1ra-470/2021 — Art.186 al. 2, lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 09 iunie 2020, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Josan Cristian, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal, și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 (una sută șaizeci) de ore. A fost soluționată soarta corpurilor delicte

Pentru a pronunța sentința prima instanță a constat că, Josan Cristian, în perioada de timp cuprinsă între 12.10.2019, ora 0000 și 13.10.2019, ora 0100, aflându-se în subsolul casei de locuit amplasată pe str. xxxxx din comuna Budești, mun. Chișinău, având intenția de a sustrage bunurile altei persoane, în mod tainic a sustras de pe un butoi din lemn un telefon mobil de model „Samsung A30”, cu numărul IMEI: xxxxxxx la prețul de 5000 lei, în care activa cartela SIM cu nr. xxxxxx, cauzându-i astfel părții vătămate Fodorcea Cristian, o daună materială considerabilă în valoare totală de 5000 lei. Astfel, prin acțiunile sale prejudiciabile Josan Cristian a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 1

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Josan Cristian, care a solicitat, casarea totală a sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Josan Cristian să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă minimală. În motivarea cerințelor sale, apelantul a indicat că: - cauza a fost examinată la cererea lui Josan Cristian în procedură simplificată. El a recunoscut total vinovăția în sustragerea bunurilor din posesia părții vătămate. Nu este de acord cu asemenea pedeapsă considerînd-o prea aspră. Toate corpurile delicte s-au păstrat integre și partea vătămată Fodorcea Cristian, asistând la ședințele de judecată a pledat pentru ca inculpatul să nu fie aspru pedepsit; - este oportun ca față de Josan Cristian să fie aplicată o pedeapsă reală, sub formă de amendă minimală. El a declarat că în ciuda faptului că are o vârstă fragedă, se va aranja la un loc de muncă și ar putea să achite amendă, decât să îndeplinească orele de muncă neremunerată; - față de inculpat, nu s-a respectat principiul stipulat și în practica CEDO - egalitatea armelor, or, prima instanță a dat prioritate probelor acuzării ceea ce constituie o eroare de fapt și de drept; - față de Josan Cristian s-a aplicat o lege eronată, încălcându-i-se dreptul statuat de art. 6 § 1 din CEDO — un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, care în partea sa enunță - principiului supremației dreptului, ca unul din elementele fundamentale. Acest lucru a fost solicitat și în faza dezbaterilor judiciare, însă prima instanță a omis să ia în considerație acest fapt.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Josan Cristian, și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 09 iunie 2020. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Totodată, instanța de apel a remarcat că la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Josan Cristian a săvârșit anume infracțiunea imputată, astfel, în instanța de apel probe noi nu au fost prezentate, dar s-a 2 solicitat o nouă apreciere a celor cercetate de către instanța de fond pentru individualizarea pedepsei. Cu referire la stabilirea categoriei și măsurii pedepsei inculpatului Josan Cristian, instanța de apel a notat că, prima instanță ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i inculpatului o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, or atât inculpatul Josan Cristian, cât și avocatul său Boris Druță, în ședința de judecată a instanței de fond, au solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În acest context, instanța de apel a respins alegațiile avocatului Druță Boris precum că, instanța de fond a stabilit corect circumstanțele faptei și corect a calificat infracțiunea, însă neîntemeiat i-a aplicat pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității, solicitând să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă, or, inculpatul Josan Cristian nu este angajat în câmpul muncii și nici nu are un alt venit, astfel, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3. În acest context instanța de apel nu a identificat nici un temei de a desființa sentința emisă în partea solicitată, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Decizia instanței de apel, a fost contestată cu recurs de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Josan Cristian să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă minimă. În motivarea cerințelor sale recurentul a indicat că: - prin încheierea instanței de fond, a fost examinată la cererea lui Josan Cristian în procedură simplificată. Dânsul a recunoscut vinovăția în sustragerea bunurilor din posesia părții vătămate. Toate corpurile delicte s- au păstrat integru, iar partea vătămată Fodorcea Cristian, în ședința de judecată a menționat că nu are pretenții nici materiale nici morale, iar inculpatul să nu fie aspru pedepsit; - este oportun ca față de Josan Cristian de aplicat o amendă reală, precum insistă dânsul, dar să fie o amendă minimală. Dânsul este angajat în câmpul muncii și este în stare să achite amendă cu reținere din salariu. Fiind muncitor, el găsește inutil de a face prestări de servicii în folosul comunității. 3 Cu atât mai mult că orele de muncă nu-i permit să aibă timp suplimentar pentru a îndeplini condițiile sentinței; - este întemeiată doleanța lui Josan Cristian de a se modificarea sentința instanței de fond. În acest context, instanța de apel ignorând solicitarea inculpatului menționată supra, nu a respectat principiul expus în practica CEDO - egalitatea armelor, dând prioritate probelor acuzării ceea ce în opinia apărării constituie o eroare de fapt și de drept.

În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul de procedură penală. Potrivit recursului declarat în cauza deferită judecării, autorul invocă ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia „instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură penală” și pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală potrivit căruia, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Deși, recurentul face trimiterea la art. 427 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală, în textul recursului avocatul nu redă și nu invocă nici un argument în susținerea faptului precum că instanța nu a fost compusă potrivit legii sau au fost admise încălcări a prevederilor art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală. În acest sens, verificând materialele cauzei Colegiul penal nu a constatat careva abateri procesuale sau careva erori de drept întru confirmarea criticilor prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală. Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), indicat de recurent, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în opinia ultimului, indică la aplicarea nejustificată în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul 4 comunității pe un termen de 160 (una sută șaizeci) ore, menționând concomitent oportunitatea aplicării în privința ultimului a unei pedepse sub formă de amendă. Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) la pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, recurentul a expus în cererea sa de rcurs informații de ordin general și declarative. În aceste condiții, Colegiul penal, va respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs în această parte, reiterând faptul că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei, cărora sunt subsecvente. În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Coroborând prevederile citate supra, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția 5 instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel, iar recursul urmând a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Josan Cristian xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 6