1ra-405/2021 — art. 174 alin.1 CP

1ra-405/2021 — art. 174 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-405/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către reprezentantul

legal al părții vătămate Cîrlan Snejana și de către avocatul Lupacescu Veaceslav în numele

inculpatului Budeci Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 13 august 2020, în cauza penală în privința lui

Budeci Mihail xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.07.2020 – 03.07.2020;

Instanța de apel: 20.11.2019 – 13.08.2020;

Instanța de recurs: 09.11.2020 – 13.04.2021.

A C O N S T A T A T:

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, Budeci Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe

termen 2 ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe

un termen de probațiune de 2 ani.

A fost dispusă încasarea de la Budeci Mihail în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 320 lei.

de timp cuprinsă între anul 2019 – februarie 2020 data și ora nefiind stabilite de către

organul de urmărire penală, aflându-se în xxxx, urmărind scopul întreținerii raporturilor

sexuale, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și

1

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, știind cu certitudine că, xxxx, născută

la xxxx, nu a împlinit vârsta de 16 ani, cu consimțământul acesteia, în lipsa căror-va

constrângeri, a întreținut cu ultima mai multe rapoarte sexuale.

în partea individualizării pedepsei, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Budeci Mihail să-i fie stabilită

pedeapsa în baza art.174 alin.(1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii acuzatorul de stat a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului este

prea blândă. Instanța de judecată la aplicarea pedepsei a ignorat toate criteriile de

individualizare a pedepsei stabilite de legislația penală și anume gravitatea infracțiunii,

persoana celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea.

Apelantul a invocat că pedeapsa stabilită lui Budeci Mihail cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei este vădit neproporțională faptei comise de către inculpat și urmările

produse, cu abateri de la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75

Cod penal.

declarat de către procuror a fost admis, casată parțial sentința în latura pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care s-a exclus prevederile art.90 Cod

penal în privința inculpatului Budeci Mihail.

Budeci Mihail a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174

alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, precum și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Budeci Mihail în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a menționat că aceasta este una prea

blândă. Astfel, a notat că instanța de fond, deși a luat în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat și circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, eronat a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără

izolare de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani.

Prin urmare, instanța de apel a reținut argumentele acuzatorului de stat precum că

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este neproporțională

consecințelor faptei comise, nu își va atinge scopul de corectare a condamnatului și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane.

2

Instanța de apel a notat că infracțiunea săvârșită de inculpat, conform art.16 alin.(4)

Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, în privința inculpatului nu s-au

stabilit circumstanțe agravante, fiind stabilite circumstanțele atenuante, precum vârsta

preponderent tânără și căința sinceră.

A notat instanța de apel că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei,

îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin

incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și

pentru reeducarea vinovatului. Astfel, ținând cont de prevederile art.art.7, 61, 75-78 Cod

penal, care stipulează expres că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis

că, scopul pedepsei penale în privința inculpatului Budeci Mihail va fi atins doar prin

aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de art.174

alin.(1) Cod penal, prin prisma prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat că modalitatea de executare a pedepsei penale stabilită de

instanța de fond inculpatului este una în dezacord cu principiul proporționalității și anume

că infracțiunea se atribuie la categoria infracțiunilor grave, care în opinia instanței de apel

duc la imposibilitatea stabilirii pedepsei cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, care

este prea blândă și nu va fi suficientă pentru corectarea inculpatului și nici pentru prevenirea

de noi infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a reținut că în privința lui Budeci Mihail, în baza art.174 alin.(1)

Cod penal, urmează a fi stabilită pedeapsa cu închisoare, cu excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal.

5.1. Reprezentantul legal al părții vătămate Cîrlan Snejana care, invocând dezacordul

cu soluția adoptată de instanța de apel în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului,

solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, a invocat că instanța de apel a luat poziția acuzării, care în

apelul declarat nici nu a prezentat careva probe pertinente și concrete în argumentarea

opiniei sale.

Astfel, consideră că decizia instanței de apel cu privire la agravarea pedepsei în privința

inculpatului este una neîntemeiată din punct de vedere al principiului de individualizare a

pedepsei penale, este contrară principiului umanismului legii penale, nefiind luate în calcul

toate circumstanțele atenuante, care au fost stabilite atât de prima instanță, cât și de instanța

de apel, personalitatea absolut pozitivă a condamnatului, căința sinceră și vârsta

preponderent tânără a acestuia.

5.2. Avocatul Lupacescu Veaceslav în numele inculpatului, invocând drept temei de

casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct. 16) Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel în latura pedepsei, cu menținerea

sentinței primei instanțe.

3

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a individualizat greșit

pedeapsa stabilită inculpatului în partea excluderii suspendării condiționate a executării

acesteia, or, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75, coroborate

cu art.90 Cod penal.

Cu toate că instanța de apel nu a constatat existența circumstanțelor agravante, reținând

circumstanțele atenuante, precum vârsta preponderent tânără și căința sinceră, a considerat

că inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsă fără aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, însă nu a menționat care sunt impedimentele aplicării art.90 Cod penal, în privința

inculpatului.

