1ra-1581/2022 — art. 349 alin.1 CP

1ra-1581/2022 — art. 349 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1581/2022

1-22043371-01-1ra-21112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți din 14 septembrie 2022, declarat de avocatul Ghenadie Culcițchi, în numele

inculpatului

Dragot Ion XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.03.2022 - 05.04.2022,

instanța de apel: 22.04.2022 - 14.09.2022,

instanța de recurs: 21.11.2022 - 21.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Dragot Ion

a fost condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 128 lei.

Inspectoratul de Poliție Glodeni, a parvenit înștiințarea telefonică nr. 737 de la

Strulea Marina, precum că are conflict cu concubinul său Dragot Ion, pentru

documentarea cărui caz, la fața locului, s-au deplasat cu automobilul de serviciu

„Dacia Duster”, n.î. MAI 2093, angajații de poliție ai Inspectoratului de Poliție

Glodeni, Idricean Cristin și Anii Mihail, care în baza dispoziției nr. 34/39-23 din

1

28.12.2022, erau implicați în serviciu în cadrul echipei de patrulare și reacționare

operativă a IP Glodeni, ca persoane cu funcții de răspundere cu atribuții de prevenire

și curmare a infracțiunilor.

Inculpatul Dragot Ion, în timpul documentării cazului dat, aflându-se în

domiciliul concubinei sale Strulea Marina, situat în XXXXXX, XXXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, intenționat, având scopul de sistare a

activității de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul său, s-a adresat timp

de câteva minute în adresa lui Idricean Cristin și Anii Mihail cu cuvinte necenzurate

și i-a amenințat cu răfuială fizică, refuzând să înceteze acțiunile sale antisociale și

amenințările la multiplele cerințe ale angajaților de poliție, precum și refuza să urce

în automobilul de serviciu pentru a se deplasa în or. Glodeni pentru petrecerea

examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.

Ulterior, fiind urcat de angajații poliției în automobilul de serviciu, Dragot

Ion, acționând cu același scop de sistare a activității de serviciu a acestora și

schimbării caracterului ei în interesul său, a coborât din automobil poliției și aflându-

se lângă automobil, continua să amenințe angajații cu aplicarea față de ei a forței

fizice, și în timp ce ultimii încercau să curme acțiunile sale infracționale, Dragot Ion

a opus rezistență fizică exprimată prin îmbrâncirea angajaților de poliție, precum și

aplicarea unei lovituri cu pumnul în regiunea pieptului lui Anii Mihail, căruia i-a

cauzat dureri fizice și i-a rupt epoletul de la uniforma de serviciu la umărul drept.

Fiind iarăși urcat forțat în automobilul „Dacia Duster”, n.î. MAI 2093, Dragot

Ion, în timpul deplasării spre or. Glodeni, continua să numească cu cuvinte

necenzurate și să amenințe angajații poliției, precum și a lovit de mai multe ori cu

picioarele.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

în baza probelor administrate la urmărire penală și i-a încadrat acțiunile în baza art.

349 alin. (1) Cod penal, ca amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității

corporale sau a sănătății asupra unei persoane cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

amenință.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară care se pedepsește cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, că

beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, se caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, anterior a fost condamnat, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante, cea agravantă fiind - săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate, concluzionând ca fiind necesară aplicarea pedepsei cu închisoare fără a o

coborî la limita minimală prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța a statuat că, odată ce inculpatul a avut o atitudine

corespunzătoare în fața instanței, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, părțile

vătămate nu au careva pretenții către el, declarând că l-au iertat, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea de societate, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

2

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare,

cu executare.

Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a omis gravitatea

și rezonanța socială a infracțiunii incriminate inculpatului, precum și personalitatea

acestuia.

Astfel, inculpatul a comis o infracțiune ușoară contra autorităților publice și a

securității de stat, săvârșită cu intenție, fără careva formă de participație, se

caracterizează satisfăcător, anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Briceni din 30.10.2008 în baza art. 273 alin. (2), 90 Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 2 ani, la 25.09.2009 fiind

încetat procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în privința lui Dragot

Ion, în urma împăcării părților, prin sentința Judecătoriei Ceadâr-Lunga în baza art.

171 alin. (2) lit. f), 287 alin. (1) Cod penal la 6 ani închisoare, fiind eliberat la

03.05.2019 și, prin prisma prevederilor art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal,

antecedentele penale nu sunt stinse.

Or, inculpatul, fiind anterior de mai multe ori în conflict cu legea, fiind judecat

și având antecedente penale nestinse, nu și-a făcut concluziile necesare și nu s-a

corectat, săvârșind din nou o infracțiune, ce denotă că este predispus în continuare

de a săvârși infracțiuni, prezentând un pericol social sporit pentru societate.

Mai mult, inculpatul a comis infracțiunea asupra unor persoane în legătură cu

îndeplinirea de către aceștia a obligațiunilor lor de serviciu de prevenire și curmare

a infracțiunilor, în scopul acțiunilor acestuia fiind sistată activitatea de serviciu a

acestor persoane și schimbării caracterului activității date în interesul lui Dragot Ion.

Totodată, în acțiunile inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe atenuante,

fiind prezentă circumstanța agravantă - comiterea infracțiunii de către o persoană în

stare de ebrietate, iar conform art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în care există

circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută de articolul

incriminat.

