragerea intenționată a rechizitoriului?) din

cauza aflată în gestiunea instanțelor de judecată, fără a comunica părților situația creată,

fără a examina chestiunea privind necesitatea restabilirii rechizitoriului, potrivit

prevederilor art.526-530 CPP;

- soluția privind încetarea procesului penal în privința lui Bolocan Gheorghi în

temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală din motivul lipsei

rechizitoriului, care se dovedește a fi dispărut în instanțele de judecată, este una

neîntemeiată și ilegală;

- instanța de apel cu referire la vinovăția lui Bolocan Nicolai pe capătul de acuzare

pe art.175 CP a menționat concluzia „Instanța de fond modificând încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului Bolocan Nicolai Andrei, pe episodul săvârșirii infracțiunii prevăzute la

alin. (3), lit. b), art.171 Cod penal, în baza prevederilor art. 175 Cod penal, nu a pus în discuție

o nouă învinuire în cele din urmă, instanța de fond nu a oferit inculpatului posibilitatea de a se

apăra în privința noii învinuiri.”;

- prima instanță avea dreptul de a recalifica acțiunile inculpatului;

- cauza penală se examina în ordinea de apel 19.06.2017-29.01.2019, recurs

15.05.2019-02.07.2019, și iarăși în ordinea de apel 05.11.2019-07.12.2021 în cadrul

rejudecării cauzei în ordinea de apel a fost reparată eroarea comisă de prima instanță

cu privire la punerea în discuție calificarea făcută de către prima instanță potrivit

art.175 Cod penal și a fost ascultat inculpatul în acest sens, și părțile s-au expus în

dezbateri;

- consideră soluția instanței de apel privind achitarea inculpatului Bolocan

Nicolae pe art.175 Cod penal este neîntemeiată și ilegală;

- instanța de apel admițând probele - declarațiile părții vătămate minore,

martorilor, concluziile expertizei psihiatrico-legale a părții vătămate - în privința lui

Bolocan Nicolai, aceleași probe nu admite în partea învinuirii lui Bolocan Nicolai pe

art.175 Cod penal, necătând la faptul că toate probele, adică elemente de fapt ce rezultă

din mijloace material de probă obținute și fixate în procese-verbale ale audierilor și

concluziile expertizelor judiciare, au fost cercetate în instanța de fond cu participarea

inculpaților și apărătorilor, respectând principiile nemijlocirii, oralității,

contradictorialității și egalității în drepturi, conform art.313-314 Cod de procedură

penală.

8.2. În susținerea recursului avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului

Bolocan Nicolai invocă:

- cererile de apel înaintate în interesele inculpatului nu au fost examinate obiectiv

și sub toate aspectele, instanța de apel doar a reținut parțial cele menționate în sentința

de condamnare în privința acestuia;

- consideră, concluziile instanței de apel ca fiind neântemeiate, or, inculpatul și

apărarea nici au avut posibilitatea de a formula careva întrebări părții vătămate minore

13

fiindcă nu au participat la audierea acesteia;

- toate concluzii făcute de instanța de apel, cât și cele anterioare din sentința

primei instanțe, în partea comiterii de către Bolocan Nicolai a infracțiunii prevăzută de

art.172 Cod penal, sunt unele neântemeiate, subiective și nefiind bazate pe careva probe

obiective și convingătoare;

- instanța de apel, a ignorat cele expuse de apărare în interesele inculpatului

Bolocan Nicolai, iar soluția ce a adoptat-o nu este bazată pe careva probe directe;

- în instanța de apel, Bolocan Nicolai a pledat nevinovat pe ambele capete de

acuzare, inclusiv pe capătul de acuzare la care a fost recunoscut vinovat și condamnat

de faptul, precum că tot în toamna anului XXX, nefiind stabilită dat concretă sau

perioada, aflându-se în ospeție la domiciliul dnei Strelinicova Valentina (or. XXXXX),

unde cu ultima domicilia și fiica minoră a acesteia - XXXXX, prin constrângere fizică și

psihică, profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra, și-a satisfăcut cu aceasta

pofta sexuală în formă perversă, prin introducerea penisului în orificiul anal, prin ce a

comis infracțiunea prevăzută de lit. a) alin. (3) art.172 Cod penal;

