1ra-1445/2022 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1445/2022 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1445/2022

1-21160676-01-1ra-23092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți din 02 iunie 2022, declarat de avocatul Victor Polivenco, în numele

inculpatului

Stratuța Dumitru XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.11.2021 - 05.11.2021,

instanța de apel: 01.12.2021 - 02.06.2022,

instanța de recurs: 23.09.2022 - 07.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stratuța

Dumitru a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani, iar conform art. 90 alin. (6)

lit. c1) Cod penal, inculpatul a fost obligat să participe la un program special de

tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

14947,26 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

și rechizitoriului, la data de 07 august 2021, în perioada de timp a orelor 04.00-12.00,

inculpatul Stratuța Dumitru, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

îndreptate la săvârșirea actelor violente în privința unui membru al familiei, aflându-

se la domiciliul amplasat în XXXXX, XXXXXX XXX, XXXXX, împreună cu

mama sa Marcova Inga, XXXXX, care în corespundere cu prevederile art. 1331 lit.

a) Cod penal, este membru de familie, în urma unui conflict neîntemeiat apărut între

ei, cu scopul cauzării leziunilor corporale, cu un cuțit de bucătărie pe care l-a luat de

pe masă, i-a aplicat mamei sale Marcova Inga o lovitură în regiunea claviculei, ca

rezultat aceasta căzând la podea, după ce de la locul comiterii faptei s-a eschivat.

Urmare a acțiunilor ilegale ale lui Stratuța Dumitru, conform raportului de expertiză

judiciară nr. 202110D0520 din 06.09.2021, părții vătămate Marcova Inga i-au fost

cauzate vătămări corporale sub formă de plagă tăiată în regiunea subclaviculară pe

stânga cu lezarea venei subclaviculare pe stânga și lobului superior al pulmonului

stâng, plexului brahial, complicată cu hemo-pneumotorax pe stânga, șoc hemoragic

care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

gravă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, și i-

a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca violența în familie,

adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra altui membru al

familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare gravă

a integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, și a reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 12 ani, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

noile limite fiind de la 4 ani la 8 ani închisoare, că a recunoscut vina și s-a căit sincer,

că este încadrat în grad II de invaliditate, anual fiind examinat și tratat în secția de

terapie, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea

pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și

acordarea posibilității ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executare și cu încasarea din contul acestuia a cheltuielilor judiciare în sumă de

14.947 lei.

Apelanta a invocat că inculpatul a comis o infracțiune gravă în privința unui

membru al familiei - mama, concomitent în instanța de judecată aflându-se spre

examinare încă o cauză penală de învinuire a acestuia pe fapte analogice de aplicare

a violenței în familie în privința bunicii Marcova Tamara, inculpatul locuind

împreună cu ambele victime, împrejurări în care aplicarea art. 90 Cod penal în

privința acestuia nu este echitabilă.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond urma să ia în

considerație nu numai diagnoza acestuia - reumatism, dar și situația părților

vătămate, care sunt impuse de a locui în același domiciliu, cu o frică permanentă de

2

a li se întâmpla ceva, or, acesta prima dată a lovit-o pe bunica în regiunea capului cu

o cârjă, a doua oară deja a aplicat violența cu ajutorul cuțitului, consecințele putând

fi și mai drastice.

Or, instanța nu trebuie să neglijeze drepturile părții vătămate și, indiferent de

faptul că inculpatul este unicul său fiu, din motivul fricii de a locui în același

apartament cu acesta, aceasta a solicitat aplicarea în privința lui a pedepsei privative

de libertate. Mai mult, partea vătămată, urmare a consecințelor leziunilor corporale

primite, nu are posibilitatea de a se angaja la serviciu sau să plece peste hotarele

țării, nefiind nici obligată să o facă, adică să elibereze apartamentul unde locuiește.

Conform expertize psihiatrice efectuate în privința inculpatului, pe perioada

aflării lui în spital pentru efectuarea expertizei, acesta chiar și acolo avea un

comportament diferit, uneori agresiv, fără careva remușcări de cele comise.

Pe lângă aceasta, prin sentință, instanța de fond a constatat fapta de care se

învinuiește potrivit ordonanței Stratuța Dumitru, dar nu însăși fapta acestuia.

