1ra-149/2022 — art. 320-1, 155 CP

1ra-149/2022 — art. 320-1, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-149/2022

1-20108894-01-1ra-31012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de avocata Andriana Tărîță în numele părții

vătămate Rotari Aliona, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

10 noiembrie 2021, în privința inculpatului

Rotari Alexandr xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.09.2020 – 30.03.2021,

instanța de apel 28.05.2021 – 10.11.2021,

instanța de recurs: 31.01.2022 – 23.02.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rotari Alexandr a fost

condamnat în baza art. 3201 Cod penal la 1 an închisoare și art. 155 Cod penal la 1 an

închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa de 1 an 3 și luni închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial a pedepselor aplicate,

inclusiv conform sentinței Judecătoriei Bălți din 22.01.2021, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.

1

Procesul penal în privința lui Rotari Alexandr, învinuit în baza art. 155 Cod penal

(privind partea vătămată Duhovneac V.), a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Rotari Aliona în latura

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Rotari Aliona prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei.

caracterul prejudiciabil al faptei sale, acționând în detrimentul normelor imperative

stabilite de legislația penală, dar și de interdicția impusă de instanța de judecată prin

încheierea din 29.06.2020 și ordonanța de protecție din 29.06.2020, de a se apropia de

locuința victimei Rotari Aliona, la data de 26 iulie 2020, în intervalul orelor 04:21 și

06:00, a venit pe adresa mun. xxxx str. Xxxx ap. xx, a intrat în apartamentul victimei

Rotari A. în privința căreia a și fost instituite normele de protecție prin actele

judecătorești enunțate supra și a deteriorat mai multe bunuri, prin care fapt a încălcat

intenționat măsurile stabilite de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței

în familie din data de 29 iunie 2020, prin care acestuia îi este interzis să se apropie de

locuința victimei Rotari A., pe un termen de 3 luni, începând cu data de 29 iunie 2020.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 3201 Cod penal, ca neexecutarea

măsurilor din ordonanța de protecție a victimei violenței în familie și anume acțiunea

intenționată de neexecutarea intenționată și eschivarea de la executarea măsurilor

stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Tot el, la data de 26.07.2020, orele 06:00, aflându-se în apartamentul nr. 49 de

pe str. Xxxx, mun. xxxx, din motive neîntemeiate, s-a apropiat de Duhovneac Vladimir

și, îndreptând un cuțit în direcția lui, l-a amenințat că îl va omorî, ulterior având cuțitul

în mâina dreaptă, cu același scop, a aplicat o lovitură cu pumnul în umărul stâng lui

Rotari Aliona, amenințând-o că o v-a omorî, amenințarea exprimată, reieșind din

circumstanțele expuse supra, putea fi realizată.

Acțiunile inculpatului sunt încadrate în baza art. 155 Cod penal, ca amenințarea

cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și anume acțiunea

intenționată de amenințarea cu omor dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, că circumstanțe

atenuante nu au fost stabilite, cele agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a mai fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru

alte fapte care au relevanță pentru cauză, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este

posibilă prin condamnare la închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, în

2

temeiul art. 90 Cod penal, cu încetarea procesului penal pe art. 155 Cod penal, privind

partea vătămată Duhovneac V., în legătură cu împăcarea părților.

De asemenea, instanța a statuat că partea vătămată Rotari A. a depus o acțiune

civilă, prin care a solicitat de a încasa de la inculpat prejudiciul material în suma de

96.560 lei și cel moral în mărime de 160.000 lei.

Însă, dat fiind că la materialele cauzei nu există careva date obiective cu referire

la sumele prejudiciilor materilae, asupra cuantumului acestor despăgubiri urmează să

decidă instanța de drept civil, admițând acțiunea în partea vizată în principiu.

În același timp, urmează de încasat un prejudiciu moral în mărime de 10.000 lei,

cuantum care va fi capabil să acopere integral daunele morale cauzate părții vătămate

Rotari A. și care se încadrează perfect în practicile CtEDO, or faptele inculpatului sunt

inacceptabile și au un grad de prejudiciu care permite încadrarea acestora la categoria

infracțiunilor însă, nu pot fi negate și relațiile de rudenie dintre inculpat și părțile

vătămate, inclusiv responsabilitatea de educație de care juridic și moral a fost ținută

partea vătămată și a căror consecințe cad parțial și indirect pe umerii acesteia.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare,

cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelanții au invocat că cauza a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu,

fiind recunoscută ca parte vătămată și parte civilă pe dosar Rotari Aliona, ultima

indicând că i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 92.560 lei.

Fiind audiată, partea vătămată a mărturisit inițial că i-а fost cauzat prejudiciu

material în sumă totală de 82.560 lei și moral de 10.000 lei. Ulterior, partea vătămată

a declarat că făcând curățenie, a mai depistat lucruri deteriorate care ajung la un preț

de 14.000 lei. În total, prejudiciul material este de 96.560 lei. Apoi, Rotari Aliona a

declarat că prejudiciul moral ajunge la suma de 160.000 lei. La moment, are о stare de

frică continuă de siguranța sa.