- în prima instanță inculpatul Bolocan Nicolai a declarat, că a fost la domiciliul lui

Strelinicova Valentina până a pleca în Rusia, însă, la aceste declarații nimeni nu a atras

atenția și nu a fost constatat în ce perioadă în anul XXX acesta s-a aflat în afara hotarelor

țării;

- conform acuzării înaintate și sentinței primei instanțe, inculpatului Bolocan

Nicolai i se incriminează comiterea infracțiunii în „toamna anului XXX”, fără a se indica

data sau perioada concretă;

- în perioada toamnei anului XXX inculpatul Bolocan Nicolai (în mare parte) nu

s-a aflat pe teritoriul Republicii Moldova și corespunzător nu putea comite infracțiunea

incriminată, adică nu putea să viziteze domiciliul lui Strelinicova Valentina și

corespunzător să se vadă cu minora XXXXX;

- conform datelor din pașaportul lui Bolocan Nicolai seria XXXXX din rubrica

„vize”, acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova la 01 iulie 2013 și s-a întors la 02

noiembrie 2013, aflându-se în această perioadă în Ucraina și Federația Rusă;

- conform actului de acuzare nu constată nici o perioadă aproximativă în care ar

fi fost comisă infracțiunea. Instanța de apel a făcut concluzii neîntemeiate, indicând că

Bolocan Nicolai ar fi indicat că ar fi fost în ospeție la domiciliul lui Strelinicova

Valentina în toamna anului indicat.

- inculpatul Bolocan Nicolai nu este de acord cu sentința de condamnare emisă în

privința lui și nici cu decizia adoptată a Curții de Apel Cahul în partea condamnării

sale în baza art.172 Cod penal;

- sentința și decizia sunt bazate doar pe declarațiile minorei XXXXX, care nu sunt

clare și convingătoare, chiar și în partea în care declară, că nu cunoaște cine din

inculpați ar fi comis careva acțiuni ilegale în privința ei;

- în cadrul examinării în prima instanță, careva alte probe obiective și

concludente, care ar confirma declarațiile contradictorii alte minorei XXXXX, nu au fost

dobândite și administrate. Corespunzător, vinovăția inculpatului Bolocan Nicolai nu a

fost demonstrată prin careva probe, aceasta fiind bazată doar pe presupuneri și pe

declarații neconfirmate;

14

- conform rezultatelor expertizei medico-legale efectuate în privința minorei

XXXXX, la acesta nu au fost depistate careva vătămări corporale sub formă de plăgi,

echimoze, excoriații, inclusiv nu au fost depistate nici vătămări corporale în regiunea

organelor genitale sau orificiului anal. Afirmațiile instanței de apel, precum că până la

examinarea medico-legală a trecut o perioadă mare de timp, nu pot fi reținute ca

convingătoare, or, orice dubii în demonstrarea acuzării, urmează a fi tratate în favoare

inculpatului (art.8 Cod de procedură penală);

- instanța de apel a trecut cu vederea faptul, că la cauza penală în

privința lui Bolocan Nicolai există mai multe acte în copii, ale acțiunilor organului de

urmărire penală, efectuate la cauza penală în privința lui Bolocan Gheorghi, inclusiv și

procesul-verbal de audiere a părții vătămate minore XXXXX;

- nu este clar prin ce metodă aceste acte în copii au ajuns în cauza penală

pornită în privința lui Bolocan Nicolai, dat fiind faptul, că nu există careva ordonanțe

de ridicare și examinare a cărorva documente și corespunzător de anexare a acestora.

