1ra-470/22 — art.206 al.3 lt.b CP

1ra-470/22 — art.206 al.3 lt.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-470/22

1-20037734-01-1ra-24032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 decembrie 2021, în cauza penală privind învinuirea lui

Bologan Ion xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 17.03.2020 – 20.05.2021;

instanța de apel: 06.07.2021 – 09.12.2021;

instanța de recurs: 24.03.2022 - 20.12.2022.

Asupra motivelor recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2021, Bologan Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220

alin.(2), lit. a) Cod penal - 4 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune - 4 ani.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

ordonanței de punere sub învinuire din 06 martie 2020 (f.d.217, Vol. II), dar

și potrivit rechizitoriului din 12 martie 2020 (f.d.234 - 248, Vol. II), Bologan

Ion a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit.

b) Cod penal, individualizată prin - „trafic de copii exprimat prin recrutarea și

transportarea unui copil, în scopul exploatării sexuale comerciale, săvârșite

asupra a doi copii”, în următoarele circumstanțe de fapt:

Bologan Ion, în perioada de timp noiembrie 2019 - decembrie 2019,

aflându-se pe teritoriul mun. Chișinău, în scop de profit, intenționat,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a copiilor, profitând de

vârsta minoră a acestora și de starea de vulnerabilitate a copilului, prin

1

promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari din contul practicării

prostituției, le-a recrutat pe minorele xxxxx(16 ani) și xxxxx (16 ani), pentru

practicarea prostituției.

În continuare, întru atingerea scopului infracțional, la 24.11.2019,

Bologan Ion cunoscând cu certitudine, că Xxxxx este minoră, urmărind

scopul exploatării sexuale comerciale a copilului, în urma discuției cu

Carcevschii Vlad, de la care a primit datele de contact a unui potențial client,

a contactat-o pe victima Xxxxxși în urma obținerii acordului viciat de a oferi

relații sexuale contra plată, a plecat la domiciliul acesteia, de unde a

transportat-o cu automobilul său personal de model „BMW” până la CC

„Jumbo” amplasat în mun. Chișinău, xxxxx, unde a avut loc întâlnirea cu

potențialul client, Francois Luc Xxxxx G. de la care a pretins suma de 200

euro pentru servicii sexuale, însă ultimul a refuzat.

Tot el, la 11.12.2019, urmărind același scop infracțional, cunoscând cu

certitudine vârsta reală a minorelor Xxxxxși Xxxxx, instructând preventiv să

nu divulge vârsta lor reală, în vederea înlesnirii practicării prostituției de

către acestea, le-a transportat pe ultimele, cu automobilul său personal de

model „BMW”, la hotelul „Vila Taviada” amplasat în mun. Chișinău, str.

Valeriu Cupcea 4, unde îi așteptau doi potențiali clienți: Francois Luc Xxxxx

G. și Cojuhari Vasile xxxx, de la care Bologan Ion xxxx a solicitat și a primit

suma de 3000 lei, pentru ca minorele să presteze servicii sexuale”.

2.1. Prima instanță, audiind participanții la proces, cercetând probele

prezentate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, a

constatat că acțiunile lui Bologan Ion urmează a fi recalificate din prevederile

art.206 alin.(3), lit. b) Cod penal în prevederile art.220 alin.(2), lit. a) Cod

penal - proxenetism, adică îndemnul și determinarea la prostituție, săvârșit

asupra a două persoane.

Pentru a decide astfel, prima instanță a constatat că Bologan Ion, în

perioada de până la 24 noiembrie 2019 i-a propus lui XxxxxSergiu să

presteze servicii sexuale contra plată potențialilor clienți. Drept rezultat,

ultima a acceptat benevol propunerea.

La 24.11.2019, în urma discuției cu o persoană în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, a contactat-o pe Xxxxx

Sergiu, care anterior și-a dat acordul benevol de a presta servicii sexuale

contra plată, a plecat la domiciliul acesteia, de unde a transportat-o cu

automobilul său personal de model „BMW” până la CC „Jumbo” amplasat în

mun. Chișinău, xxxxx, unde a avut loc întâlnirea dintre inculpatul Bologan

Ion, care era însoțit de Potlog Rodica, pe de o parte, și Francois Luc Xxxxx

G. care era însoțit de o altă persoană pe nume Murat, pe de altă parte, unde

Bologan Ion a pretins bani de la Francois Luc Xxxxx G., pentru prestarea

serviciilor sexuale contra plată de către XxxxxSergiu, însă acesta a refuzat

oferta.

prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Bologan Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 16 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu includerea

2

în termenul pedepsei a termenului aflării sub arest preventiv și arest la

domiciliu din data de 11.12.2019 până la 03.07.2020, cu privarea de

dreptul de a exercita activități ce țin de educația și instruirea minorilor și

alte acțiuni conexe pe un termen de 5 ani.

Acuzarea, în motivarea apelului, a invocat că:

- prima instanță neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului Bologan

Ion din elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b) Cod

penal la elementele infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) Cod

penal, motivând că părțile vătămate au acceptat benevol propunerea lui

Bologan Ion de a presta servicii sexuale contra unor plăți de bani, de

asemenea, instanța greșit a dat aprecierea încadrării juridice a faptelor

comise de către inculpat ca una eronată și greșit a ajuns la concluzia că

Bologan Ion nu a atentat la relațiile sociale la libertatea de voință și

acțiunile persoanei, nu cunoștea cu certitudine vârsta victimelor, nu a

săvârșit fapta de recrutare specifică infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.

(3), lit. b) Cod penal, și nici nu a avut scopul exploatării sexuale comerciale

a victimelor;

- prima instanță a dat o apreciere greșită a probelor cercetate, ajungând

la concluzia că partea acuzării nu a demonstrat că inculpatul ar fi acționat

în vederea obținerii mijloacelor financiare pentru sine și că Bologan Ion ar

fi profitat de vârsta minoră a victimelor Xxxxxși Xxxxx;

- vina inculpatului Bologan Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal a fost confirmată pe deplin în cadrul

cercetării judecătorești și acțiunile acestuia greșit au fost recalificate în

baza art. 220 alin. (2) lit. a) Cod penal;

- referitor la componența de infracțiune prevăzută de art. 206 din

Codul penal, coroborată cu faptele comise de Bologan Ion, în cadrul

urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a stabilit că, urmărind scopul

exploatării sexuale comerciale, Bologan Ion cu automobilul său personal de

model „BMW” le-a transportat pe victime minore la hotelul „Vila Taviada”

amplasat în mun. Chișinău, str. Valeriu Cupcea, 4 , unde îi așteptau doi

potențiali clienți: Crancois Luc Xxxxx G și Cojuhari Vasile Alexandru, de la

care Bologan Ion a solicitat și a primit suma de 3000 lei, pentru ca

minorele să presteze servicii sexuale. Mai mult, tot inculpatul, continuînd

realizarea intenției infracționale, „transfera” părțile vătămate la locul unde

ele prestau servicii sexuale. Adică, Bologan Ion a realizat infracțiunea prin

acțiunile de transportate și transfer a victimelor.

Potrivit declarațiilor victimelor s-a stabilit cert că ele au fost

exploatate sexual comercial, fapt confirmat cât de acestea, atât și de

inculpatul Bologan Ion care a relatat că a fost împreună cu victimele minore

la locul unde acestea au prestat serviciu sexuale contra plată.

Respectiv, Bologan Ion a realizat infracțiunea prin scopul - exploatarea

sexuală comercială a copilului.

Or, pentru realizarea laturii obiective a traficului de copii este necesară

existența a cel puțin a unei modalități din fiecare element a faptei

infracționale prevăzute la art. 206 Cod penal.

