1ra-399/2022 — art. 349 alin.1/1 CP

1ra-399/2022 — art. 349 alin.1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-399/2022

1-21030187-01-1ra-17032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 16

noiembrie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 22 decembrie

2021, declarat de avocata Rodica Palade, în numele inculpatului

Andibura Valentin XXXXXX.

1

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.02.2021 - 16.11.2021,

instanța de apel: 06.12.2021 - 22.12.2021,

instanța de recurs: 17.03.2022 - 20.04.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

fost condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod penal la 1 an închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 448 lei.

inculpatul Andibura V., aflându-se în sediul Secției urmărire penală al

Inspectoratului de Poliție Bălți, de pe str. Ștefan cel Mare 34, mun. Bălți, după ce

reprezentantul organului de urmărire penală, în persoana lui Crudu A., i-a comunicat

că urmează să fie recunoscut în calitate de bănuit pe o cauză penală, unde i se

incriminează comiterea infracțiunii de violare la domiciliu, acțiuni procesuale care

urmează să aibă loc în prezența apărătorului, acesta, în scopul de a le sista în interesul

său, pentru a nu participa la acțiunile de urmărire penală planificate, precum și în

scopul sistării activității de serviciu a ofițerului de investigații al Secției investigații

infracțiuni al Inspectoratului de Poliție Bălți, Teterez G., care este persoană cu

funcție de răspundere și a relevat infracțiunea comisă de acesta, în holul instituției

date, inițial l-a numit cu cuvinte obscene pe ultimul, iar la solicitarea de a se potoli,

nu a reacționat și a scos din cavitatea bucală un obiect din metal de dimensiuni mici,

netăios, după care a început a-și răsufleca mâneca stângă a hainei în care era

îmbrăcat, iar Teterez G. i-a imobilizat mâinile pentru a sista careva acțiuni cu

plastina de fier, acesta a opus rezistență fizică și, neintenționat, cu obiectul dat, l-a

zgâriat pe partea stângă a gâtului pe colaboratorul de poliție, după care, aflându-se

în biroul de serviciu nr. 4 al Secției urmărire penală al Inspectoratului de Poliție

Bălți, al ofițerului de urmărire penală Crudu A., l-a lovit pe Teterez G. cu palma

peste față și cu piciorul în regiunea gambei drepte a piciorului, la care, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 202110P0065 din 08.02.2021, s-a depistat

excoriație cu o echimoză pe gât stânga, echimoză pe gamba dreaptă, care se califică

ca vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a declarat că se afla la

Secția de urmărire penală și fiind în stare de ebrietate, l-a lovit pe Teterez G. cu

palma peste față, l-a numit cu cuvinte necenzurate. Regretă cele comise și solicită

sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal, ca aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de

persoana cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor

acestora în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența sau al altei persoane, precum și aceleași acțiuni

2

aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei

apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei

infracțiuni sau a unei fapte antisocial,

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 - 88 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

amendă de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, că a

recunoscut integral vina și s-a căit de cele comise, la evidența medicului psihiatru și

narcolog nu se află, că lipsesc circumstanțe atenuante și agravante, că a comis

contravenții de huliganism nu prea grav în mod repetat, anterior a mai fost

condamnat, inclusiv prin sentința Judecătoriei Bălți din 06.06.2013, în baza art. 349

Cod penal la închisoare, antecedente penale fiind stinse, astfel că, fiind condamnat

anterior pentru o infracțiune similară la pedeapsă privativă de libertate nu și-a făcut

concluziile necesare și nu a renunțat la săvârșirea infracțiunilor în viitor, împrejurări

în care urmează a-i fi aplicată pedeapsa cu închisoare, care va fi în corespundere cu

scopul legii penale, de corectare și reeducare a inculpatului, fiind una echitabilă și

rezonabilă pentru faptele comise.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Apelanta a invocat că inculpatul regretă sincer cele comise, a realizat

gravitatea faptelor, deși nu este angajat oficial, muncește și are un venit stabil din

surse legale.

Motivul comportamentului său a fost dezacordul cu propunerea de a semna

niște acte în lipsa avocatul și, în semn de refuz, a scos un obiect pentru a se tăia, iar

când a intervenit partea vătămată, l-a lovit. Inculpatul a fost încătușat și bătut în

biroul anchetatorului, fiind solicitat ulterior de către avocat Serviciul de urgență

pentru acordarea îngrijirilor medicale, iar conform raportului de expertiză din

08.02.2021, la acesta s-a depistat echimoză la ambii ochi, excoriații pe frunte, în

regiunea sprâncenei, pe dreapta, parieta pe centru și pe gamba dreaptă, leziunile fiind

produse prin acțiunea traumatică cu obiect/e contondent/e și se califică ca vătămare

neînsemnată. Leziunile corporale caracteristice pentru aplicarea mijloacelor speciale

pentru reținere nu s-au depistat.

Totodată, faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, nu împiedică instanța

de a-i aplica altă pedeapsă care ar atinge scopul de reeducare și prevenire, ținând

cont de toate circumstanțele cauzei.

Or, o pedeapsă neprivativă de libertate, atunci când legea prevede, este

capabilă să ducă la realizarea scopurilor pedepsei și corectarea condamnatului, mai

ales când inculpatul demonstrează acest fapt, și-a întemeiat o familie, muncește

cinstit, regretă fapta comisă, colaborează cu organele de urmărire penală, iar

infracțiunea comisă este una mai puțin gravă.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și a ținut cont de faptul că nu au

fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că inculpatul a săvârșit o

3

infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și s-a căit, la evidența medicului

psihiatru și narcolog nu se află, a comis contravenții de huliganism nu prea grav în

mod repetat, anterior a fost condamnat, inclusiv prin sentința Judecătoriei Bălți din

06.06.2013 în baza art. 349 Cod penal, antecedentele penale fiind stinse.