Deci, la dosarul în privința lui Bolocan Nicolai au fost anexate doar copii a căror

apartenență la dosar nu este clară, nefiind respectată procedura de administrare a

probelor în procesul penal;

- la cauza penală în privința lui Bolocan Nicolai, partea vătămată minoră XXXXX

nici nu a fost audiată și nici nu a avut calitatea de parte vătămată, existând doar o copie

a procesului-verbal de audiere a acesteia, din cauza penală în privința lui Bolocan

Gheorghi;

- nefiind audiată la cauza penală, Bolocan Nicolai și apărarea acestuia nici nu au

avut posibilitatea de a formula întrebări, iar concluzii instanței de apel, precum că nu

au fost făcute obiecții la luarea de cunoștință cu materialele cauzei penale nun pot fi

reținute. Or, această atitudine a instanței de apel este una nefondată, îndreptată la

condamnarea ilegală și fără careva probe obiective a lui Bolocan Nicolai;

- atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării cauzei penale în instanțele

de judecată, nu au fost dobândite careva probe ce ar demonstra comiterea de către

acesta a cărorva acțiuni ilegale față de minora XXXXX;

- la baza soluției de condamnare, sunt puse doar declarațiile părții vătămate

XXXXX, probă ce a fost obținută cu încălcarea prevederilor art.96 Cod de procedură

penală, și chiar dacă nu au fost contestate în conformitate cu prevederile art.251 Cod de

procedură penală, acele documente anexate la dosar în copii, atât timp cât au fost

acumulate cu încălcarea prevederilor procesual-penale, ele nu pot fi puse la baza unei

sentințe sau decizii de condamnare;

- declarațiile minorei XXXXX nu pot fi folosite drept probă în cauza penală în

privința lui Bolocan Nicolai, iar alte probe în partea dovedii vinovăției acestuia nu

există;

- consideră că instanța de apel, urma să admită cererile de apel înaintate

de apărare în interesele lui Bolocan Nicolai și să pronunțe o soluție de achitare pe

ambele capete de acuzare, iar hotărârea ilegală de condamnare ce a adoptat-o nu

conține motivele prin care a fost motivată.

8.3. În susținerea recursului inculpatul Bolocan Nicolai invocă:

- consideră sentința și decizia neîntemeiate și nemotivate;

15

- pronunțarea deciziei a avut loc în lipsa sa;

- apărătorul său a solicitat audierea părții vătămate în instanța de apel însă

prezența acesteia nu a fost asigurată nici de procuror nici de către instanța de judecată;

- în materialele cauzei nu se constată timpul comiterii infracțiunii;

- instanța nu a luat în considerația că în perioada presupusă că s-ar fi comis

infracțiunea el se afla peste hotarele RM;

- conform rezultatelor expertizei medico-legale efectuate în privința minorei

Cuznețova Ana, la aceasta nu au fost depistate careva vătămări corporale.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate

în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește

chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

16

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanță

de recurs.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs rezultă că recurenții fac referire la

eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

concretizată prin faptul că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând criticele expuse de recurenți, în raport cu lucrările cauzei, Colegiul

penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de al doilea grad de

jurisdicție judecând cauza în ordine de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție care conține concluzii contradictorii în raport cu circumstanțele de

fapt stabilite la caz, și că erorile de drept nu pot fi corectate în prezenta procedură, or

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

9.1. Cu referire la recursul declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru.

Colegiul atestă că, criticele procurorului, în esență, se referă la soluția instanței de

apel de încetare a procesului penal privind învinuirea inculpatului Bolocan Gheorghi

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și art. 172 alin.(3)

lit. a) Cod penal, precum și la soluția de achitare a inculpatului Bolocan Nicolai de

învinuirea privind săîvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

În speță, potrivit rechizitoriului din XX, urmărirea penală nr. XXXXX, Bolocan

Gheorghi a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit.b)

Cod penal, și anume în aceea că, în luna martie XX, data și ora exactă nefiind stabilită de

către organul de urmărire penală, Bolocan Gheorghi, aflânduse în m. XXXXX, unde domicilia

cu concubina și fiica ei minoră XXXXX, în privința căreia a aplicat violența fizică și psihică, și

profitând de starea ei de neputință, a întreținut un raport sexual.

Colegiul penal lărgit constată că, cauza penală nr. XXXXX, a fost remisă

Judecătoriei Comrat spre examinare în fond la 29.04.2015, cu nr.ieșire 1045 (f.d.123,

vol.II).