Reieșind din probele examinate în cadrul cercetării judecătorești, a

considerat că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

3

confirmată pe deplin. Traficul de copii este demonstrat pe deplin de probele

cercetate în instanța de judecată;

- analizând declarațiile inculpatului Bologan Ion în coroborare cu alte

probe cercetate în cadrul ședinței de judecată este necesar de menționat

că inculpatul nu neagă faptul recrutării și transportării părților vătămate

minore, în scopul exploatării sexuale comerciale. El a declarat că nu a știut

vârsta acestora și că a fost nevoit să acționeze în acest mod deoarece nu a

avut ieșire în această situație, adică a fost nevoit să procedeze în acest

mod cu părțile vătămate, deoarece a fost amenințat în diferite forme de

către polițistul Vlad.

Aceste declarații, ce țin de vârsta victimelor și amenințarea lui, nu sunt

convingătoare și sunt combătute de probele cercetate în ședință.

Astfel, ambele părți vătămate au indicat că când au făcut cunoștință cu

inculpatul, l-au anunțat pe Bologan despre vârsta lor, adică că au 16 ani și

sunt minore. De asemenea, partea vătămată Xxxxxa declarat că ele

(minorele) au fost instruite de către Bologan referitor la vîrsta lor, adică

fiind în saună urmau să anunțe potențialilor clienți că au 19 ani, ceea ce au

și făcut, aceasta fiind confirmat și de martorii Francois Juc Xxxxx și

Cojuhari Vasile;

- recrutarea minorilor de către Bologan Ion este confirmată prin

declarațiile părții vătămate Xxxxxcare a declarat că, în una din discuții

la telefon, Ion i-a propus să întrețină relații sexuale contra plată, ea a refuzat

și a închis telefonul. Ion i-a spus să expedieze o poză cu dânsa în lengerie

intimă. Ion îi spunea să aibă încredere în el, că nu este nimic ieșit din

comun. În timpul conversațiilor cu Ion, ea a comunicat acestuia că are 16

ani, el cunoștea despre vârsta ei. Ion i-a propus într-o seară ca să meargă

să presteze servicii sexuale însă nu i-a spus contra la ce sumă de bani.

Partea vătămată, Potlog Rodica, de asemenea a declarat că, în timpul

plimbărilor Ion i-a spus că este posibil de făcut bani prestând serviciile

sexuale contra plată;

- fiind audiat, Bologan Ion singur a recunoscut că le-a propus să

presteze servicii sexuale și a primit banii, din declarațiile inculpatului: „ele

singure anterior întrebau dacă nu are vreo ofertă de muncă, fiindcă au

nevoie de bani, dânsul doar a venit cu această propunere la ele. Cu părțile

vătămate a vorbit despre aceea ce urmau să facă, pentru ce ele se duc la

saună, reacția lor a fost una pozitivă, una normală. Au comunicat că nu este

neapărat să întrețină relații sexuale, pot doar să facă un masaj. Suma de bani

a primit-o când a intrat inițial, fetele erau în altă încăpere la momentul când

a primit banii”;

- faptul primirii sumei de bani 3000 lei de către inculpat pentru

prestarea serviciilor sexuale acordate de către părțile vătămate minore este

confirmat prin rezultatele măsurilor speciale de investigații, cercetate în

ședința de judecată, declarațiile martorilor (investigatori sub acoperire), nici

inculpatul nu neagă faptul primirii banilor în circumstanțele indicate mai

sus;

- existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod

penal, săvârșită de către Bologan Ion, a fost constatată în cadrul cercetării

judecătorești și a fost probată pe deplin.

4

decembrie 2021 a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu, conform art.

409 Cod de procedură penală, apelul procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze speciale, Tomița Dumitru,

casată total sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 20 mai

2021, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Bologan Ion a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând și apreciind

sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi

penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca nefiind

concludente și utile, din contra, a menționat că aceste probe indică la stările

de fapt relatate de către inculpat, mai mult, aceste probe nu indică că în

acțiunile inculpatului Bologan Ion sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe semnele

traficului de copii, exprimat prin recrutarea și transportarea unui copil, în

scopul exploatării sexuale comerciale, săvârșite asupra a doi copii.

Instanța de apel a indicat că în urma cercetării declarațiile părților

vătămate Potlog Rodica și Breahna Ecaterina date în prima instanță și în

instanța de apel, precum și declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței

de judecată în instanța de fond Francois Luc Xxxxx G, Cojuhari Vasile,

Golban Serghei și verificate prin citire în instanța de apel, precum și

înscrisurile anexate la materialele cauzei penale, a ajuns la concluzia că

Bologan Ion acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3),

lit. b) Cod penal, urmează a fi achitat pe motivul că comiterea infracțiunii

nu ar fi fost posibilă, decât în cazul acțiunilor de provocare la comiterea

infracțiunii din partea investigatorului sub acoperire și polițistului de

sector Carcevschii Vlad, astfel încât, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a subliniat că fiind audiat în ședința instanței

de apel, inculpatul Bologan Ion a reiterat că confirmă declarațiile date în

prima instanță, le susține, precizând că își recunoaște vina parțial, îi pare

rău de cele săvârșite, nu este de acord cu apelul procurorului, este de acord

cu sentința primei instanțe, consideră că a fost influențat, la acel moment

având vârsta de 20 ani.

Astfel, instanța de apel, analizând declarațiile inculpatului prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor, le-a considerat corespunzătoare

adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanțelor

de fond și acelei de apel, dânsul a dat declarații consecvente, concludente,

ce coroborează cu celelalte probe anexate la materialele cauzei.

Subsecvent, instanța de apel a constatată că, odată ce a avut loc

provocarea, pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar

demonstra cu certitudine vinovăția lui Bologan Ion în comiterea infracțiunii

incriminate.

5

În continuare, instanța de apel a relevat că obiectul juridic special al

infracțiunii prevăzute la art.206 alin.(3), lit. b) Cod penal, are un caracter

multiplu. Astfel, obiectul juridic principal al acestei infracțiuni îl constituie

relațiile sociale cu privire la dezvoltarea fizică, psihică, spirituală și

intelectuală a minorului.

Obiectul juridic secundar al infracțiunii specificate îl formează relațiile

sociale cu privire la libertatea de voință și acțiune a persoanei.

Victima infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, are

o calitate specială. Ea nu poate fi decât persoana care la momentul săvârșirii

infracțiunii nu a împlinit vârsta de 18 ani. Este important ca făptuitorul să

cunoască faptul că victima nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod

penal, în varianta imputată lui Bologan Ion, se exprimă în fapta

prejudiciabilă, caracterizată prin acțiunile de recrutare și transportare a

unui copil.

Recrutarea în contextul infracțiunii de „trafic de copii” presupune

atragerea persoanelor prin selecționare într-o anumită activitate determinată

de scopurile stipulate în art.206 Cod penal. La recrutare nu are importanță

împrejurările în care a avut loc recrutarea: în locurile de odihnă, prin rețele

neconvenționale, prin oferirea locurilor de muncă sau studii, prin încheierea

unei căsătorii fictive etc., însă este necesar ca mijloacele de recrutare să fie

efectuate prin constrângere, răpire, înșelăciune parțială sau totală etc. (a se

vedea pct.3.1. al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul

de ființe umane și traficul de copii nr.37 din 22.11.2004).

Prin transportare se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc în

altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind diferite mijloace de

transport ori pe jos. (a se vedea pct.3.2. al Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislației în

cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii nr.37 din

22.11.2004).

Infracțiunea prevăzută de art.206 alin.(3) lit.b) Cod penal, este o

infracțiune formală, și se consideră consumată din momentul săvârșirii cel

puțin a unei acțiuni specificate la art.206 Cod penal, indiferent de survenirea

consecințelor prejudiciabile.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(3) lit.b) Cod

penal, se exprimă în vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele

infracțiunii pot fi diverse, dar, de cele mai multe ori, se concretizează în

interesul material.

