1ra-115/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP

1ra-115/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-115/2022

1-20153606-01-1ra-24012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Rotari Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar

penal al Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui

Martin Andrei XXXX

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 07.12.2020– 16.09.2021;

Instanța de apel: 06.10.2021 – 10.11.2021;

Instanța de recurs: 24.01.2022 – 09.02.2022.

A C O N S T A T A T :

2021, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Martin Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi i

s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost recunoscut vinovat Martin Andrei în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit definitiv lui

Martin Andrei, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea, aplicată

lui Martin Andrei s-a suspendat condiționat, fiindu-i stabilită perioada de

probațiune de 3 (trei) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

constatat că, Martin Andrei, la 17.11.2020 în jurul orei 23:30 min., fiind în stare de

ebrietate, fără permis de conducere, a încălcat cerințele pct. 10 alin. (2) lit. a), pct. 14

lit. a), din Regulamentul circulației rutiere, adică conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate și persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, conducând

automobilul său de model ,,Mercedes212 D” cu n/î XXX XXX prin or. Drochia, str.

Gudanov, a fost stopat de colaboratorii de poliție și fiind suspectat de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost supus testării alcoolscopice cu

mijlocul tehnic „Drager” și în rezultatul testului Nr. 7771 din 17.11.2020,

concentrația de alcool în aerul expirat de către ultimul era de 0,44 mg/l, care este ca

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. De la recoltarea probelor biologice de

sânge, Martin Andrei a refuzat, fiind de acord cu rezultatul testului „Drager”.

Martin Andrei, la 13.02.2021, aproximativ pe la orele 23:45, conducând

automobilul de modelul „Mercedes Sprinter”, cu numere de înmatriculare BBW 451,

pe strada Gudanov din or. Drochia, fără a deține permis de conducere de categorie

corespunzătoare, regulamentar a fost stopat de colaboratorii poliției de patrulare

pentru controlul actelor. Colaboratorii de poliție, având o bănuială rezonabilă, că

Martin Andrei se află în stare de ebrietate alcoolică, l-au supus testării alcoolscopice

cu analizorul de constatare a concentrației de alcool(etanol) în aerul expirat de tip

”Drager Alcotest 6810” și în rezultatul testării la stabilirea alcoolemiei, s-a stabilit că

la momentul conducerii mijlocului de transport de către conducătorul vehiculului,

cantitatea de alcool în aerul expirat constituia 0,41 mg/l, fapt confirmat prin testul

nr.122 din 13.02.2021, cantitate care, în conformitate cu art. 13412 alin. (3) Cod

penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Prima instanță a stabilit că, acțiunile inculpatului Martin Andrei din data

de 17.11.2020 și din data de 13.02.2021 se încadrează în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, cu semnele de calificare, conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține

permis de conducere.

raionului Drochia, Lilia Bucătaru, prin care a solicitat înăsprirea pedepsei

penale prin excluderea art. 90 Cod penal, ținându-se cont de personalitatea

inculpatului, ce nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind

suspus pedepsei penale pentru fapte analogice, care însă nu și-a realizat

scopul preventiv serios de corectare și prevenirea activității criminale, fapta

comisă de el punând în pericol securitatea participanților la trafic.

noiembrie 2021 a fost admis apelul procurorului, casată sentința în latura

2

stabilirii pedepsei penale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre,

potrivit modului, stabilit pentru prima instanță, prin care Martin Andrei a

fost considerat condamnat pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, coroborat cu art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 3 (trei) luni închisoare; pe art. 2641

alin. (4) Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la

3 (trei) luni închisoare.

În corespundere cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate definitiv spre executare,

i-a fost stabilită pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, în

raport cu materialul probator administrat la caz, inculpatul și-a recunoscut

integral vinovăția în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond,

depunând declarații benevole referitor la circumstanțele comiterii faptelor

imputate, ce coroborează întru-tot cu ansamblul probelor administrate în

prezenta cauză, cărora prima instanță le-a dat o apreciere obiectivă conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce.

Deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

apel a considerat că instanța de fond nu a reușit să o individualizeze în

măsura în care să o facă a fi una proporțională faptelor comise cu un efect

preventiv convingător, pe măsură să evite recidivarea inculpatului, fapt

pentru care, împărtășind opinia părții acuzării, a dispus înăsprirea ei, prin

stabilirea celei cu închisoare pe un termen de patru luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, acordându-i inculpatului posibilitatea în cadrul

executării ei, să dea dovadă de corectare, căință sinceră și conștientizarea

faptelor comise.

În decizie se menționează că s-a ținut cont de personalitatea inculpatului

A. Martin, care, potrivit sentințelor de condamnare de la f.d. 36-40; 90-104,

anterior a fost condamnat pentru comiterea de infracțiuni similare, ce pun în

pericol securitatea traficului rutier cu aplicarea pedepsei penale non-privative

de libertate, care însă nu și-a atins scopul scontat, el neconștientizând rolul

educativ și cel de prevenire a activității criminale, continuându-și activitatea

criminală, prin comiterea unor fapte analogice cu un pericol social-sporit, de

nenumărate ori fiind atras și la răspunderea contravențională pentru

comiterea contravențiilor din domeniul securității circulației (f.d. 28), ceea ce-

i determină caracterul criminal stabil și ne dorința de corectare, împrejurări ce

prin sine determină efectul preventiv serios al pedepsii închisorii ce urmează

a-i fi stabilită, constituind o garanție de restabilire a echității sociale și o

asigurare, că drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi,

3

sunt apărate, violarea lor fiind contracarată și pedepsită.

Instanța de apel a statuat că, întru atingerea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea

comiterii atât de către inculpat, cât și de către alte persoane a faptelor penale,

prin admiterea cerințelor formulate de apelant, va dispune înăsprirea

pedepsei penale, prin stabilirea celei cu închisoare pe un termen de patru

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, chiar și în situația în care

inculpatul A. Martin și-a recunoscut vinovăția, acceptând procedura

simplificată de judecare a cauzei pentru a putea beneficia de reducerea

limitelor de pedeapsă, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, împrejurări ce nu au mai putut fi invocate și apreciate

drept circumstanțe care-i atenuează răspunderea penală, pentru a nu le

admite dubla lor valență.

S-a menționat în decizie că, prin stabilirea acestei forme de pedeapsă, va

fi asigurat scopul legii penale cât și principiul umanismului (art. 4 Cod

penală) potrivit cărui, legea penală nu urmărește scopul cauzării suferințelor

fizice sau lezarea demnității umane, având doar scopul corectării celui

vinovat în vederea prevenirii activității criminale.

Instanța de apel a menționat că, deși componența art. 2641 alin. (4) Cod

penal este inclusă în categoria infracțiunilor ușoare, totuși făcând parte din

domeniul securității circulației rutiere și exploatării mijloacelor de transport,

ca parte componentă a securității și ordinii publice, ea este îndreptată spre

neadmiterea la circulația rutieră a persoanelor în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, întru excluderea urmărilor grave ce pot surveni ca rezultat

al acestor acțiuni, ținându-se cont și de faptul, că la etapa actuală mijloacele

de transport prezintă un grad sporit de pericol. În rest, dispozițiile sentinței

cu privire la corpurile delicte, nefiind contestate, au fost păstrate fără

modificări.

avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului Martin Andrei, prin care

invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penal, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri de menținere a sentinței.

5.1 În susținerea recursului avocatul Rotari Mihaela invocă că:

- instanța de apel nu a dat apreciere și a ignorat prevederile art. 79 Cod

penal;

- este eronată aprecierea instanței referitor la imposibilitatea aplicării

prevederilor art. 79 Cod penal;

- instanța de apel a apreciat greșit acele criterii care au stat la baza

pronunțării deciziei, nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut pe deplin

4

vina și se căiește sincer de cele săvârșite, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunilor, nu se află la evidența medicului narcolog sau psiholog, lа

momentul săvârșirii infracțiunilor antecedentele penale erau stinse, careva

circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, nu а reținut;

- instanța urma să ia în calcul și condițiile de viață ale familiei

inculpatului, se află într-o relație de concubinaj și are un copil minor la

întreținere, iar concubina este însărcinată la moment, inculpatul fiind unicul

întreținător al familiei;

- practica demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, iar articolul

427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar. Un complet format din 3 judecători, prin

decizie motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului

înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat.