La 09.12.2016, procurorul Colța Fiodor a înaintat un demers cu privire la

amânarea examinării cauzei și restituirea cauzei procurorului pentru efectuarea

urmăririi penale, în temeiul art.326 alin.(2) Cod de procedură penală (f.d. 120, vol.II).

La 09.12.2016, Judecătoria Ceadîr-Lunga a pronunțat o încheiere prin care cauza

penală a fost restituită procurorului, fără rechizitoriu și procesul verbal al ședinței de

judecată (f.d. 121-122, vol.II).

La data de 15.12.2016 a fost reluată urmărirea penală (f.d.121, vol. I) și a fost

constatată comiterea de către Bolocan Gheorghi a unei noi infracțiuni și începută

urmărire penală pe art. 172 alin.(3) lit.a) Cod penal (f.d.122, vol. I), totodată fiind

conexată cauza penală nr. XXXXX cu cauza penală nr. XXXXX, fiindu-le oferit un

număr unic nr. XXXXX (f.d. 122-124, vol. I).

La 16.01.2017 de către procurorul Colța Fiodor a fost emisă ordonanță de

modificare a învinuirii lui Bolocan Gheorghi, acesta fiind învinuit de comiterea

17

infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin.(3) lit.b) Cod penal și art. 172 alin.(3) lit.a) Cod

penal (f.d. 127, vol. I).

La data de 27.01.2017, cu nr. de intrare 01-60/329 cauza penală a fost restituită

Judecătoriei Comrat, prin scrisoare de însoțire semnată de către procuror Colța Fiodor

(f.d. 119).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 07.09.2015 (f.d.161, vol.II)

inculpatul Bolocan Gheorghi a confirmat că a primit copia rechizitoriului. Același lucru

a avut loc și la data de 29.12.2015, procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.191-192,

vol.II) și la 12.02.2016, procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.226-228, vol.II). În

cadrul ședinței de judecată din 12.02.2016 a fost dat citirii rechizitoriul.

Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 11 mai 2017, Bolocan

Gheorghi a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 171

alin. (3) lit. b) Cod penal, și condamnat la 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis și de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, și condamnat la 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Bolocan Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 175 Cod penal, și condamnat la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis și de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, și condamnat la 15

(cincisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 ianuarie 2019, a

fost respins apelul declarat de către avocatul Topal Dmitri în numele inculpatului

Bolocan Gheorghi. Au fost admise apelurile declarate de către avocații Bancov Ivan și

Dorfman Igor în numele inculpatului Bolocan Nicolai, casată parțial sentința în partea

constatării vinovăției și condamnării inculpatului Bolocan Nicolai, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 175 și art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Bolocan Nicolai a fost achitat din motivul lipsei faptelor infracțiunilor incriminate, cu

eliberarea din detenție în sala ședinței de judecată. În rest, sentința a fost menținută.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 02 iulie

2019, au fost admise recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către inculpatul Bolocan Gheorghi,

casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 ianuarie 2019, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Fiind investit cu judecarea apelurilor Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul

din 07 decembrie 2021, a admis apelurile declarate de către avocatul Bancov Ivan în

numele inculpatului Bolocan Nicolai, de către avocatul Topal Dmitri în numele

inculpatului Bolocan Gheorghi și de către avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului Bolocan Nicolai, casată total, inclusiv din oficiu sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal

privind învinuirea lui Bolocan Gheorghi, de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

171 alin. (3) lit. b) și art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal, se încetează, în legătură cu

existența altor circumstanțe care condiționează tragerea la răspundere penală. Bolocan

Nicolai a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal, din

18

motivul că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Bolocan Nicolai a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen de 12

(doisprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel făcînd trimitere la prevederile art.

391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a încetat procesul penal privind învinuirea

lui Bolocan Gheorghi, de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) și

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, în legătură cu existența altor circumstanțe care

condiționează tragerea la răspundere penală.