Scopul traficului de copii în varianta imputată lui Bologan Ion, se

exprimă în exploatarea sexuală comercială.

Potrivit art.2 pct.3/1) al Legii privind prevenirea și combaterea traficului

de ființe umane nr.LP241/2005 din 20.10.2005, prin exploatare sexuală

comercială se înțelege folosirea persoanei prin constrângere în prostituție

sau în industria pornografică în schimbul mijloacelor financiare sau al altor

beneficii patrimoniale.

Conform pct. 4.1. al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre

traficul de ființe umane și traficul de copii nr.37 din 22.11.2004, prin

6

exploatare sexuală comercială se înțelege activitate aducătoare de profituri,

care are drept urmare majorarea activului patrimonial al făptuitorului sau

altor persoane, exprimându-se în folosirea victimei prin constrângere în

prostituție sau în industria pornografică.

Conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală al Republicii Moldova,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Iar, conform art.389 alin.(2) Cod de procedură penală al Republicii

Moldova, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Așadar, s-a indicat că în învinuire este menționat că la întâlnirea cu

Francois Luc Xxxxx G., din 24.11.2019, în incinta CC Jumbo, inculpatul

Bologan Ion a solicitat suma de 200 euro pentru servicii sexuale, pe când

fiind audiat Francois Luc în cadrul ședințelor de judecată a declarat că

Bologan Ion a solicitat suma de 1 500 lei.

Prin urmare, aceste circumstanțe, dovedesc că organul de urmărire

penală a creat artificial probele pe care se bazează învinuirea, or, potrivit

declarațiilor depuse de martorul acuzării Francois Luc Xxxxx G., acesta a

declarat că după ce a scris plângerea privind tragerea la răspundere penală

a polițistului Vlad, a fost chemat de ofițerii de investigații, care deja îi

coordonau acțiunile.

Deci, după ce martorul s-a întâlnit cu Bologan Ion și partea vătmată

Xxxxxla CC Jumbo, din partea lui Bologan nu au mai parvenit către martorul

Francois Luc careva sunete sau propuneri.

La fel, martorul a declarat că la solicitarea ofițerului de investigații

Chiosa Vlad, l-a telefonat personal pe Bologan Ion, apoi comunicau prin

mesaje pe rețeaua ”Viber”, inclusiv după ce a fost recunoscut ca investigator

sub acoperire.

Mai mult ca atât, din declarațiile martorului Francois Luc Xxxxx G.,

rezultă că, răspunsurile la mesajele parvenite de la Bologan Ion către martor,

le scria ofițerul de investigații Chiosa Vlad, dar nici de cum martorul

Francois Luc Xxxxx G.

Aceste declarații, nu au fost fixate de către ofițerul de urmărire penală,

care potrivit legislației procesual penale urma să fixeze aceste declarații în

vederea cercetării sub toate aspectele a cazului.

La fel, din declarațiile martorului Francois Luc Xxxxx G rezultă că,

acesta aflându-se la hotelul „Vila Traviada” amplasat pe str. V. Cupcea

4, intrase în sauna cu domnișoara cu care se întâlnise la CC „Jumbo”

care i-a propus favoare sexuală. A acceptat, a întreținut cu ea relații sexuale,

știind ca aceasta are 22 ani. Intrase în raport sexual cu fata, deoarece potrivit

legendei stabilite împreuna cu organul de urmărire penală, urma să întrețină

relații sexuale cu domnișoara respectivă, despre acest fapt fiindu-i

comunicat la briefingul care l-a avut la Centru de Combatere a Traficului de

Ființe Umane, înainte de a începe operațiunea.

Totodată, a menționat că în Belgia nu este necesar de a întreține relații

sexuale, fiind suficient doar transmiterea banilor. Nu cunoaște numele

persoanei care i-a comunicat acest fapt. Acolo era și ofițerul Vlad care era

persoana de contact. Cunoaște că ofițerul de investigații care era cu sine în

7

saună, la fel, a întreținut un raport sexual cu domnișoara, deoarece în timp ce

se aflau în saună se auzeau sunete.

Aceste declarații au fost confirmate și prin declarațiile părții vătămate

Rodica Potlog, precum și prin declarațiile martorului Cojuhari Vasile.

Potrivit art. 136 alin. (6) Cod de procedură penală, investigatorului sub

acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracțiuni.

Conform prevederilor art. 137 alin. (5) Cod de procedură penală, în

cazul în care există date veridice că investigatorul sub acoperire a depășit

limitele acțiunilor autorizate, fapt care a prejudiciat sau poate prejudicia

realizarea scopurilor măsurii speciale de investigații, precum și în cazul în

care el a comis încălcări grave ale legii sau a comis o infracțiune, activitatea

acestuia este întreruptă imediat de către procuror.

La cercetarea cauzei penale, instanța de apel a ținut cont și de

prevederile alin. (6) art. 30 al Legii privind activitatea specială de investigații,

nr, 59 din 29.03.2012, potrivit cărora, investigatorului sub acoperire i se

interzice să provoace comiterea de infracțiuni. Aceasta implică sarcina

verificării atente a materialul probator administrat, astfel încât să prevină o

condamnare a inculpatului care a acționat ca efect al provocării din partea

agenților statului sau, după caz, din partea persoanelor private care

acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât ar exista riscul ca

acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin aceasta

încâlcându-se art.6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Consultând juridsprudența CEDO, instanța de apel a constatat că, nu

poate fi imputată inculpatului Bologan Ion fapta de recrutare și transportare

a părților vătămate minore xxxxx și xxxxx, în scopul exploatării sexuale

comerciale, pentru prestarea serviciilor sexuale potențialilor clienți Francois

Luc Xxxxx G. și Cojuhari Vasile, or, Bologan Ion a întreprins aceste acțiuni

la insistența agentului sub acoperire Francois Luc Xxxxx G., care i se

prezentase în calitate de ambasador onorific, dânsul, adică inculpatul, fiind

tentat de statutul social al acestuia precum și de insistența inspectorului

de sector pe nume Vlad, care îl amenința că în caz că va refuza propunerea

cet. Francois Luc Xxxxx G, risca să își piardă locul de muncă, din parcul

Valea Trandafirilor.

Astfel, s-a constatat că Francois Luc Xxxxx G. a avut un rol

activ/determinant în contactarea inculpatului Bologan Ion, el a avut

inițiativa de a comunica cu acesta propunându-i întâlnirea de la CC

„Jumbo”, precum și întâlnirea ce a avut loc la 11.12.2019, hotelul „Vila

Taviada” amplasat în mun. Chișinău, str. Valeriu Cupcea 4. Ulterior, după

discuțiile purtate cu colaboratorii Centrului pentru combaterea traficului de

persoane a decis să participe la acțiunile speciale de investigații și personal

să-i transmită inculpatului mijloacele bănești alocate de către organul de

drept menționat. Mai mult, după transmiterea banilor, acesta a întreținut

și relații sexuale cu partea vătămată xxxxxx, astfel, depășindu-și în mod

vădit atribuțiile prin care a fost autorizat ca investigator sub acoperire.

Totodată, instanța de apel a atras atenția asupra personalității lui

Francois Luc Xxxxx G care, la fel, ar putea avea un rol activ în vederea

provocării inculpatului or, organul de urmărire penală a avut obligația să

verifice nu numai veridicitatea cererii depuse de Francois Luc Xxxxx G, dar

8

și personalitatea acestuia (hot. Sandu contra Moldovei, 11 februarie 2014, §

35). Or, însăși din declarațile acestuia, rezultă că anterior a activat în calitate

de agent sub acoperire în vederea combaterii traficului de persoane și

prostituției, iar răspunsurile la mesajele parvenite de la Bologan Ion către

sine, le scria ofițerul de investigații Chiosa Vlad, dar nici de cum martorul

Francois Luc Xxxxx G.

