1ra-1431/2022 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1431/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1431/2022

1-19197127-01-1ra-19092022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2022, de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana în cauza penală a lui

Magalnic Semion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:11.12.2019 – 29.04.2021;

Instanța de apel: 13.05.2021 – 07.06.2022;

Instanța de recurs: 19.09.2022 – 12.12.2022.

Asupra recursului ordinar menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Magalnic

Semion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul cu părțile vătămate

Cotorcea Teodor și Uncuța Nelli) – la 8 (opt) luni închisoare;

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul cu partea vătămată Ianuș

Valeriu) – la 8 (opt) luni închisoare;

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Magalnic Semion pedeapsa definitivă de

1 (unu) an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la

pedeapsa stabilită s-a adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16.06.2020, stabilindu-i-se,

1

definitiv, lui Magalnic Semion, pedeapsa închisorii pe termen de 1 (unu) an 25

(douăzeci și cinci) zile.

Pedeapsa închisorii conform art. 72 alin. (3) Cod penal, urmează a fi executată

în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a încasat, cu titlu de prejudiciu material, de la Magalnic Semion în beneficiul

părții vătămate Cotorcea Teodor suma de 2000 lei, în beneficiul părții vătămate

Uncuța Nelli suma de 3500 lei și în beneficiul părții vătămate Ianuș Valeriu suma de

7000 lei.

S-a încasat, cu titlu de prejudiciu moral, de la Magalnic Semion în beneficiul

părții vătămate Uncuța Nelli suma de 500 lei.

Magalnic Semion, la data de 24.03.2019, acționând în mod intenționat și urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a lui

Uncuța Nelli prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, și anume sub pretextul confecționării timp de 10

zile a unui monument din piatră de granit în formă de placa și instalarea acestuia la

cimitir, a primit de la aceasta bani în sumă de 3500 lei, pe care i-a însușit,

neîndeplinindu-și promisiunea până la momentul de față, cauzându-i părții vătămate

Uncuța Nelli o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 3500 lei.

Tot el, la 25.03.2019, acționând în mod intenționat și urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a lui Cotorcea

Teodor, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, și anume sub pretextul confecționării timp de 1

(una) zile a unei borduri din marmură, a primit de la acesta bani în sumă de 200 lei,

pe care i-a însușit, neîndeplinindu-și promisiunea până la momentul de față,

cauzându-i-i părții vătămate Cotorcea Teodor o pagubă materială considerabilă în

sumă totală de 2000 lei.

Tot el, la 29.03.2019, în timpul zilei, aflându-se în mun. XXXXX, pe adresa:

XXXXX, adică în încăperea folosită ca oficiu de către agenții economici, care se

ocupă cu activități de pompe funebre și servici similare, profitând de faptul că Ianuș

Valeriu, s-a adresat către el pentru a comanda fabricarea monumentului din piatră de

granit și instalarea acestuia la cimitir pe mormintele părinților săi, acționând cu

intenție îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și

dorind survenirea acestora, în cadrul discuției cu Ianuș Valeriu, prin inducerea în

eroare a ultimului prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului și părților actului juridic nul,

neinformând partea vătămată despre faptul că el nu se ocupă la moment cu activitatea

2

legată de fabricarea și instalarea monumentelor, și-a exprimat acordul la efectuarea

lucrărilor necesare, neavând intenția de a ele efectua pe acestea, și pentru obținerea

încrederii a lui Ianuș Valeriu, demonstrând pozele cu modele de monumente, l-a

convins că va confecționa și va instala monumentul respectiv în timp de 25 de zile

contra sumei de 14000 lei.

După ce continuând comportamentul său viclean, abuzând de încrederea lui

Ianuș Valeriu, a încheiat cu ultimul actul juridic nul sub formă de contractul de

îndeplinire a lucrărilor de confecționare a monumentului de piatră de granit, conform

căruia clientul are obligația de a-i transmite bani în sumă de 7000 lei în calitate de

arvună.

Ca rezultat, Ianuș Valeriu fiind sub influența comportamentului viclean al lui

Magalnic Semion, adică fiind convins de faptul că de către ultimul va fi confecționat

monumentul, a transmis acestuia mijloace bănești în sumă de 7000 lei, pe care

Magalnic Semion i-a dobândit ilegal, neavând intenția de a realiza lucrările conform

înțelegerii cu victima sau de a restitui banii primiți, folosindu-i în scopuri personale,

cauzându-i astfel lui Ianuș Valeriu o daună în proporții considerabile în sumă de 7000

lei.

3.1 Avocatul Dragan Natalia în interesele inculpatului Magalnic Semion, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței cu aplicarea

prevederilor art.90 CP , suspendând pedeapsa reală cu una condiționată.