3.1. A declarat apel și avocata Liubovi Guțu, în numele părții vătămate

Marcova Inga, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea.

Apelanta a indicat că potrivit raportului de expertiză judiciară psihiatrică,

inculpatul nu suferă de careva maladie psihică cronică și evolutivă. Conform stării

psihice a avut capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, deci este apt

de a acționa cu discernământ.

Mai mult, la moment, în instanța de judecată se mai află pe rol o cauză penală

în privința acestuia pe faptul comiterii unei infracțiuni similare, fiind neîntemeiată

aplicarea unei pedepse atât de blândă în privința lui.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Stratuța Dumitru a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal

la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din 02.06.2022, cu

includerea arestării preventive de la 07.08.2021 până la 05.11.2021.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 14.947 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului și încadrând juridic just

acțiunile lui în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Or, concluziile instanței de fond privind vinovăția inculpatului rezultă din

probele administrate, apreciate legal sub toate aspectele, complet și obiectiv și care

corespund cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt

pertinente, concludente, utile, pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare,

ele fiind în coroborare și demonstrând pe deplin vinovăția acestuia în sensul

învinuirii aduse.

Însă, instanța de fond a admis o eroare de drept prin faptul că nu a constatat

fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, indicând în sentință că: „potrivit

3

ordonanței de punere sub învinuire din 23.10.2021 și rechizitoriului, Dumitru

Stratuța, la data de 07 august 2021...”.

Astfel, instanța de fond, încadrând acțiunile inculpatului în baza 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal, nu le-a constatat ca fiind săvârșite de acesta, or, potrivit prevederilor

art. 394 Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel

admite apelul, casând sentința parțial, din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

Această situație rezultă și din explicațiile pct. 21 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel, conform căruia, în cazul când prima instanță nu a respectat

prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în

fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest motiv, va

continua prin rejudecare cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectând

normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală), va pronunța o nouă

hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Astfel, Dumitru Stratuța, la 07 august 2021, în perioada de timp a orelor 04.00-

12.00, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, îndreptate la

săvârșirea actelor violente în privința unui membru al familiei, aflându-se la

domiciliul amplasat în XXXXX, XXXXXX XXX, XXXX, împreună cu mama sa

Marcova Inga, XXXXX, care, în corespundere cu prevederile art. 1331 lit. a) Cod

penal este membru de familie, în urma unui conflict neîntemeiat apărut între ei, cu

scopul cauzării leziunilor corporale, cu un cuțit de bucătărie pe care l-a luat de pe

masă i-a aplicat mamei sale Marcova Inga o lovitură în regiunea claviculei, ca

rezultat aceasta căzând la podea, după ce de la locul comiterii faptei s-a eschivat.

Urmare a acțiunilor ilegale ale lui Stratuța Dumitru, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 202110D0520 din 06.09.2021, părții vătămate Marcova Inga

i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de plagă tăiată în regiunea

subclaviculară pe stânga cu lezarea venei subclaviculare pe stânga și lobului superior

al pulmonului stâng, plexului brahial, complicată cu hemo-pneumotorax pe stânga,

șoc hemoragic care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare gravă.

Prin urmare, a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei asupra altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni

violente, soldate cu vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

Totodată, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, care

nu este echitabilă faptei comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor

legale și nu va atinge scopul de corectare și reeducare a acestuia, existând temeiuri

pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei, la soluționarea căreia nu s-a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, referitor la scopul

pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

4

Ori, pedeapsa stabilită nu este echitabilă faptei comise, iar instanța de fond nu

a ținut pe deplin cont și nu s-a expus argumentat asupra regulilor de individualizare

a pedepsei, asupra circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului, caracterului și

gradului prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, incorect fiind aplicate prevederile

art. 90 Cod penal în privința vinovatului.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident

în viața acestora. Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că

scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Însă, instanța de fond insuficient a abordat condițiile ce vizează natura

infracțiunii și faptul că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Astfel, a fost stabilit că inculpatul nu este la prima abatere, după comiterea

infracțiunii de violență în familie asupra mamei, la scurt timp, a comis o altă

infracțiune de violență în familie asupra bunicii sale, fiind condamnat prin sentința