În acest sens, instanța de apel a reținut faptul că, până la inițierea

măsurilor speciale de investigații nu a existat nici un indiciu că, inculpatul

Bologan Ion ar fi fost implicat în vreo activitate criminală, în speță trafic de

copii în scopul exploatării sexuale comerciale.

Cu toate acestea, organele de urmărire penală nu s-au limitat la

cercetarea în mod pasiv activitatea infracțională, ci au exercitat o influență

asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea infracțiunii, care fără

această intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a constata

infracțiunea, respectiv, de a obține probe și de a declanșa urmărirea penală.

Astfel, fără a exista probe/indici că, inculpatul Bologan Ion recrutează

și transportă copii în scopul exploatării sexuale comerciale, organul de

urmărire penală i-a indicat lui Francois Luc Xxxxx G., că prestarea

serviciilor sexuale contra plată de către părțile vătămate urmează să aibă

loc la 11.12.2019 și i-a alocat mijloacele financiare respective.

Așadar, din declarațiile martorilor se conchide că, dacă organul de

urmărire penală nu ar fi întreprins acțiunile de instigare/provocare, Bologan

Ion nu ar fi întreprins nici o acțiune ce ar fi permis săvîrșirea infracțiunii.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, acțiunile lui Francois Luc

Xxxxx G. în privința inculpatului Bologan Ion au avut efectul provocării, iar

infracțiunea nu putea fi comisă fără intervenția provocatorului, circumstanțe

care impun achitarea inculpatului, în temeiul art. 390 alin. (1), pct. 3) Cod

de procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

recurs ordinar de către procuror, prin care invocându-se temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, se solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din

considerentele ce urmează a fi expuse:

- instanța de apel, examinând apelul, nu a ținut cont și nu a apreciat

totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpatului Bologan Ion de

comiterea infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală, nu a

analizat cumulul de probe prin prisma art. 101 din Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor și respectiv a dedus eronat că inculpatul urmează a fi achitat

de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b)

Cod penal;

- vina inculpatului Bologan Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal a fost confirmată pe deplin în cadrul

cercetării judecătorești și acțiunile acestuia greșit au fost recalificate conform

art. 220 alin. (2), lit. a) Cod penal;

- pentru existența componenței de infracțiune prevăzută de art. 206 Cod

penal, este necesar ca faptele infracționale a crimei să întrunească cele trei

elemente: Acțiune, Mijloace și Scop. Așadar, revenind la componența de

9

infracțiune prevăzută de art.206 Cod penal, coroborată cu faptele comise de

Bologan Ion, în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-au

confirmat următoarele:

Acțiune :

Prin „ transportare ” se înțelege deplasarea cu un mijloc de transport a

unei persoane dintr-un loc în altul în aceleași scopuri.

S-a stabilit că, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale, Bologan

Ion cu automobilul său personal de model „BMW” le-a transportat pe victime

minore la hotelul „Vila Taviada” amplasat în mun. Chișinău, str. Valeriu

Cupcea, 4, unde îi așteptau doi potențiali clienți: Francois Luc Xxxxx G. și

Cojuhari Vasile, de la care Bologan Ion a solicitat și a primit suma de 3000

lei, pentru ca minorele să presteze servicii sexuale.

Mai mult, tot inculpatul, continuând realizarea intenției infracționale,

„transfera” părțile vătămate minore la locul unde ele au prestat servicii

sexuale. Adică, Bologan Ion a realizat infracțiunea prin acțiunile —

transportare și transfer a victimelor:

Potrivit declarațiilor victimelor s-a stabilit cert că ele au fost exploatate

sexual comercial, fapt confirmat cât de acestea, atât și de inculpatul Bologan

Ion care a relatat că a fost împreună cu victimele minore la locul, unde

acestea au prestat servicii sexuale contra plată.

Respectiv, Bologan Ion a realizat infracțiunea prin scopul — exploatarea

sexuală comercială a copilului.

De menționat că pentru realizarea laturii obiective a traficului de copii e

necesară existența cel puțin a unei modalități din fiecare element a faptei

infracționale prevăzute la art.206 Cod penal;

- analizând declarațiile inculpatul Bologan Ion în coroborare cu alte

probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, este necesar de menționat că

inculpatul nu neagă faptul recrutării și transportării părților vătămate

minore, în scopul exploatării sexuale comerciale. El declară că nu a știut

vârsta acestora și că a fost nevoit să acționeze în a cest mod deoarece nu a

avut ieșire în aceasta situație, adică a fost nevoit să procedeze în acest mod

cu părțile vătămate, deoarece a fost amenințat în diferite forme de către

polițistul Vlad. Acest fapt se combate însă prin declarațiile părților vătămate

Xxxxxși xxxxxx, care au menționat despre faptul înștiințării inculpatului

privind vârsta acestora;

- cu referire la motivele instanței de apel privitor la provocare, este

necesar de menționat că există diferite modalități de investigare a cazurilor

de trafic de ființe umane, trafic de copii, în funcție de condițiile stabilite. În

unele infracțiuni, investigația se efectuează fără atragerea victimelor în

activitatea procesuală, în situația când acestea nu pot să depună declarații

împotriva traficanților prin intermediul datelor operative obținute din cadrul

activității agenților sub acoperire, al înregistrărilor, al altor măsuri operative

autorizate sau acțiuni procesuale.

La caz, este cert, prin totalitatea probelor cercetate că inculpatul

Bologan Ion se face vinovat de comiterea infracțiunii incriminate. Chiar dacă,

admițând ipotetic că măsura operativă de investigație cu participarea

agenților sub acoperire, a fost efectuată cu abateri de la legislație, inclusiv,

daca ar fi exclusă ca probă (procesul verbal de consemnare a acestei măsuri),

10

restul probelor administrate ne indică direct la vinovăția lui Bologan Ion, or

în prezentul proces penal se examinează acțiunile inculpatului.

În cazul dat, nu poate fi invocată o provocare din partea organului de

urmărire penală, în situația când organul de urmărire penală a intervenit

după ce Luc Francois, a sesizat despre faptul „că polițistul de sector Vlad i-

a propus fete pentru distracții".

Mai mult, pentru faptele descrise, a fost pus sub învinuire și Carcevschii

Vlad în privința căruia cauza a fost disjunsă într-o cauză separată și la

moment are statut de învinuit;

- argumentele instanței de apel privind achitarea lui Bologan Ion de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(3), lit.,b) Cod

penal, urmează a fi apreciate critic, deoarece au fost integral dezmințite prin

probele acuzării legal administrate și cercetate în ședința de judecată. Or,

instanța de apel a dispus soluția de achitare a inculpatului Bologan Ion

printr-o motivare superficială, fără a clarifica aspectele esențiale descrise în

apelul procurorului, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel, decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul

Cebotari Adrian în numele inculpatului Bologan Ion, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a

motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la

cauza penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător, corect

a stabilit nevinovăția inculpatului Bologan Ion de comiterea infracțiunii

incriminate.

Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii,

totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

11

În sensul prevederilor art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă

motiv de casare.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă

că titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea hotărârii

instanței de apel art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Raportând dispozițiile legale incidente la textul recursului ordinar

declarat, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume, că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că contrar celor stipulate de Legea

procesual-penală, instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator, nu a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție motivată

superficial.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal

lărgit opinează că aceasta, la adoptarea soluției, nu a elucidat acele fapte

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns

în esența problemelor de fapt și de drept, fapt ce a dus la pronunțarea unei

soluții incorecte.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs ordinar ține să

menționeze că, potrivit Ordonanței de punere sub învinuire din 06 martie

2020 (f.d.217, Vol. II), dar și potrivit Rechizitoriului din 12 martie 2020

(f.d.234 - 248, Vol. II), Bologan Ion a fost învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, individualizată prin - „trafic

de copii exprimat prin recrutarea și transportarea unui copil, în scopul

exploatării sexuale comerciale, săvârșite asupra a doi copii”.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, (sediul Buiucani) din 20 mai 2021,

Bologan Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin.(2),

lit. a) Cod penal la 4 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 4 ani.