În speță se constată că avocatul Rotari Mihaela s-a conformat

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar

în termen.

În recursul declarat de avocat, s-a invocat temeiul de drept prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune

referitor la aceste aspecte.

Colegiul penal, analizând decizia instanței de apel în raport cu

argumentele din recurs, constată că eroarea de drept invocată de recurent nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

5

Referitor la individualizarea pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța de apel corect a reținut

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, luând

în considerație și celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală și nu în ultimul rând, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Sunt inconsistente afirmațiile recurentului, care invocă că instanța de apel

nu a dat apreciere și a ignorat prevederile art. 79 Cod penal, precum și faptul că,

este eronată aprecierea instanței referitor la imposibilitatea aplicării prevederilor art.

79 Cod penal.

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel nu a constatat în speță existența circumstanțelor atenuante excepționale,

motivând soluția de neaplicare pedepsei inculpatului Martin Andrei

conform prevederilor art. 79 Cod penal.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, particularități, situații sau stări de

fapt, care constituie excepție de la starea obișnuită a acestora sau a

personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și

caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca

excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date care

exceptă de la împrejurări obișnuite, odinare, privind personalitatea

făptuitorului.

Aplicarea prevederilor articolelor 79 și 90 Cod penal reprezintă o

alternativă, dar nu și o obligație a instanțelor, atât timp cât însăși legiuitorul a

incriminat sintagma „poate” în textul normelor: „instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

6

complementară obligatorie” art. 79 Cod penal, „ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului” art. 90 Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiul penal observă că, instanța de apel

motivat a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului Martin Andrei, pentru

infracțiunile săvârșite, pedeapsa definitivă cu închisoare, pe un termen de 4

luni, or, nici în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională și nici în

datele privind personalitatea infractorului, nu au fost identificate

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care

constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului,

inclusiv, ce ar servi drept temei de aplicare a unei pedepse mai blânde decât

cea prevăzută de lege, potrivit art. 79 Cod penal.

Cât privește alegația recurentului, precum instanța de apel nu a luat în

calcul condițiile de viață ale familiei inculpatului, recunoașterea vinovăției și căința

sinceră a ultimului, Colegiul penal constată că instanța de apel, stabilindu-i

inculpatului Martin Andrei o pedeapsă sub formă de închisoare, s-a expus

detaliat în decizia sa asupra personalității inculpatului, a ținut cont de faptul

că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer și s-a expus detaliat privind

necesitatea aplicării anume a acestei forme de pedeapsă, soluție pe care

instanța de recurs o însușește pe deplin, din motivul temeiniciei și

argumentării clare a acesteia, fapt ce corespunde practicii judiciare constante

a CtEDO, expusă inclusiv în hotărârea în cauza Albert vs. România din

16.02.2010.

Este unanim recunoscut în practică că pedeapsa prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, însă o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele

și materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61

și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 2641 alin.

(4) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța

de apel just a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit infracțiuni ușoare, a

ținut cont și de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de la

lege, anterior fiind condamnat pentru comiterea de infracțiuni similare, ce

pun în pericol securitatea traficului rutier cu aplicarea pedepsei non privative

7

de libertate, care însă nu și-a atins scopul scontat, de nenumărate ori a fost

tras la răspundere contravențională pentru comiterea contravențiilor din

domeniul securității circulației; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și

procesul desfășurat - a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedura simplificată. La caz, circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, care nu este la prima abatere, atitudinea și consecințele

infracțiunii, întemeiat au fost considerate ca circumstanțe, ce nu pot

condiționa aplicarea unei pedepse mai blânde, după cum indică apărarea,

instanța de apel întemeiat stabilindu-i o pedeapsă definitivă echitabilă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 luni.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată că instanța de

apel și-a argumentat hotărârea în sensul stabilirii pedepsei sub formă de

închisoare, în mod întemeiat ajungând la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate,

deoarece numai astfel va fi atins scopul restabilirii echității sociale. În aceste

condiții instanța de recurs consideră că nu a fost constatată în speța

examinată prezența unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare

a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, din care considerente

se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal

al Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Martin Andrei XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 25 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

8