Deci, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, în împrejurările reale

ale săvârșirii infracțiunii și celor personale ale inculpatului, în situația prezenței doar

a circumstanței agravante, ținând cont de comportamentul acestuia în timpul și după

consumarea infracțiunii, suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu

stabilirea perioadei de probațiune este prea blândă, nu va duce la reeducarea și

îndreptarea lui, nu va preîntâmpina săvârșirea de către acesta a unor noi infracțiuni

inclusiv similare, la restabilirea echității sociale, precum și nu va atinge scopul de

exemplaritate a pedepsei penale, înțelegând prin aceasta că fermitatea,

promptitudinea și intransigența cu care va fi pedepsit vă exercita o influență pozitivă

asupra altor indivizi care vor fi determinați astfel să nu săvârșească infracțiuni contra

autorităților publice și a securității de stat, știind cu certitudine că pedeapsa este

inevitabilă.

2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Dragot Ion a fost condamnat pe art. 349 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 14.09.2022.

3

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că cauză a fost judecată în procedura simplificată,

conform probelor administrate la etapa urmăririi penale.

Totodată, argumentele acuzării privind aplicarea nejustificată față de inculpat

a prevederilor art. 90 Cod penal și-au găsit deplină confirmare.

Astfel, inculpatul a comis o infracțiune ușoară, faptele lui prezintând pericol

social sporit, fiind îndreptate împotriva autorităților publice și securității de stat,

anterior a fost condamnat la pedeapsă condiționată, apoi la pedeapsă cu închisoare

cu executare reală, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, continuând comiterea

infracțiunilor, fiind evidentă, la caz, inoportunitatea pedepsei condiționate.

Or, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Briceni din

30.10.2008 în baza art. 273 alin. (2), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, pe 25.09.2009 a

fost încetat procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în privința lui

Dragot Ion în urma împăcării părților, prin sentința Judecătoriei Ceadâr-Lunga

acesta a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. f), 287 alin. (1), 84 Cod penal

la 6 ani închisoare, fiind eliberat pe 03.05.2019, iar la 12.03.2022 din nou a comis

infracțiunea ce constituie obiectul soluționării în prezenta cauză, conform art. 111

alin. (1) lit. h) Cod penal, având antecedente penale nestinse.

Potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, pedeapsa închisorii este o formă

excepțională de pedeapsă, care se aplică doar în cazul în care gravitatea infracțiunii

și personalitatea inculpatului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Deci, rezultând din categoria și gravitatea infracțiunii comise, de atitudinea

inculpatului față de fapta săvârșită și consecințele survenite, este oportună aplicarea

pedepsei închisorii pe un termen de 1 an.

Împrejurările stabilite în raport cu prevederile legale denotă temeinicia

argumentelor acuzării, confirmând aplicarea nejustificată a suspendării condiționate

a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată inculpatului în temeiul art. 90 Cod

penal, aceste prevederi urmând a fi excluse din sentință cu dispunerea executării

întregului termen de pedeapsă în penitenciar.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei în coroborare cu prevederile

legii, și anume categoria și gradul prejudiciabil al faptei comise (infracțiune ușoară,

comisă de inculpat având antecedente penale nestinse, împotriva persoanelor cu

funcție de răspundere în scopul sistării activității acestora) de personalitatea

inculpatului (se caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicilor narcolog

și psihiatru, anterior a fost judecat), atitudinea lui față de faptele comise și procesul

penal derulat în privința sa (recunoaște faptele comise, a acceptat examinarea cauzei

în procedura simplificată, a manifestat căință sinceră și regret față de consecințele

faptei săvârșite) va fi justificată aplicarea față de acesta a pedepsei cu închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Or, aplicarea unei astfel de pedepse este proporțională faptei comise, fiind

echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, modalitatea executării

acesteia fiind în coraport cu gravitatea faptei comise și personalitatea inculpatului.

Totodată, pedeapsa stabilită va putea influența asupra convingerii inculpatului

de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare, or, la moment corectarea acestuia în condiții nonprivative de libertate este

4

imposibilă, acesta prezentând un pericol social pentru societate, rezultând din

categoria, caracterul faptei și valorile prejudiciate, acest pericol putând fi prevenit

numai prin stabilirea pedepsei închisorii, cu executare reală.

parțială a deciziei menționate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsa nonprivativă.

Recurentul invocă că cauza a fost examinată în baza probelor administrate în

cadrul urmăririi penale, care au fost recunoscute de inculpat și asupra căror nu a avut

obiecții, sentința fiind pronunțată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Însă, instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, instanța

de fond corect individualizând pedeapsa, în acord cu prescripțiile art. 75 Cod penal,

potrivit căror pedeapsa trebuie să fie echitabilă, ținându-se cont de gravitatea

infracțiunii și alte circumstanțe.

Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin

gravă, a recunoscut vina, are un loc permanent de trai, familie și un copil minor la

întreținere, și-a cerut scuze de la partea vătămată și s-a căit de cele comise.

În aceste împrejurări, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel este

prea aspră, or, scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea unei pedepse neprivative

de libertate, acordându-i șansa și posibilitatea să demonstreze acest fapt prin

comportamentul său.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4., din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța

de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

5

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o

altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, solicitând examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a comis o infracțiune

ușoară, dar anterior a fost condamnat de mai multe ori, antecedentele penale nefiind

stinse, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale, pedepsele

aplicate anterior dovedindu-se a fi ineficiente, chiar și în prezența circumstanțelor

atenuante invocate de recurent, o pedeapsă mai blândă decât cea aplicată de instanța

de apel, ar reprezenta o soluție inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport

cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

caracterul excepțional al pedepsei cu închisoare fiind clar argumentat de către

instanța de apel.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, art. 27, 101 alin. (2)

și (3), 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

6

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ghenadie Culcițchi,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2022,

în privința inculpatului Dragot Ion XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 03 februarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7