Judecătoriei Bălți din 22.12.2021 și decizia Curții de Apel Bălți din 24.05.2022, în

baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare, cu suspendarea executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Deși inculpatul a comis acțiuni de violență în familie în privința mamei sale,

nu a încetat comportamentul infracțional și, la scurt timp, a comis infracțiune de

violență în familie în privința bunicii sale, astfel că pedeapsa este prea blândă în

raport cu faptele infracționale comise și cu personalitatea acestuia, care este

predispus la comiterea actelor infracționale de violență în familie. Mai mult, însăși

partea vătămată - mama inculpatului, a solicitat aplicarea pedepsei cu închisoare în

privința inculpatului, considerând că numai în așa mod poate fi reeducat și corijat.

Deci, inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar aplicarea art. 90 Cod penal în

privința lui nu este proporțională cu faptele prejudiciabile săvârșite.

În același timp, instanța de fond, la aplicarea pedepsei inculpatului a indicat

că acesta este încadrat în gradul II de dizabilitate, însă la materialele cauzei penale

nu se regăsesc probe în acest sens.

Prin urmare, sunt întemeiate argumentele invocate în apelurile declarate, iar

concluzia instanței de fond că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea

pedepsei reale cu închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, este eronată și

neîntemeiată, urmând a fi exclusă.

Or, pedeapsa cu privare de libertate va fi efectivă și va duce la atingerea

scopului de reeducare și corijare a inculpatului, precum și la restabilirea drepturilor

lezate în urma comiterii infracțiunii, fiind echitabilă faptelor infracționale săvârșite

și în corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale.

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că, deși instanța de apel a emis o decizie nouă, în mod

contradictoriu, a menținut dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte. Or,

instanța de apel, neclar și divergent, a pronunțat o decizie nouă în raport cu

5

învinuirea adusă, totodată, menținând sentința instanței de fond în latura corpurilor

delicte.

Totodată, instanța de apel nu a reținut și nu s-a expus asupra probelor apărării

în partea ce ține de internarea frecventă a inculpatului în Spitalul Clinic de Psihiatrie,

la tratament.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului are drept

scop reeducarea condamnatului și nu trebuie să cauzeze suferințe acestuia.

Cu toate că prin raportul de expertiză inculpatul a fost recunoscut responsabil,

la stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont de faptul că acesta este

diagnosticat cu maladie psihică.

Pe lângă aceasta, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut

decizia Curții de Apel Bălți din 24.05.2022, prin care inculpatul a fost condamnat în

baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. Această decizie însă nu a fost anexată la

materialele cauzei ca act judecătoresc definitiv și irevocabil, acuzarea prezentând

doar dispozitivul deciziei, pentru care nu a expirat termenul de atac, potrivit paginii

oficiale a Curții Supreme de Justiție, fiind înregistrat recursul procurorului împotriva

deciziei instanței de apel.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut

circumstanțe constatate printr-un act judecătoresc față de care nu a expirat termenul

de atac, fiind pronunțată la 24.05.2022.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penal.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, raportate la

dispozițiile normelor concrete de drept formal și material, în special privind

menținerea sentinței în latura corpurilor delicte (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, în special în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

6

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, solicitând examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar a comis o infracțiune

din categoria celor grave, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 6 la

12 ani, noile limite fiind de la 4 ani la 8 ani închisoare, cu utilizarea uni cuțit și

cauzând victimei, mamei sale, vătămare gravă care prezintă pericol pentru viață,

chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de recurent, o pedeapsă mai

blândă decât cea aplicată de instanța de apel, ar reprezenta o soluție inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii

echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, art. 27, 101 alin. (2)

și (3), 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

7

(pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, argumentele recurentului că: „...deși instanța de apel a emis o decizie

nouă, în mod contradictoriu, a menținut dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte...” nu

sunt raportate sub nicio formă la dispozițiile normelor concrete de drept formal și

material (pct. 5. din decizie), iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Polivenco,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2022, în

privința inculpatului Stratuța Dumitru XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 20 ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

8