Recurentul menționează că instanța de apel a concluzionat despre excluderea

prevederilor art.90 Cod penal, însă fără a motiva soluția, precum și fără a invoca de ce

anume pedeapsa închisorii este cea mai adecvată la caz, iar alte pedepse, din cele prevăzute

de Codul penal nu sunt aplicabile față de Budeci Mihail sau nu-și vor atinge scopul.

Instanța de apel, deși a făcut referire la prevederile art.61 și 75 Cod penal, în opinia

recurentului, nu le-a analizat sau/și aplicat în funcție de circumstanțele atenuante, persoana

și caracteristica inculpatului, condițiile de viață ale acestuia și nici măcar nu motivează de

ce anume pedeapsa închisorii este una adecvată, care va contribui la corectarea și

reeducarea vinovatului.

solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel,

și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului.

6.1. Referință asupra recursului declarat de către avocatul Lupacescu Veaceslav în

numele inculpatului, a fost depusă de către reprezentantul legal al părții vătămate Cîrlan

Snejana, prin care a pledat pentru admiterea acestuia, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din considerentele ce urmează

a fi desfășurate în cele ce urmează.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială sau totală a

hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, rezultă, că

recurenții își exprimă dezacordul său cu pedeapsa stabilită inculpatului Budeci Mihail de

către instanța de apel, prin care a fost exclusă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, care

în opina acestora a fost individualizată contrar prevederilor legale, or, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, prin sentința primei instanțe

Budeci Mihail a fost condamnat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod

4

penal la 2 ani închisoare, iar în baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani, iar ulterior, instanța de apel

judecând cauza în ordinea procedurii de apel, a admis apelul procurorului și a casat sentința

în partea stabilirii pedepsei, pronunțând o hotărâre nouă în această parte, prin care a exclus

dispoziția privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului Budeci

Mihail.

Colegul penal lărgit, analizând decizia recurată, constată că instanța de apel la baza

soluției sale pune doar faptul că pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

este neproporțională consecințelor faptei comise și prin urmare, nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și din partea altor persoane, invocând totodată și pericolul social al faptei, că

infracțiunea comisă de inculpat se atribuie la categoria celor grave.

Prin urmare, se constată că instanța de apel nu a dat o motivare corespunzătoare, prin

prisma prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, soluției adoptate.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței de apel

este una superficială or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei prin

care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, ținând cont de caracterul excepțional al aplicării pedepsei cu închisoarea în

cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, legislatorul a

impus instanțelor aplicarea acesteia doar atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea

infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este

insuficientă și nu și-ar atinge scopul. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Instanța de judecată poate stabili că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin

executarea efectivă a acesteia, însă în formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită

a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea acestuia, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu

5

privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta și reeduca doar prin executarea efectivă

a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea în acest sens, indicând precis acele

motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru neefectuat de către instanța de apel.

În același timp, la adoptarea sentinței instanța de fond luând în considerație

circumstanțele cauzei, ținând cont de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia

înainte și după comiterea infracțiunii, cât și în timpul ședințelor de judecată, corect a

considerat că restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Budeci

Mihail este posibilă și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind în

privința acestuia un termen rezonabil de probațiune de 2 ani, timp în care acesta urma ca

prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit reține că, pedeapsa aplicată lui

Budeci Mihail de către prima instanță este una echitabilă, proporțională cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale. Or, o pedeapsă

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei în privința inculpatului, rezultă că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facilitate din care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este

sau nu cazul să o acorde, fiind totodată obligată să indice motivele care au stat la baza

aplicării sau neaplicării acestei facilități.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima instanță a

realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al

modalității de executare, în corespundere cu prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, fiind

motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră că, sunt întemeiate

argumentele recurenților cu privire la faptul că, instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatului cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal a pronunțat o soluție nemotivată,

stabilindu-i o pedeapsă prea aspră în raport cu circumstanțele stabilite în cauză

Acest fapt constituie o eroare de drept prescrisă de pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, instanța de apel incorect individualizând pedeapsa stabilită inculpatului

Budeci Mihail.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiul invocat de recurenți, și-a găsit

confirmare la judecarea recursurilor, prin urmare, recursurile urmează a fi admise, casând

decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței adoptate de către prima instanță, în

privința inculpatului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

6

Admite recursurile ordinare declarate de către reprezentantul legal al părții vătămate

Cîrlan Snejana și de către avocatul Lupacescu Veaceslav în numele inculpatului Budeci

Mihail, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 august 2020,

în partea excluderii aplicării art.90 Cod penal, în cauza penală în privința lui Budeci Mihail

xxxx, menține în această parte sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 03 iulie

2020.

Budeci Mihail xxxx urmează a fi eliberat din instituția penitenciară, dacă în privința

acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

închisorii în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Guzun Ion

7