12

La rândul său, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului, a

dispus din alte motive, inclusiv din oficiu, conform art. 409 Cod de procedură

penală, admiterea apelului procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze speciale, Tomița Dumitru, a casat total

sentința Judecătoriei Chișinău, (sediul Buiucani) din 20 mai 2021, și a

pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Bologan Ion a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, ajungând

la concluzia privind casarea sentinței și pronunțând o nouă hotărâre de

achitare, pripit a reiterat că, ”în urma cercetării declarațiile părților vătămate

Xxxxxși Xxxxx date în prima instanță și în instanța de apel, precum și

declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond

Francois Luc Xxxxx G, Cojuhari Vasile, Golban Serghei și verificate prin citire

în instanța de apel, precum și înscrisurile anexate la materialele cauzei

penale, a ajuns la concluzia că Bologan Ion acuzat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, urmează a fi achitat pe motivul

că comiterea infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în cazul acțiunilor de

provocare la comiterea infracțiunii din partea investigatorului sub acoperire

și polițistului de sector Carcevschii Vlad, astfel încât, fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate”.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit, cu referire la statuările

instanței de apel, precum că, ”în urma cercetării declarațiile părților vătămate

Potlog Rodica și Breahna Ecaterina date în prima instanță și în instanța de

apel, precum și declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond Francois Luc Xxxxx G, Cojuhari Vasile, Golban Serghei și

verificate prin citire în instanța de apel, precum și înscrisurile anexate la

materialele cauzei penale, a ajuns la concluzia că Bologan Ion acuzat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, urmează

a fi achitat pe motivul că comiterea infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în

cazul acțiunilor de provocare la comiterea infracțiunii din partea

investigatorului sub acoperire și polițistului de sector Carcevschii Vlad, astfel

încât, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate”,

menționează că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la această concluzie,

or, instanța de apel indică că în urma examinării materialelor cauzei, nu s-a

constatat în acțiunile inculpatului Bologan Ion prezența elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal,

concomitent, invocând că Bologan Ion, acuzat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, urmează a fi achitat pe motivul

că comiterea infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în cazul acțiunilor de

provocare la comiterea infracțiunii din partea investigatorului sub acoperire

și polițistului de sector Carcevschii Vlad, astfel încât, fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Aici, Colegiul penal lărgit subliniază că examinarea cauzelor în care se

pretinde că inculpatul ar fi fost instigat la comiterea unei infracțiuni, merită

o atenție sporită din partea instanțelor de judecată la instrumentarea

acestora, prin alte cuvinte, chestiunea provocării trebuie analizată minuțios,

13

cu indicarea directă și concretă asupra metodei de instigare și faptelor cărora

aceasta se circumscrie.

În speță, în opinia instanței de apel, inculpatul Bologan Ion ar fi fost

provocat de către investigatorului sub acoperire și polițistului de sector

Carcevschii Vlad să comită infracțiunea de trafic de copii, ultimul având un

rol activ.

Însă, Colegiul penal lărgit consideră pripită această statuare, având în

vedere că instanța trebuia să indice direct și expres prin care anume cuvinte,

gesturi și fapte inculpatul Bologan Ion a fost instigat să comită acțiuni ilegale.

Or, instanța de apel nu a argumentat concluziile sale, făcând referire la

materialele cauzei penale.

În cauza deferită judecății, instanța de apel a accentuat în repetate

rânduri despre faptul că martorul Carcevschii Vlad, precum și martorul

Francois Luc Xxxxx G, care a avut un rolul activ/determinant în contactarea

inculpatului, l-ar fi provocat pe Bologan Ion să săvârșească infracțiunea de

trafic de copii, având un rol activ, făcând trimitere la declarațiile martorilor

Carcevschii Vlad, Francois Luc Xxxxx G.

Însă, în opinia instanței de recurs ordinar, pentru a formula o motivare

corespunzătoare vis-a-vis de acțiunile provocatoare exercitate de martorii

Carcevschii Vlad, Francois Luc Xxxxx G asupra lui Bologan Ion, instanța de

apel urma să indice concret cum s-au materializat acestea, adică prin ce

modalități, acțiuni, cuvinte, gesturi etc. Mențiunea că din declarațiile

martorilor Carcevschii Vlad, Francois Luc Xxxxx G, este insuficientă pentru

dispunerea achitării unei persoane învinuite de trafic de ființe.

Or, există anumite condiții care trebuie întrunite cumulativ pentru a

putea vorbi despre existența unei provocări sau despre o ,,tentație obișnuită”.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a puncta

aprecierile CtEDO, care a făcut distincția între acțiunea agenților provocatori

– acțiunea ofițerilor de poliție creând intenția criminală care anterior nu

exista – și cazurile în care reclamantul avea deja predispoziția de a comite

infracțiuni. Instanța europeană a acordat caracter principal la doi factori: 1)

inexistența unor probe din care să rezulte suspiciunea că reclamantul era deja

implicat într-o activitate infracțională; 2) faptul indubitabil că organele de

poliție îl instigaseră la comiterea acelei infracțiuni.

Jurisprudența CtEDO în materia provocării interzice organelor judiciare

penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o

persoană să săvârșească, ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în

scopul obținerii unei probe.

Provocarea reprezintă acțiunea neloială realizată în scopul obținerii de

pobe, constând în determinarea cu știință a unei persoane să comită o

infracțiune sau să continue săvârșirea unei infracțiuni. Agentul provocator

se află practic, din punctul de vedere al dreptului substanțial, în postura

instigatorului care determină o persoană să ia o rezoluție infracțională.

Prin urmare, provocarea constituie una dintre sursele nulităților în

procesul penal, care are ca efect subsecvent excluderea probelor obținute ca

urmare a provocării.

Astfel, agenții provocatori sunt agenți infiltrați ai Statului sau orice

persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități

(în procesul penal, a organelor poliției sau a procurorului), care în activitatea

14

desfășurată își depășesc limitele atribuțiilor conferite de Lege, de a acționa

în scopul relevării activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe

aceasta să comită infracțiuni în vederea administrării de probe în acuzare.

Rațiunea interdicției provocării săvârșirii unei infracțiuni constă în

aceea că Statul, prin agenții săi, nu poate să-și depășească competența de a

aplica Legea, prin instigarea unei persoane să săvârșească o infracțiune, pe

care altfel nu ar fi comis-o, pentru că apoi să declanșeze împotriva acestei

persoane mecanismele procesului penal, în vederea tragerii la răspundere.

Sunt, astfel, create limite ale exercitării activităților de urmărire penală în

cadrul unei anchete proactive, în vederea protecției cetățenilor împotriva

provocărilor provenite de la agenții statului, precum și în scopul protecției

integrității sistemului justiției penale, care altfel ar fi compromisă dacă

instanțele ar trebui să țină seama de probele rezultate din aceste practici

vădit inacceptabile ale reprezentanților statului însărcinați cu aplicarea

Legii. Totodată, se asigură credibilitatea sistemului de justiție penală și se

garantează principiul aflării adevărului.

În privința provocării s-a arătat că acțiunea organelor de urmărire

penală nu trebuie să supună suspectul unei constrângeri, caracterizată

printr-o provocare la săvârșirea unei infracțiuni, care să anihileze voința

acestuia sau să abolească libertatea sa de acțiune.