Astfel, inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, or, a săvârșit

anterior o infracțiune similară, însă nu și-a făcut concluziile necesare și nu a renunțat

la săvârșirea infracțiunilor și, fiindu-i aplicată o pedeapsă privativă de libertate, nu a

conștientizat gravitatea infracțiunii.

Fiind analizate împrejurările stabilite în cumul cu criteriile de individualizare

a pedepsei și probele confirmative în acest sens, temeiurile care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului și caracterul retributiv al

pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, instanța de fond a considerat că pedeapsa

inculpatului urmează să fie stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

Deci, instanța de fond întemeiat a considerat că scopul legii penale de

corectare și reeducare a inculpatului poate fi atins doar cu izolarea lui de societate,

or, aplicarea pedepsei cu închisoare va fi una echitabilă și rezonabilă pentru faptele

comise.

Pedeapsa închisorii va asigura îndeplinirea scopului de exemplaritate și

scopul educativ al ei, fiind suficientă pentru a determina inculpatul să conștientizeze

consecințele conduitei sale ilicite în societate și să dețină pe viitor o atitudine de

respect față de valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se astfel, scopul și

supremația legii penale, or procesul penal trebuie sa fie echilibrat și să tindă la

sancționarea faptelor într-o asemenea măsură încât scopul imediat al sancțiunii

aplicate să determine în timp scăderea infracționalității din rândul infractorilor.

Instanța de fond corect i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare, aceasta

fiind stabilită în limitele prevederilor legale, fiind echitabilă faptelor infracționale

săvârșite, în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și va duce la

atingerea scopul de corectare și reeducare a acestuia, care nu este la prima abatere,

careva temeiuri de modificare a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

Mai mult, pedeapsa cu închisoare a fost just individualizată, argumentele

apărării fiind declarative și în contrazicere cu aspectele de fapt ale cauzei, temei de

numire a unei pedepse mai blânde față de inculpat nefiind constatat, mai ales că

anterior acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți din 11.12.2018 în

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 190 alin. (1), 84 alin. (1) Cod penal la 2 ani și 7

luni închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei Bălți din 13.01.2021 a fost eliberat

după ispășirea pedepsei cu 141 zile privilegiate și 74 zile reduse. Or, fiind eliberat

din locurile de detenție în luna ianuarie 2021, la data de 05.02.2021 a comis altă

infracțiune, fapt ce denotă că nu are aptitudinea de a se corecta și nu este oportună

numirea pedepsei mai blânde.

Deși argumentele invocate în apel sunt expuse în apărarea inculpatului, ținând

cont de situația reținută, aceste afirmații nu constituie temei de casare a sentinței și

de aplicare a unei pedepse mai blânde, pedeapsa aplicată fiind just individualizată

potrivit prevederilor legale.

4

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Recurenta invocă că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, și-a cerut scuze de la partea

vătămată și ultimul nu are pretenții față de el.

Totodată, acesta regretă sincer cele săvârșite, realizează gravitatea faptelor,

muncește neoficial și are un venit stabil din surse legale.

Instanțele de judecată au ignorat afirmațiile inculpatului că motivul

comportamentului său a fost dezacordul cu propunerea de a semna niște acte în lipsa

avocatul și, în semn de refuz, a scos un obiect pentru a se tăia, iar când a intervenit

partea vătămată, l-a lovit. Inculpatul a fost încătușat și bătut în biroul anchetatorului,

fiind solicitat ulterior de către avocat Serviciul de urgență pentru acordarea

îngrijirilor medicale, iar conform raportului de expertiză din 08.02.2021, la acesta s-

a depistat echimoză la ambii ochi, excoriații pe frunte, în regiunea sprâncenei, pe

dreapta, parieta pe centru și pe gamba dreaptă, leziunile fiind produse prin acțiunea

traumatică cu obiect/e contondent/e și se califică ca vătămare neînsemnată.

Leziunile corporale caracteristice pentru aplicarea mijloacelor speciale pentru

reținere nu s-au depistat.

Faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, nu împiedică instanța de a-i

aplica altă pedeapsă care ar atinge scopul de reeducare și prevenire, ținând cont de

toate circumstanțele cauzei.

Or, o pedeapsă neprivativă de libertate, atunci când legea prevede, este

capabilă să ducă la realizarea scopurilor pedepsei și corectarea condamnatului, mai

ales când inculpatul demonstrează acest fapt, și-a întemeiat o familie, muncește

cinstit, regretă fapta comisă, colaborează cu organele de urmărire penală, iar

infracțiunea comisă este una mai puțin gravă.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4., din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele

5

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, conform căror

la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o

altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina, dar a comis o infracțiune mai puțin gravă, anterior a

fost condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru comiterea unei infracțiuni similare,

însă, nu și-a făcut concluziile necesare și nu a renunțat la săvârșirea infracțiunilor,

chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de recurentă, aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, ar reprezenta o

soluție inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, caracterul excepțional al

pedepsei cu închisoare fiind clar argumentat de către instanțele de judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

6

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Palade,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2021,

în privința inculpatului Andibura Valentin XXXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 20 mai 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7