1ra-318/2022 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-318/2022 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-318/2022

1-21031521-01-1ra-02032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 25

octombrie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 14 decembrie

2021, declarat de avocata Rodica Cojocar, în numele inculpatului

Guriev Serghei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.08.2020 - 25.10.2021,

instanța de apel: 16.11.2021 - 14.12.2021,

instanța de recurs: 02.03.2022 - 30.03.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

1

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Guriev

Serghei a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 25.10.2021.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 640 lei.

Guriev S., aflându-se pe XXXXXX, XXXXXX, în apropierea casei cu nr. 100, adică

într-un loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, care

s-a manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în societate,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând prin conținutul lor

o obrăznicie deosebită, în prezența altor persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

survenirea acestora, fără careva motive temeinice, a aplicat violență fizică față de

Țurcan A., în cadrul căruia i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți

ale corpului, iar apoi i-a aplicat două lovituri cu o bară metalică în regiunea capului,

cauzându-i astfel lui Țurcan A., conform raportului de expertiză medico-legală

judiciară nr. 202010D0013 din 18.01.2021, leziuni corporale sub formă de două

plăgi superficiale ale capului, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care se

califică ca vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, acțiunile lui

urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganism agravant,

adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni, care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 78, 81

Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că acesta

a fost judecat anterior prin sentința Judecătoriei Bălți din 22.03.2018 în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani 9 luni închisoare, prin sentința nedefinitivă a

Judecătoriei Bălți din 22.02.2021 în baza art. 27, 187 alin. (2), 186 alin. (2), 186 alin.

(4), 84 alin. (1) Cod penal la 4 ani 8 luni închisoare, prin sentința Judecătoriei Soroca

din 20.08.2021 în baza art. 2171 alin. (3), 322 alin. (1), 84 alin. (1), (4) Cod penal la

5 ani 6 luni închisoare, cu privare de dreptul de a ocupa funcții, de a exercita activități

ce implică gestionarea substanțelor narcotice pe termen 5 ani, concluzionând că

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii.

Totodată, instanța a conchis a nu aplica prevederilor art. 84 alin. (4), 85 Cod

penal, deoarece sentința Judecătoriei Soroca din 20.08.2021, fiind contestată, n-a

intrat în vigoare, chestiunea privind cumularea pedepselor urmând a fi clarificată la

etapa executării sentințelor, conform art. 469-472 din Titlul II Capitolul VI Cod de

procedură penală.

2

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

Apelanta a invocat că, cauza a fost examinată conform art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul a recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră proporțional cu fapta

comisă și cu prejudiciul cauzat.

Or, instanța de fond nu a motivat necesitatea aplicării unei pedepse reale,

interpretând greșit prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, care stipulează că

persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa aplicată de prima instanță este legală,

întemeiată, echitabilă și în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal,

precum și cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind în concordanță cu

personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei.

Argumentele apărării privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în

privința inculpatului și stabilirea unei pedepse mai blânde sunt nefondate.

Ori, în corespundere cu prevederile art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului, împrejurările obișnuite fiind cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor, ele nefiind considerate drept excepționale. În acest aspect, ca

excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea

făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și

accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță

majoră).

Însă, careva circumstanțe excepționale pentru a fi aplicate prevederile art. 79

Cod penal nu au fost stabilite.

Mai mult, inculpatul nu este la prima abatere penală, fiind condamnat anterior

prin sentința Judecătoriei Bălți din 22.03.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal la 2 ani 9 luni închisoare, prin sentința Judecătoriei Bălți din 22.02.2021 în

baza art. 27, 187 alin. (2), 186 alin. (2), 186 alin. (4), 84 alin. (1) Cod penal la 4 ani

8 luni închisoare, prin sentința Judecătoriei Soroca din 20.08.2021 în baza art. 2171

alin. (3), 322 alin. (1), 84 alin. (1), (4) Cod penal, la 5 ani 6 luni închisoare, cu privare

de dreptul de a ocupa funcții, de a exercita activități ce implică gestionarea

substanțelor narcotice pe termen 5 ani, care, fiind contestată, nu-i definitivă.

Astfel, pedeapsa anterioară cu închisoare nu și-a produs efectul și nu a fost

suficientă pentru inculpat, care nu s-a corectat, a comis infracțiunea incriminată și,

ulterior a săvârșit alte două infracțiuni.

Totodată, argumentele apărării nu constituie temei de casare a sentinței și de

aplicare a unei pedepse mai blânde, care a fost just individualizată, cu respectarea

3

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, privind reducerea cu o

treime a pedepsei închisorii, ținând cont că cauza s-a judecat în baza probelor

administrate de organul de urmărire penală, fiind respectat principiul prevăzut în art.

4 Cod penal.

O pedeapsă penală este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea scopului pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă neechitabilă generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Deci, scopul legii penale poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse

privative de libertate, care ar atinge scopul de reeducare a inculpaților, dar și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

Prin urmare, argumentele invocate în apelul declarat sunt nefondate, iar

soluția instanței de fond privind determinarea pedepsei este echitabilă atât persoanei

inculpatului cât și circumstanțelor de fapt și de drept, nefiind necesar de a interveni

într-o sentință legală și întemeiată.

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurenta invocă că în cadrul examinării cauzei conform art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul a recunoscut vina pe deplin și s-a căit sincer.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră proporțional cu fapta

comisă și cu prejudiciul cauzat.

Or, instanța de fond a dat o apreciere juridică corectă probelor administrate,

însă, fără a motiva care este necesitatea aplicării unei pedepse reale, interpretând

greșit prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, care stipulează ca persoanei

recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

4

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4., din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, ultima pronunțându-se argumentat și detaliat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod

penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina, dar a comis o infracțiune gravă, care prevede în

exclusivitate pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, anterior a mai fost condamnat,

lipsesc circumstanțe atenuante, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante

invocate de recurentă, aplicarea unei pedepse mai blânde, ar reprezenta o soluție

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 79 alin. (1) Cod penal, 27, 101 alin. (2) și

(3), 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

5

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile

atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Cojocar,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 14 decembrie 2021,

în privința inculpatului Guriev Serghei XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 22 aprilie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6