Organele de urmărire penală, ce au suspiciune rezonabilă că o persoană

participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni, trebuie

să îi ofere suspectului (făptuitorui) doar o ,,tentație obișnuită”, o oportunitate

ce nu are caracter excepțional de a încălca Legea. Dacă persoana suspectată

de săvârșirea sau pregătirea infracțiunii profită de „oportunitatea” oferită de

investigatorii sub acoperire, în împrejurări în care rezultă că ar fi acționat în

același mod, dacă „oportunitatea” ar fi fost oferită de o altă persoană, nu se

poate reține provocarea.

În materia provocării, CtEDO a făcut referire la doctrina ,,caracterului

pasiv” al activității pe care trebuie să o desfășoare în această materie agenții

statului, potrivit căreia activitatea agenților statului nu poate fi considerată

provocare dacă: a) există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la

infracțiune sau pregătește săvîrșirea unei inracțiuni; b) activitatea polițiștilor

sau a colaboratorilor acestora a fost autorizată în condițiile legii; c) agenții

statului sau colaboratorii acestora nu au făcut alt ceva decât să ofere

suspectului o ocazie obișnuită (care nu are caracter excepțional) de a comite o

infracțiune.

Așadar, față de standardul european, organul de urmărire penală care

suspectează implicarea unei persoane în activități infracționale nu trebuie

să aibă o atitudine ,,activă” care să determine persoana ,,inactivă” să comită

o infracțiune, ci trebuie doar să-i ofere acesteia o ,,tentație obișnuită”, o

oportunitate ce nu are caracter excepțional de a încălca Legea, în cadrul unui

joc de roluri disimulat în vederea ,,observării pasive” a comportamentului

făptuitorului; în cazul în care persoana suspectată de implicare în activități

infracționale cedează ,,tentației” și comite fapta, probele astfel culese nu pot

fi apreciate că sunt obținute prin provocare, activitatea organelor judiciare

fiind desfășurată în scopul exclusiv al culegerii de probe, iar nu în scopul

incitării neloiale la comiterea unei fapte infracționale.

15

Sintetizând concepția CtEDO în acest domeniu, Colegiul penal lărgit

atenționează că operațiunile sub acoperire necesită a fi executate într-o

manieră pasivă, fără nicio presiune care l-ar determina pe acuzat la

săvârșirea infracțiunii prin mijloace cum ar fi preluarea inițiativei de a

contacta persoana, reînnoirea ofertei în pofida refuzului inițial, încurajarea

insistentă, promisiunea de avantaje financiare cum ar fi creșterea prețului

peste medie sau apelarea la compasiunea persoanei.

De asemenea, Colegiul penal lărgit relevă jurisprudența Curții Europene

care a statuat că atunci când un acuzat afirmă că a fost provocat să comită

o infracțiune, sarcina probațiunii se pune pe seama autorităților, adică

acuzatorul de stat are sarcina de a demonstra faptul că nu a existat o

provocare și că afirmațiile acuzatului sunt nefondate (Morari c. Republicii

Moldova, § 33-34, 08 martie 2016 ).

În acest sens, se constată că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia

că ”Bologan Ion, acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.

(3), lit. b) Cod penal, urmează a fi achitat pe motivul că comiterea infracțiunii

nu ar fi fost posibilă, decât în cazul acțiunilor de provocare la comiterea

infracțiunii din partea investigatorului sub acoperire și polițistului de sector

Carcevschii Vlad, astfel încât, fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate”, fără a argumenta motivat soluția adoptată.

Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă

cert că prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma dispoziției art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea

penală și examinate în ședința de judecată a primei instanțe, descrise în

sentință, și ca urmare corect a adoptat soluția de condamnare a inculpatului

Bologan Ion în baza art. 220 alin. (2), lit. a) Cod penal încadrând juridic

acțiunile, după indicii calificativi – ”proxenetism, adică îndemnul și

determinarea la prostituție, săvârșit asupra a două persoane”, pe când

argumentele expuse de către instanța de apel în soluția emisă, sunt lipsite

de suport juridic.

Întru elucidarea acestor raționamente, Colegiul penal lărgit statuează că

potrivit Hotărârii Plenului CSJ „Cu privire la practica aplicării legislației în

cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii nr.37 din

22.11.2004”, cu completările și modificările ulterioare, se menționează că:

„pct.3.1. Recrutarea în scopul traficului de ființe umane presupune

atragerea persoanelor prin selecționare într-o anumită activitate determinată

de scopurile stipulate în art.165 și art. 206 Cod penal. La recrutare nu are

importanță împrejurările în care a avut loc recrutarea: în locurile de odihnă,

prin rețele neconvenționale, prin oferirea locurilor de muncă sau studii, prin

încheierea unei căsătorii fictive etc. Mijloacele de recrutare pot fi efectuate

prin constrângere, răpire, înșelăciune parțială sau totală etc.

3.2. Prin transportare se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc

în altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind diferite mijloace

de transport ori pe jos.

4.1. Prin exploatare sexuală se înțelege impunerea persoanei la

practicarea prostituției sau a altor acțiuni cu caracter sexual.

Prin exploatare sexuală comercială se înțelege activitate aducătoare de

profituri, care are drept urmare majorarea activului patrimonial al

16

făptuitorului sau altor persoane, exprimându-se în folosirea victimei prin

constrângere în prostituție sau în industria pornografică.”

Continuând firul logic al celor expuse supra, instanța de recurs ordinar

semnează că în pct. 31) art. 2 al Legii nr. 241/2005 se stabilește: exploatarea

sexuală comercială - folosirea persoanei prin constrângere în prostituție sau

în industria pornografică în schimbul mijloacelor financiare sau al altor

beneficii patrimoniale”. În consecință, constrângerea la prostituție (atestată

în căzul infracțiunii prevăzute la art. 206 Cod penal) urmează a fi deosebită

de determinarea la prostituție (atestată în cazul infracțiunii specificate la art.

220 Cod penal. Nu poate fi considerată constrângere la prostituție

promiterea de către inculpat victimei a unor recompense materiale mari.

Astfel de oferte sunt posibile în contextul infracțiunii de proxenetism. Ele nu

sunt specifice pentru traficul de copii, deoarece nu înrăutățesc poziția

victimei, nu o pun într-o situație fără ieșire, care ar sili-o să practice

prostituția.

Or, în cazul infracțiunii de proxenetism, făptuitorul trage foloase de pe

urma practicării prostituției de către victimă. Totuși, victima își însușește o

parte substanțială din beneficii. În contrast, în cazul traficului de copii,

întreaga activitate are loc în scopul, exclusiv, al exploatării victimei. De

aceea, folosul obținut astfel este însușit în întregime (sau într-o proporție ce

semnifică exploatarea) de către făptuitor.

Raportând, la cazul supus judecății, rațiunile expuse supra, Colegiul

penal notează că părțile vătămate Xxxxxși Xxxxx nu au fost constrânse, sub

nici o formă, la practicarea prostituției, or, fiind interogate în cadrul

sedințelor de judecată ale instanțelor de fond (f. d. 138-139, 145-146, Vol.

III; f. d. 11-12, Vol. IV), părțile vătămate au declarat că ”personal s-au

apropiat de inculpat pentru ca acesta să le găsească un venit suplimentar

pentru a-și face unghii și a plăti restanțele la colegiu, ca să nu ceară bani de

la părinți”, fapt confirmat și prin anexele prezentate sub formă de screenshot-

uri ale conversației dintre inculpat și părțile vătămate (f.d.120-147, Vol. I).

Astfel, rezultă că părțile vătămate au dispus de dreptul de a-și exprima

libertatea de a practica sau nu prostituția, fapt ce este un moment crucial la

calificare infracțiunii.