3.2 Procurorul în Procuratura mun.Bălți, Cîrma Cristina prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Magalnic Semion să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin.(l) Cod Penal (episodul cu partea-vătămată T.Cotorcea), la

pedeapsa sub forma de închisoare pe termen de 1 an;

- art. 190 alin.(l) Cod Penal (episodul cu partea-vătămată N.Uncuța), la

pedeapsa sub forma de închisoare pe termen de 1 an;

- art. 190 alin.(l) Cod Penal (episodul cu partea-vătămată V.Ianuș), la pedeapsa

sub forma de închisoare pe termen de 1 an;

- art. 84 alin.(l) Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, la 1 an și 6 luni

închisoare;

- art. 84 alin.(4), 87 alin.(l) Cod Penal, pedeapsa definitivă sub forma de

închisoare pe termen de 1 an 6 luni și 25 de zile, cu includerea în această perioada a

termenului pedepsei stabilit prin Decizia Curții de Apel Bălți din 16.06.2020 (100 ore

munca neremunerată în folosul comunității), cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip semiînchis. În rest a menține fără modificări dispozițiile instanței de

fond.

3

Semion a depus o cerere, prin care a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor

Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

apelurile declarate s-au admis, din alte motive de cât cele invocate, cu casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit căreia:

Magalnic Semion recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.190 alin.(1) CP (episodul cu părțile vătămate Cotorcea Teodor și Uncuța Nelli) și

pe art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul cu partea vătămată Ianuș Valeriu) s-a liberat

de la executarea pedepsei penale în temeiul art.2 alin.(1) a Legii cu privire la amnistie

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, nr.243 din 24.12.2021, cu încetarea procesului penal în prezenta cauză.

Dispozițiile sentinței referitor la acțiunile civile și corpurilor delicte s-au

menținut fără modificări.

5.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

în baza probelor administrate pe caz corect a concluzionat ca fiind dovedită vinovăția

inculpatului Magalnic Semion în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, cu indiciu de calificare: escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului actului juridic, încheierea căruia este determinată de comportamentul

viclean care a produs daune considerabile'", fapt ce și-a găsit deplină confirmare în

ședința de judecată.

Deși instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului, sentința în cauză

urmează a fi casată cu emiterea unei noi hotărâri prin care procesul penal de învinuire

a lui Magalnic Semion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal (trei epizoade), urmează a fi încetat în temeiul art.2 alin.(1) a Legii cu privire la

amnistie în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, nr.243 din 24.12.2021.

Procuratura de Circumscripție Bălți, Liliana Pasat, care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că:

- decizia instanței de apel, ce ține de încetarea procesului penal în privința lui

Magalnic Semion, în baza art. 2 alin. (l) al Legii cu privire la amnistie în legătură cu

4

aniversarea a XXX-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, nr. 243

din 24.12.2021, o consideră ilegală și neîntemeiată;

- noțiunea de amnistie se regăsește în art.107 Cod penal, unde se stipulează că

acestea reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei

penale, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei;

- o hotărâre judecătorească de aplicare a amnistiei nu constituie temei de

reabilitare a persoanei (art. 285 alin. (2), 274 pct. 4) CPP), amnistia poate fi aplicată

doar după cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în comiterea

infracțiunii incriminate, în ordinea art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală,

pe caz urmând a fi adoptată o hotărâre de condamnare cu liberarea, reducere ori

comutare a pedepselor penale;

- instanța de apel, corect a concluzionat faptul, că inculpatul Magalnic Semion,

cade sub incidența Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia, însă

incorect a încetat procesul penal pe art.190 alin. 1) Cod penal.

6.2. Pe marginea recursului declarat, referință nu a fost depusă.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Cu titlu preliminar, Colegiul menționează că titularul recursului ordinar s-a

conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a depus cererea în termen.

În continuare, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

5

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1)–(8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale.

Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter

procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în

prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei.

Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi

penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9)

din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere

penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală

continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară

s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285

alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite

fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

6

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

din Codul 7 penal.

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a

procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru

încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului

penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului

se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-

se și posibilitatea administrării de noi probe.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei.

7

Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu

excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză încetarea

procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată, la

pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 5 și 5.1. a prezentei hotărâri) dispunând în

dispozitiv neclar că „Magalnic Semion recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.190 alin.(1) CP (episodul cu părțile vătămate Cotorcea Teodor și

Uncuța Nelli) și pe art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul cu partea vătămată Ianuș

Valeriu) se liberează de la executarea pedepsei penale în temeiul art.2 alin.(1) a

Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, nr.243 din 24.12.2021 cu încetarea procesului

penal în prezenta cauză..”, nu a respectat procedura de aplicare a actului de

amnistie prevăzute de legea procesual penală enunțată supra.

Or, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2

alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin.

(1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct.

2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului

penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza

ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1)

pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv

- cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

8

legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin.

(1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală, nu prevede că, după ce

procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate

inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării

actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod

de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod

de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) Cod de procedură

penală).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO, rezultă că atunci când

se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce urmează să le

soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri precedente,

afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica

eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic-inferioare, în caz contrar, art. 6

CoEDO este încălcat (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

9

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Bălți din 07 iunie 2022 în cauza penală privindu-l pe Magalnic Semion

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 10 februarie 2023.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

10