Anterior au mai fost dosare penale intentate în privința lui Rotari Alexandr pe

art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal. Conform sentinței Judecătoriei Bălți din 22

octombrie 2018, Rotari Aliona figurează ca parte vătămată, iar instanța i-a aplicat art.

90 Cod penal -1 an termen de probă. Ulterior prin sentința Judecătoriei Bălți din 08

octombrie 2019, Rotari Alexandr a fost tras la răspundere penală conform art. 186 alin.

(2) lit. 4) Cod penal, dosarul fiind încetat cu retragerea plângerii părții vătămate, l-a

iertat, fiindu-i fiu.

Prejudiciul material a fost probat prin pozele anexate la materialele cauzei, a

bunurilor deteriorate. Inculpatul a acceptat să restituie prejudiciul material și moral

solicitat. Astfel, instanța de fond urma să se expună asupra acțiunii civile, cu admiterea,

în cadrul procesului penal. Or, la dosar sunt suficiente probe ce confirmă prejudiciul

material în sumă de 96.560 lei.

Este nefondată pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de termen de probă

deoarece nu a stat pe calea corijării, aflându-se la libertate, și prezintă pericol pentru

partea vătămată. Inculpatului, de două ori i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de

termen de probă de 1 an, conform sentinței Judecătoriei Bălți din 22 octombrie 2018 și

3

Judecătoriei Bălți din 22 ianuarie 2021, deci urmează a fi privat de libertate, cu

executarea pedepsei închisorii.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Rotari Alexandr a fost condamnat în baza art. 3201 Cod penal la 1 an închisoare

și pe art. 155 Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Bălți din 22.01.2021, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de

la 10.11.2021.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Rotari Aliona prejudiciul

moral în mărime de 50.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, n-a dat destulă eficiență

prevederilor art. 90 Cod penal și neîntemeiat a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea.

Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Însă, instanța de fond, la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație gravitatea

și urmările prejudiciabile ale infracțiunilor comise de inculpat, îndreptate împotriva

părții vătămate, mai cu seamă infracțiunea de amenințare cu omor cu aplicarea unui

cuțit, din care fapt reiese pericolul social sporit al infracțiunilor săvârșite, nu au fost

luate în considerație circumstanțele atenuante, aplicându-i-se prevederile art. 90 Cod

penal.

Un aspect important îl constituie persoana inculpatului, care interesează sub

raportul periculozității sociale decurgând, în primul rând din fapta și din împrejurările

în care aceasta a fost comisă, iar în al doilea rând din comportamentul său până și după

comiterea infracțiunii.

Urma să fie efectuată o analiză completă și minuțioasă a personalității

infractorului, care anterior a avut mai multe atingeri cu legea penală, precum și a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți din 22.01.2021, în baza art. 3201, 3201 Cod

penal, art. 84 alin. (1) Cod penal la 4 luni închisoare, cu suspendarea executării

pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 1 an, precum și prin

sentința Judecătoriei Bălți din 22.10.2018, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen

de probă de 1 an, ambele infracțiuni la fel fiind comise în privința părții vătămate Rotari

Aliona, însă inculpatul nu a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării,

4

săvârșind din nou cu intenție prezentele infracțiuni, concluzionând că corijarea

inculpatului este posibilă doar fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei,

concluzie dictată de pericolul social al faptelor comise, de circumstanțele cauzei, de

poziția părții vătămate, care a solicitat aplicarea în privința inculpatului a pedepsei

închisorii cu executarea reală a acesteia, precum și personalitatea inculpatului, care

anterior a fost condamnat de două ori la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării

pedepsei în baza art. 90 Cod penal, însă concluzii nu și-a făcut și continuă să comită

infracțiuni.

La aplicarea pedepsei, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, or, inculpatul urma să execute real pedeapsa cu

închisoarea, pentru a asigura corectarea și reeducarea inculpatului și pentru a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. O

pedeapsă mai blândă nu va asigura atingerea scopului pedepsei și nu va duce la

corijarea inculpatului.

Astfel, pedeapsa închisorii este una echitabilă faptelor comise și consecințelor

survenite, precum și personalității inculpatului și care își va atinge scopul și va duce la

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de alte persoane, motiv pentru care instanța de

apel concluzionează asupra necesității casării sentinței, în latura penală.

Totodată, potrivit art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri

excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar

trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

La momentul examinării cauzei, în instanța de fond și în cea de apel este dificil

de a stabili cuantumul despăgubirilor materiale cuvenite părții vătămate, la materialele

cauzei nefiind anexate copii de facturi sau alte acte care ar confirma cu certitudine

cuantumul cheltuielilor suportate efectiv și real de către partea vătămată pentru

repararea prejudiciului cauzat în urma comiterii infracțiunilor.