Instanța de apel a constatat că, la materialele cauzei nu se regăsește rechizitoriul

întocmit de către procuror în privința inculpatului Bolocan Gheorghi, cu formularea

învinuirii aduse acestuia și indicarea probelor administrate în cadrul urmăririi penale,

ce ar demonstra vinovăția acestuia în săvîrșirea faptelor incriminate, și prin urmare

instanța de apel nu s-a expus asupra vinovăției sau nevinovăției acestuia, constatând doar

încălcarea dreptului acestuia la apărare și va dispune încetarea procesului penal în privința

inculpatului Bolocan Gheorghi, în legătură cu existența altor circumstanțe care condiționează

tragerea la răspundere penală.

Instanța de recurs ordinar consideră pripită soluția instanței de apel privind

încetarea procesului penal în privința inculpatului Bolocan Gheorghi din motiv că, la

materialele cauzei nu se regăsește rechizitoriul întocmit de către procuror în privința

acestuia.

Astfel, încetarea procesului în baza prevederilor art.391 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, din motiv că, la materialele cauzei nu se regăsește rechizitoriul ca o

circumstanță care exclude sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală, este o interpretare eronată.

Potrivit textului legal, sentința de încetare a procesului penal se poate emite dacă:

1) lipsește plîngerea părții vătămate, plîngerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat; 2)

a intervenit decesul inculpatului; 3) persoana nu a atins vîrsta pentru tragere la

răspundere penală; 4) există o hotărîre judecătorească definitivă asupra aceleiași

persoane pentru aceeași faptă; 5) există o hotărîre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal; 6) există

alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală; precum și 7) în cazurile prevăzute în art. 54-56 din Codul penal.

Colegiul atestă că, legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a

procesului penal și numai în pct. 6) se face trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei

penale care exclud total ori condiționează acțiunea organelor competente – de a porni

urmărirea penală și tragerea persoanei la răspundere penală ori, după caz, refuzul în

adoptarea acestei soluții.

Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sînt prevăzute în art. 275 Cod

de procedură penală. Astfel, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost

pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 1) nu există faptul

infracțiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune; 3) fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor cînd infracțiunea a fost săvîrșită

19

de o persoană juridică; 4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia; 5) a

intervenit decesul făptuitorului; 6) lipsește plîngerea victimei în cazurile în care

urmărirea penală începe, conform art.276, numai în baza plîngerii acesteia sau

plîngerea prealabilă a fost retrasă; 7) în privința unei persoane există o hotărîre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri; 8) în privința unei persoane există

o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale

pe aceleași acuzații; 9) există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează

excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Cel din urmă pct. 9) repetă conținutul pct. 6) al art. 391 alin.(1) Cod de procedură

penală, însă cu o importantă concretizare, și anume că alte circumstanțele care exclud

sau condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege.

Prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală se vor avea în vedere și cazurile

prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres

liberarea persoanei de răspundere penală în cazul prezenței anumitor circumstanțe.

Din prevederile dispozițiilor art. 391, 275 Cod de procedură penală, conchidem

că, în cazul în care la materialele cauzei nu se regăsește rechizitoriul întocmit de către

procuror, în conformitate cu art. 296 Cod de procedură penală, nu constituie temei de

încetare a procesului penal.

Normele procesual penale nu conțin indicația expresă că lipsa rechizitoriului

trebuie să se soldează cu adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal, or,

instanța este obligată să întreprindă măsuri pentru a stabili cu certitudine în acest sens,

(inclusiv în condițiile Capitolului VII din Coul de procedură penală, după necesitate),

dacă a fost și este înaintată învinuirea la cazul concret, susține sau nu acuzarea această

învinuire, a fost adusă sau nu la cunoștință învinuitului, cu atât mai mult că a fost

efectuată urmărirea penală, materialele acumulate constituind cauza penală respectivă.

Astfel, soluția instanței de apel de încetare a procesului penal în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ca urmare a faptului că la materialele cauzei

nu se regăsește rechizitoriul întocmit de către procuror, în conformitate cu art. 296 Cod

de procedură penală, în privința inculpatului Bolocan Gheorghi, cu formularea

învinuirii aduse acestuia și indicarea probelor administrate în cadrul urmăririi penale,

ce ar demonstra vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor incriminate, este nejustificată.