În acest sens, se constată, din declarațiile părților vătămate Xxxxxși

Xxxxx, că au fost îndemnate la prestarea serviciilor sexuale de către

inculpatul Bologan Ion, care doar le-a propus să presteze servicii sexuale și

nici de cum nu le-a impus să presteze servicii sexuale și nici nu a aplicat

careva metode de a le impune sau înșela, astfel, se constată că prima

instanță corect a stabilit faptul că de către acuzare nu a fost motivată și

probată afirmația ce ține de „recrutare” în scopul traficului de copii, care

urma să fie însoțită de constrângere sau o înșelăciune.

În continuarea expunerilor sale, instanța de recurs ordinar subliniază

că în pct.15, 151 din Hotărârea Curții Supreme de Justiție „Cu privire la

practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și

traficul de copii nr.37 din 22.11.2004”, este prevăzut:

„pct. 15. Conform art.220, proxenetismul presupune acțiuni ilegale ale

proxenetului, care mijlocește prostituția pentru a trage foloase materiale,

personale din această ocupație.

Aceste acțiuni se realizează prin:

17

a) îndemnul sau determinarea la prostituție (convingere, măgulire,

promisiune de diverse avantaje, scutire de datorii ș. a.);

b) înlesnirea practicării prostituției (căutare sau acordare de încăperi în

acest scop, găsire și chemare a clienților, organizare a întâlnirilor ș. a.);

c) tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte

persoane (primire a unor recompense de la prostituate sau de la clienții lor

pentru acordarea acestor servicii).

pct.151. Delimitând traficul de ființe umane de proxenetism, urmează de

avut în vedere următoarele:

a) Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul

exploatării sexuale ori practicării prostituției, prevăzută de art.165 și 206

Cod penal, și cea de proxenetism, prevăzută de art.220 Cod penal, constă în

obiectele juridice generice diferite ale celor două incriminări, respectiv în

valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele incriminatorii: în

cazul traficului de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de

voință și acțiune a persoanei, iar în cazul proxenetismului – apărarea

bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a

mijloacelor de existență;

b) În raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate în art.220 Cod

penal, pe de o parte, și art.165 și 206 Cod penal, pe de altă parte,

infracțiunea de trafic de persoane se poate realiza numai prin acte de

constrângere ori asimilate acestora;

c) În cazul când o persoană, fără a recurge la mijloace de constrângere,

îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma

practicării prostituției, aceasta săvârșește infracțiunea de proxenetism,

prevăzută de art.220 Cod penal;

d) În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare,

adăpostire sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire,

înșelăciune, abuz de autoritate, de starea de vulnerabilitate sau prin alte

forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea altei persoane de a-și

exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori

de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are

autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzute de art.165 și 206 Cod penal;

e) Proxenetismul se poate manifesta separat. El poate să se transforme

în trafic de persoane ori să existe în cumul cu ultimul;

f) În cazul când acțiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior

acesta acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile specificate la

lit. d) al prezentului punct, se va constata săvârșirea atât a infracțiunii

prevăzute de art.220 CP, cât și a infracțiunii prevăzute de art.165 ori, după

caz, de art.206 Cod penal, în concurs real de infracțiuni.”

În contextul celor relatate supra, rezultă că traficul este o infracțiune

contra persoanei, impusă prin constrângere în diversele ei forme.

Proxenetismul este o infracțiune contra sănătății publice și conviețuirii

sociale.

În fond, prin aceasta se delimitează traficul de persoane de proxenetism

(există și alte particularități specifice fiecărei componențe de infracțiune).

18

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că prima

instanță corect a statuat că, în acțiunile lui Bologan Ion nu sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(3), lit. b) Cod penal, just

reîncadrând acțiunile acestuia în prevederilor art. 220 alin.(2), lit. a) Cod

penal – ”proxenetism, adică îndemnul și determinarea la prostituție, săvârșit

asupra a două persoane”.

Elocvente cazului sunt si constatările invocate în prevederile Deciziei

Curții Constituționale nr. 49 din 31.05.2018, de inadmisibilitate a sesizării

nr.62g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

art. 220 Codul penal, unde Curtea în pct. 51 al Decizie, a menționat că „Mai

mult, în contextul infracțiunii de proxenetism, persoana care este convinsă

să practice prostituția are calitatea de victimă a infracțiunii prevăzute la art.

220 Cod penal. Victima infracțiunii de proxenetism poate fi orice persoană. De

regulă, particularitățile victimei nu au relevanță la calificarea faptei, cu

excepția ipotezei prevăzute la art.220 alin.(2), lit. c) Cod penal. În această

situație, răspunderea penală se agravează dacă victima are calitatea de

femeie gravidă.”

Din stipulările relatate mai sus, se deduce că victima infracțiunii de

proxenetism poate fi orice persoană, or, la calificarea infracțiunii de

proxenetism, de regulă, particularitățile victimei nu au relevanță, decât o

singură condiție - atunci când victima este o femei gravidă.

Se mai impune a observa că potrivit practicii judiciare, proxenetismul

varianta-tip a infracțiunii prevăzute la art.220 Cod penal, constă în îndemnul

sau determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori

tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană,

precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție.

Obiectul juridic special al proxenetismului îl reprezintă relațiile sociale

referitoare la moralitatea și neaservirea raporturilor sexuale. În cazul

modalității agravate de la lit. d) din alin. (2) al art. 220 Cod penal, se lezează,

în plan secundar, relațiile sociale privitoare la sănătatea sau viața altei

persoane. Atunci când infracțiunea în cauză este comisă prin influențarea

directă asupra corpului persoanei, acesta constituie obiectul material.

Victima infracțiunii de proxenetism poate fi oricare persoană, de sex

feminin sau masculin.

Vârsta victimei precum și alte particularități ale acesteia, nu au

importanță la calificare, însă pot fi luate în considerație la individualizarea

pedepsei.

Latura obiectivă a infracțiunii de la art.220 Cod penal, include fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acțiune. Acțiunea dată poate să se prezinte

prin intermediul următoarelor modalități: 1) îndemnul la prostituție; 2)

determinarea la prostituție; 3) înlesnirea practicării prostituției; 4) tragerea

de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană; 5)

recrutarea unei persoane pentru prostituție.

Prin “prostituție” se înțelege practicarea contra plată a raporturilor

sexuale întâmplătoare extraconjugale, care nu se întemeiază pe o simpatie

și atracție personală. Însăși practicarea prostituției nu poate atrage

răspunderea penală.

Prin “îndemnul la prostituție” se are în vedere stimularea interesului unei

alte persoane pentru ca aceasta să practice prostituția (de exemplu, prin

19

promisiunea unei vieți ușoare, fără muncă, cu distracții). Îndemnul trebuie

să se adreseze unei sau unor persoane concrete.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 220 Cod penal se

caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii se concretizează de

cele mai dese ori în interesul material.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la

momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.

Parcurgerea acestor considerente raportate la materialele cauzei, relevă

că, în esență, prima instanță, a dat o apreciere corectă acțiunilor

inculpatului Bologan Ion, just încadrând fapta acestuia în prevederile art.

220 alin.(2), lit. a) Cod penal, or, părțile vătămate alterat și-au dat acordul la

practicarea prostituției, au manifestat singure voința în mod liber la această

activitate, au acceptat în aceiași zi propunerea lui Bologan Ion de a presta

servicii sexuale, fapt ce evident denotă că acestea au consimțit nestingherit

acțiunile sale ce urmează a fi întreprinse, evident, în vederea obținerii de

avantaje reciproce.