Cu atât mai mult, că în faptele reținute în sarcina lui Rotari A. nu a fost stabilit

și indicat cu certitudine cuantumul prejudiciilor cauzate părții vătămate, astfel instanța

de apel nu poate dispune admiterea pretențiilor în latura prejudiciului material.

Potrivit art. 2037 alin. (1) și (2) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților

de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, urmează a încasa în folosul părții vătămate prejudiciul moral în cuantum

de 50.000 lei, care este echitabil tuturor circumstanțelor cauzei, precum și faptelor

comise de inculpat și consecințelor survenite. Ori, prejudiciul moral solicitat de partea

5

vătămată în sumă de 160.000 lei este nejustificat de mare pentru cazul în speță, ținând

cont de cele constatate, din care motiv acțiunea în această parte urmează a fi admisă

parțial, în suma sus-indicată.

deciziei menționate și pronunțarea unei noi hotărâri, cu admiterea integrală a acțiunii

civile înaintate de partea vătămată Rotari Aliona.

Recurenta invocă că cauza penală a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu,

părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, având o stare de frică

continuă de siguranța ei.

Prejudiciul moral în sumă de 160.000 lei, ar fi legal și corect, raportat la

suferințele părții vătămate.

Prejudiciului material, a fost probat prin probe pozele anexate la materialele

cauzei, a bunurilor deteriorate. Inculpatul a acceptat să restituie prejudiciul material și

moral solicitat. Astfel, instanța de fond urma să se expună asupra acțiunii civile, cu

admiterea ei, în cadrul procesului penal.

În perioada judecării cauzei în instanța de fond și în cea de apel, partea vătămată

a fost în imposibilitate de a prezenta copii de facturi sau alte acte care ar confirma

cuantumul cheltuielilor suportate efectiv și real pentru repararea prejudiciului cauzat.

Din motiv că a avut loc reparația domiciliului, nu era posibil de găsit careva acte. La

moment, partea vătămată poate prezenta acte ce țin de procurarea anumitor bunuri, care

au fost deteriorate: geamul confecționat din masă plastică din bucătărie și dormitor,

frigider, televizor de model „Samsung”, patul din dormitor, telefonul mobil luat în

împrumut, achitat de către Rotari A., prețul genții de piele tăiate cu cuțitul.

Prin urmare, în faptele reținute în sarcina lui Rotari A. a fost stabilit și indicat cu

certitudine cuantumul prejudiciilor cauzate părtii vătămate și anume cel material în

sumă de 96.560 lei și moral în mărime de 160.000 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420-422, 428-430, 432-435 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

hotărârii contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

6

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt invocate eventuale erori de drept concrete și clar definite (pct. 5. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei în latura civilă, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, privind mărimea prejudiciului moral cauzat

părții vătămate și admiterea în principiu a acțiunii civile în partea privind despăgubirile

materiale în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 219

alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, art. 2037 Cod civil,

conform căror, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc.

Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil.

O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau

în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate

să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă. Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea

7

despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte,

are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și,

pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Prin urmare, instanța de apel just și întemeiat s-a pronunțat asupra mărimii

despăgubirii morale de 50.000 lei, în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului

moral cauzat, de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

părții vătămate, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

respectând proporționalitatea comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și ținând cont de particularitățile cazului.

Totodată, este fondată și soluția instanței în latura prejudiciului material, fiind

admisă în principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

Ori, acest rezumat coroborează și cu faptul că prin rechizitoriu inculpatului i-a

fost incriminat doar că: „...a intrat în apartamentul victimei și a deteriorat mai multe bunuri...”,

deci, fără a fi constate bunurile concrete și valoarea precisă a prejudiciului material

cauzat, iar instanța de judecată nu poate să evalueze din oficiu paguba materială

survenită în consecința ațiunilor infracționale doar în baza unor poze anexate la dosar,

deoarece potrivit art. 96 alin. (1) pct. 4), 142 alin. (1) Cod de procedură penală, în

cadrul judecării cauzei penale trebuie să se dovedească caracterul și mărimea daunei

cauzate prin infracțiune. În cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau

evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt

necesare cunoștințe specializate în domeniul respective, se dispune expertiza judiciară,

la cererea părților. Asemenea cerei nu au fost înaintate în cadrul urmăririi penale și

judecării cauzei, iar recurenta a confirmat aceste împrejurări indicând că: „…partea

vătămată a fost în imposibilitate de a prezenta copii de facturi sau alte acte care ar confirma

cuantumul cheltuielilor suportate efectiv și real pentru repararea prejudiciului cauzat...” (f.d. 88,

pct. 5. din decizie).

În același timp, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, iar partea vătămată

obținut dreptul ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțeei de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor

și circumstanțelor cauzei în latura civilă în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

avocatul părții vătămate este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

8

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Andriana Tărîța în

numele părții vătămate Rotari Aliona, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 10 noiembrie 2021, în privința inculpatului Rotari Alexandr xxxx, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9