În speță, Colegiul penal lărgit atestă că, de către instanța de apel în cadrul

ședințelor de judecată nu a fost pusă în discuție problema lipsei actului învinuirii în

privința inculpatului Bolocan Gheorghi, aceasta a purces la cercetarea materilelor

cauzei, fără a chestiona procurorul referitor la lipsa rechizitoriului.

Colegiul atrage atenția că, odată cu cererea de recurs depusă, procurorul a anexat

și copia rechizitoriului în privința inculpatului Bolocan Gheorghi, precum și copia

scrisorii prin care copia recursului a fost expediată către acesta de către procuratura

UTA Găgăuzia și Judcătoria Comrat(f.d.7-10, vol. VIII).

În continuare, Colegiul constată o altă eroare comisă de către instanța de apel în

cadrul judecării cauzei pe învinuirea adusă inculpatului Bolocan Nicolai în baza art.

171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

20

În acest sens, Colegiul atestă că, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii

penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

La caz, instanța de recurs reține că, prima instanță în procesul judecării cauzei nu

a examinat cauza în privința inculpatului Bolocan Nicolai învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal (vinovăția conform

rechizitoriului), recalificând acțiunile acestuia ca acțiuni perverse în privința persoanei

care nu a atins vîrsta de 16 ani, adică infracțiunea prevăzută de art. 175 Cod penal, fără

a aduce la cunoștință inculpatului, apărării o astfel de învinuire, încălcând-se astfel

dreptul acestuia la un proces echitabil, or inculpatul pledează nevinovat în toate

cazurile.

Colegiul ține să menționeze că, având în vedere consecințele pe care le poate avea

schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că în fața primei

instanțe, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror

îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând,

al inculpatului, cât și a procurorului de a susține acuzației înaintate, și în final

soluționării corecte a cauzei.

În sensul dat, Colegiul notează și practica CEDO potrivit căreia acuzatul trebuie

să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice modificare a

acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu „cauza” acesteia, și trebuie să

dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a reacționa la aceste modificări și

pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei noi informații sau afirmații. (cauza

Mattoccia împotriva Italiei; cauza Bäckström și Andersson împotriva Suediei)

Informațiile referitoare la acuzațiile aduse, inclusiv încadrarea juridică care ar

putea fi reținută de instanță în materie, trebuie să fie furnizată fie înainte de proces, în

actul de inculpare, fie cel puțin în cursul procesului, prin alte mijloace, precum

extinderea formală sau implicită a acuzațiilor. Simpla menționare a posibilității

teoretice ca instanța să ajungă la o concluzie diferită de cea a parchetului în ceea ce

privește încadrarea infracțiunii este, în mod evident, insuficientă. (cauza I.H. și alții

împotriva Austriei).

De aici reiese că obligația instanței este de a pune în discuția părților noua

încadrare juridică a faptei, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu

privire la necesitatea și la temeiurile schimbării încadrării juridice, însăși instanța fiind

datoare să atragă atenția asupra consecințelor acestei schimbări și să explice drepturile

inculpatului, și anume dreptul de a cere amânarea judecății, pentru a-și pregăti

apărarea în raport cu noua încadrare.

Instanța, în cazul dat, urmează să se conducă de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului și, în special de hotărârea din 12.04.2011 în cauza lui Andrian

Constantin vs România, în care s-a susținut că schimbarea încadrării juridice, indiferent

21

de elementul infracțiunii, fără a-l informa pe acuzat în mod detaliat cu privire la natura

și cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și privind dreptul său de a dispune de

timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, se consideră ca o încălcare a art. 6

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, la judecarea cauzei instanța de apel nu

s-a expus asupra încălcărilor comise de către prima instanță în procesul recalificării

faptelor inculpatului Bolocan Nicolai, or, în urma schimbării încadrării juridice, prima

instanță nu l-a informat pe inculpat, prin ce i-a încălcat dreptul la apărare.