Mai mult, părțile vătămate, l-au atenționat pe inculpatul Bologan Ion că

dacă vor fi mai mult de două persoane, atunci ele refuză să presteze servicii

sexuale, astfel, de către prima instanță corect a fost stabilit faptul că părțile

vătămate își manifestau dreptul său de a condiționa împrejurările de

prestare a serviciilor sexuale, condiționat de un interes material.

Totodată, părțile vătămate au declarat că nu au fost deposedate de

actele de identitate, nimeni nici nu le-a cerut, nu au fost mințite și nu au fost

impuse să presteze servicii sexuale. Ambele părți vătămate sunt din familii

ce duc un mod de viață normal, nu se află la evidență ca familii social

vulnerabile, însă doreau un profit suplimentar, fapt ce a servit drept motiv

de a se adresa la inculpat ca acesta să le găsească un loc de muncă unde

să poată face bani suplimentari, pentru a se întreține fizic și a achita

restanțele la colegiu.

În acest context, Colegiul penal statuează că sentința Judecătoriei

Chișinău, (sediul Buiucani) din 20 mai 2021 este una legală și întemeiată,

prin care corect inculpatul Bologan Ion a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 220 alin.(2), lit. a) Cod penal - 4 ani și 4 luni

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune - 4

ani, iar instanța de apel a admis un apel greșit.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit, susținând concluziile primei instanțe,

subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, urmează a

fi admis, din alte motive, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021, ca neîntemeiată, fiind confirmată

20

prezența erorii de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 20 mai 2021.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sîli Radu.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 decembrie 2021, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 20 mai 2021, în cauza penală în privința lui Bologan Ion

xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

20 decembrie 2022 Dosarul nr. 1ra-470/2022

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală

privindu-l pe Bologan Ion xxxxx.

21

2022, a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu. A fost casată total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 20 mai 2021, în cauza penală în privința lui Bologan Ionxxxxx.

penală, dar, cu privire la soluția adoptată, exprim dezacordul cu majoritatea

completului de judecată, deoarece consider că recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, urma a fi admis, cu

casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit. a) Cod penal - 4

ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune - 4 ani.

motive, inclusiv din oficiu, conform art. 409 Cod de procedură penală, apelul

procurorului, fiind casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bologan Ion a fost achitat de sub învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

procuror, se atestă că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență

în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în

speță și prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, evidențiez că, încadrarea juridică a faptei

este crucială în cadrul procesului penal, întrucât în acord cu temeiul legal al acuzațiilor

care i se aduc unei persoane, se poate organiza o apărare eficientă fundamentată pe

contestarea faptelor incriminate cu titlu de acuzație, ceea ce constituie o condiție

esențială a echității procedurii garantate de art. 6 din Convenția Europeană. Din atare

considerente, orice schimbare a încadrării juridice, atât în sensul atenuării, cât și a

agravării, urmează a fi minuțios analizată și argumentată de instanță.

Pe de altă parte, consider că, instanța de apel atunci când constată lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate prin

rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor

acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are

în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea

cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să

verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă

acțiunile comise de inculpat întrunesc sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art.

22

206 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Astfel, constat întemeiate argumentele procurorului din recurs precum că, decizia

este motivată contradictoriu, totodată instanța de apel a descris probele, menționând

că, acestea nu indică faptul că, în acțiunile inculpatului Bologan I. sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, ulterior stabilind

că ”Prin urmare, Colegiul penal constată că declarațiile martorilor acuzării Francois Luc Xxxxx

G. și Cojuhari Vasile, de rând cu materialele cauzei penale, nu confirmă prin nimic comiterea de

către Bologan Ion a celor incriminate prin rechizitoriu, așadar, probe ce ar demonstra existența

tuturor componentelor infracțiunii de trafic de copii în scopul exploatării sexuale comerciale

lipsesc. Mai mult, acțiunile lui Francois Luc Xxxxx G. în privința inculpatului Bologan Ion au

avut efectul provocării, iar infracțiunea nu putea fi comisă fără intervenția provocatorului,

circumstanțe care impun achitarea inculpatului, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.” Astfel,

din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise în decizie, instanța

de apel a analizat și a apreciat doar declarațiile martorilor acuzării Francois Luc Xxxxx

G. și Cojuhari Vasile, indicând la general și ” de rând cu materialele cauzei penale,...”, fără

a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe

în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând

totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel. Într-o hotărâre

este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune

esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

De asemenea, constat că, instanța de apel nu a cercetat amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului, nu a verificat și apreciat conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat întrunește sau

nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Totodată, consider că nu poate fi menținută nici sentința prin care Bologan Ion a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit. a) Cod penal, deoarece

prin decizia instanței de apel, Bologan Ion a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Astfel, consider că nu putea fi

menținută condamnarea lui Bolocan I. pe baza mărturiilor, pe care instanța de apel le-

a considerat insuficiente, astfel urma să fie remisă cauza la rejudecare în instanța de

apel, pentru a se proceda la o nouă audiere a martorilor in personam, or rămâne de

reținut că Bologan I. a fost condamnat pe baza acelorași mărturii care le-au fost

suficiente instanței anterioare pentru a se îndoi de acuzațiile aduse acestuia și pentru a

motiva achitarea în privința lui.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, atrag atenția că CtEDO în

repetate rânduri a statuat că drepturile apărării au fost “sensibil reduse” din cauza că

persoana a fost condamnată pe baza mărturiilor pe care alte instanțe le-au considerat

23

insuficiente, fără a-i audia din nou pe martori, aceleași motive au stat și la baza

constatării despre încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea în acest sens și Hotărârea

CtEDO din 8 noiembrie 2016 (Cererea nr. 41.468/10) în cauza Gutău împotriva României).

La fel, atest că prima instanță, în sentință a făcut referire la teoria penală indicând

că, ”Dispoziția articolelor 165 și 206 CP prevăd următoarele acțiuni infracționale: a)

recrutarea; b) transportarea; c) transferul; d) adăpostirea; e) primirea unei persoane. Aceste

acțiuni se săvârșesc în scop: a) de exploatare sexuală comercială sau necomercială; b) prin muncă

sau servicii forțate, în sclavie sau în condiții similare sclaviei, inclusiv prin practicarea

cerșetoriei sau în alte scopuri josnice; c) de folosire în conflicte armate sau în activități criminale;

d) de prelevare a organelor sau țesuturilor umane pentru transplantare; e) vânzarea sau

cumpărarea copilului. Acțiunile menționate la traficul de copii se săvârșesc și în scopul: a)

prostituției sau în industria pornografică; b) adopției ilegale; c) abandonării în străinătate.

Acțiunile infracționale menționate se realizează prin următoarele mijloace: a) amenințarea cu

aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv

prin răpire, confiscarea documentelor, prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei

mărime nu este stabilită în mod rezonabil; b) înșelăciune; c) abuz de poziție de vulnerabilitate

sau abuz de putere; d) dare sau primire a unei plăți sau beneficii pentru a obține consimțămîntul

unei persoane care deține controlul asupra altei persoane; e) cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața, sănătatea fizică sau psihică a persoanei; f) prin folosirea torturii, a tratamentelor

inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului,

dependenței fizice, a armei, a amenințării cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei

victimei sau altor persoane, precum și a altor mijloace; Pentru realizarea laturii obiective a

traficului de ființe umane este de ajuns existența cel puțin a unei acțiuni (inacțiuni)

infracționale menționate, în cel puțin unul din scopurile enumerate și care este

săvîrșită măcar prin unul din mijloacele specificate.”, ulterior a apreciat selectiv

probele, fără a verifica realizarea laturii obiective prin prisma teoriei invocate, ținând

cont de declarațiile părților vătămate în cumul cu toate probele administrate în cauză,

neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia mea, instanțele de fond nu au pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

unei concluzii pripite și nemotivate.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat de către procuror, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Judecător Cobzac Elena

24

25