1ra-1304/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-1304/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1304/2022

1-21112860-01-1ra-24082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 mai 2022, în privința inculpatului

Tataru Iurie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.07.2021 - 22.09.2021,

instanța de apel: 22.10.2021 - 03.05.2022,

instanța de recurs: 24.08.2022 - 21.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Tataru Iurie

a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 5 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

de a conduce mijloace de transport prin sentința Judecătoriei Hâncești din

29.12.2020, la 30 iunie 2021, aproximativ ora 21.00, pe strada din XXXXXX,

XXXXXX, a condus mijlocul de transport „Fiat Ducato”, n.î. XXXXXX, , și, fiind

stopat de colaboratorii de poliție ai Inspectoratului Național Securitatea Publică a

Inspectoratului General de Poliție, care având suspiciuni că șoferul Tataru Iurie a

consumat băuturi alcoolice, i-au solicitat acestuia să fie supus examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei și,

fiind obligat conform art. 11 pct. J din Regulamentul circulației rutiere aprobat prin

1

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, să se supună, la solicitarea polițistului,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare

a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori

de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare, a refuzat

neîntemeiat să-l treacă și s-a opus recoltării probelor biologice.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată și i-

a încadrat acțiunile în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca refuzul, împotrivirea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea

probelor biologice în cadrul acestui examen medical, acțiuni săvârșite de către o

persoană care este privată de a conduce mijloace de transport.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară care se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de până

la 1 an, că beneficiază de reducerea pedepsei în corespundere cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, limitele noi ale pedepsei cu închisoarea constituind de la

3 la 8 luni, că se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante, cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior

a fost condamnată pentru o infracțiune similară sau alte fapte care au relevanță în

cauză, că anterior a fost sancționat contravențional, iar prin sentința Judecătoriei

Hâncești din 29.12.2020 a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, însă nu și-a făcut concluziile necesare și a comis altă

infracțiune în stare de ebrietate, concluzionând că în privința acestuia este necesară

aplicarea pedepsei cu închisoarea.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie

aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că, la examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră, or,

acesta a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut vina și s-a căit sincer, a colaborat

cu ancheta penală, regretă foarte mult cele comise și poate demonstra că nu va

admite încălcări ale legii, dacă i se va acorda șansa de a se afla în libertate.

2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Tataru Iurie, condamnat pe art. 2641 alin. (4) Cod penal la 5 luni

închisoare, în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, i-a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond urma să

țină cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, se caracterizează

pozitiv.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61,

75 78 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară care se pedepsește cu

2

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de

până la 1 an și beneficiază de reducerea pedepsei în corespundere cu art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, că se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii

minori, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a recunoscut vinovăția

și s-a căit sincer, că anterior a fost sancționat contravențional, iar prin sentința

Judecătoriei Hâncești din 29.12.2020 a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a statuat că împrejurările constatate indică la faptul că

inculpatul urmează, în vederea corectării și reeducării, să nu execute pedeapsa

închisorii, în speță fiind prezente circumstanțe ce dovedesc că în privința lui sunt

aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Deci, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolare de

societate, or, acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele săvârșite, se

caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, nu se află la evidența

medicului psihiatru și narcolog, astfel, suspendarea executării pedepsei cu închisoare

și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o

mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate.

Din aceste considerente, executarea pedepsei stabilite inculpatului nu este

rațională, iar potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal urmează a fi dispusă

suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

cu liberarea ulterioară de pedeapsă, cu condiția că acesta în termenul de probă nu va

săvârși alte infracțiuni, și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Prin urmare, nu este rezonabilă și proporțională să fie aplicată pedeapsă cu

închisoare cu executare în privința inculpatului, or, condamnarea reală la pedeapsă

privativă ar crea repulsie, cauzând noi suferințe acestuia, corespunzător aceasta nu-

și poate atinge scopul de corectare și reeducare, ci de generare a unor trăsături

negative.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța să indice

expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, această soluție nefiind motivată de instanța de apel, care s-a limitat la

enumerarea circumstanțelor pe care le-a considerat ca fiind atenuante.

Conform art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea se admite numai luând în considerare

3

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de

scopul, motivele, rolul acestuia și comportamentul lui până la săvârșirea infracțiunii,

în timpul și după săvârșirea acesteia. În acest caz, instanța este obligată să indice

care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care

date despre persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod

penal.

Astfel, instanța de fond, cât și cea de apel nu au ținut cont de gradul

prejudecabil al infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului în momentul

comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând

hotărâri neîntemeiate, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Or, decizia instanței de apel, în partea motivării stabilirii pedepsei contravine

prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării ei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

4

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul

în care inculpatul a fost condamnat anterior pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, dar a

săvârșit o infracțiune ușoară, a recunoscut integral vina și s-a căit sincer, a solicitat

judecare cauzei în procedura simplificată, este caracterizat pozitiv și întreține doi

copii minori, corectarea și reeducarea ultimului este posibilă fără izolare de

societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o

perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectiv a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în conform prevederilor legale, corespund principiului proporționalității

și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane

(pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 101 alin. (2) și

(3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. - 5. din

decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Este de reținut și că motivele invocate în recursul ordinar că: „...instanța de fond,

cât și cea de apel nu au ținut cont de gradul prejudecabil al infracțiunii săvârșite,

comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de

5

personalitatea lui, pronunțând hotărâri neîntemeiate...” sunt improprii speței de pe rol,

deoarece instanța de fond nu a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod

penal (pct. 1., 2., 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 mai 2022, în privința inculpatului Tataru Iurie XXXXXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 03 februarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6