Colegiul reține că, deși instanța de apel a motivat în decizia recurată că judecarea

cauzei se face numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, aceasta

contradictoriu și eronat a concluzionat de a-l achita pe inculpatul Bolocan Nicolai de

învinuirea privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, or, după ce

aceasta a constatat că prima instanță a depășit limitele învinuirii, urma să examineze

cauza în privința inculpatului Bolocan Nicolai conform învinuirii înaintate prin

rechizitoriu de către procuror (f.d.99-100, vol. I) - infracțiunea prevăzută de art. 171

alin.(3) lit. b) Cod penal.

Însă, instanța de apel în general nu s-a expus asupra învinuirii înaintate

inculpatului Bolocan Nicolai prin rechizitoriu (comiterea infracțiunii prevăzute de art.

171 alin.(3) lit. b) Cod penal), aceasta manifestîndu-și dezacordul doar cu faptul că

prima instanță l-a recunoscut vinovat pe Bolocan Nicolai de comiterea infracțiunii

prevăute de art.175 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată, că sunt eronate și alegațiile instanței de

apel precum că prin recalificarea acțiunilor inculpatului Bolocan Nicolai de la

prevederile art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, la prevederile art. 175 Cod penal, s-a creat

o situație mai gravă pentru inculpat în propriul apel, or, potrivit prevederilor art. 16

Cod penal - infracțiunea prevăzută la art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, este o infracțiune

deosebit de gravă și se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar infracțiunea

prevăzută la art. 175 Cod penal, este o infracțiune gravă și se pedepsește cu închisoare

de 3 la 7 ani. Prin urmare, schimbarea încadrării juridicice în privința inculpatului

Bolocan Nicolai a fost efectuată în sensul atenuării pedepsei, procurorul neavînd

obiecții în acest sens.

9.2. Cu referire la recursurile declarate de către avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului Bolocan Nicolai și de către inculpatul Bolocan Nicolai.

Din analiza recursurilor delcarate, Colegiul penal lărgit atestă că, recurenții

invocă dezacordul cu decizia recurată în partea recunoașterii inculpatului Bolocan

Nicolai vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal,

invocînd că concluziile instanței de apel sunt neîntemeiate și subiective, acestea nefiind

bazate pe careva probe directe.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate

legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de

apelanți, în raport cu motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

22

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere, că lipsa unei

motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea

acestei proceduri.

Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala

problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția

persoanei deferite judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin

rechizitoriu.

Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale

și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente,

veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta

există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat.

Iar pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză

urmează a fi apreciat pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

Colegiul penal lărgit remarcă, că potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele

de drept procesual și penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Sub aspectul expus mai sus, Colegiul penal lărgit stabilește că, instanța de apel

nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și

dispozitivului deciziei atacate (pct. 7.1 din decizie), se constată că, aceasta nu a judecat

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

pronunțând o decizie nemotivată.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face

parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a

conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (hotărârea Fomin versus Republica Moldova).

23

Colegiul remarcă că, instanța de apel în decizia sa (f.d.121-129, vol. VII)), doar a

trecut în revistă mijlocele probatorii administrate pe caz în prima instanță, fără a oferi

propria apreciere a acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală și prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

În contextul expus, Colegiul penal lărgit mai evidențiază că, instanța de apel deși

a descris în decizie că a cercetat și verificat probele materiale examinate în ședința de

judecată în primă instanță „explicațiile părții vătămate minore XXXXX depuse în cadrul

urmării penale (f.d.5-7, vol. II); copia certificatului de naștere a părții vătămate minore XXXXX

(f.d.20, vol. II)”, acestea nu au fost consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată

în instanța de apel (f.d.42-47, vol. VII).

Mai mult, Colegiul constată o necorespundere a conținutului probatorului ca

fiind administrat în instanța de apel conform deciziei, raportat la conținutul

probatoriului indicat în procesul verbal ca fiind administrat de către instanța de apel.

Având la bază cele constatate, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel

nu a cercetat fondul cauzei, nu a verificat probele administrate probele în speță nu le-a

apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, or, aceasta referindu-se superficial

asupra acestora, în final și-a întemeiat soluția privind vinovăția lui Bolocan Nicolai de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, doar în baza declarațiilor

părții vătămate minore XXXXX.

Totodată, instanța de apel nu a întreprins acțiuni concrete pentru a asigura

prezența părții vătămate minore XXXXX în ședința de judecată în apel și a dispune

audierea acesteia întru stabilirea tuturor circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii, deși

partea apărării a insistat asupra audierii repetate a acesteia, pentru a stabili concret

perioada săvîrșirii infracțiunii, deoarece apărarea insistă asupra faptului că inculpatul

în toamna anului 2013 s-a aflat peste hotarele țării, invocînd că din pașaportul lui

Bolocan Nicolai seria XXXXX din rubrica „vize”, aceasta a părăsit teritoriul Republicii

Moldova la 01 iulie 2013 și s-a întors la 02 noiembrie 2013, aflîndu-se în această

perioadă în Ucraina și Federația Rusă.

În continuare, Colegiul penal lărgit mai reține că, instanța de apel în decizia emisă

nu a specificat care sunt probele concrete care dovedesc vinovăția inculpatului Bolocan

Nicolai de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a), Cod penal, or,

aceasta doar a enumerat probele examinate în ședința de judecată în primă instanță,

fără a delimita care probe dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii.

Astfel, Colegiul atestă că, decizia instanței de apel prezintă concluzii evazive în

acest sens ceea ce echivalează cu o motivare superficială și neclară pe când potrivit

prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de

instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

24

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar menționează la acest

capitol că, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind

prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii nemotivate.

Or, instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate

inculpatului Bolocan Nicolai în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze

corespunzător concluziile trasate pe marginea alegațiilor expuse de părți.

Omisiunea instanței de apel de a face propria analiză a probatoriului administrat

în speță și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine

o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a

procedurilor urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

În lumina celor reținute, se consideră că instanța de apel nu și-a îndeplinit

obligația de a judeca cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărârii

adoptate acele probe, care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și

contradictorialității, de vreme ce cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la

vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să fie în măsură să audieze

victimele, învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea declarațiilor

date de aceștia, evaluarea credibilității fiind o sarcină complexă care nu poate fi

îndeplinită, de obicei, numai prin darea citirii declarațiilor, după cum a procedat de

altfel în cauza deferită judecății instanța de apel.

Astfel, reieșind din cele constatate supra, Colegiul menționează că, în virtutea

efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 Cod de procedură penală, obligă

instanța de control judiciar ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de

apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, iar în temeiul celor

prescrise de art. 417 alin.(1) pct.8) din același Cod, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă fondul apelurilor și temeiurile, care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea lor, precum și motivele adoptării unei atare soluții.

În aceeași sferă de argumentare, Colegiul penal lărgit relevă că, de regulă,

rezultând din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, urmează să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța

urmează cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de

altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru

25

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este întemeiat.

Totodată, Colegiul mai specifică faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra motivelor invocate de partea apărării în cererea de apel, formulând niște

răspunsuri neargumentate, asftel, nu a dat răspunsuri care să corespundă exigențelor

impuse de art.6 CEDO care să garanteze participanților la proces dreptul la un proces

echitabil. Conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că,

dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.(1) din Convenție, înglobează, inter

alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru

cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor

drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980).

Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt

într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanță de judecată. Cu alte

cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o analiză

efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez

împotriva Franței [MC] nr.47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei,

Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat

În cest context, dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise

de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției

adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să

verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în

instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate

cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în

dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

verifice din nou și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența sau lipsa vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunii incriminate, să dea răspuns la toate cerințele și argumentele

apelantului ținând cont de motivele invocate în cererile de apel și dispozițiile expuse în

prezenta decizie și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în strictă

26

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, de către avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului Bolocan Nicolai și de către inculpatul Bolocan Nicolai, casează total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Bolocan Gheorghi XXXXX și Bolocan Nicolai XXXXX și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

27