1ra-1218/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 28 decembrie 2021, Ionița Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsă sub formă de 1 (un) an 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. Totodată, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 28 decembrie 2021 a fost recunoscut vinovat cet. Ababei Arcadie, însă în privința acestuia nu a fost depus recurs ordinar.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Ionița Andrei, la 03.05.2020, în jurul orelor 23:00, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă, în scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, prin participație complexă în calitate de complice cu minorii Denis XXXX, Arcadie XXXX și Eduard XXXX, s-au deplasat la gospodăria care aparține părții vătămate Ruslan Glavațchi, situată în satul XXXXX, unde minorii Denis XXXX, Arcadie XXXX și Eduard XXXXX au rămas în stradă pentru a supraveghea împrejurimile gospodăriei, iar Andrei Ionița a pătruns în gospodăria părții vătămate Ruslan Glavațchi, de unde a sustras 5 biciclete, de model „Peugeut” la preț de 5856 lei, „Scott” la preț de 1952 lei, „Flyke” la preț de 5656 lei, „Meteorit” la preț de 5856 lei și „Fulger” la preț de 1952 lei, pe care le-a scos în stradă. Ulterior, continuând acțiunile infracționale de sustragere au urcat pe bicicletele de model 1 „Peugeut”, „Scott”, „Flyke” și „Meteorit” cu care au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate Ruslan Glavațchi un prejudiciu material considerabil în cuantum de 21 472 lei. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Ionița Andrei a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către: - avocatul Negru Elena în numele inculpatului Ionița Andrei, solicitând admiterea apelului, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri privind achitarea lui Ionița Andrei; - inculpatul Ionița Andrei, solicitând examinarea cauzei penale, atenuarea pedepsei și aplicarea actului de amnistie în privința sa. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat că: - instanța superficial a examinat cauza penală, sentința este abuzivă, arbitrară; - fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate și nu au fost acumulate probe suficiente în confirmarea învinuirii înaintate - dispozitivul sentinței se contrazice cu motivarea acesteia; - vinovăția inculpatului Ionița Andrei nu este integral dovedită, iar acțiunile acestuia incorect au fost încadrate conform prevederilor art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal; - în ședința de judecată nu s-a constatat cu certitudine intenția, motivul și scopul comiterii faptelor incriminate, nu s-a constatat o legătură de cauzalitate între faptele prejudiciabile și urmările social periculoase și nu au fost indicate ce acțiuni a întreprins făptuitorul pentru a-și atinge scopul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2022 au fost respinse ca depuse peste termen apelurile declarate de către avocatul Negru Elena în numele inculpatului Ionița Andrei și respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Ionița Andrei împotriva sentinței, care s-a menținut fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Ionița Andrei în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, și corect a stabilit măsura de pedeapsă inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată. Instanța de apel și-a argumentat soluția pe elementele de fapt dobândite din declarațiile părții vătămate Glavițchi Ruslan, a martorilor Glavițchi Irina, Răileanu Jana, Ababei Denis, Pascari Eduard, precum și din probele scrise ale cauzei penale. Instanța de apel a considerat că probele respective administrate pe cauză, cercetate în ședința instanței de fond, precum și verificate suplimentar în ședința 2 instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sânt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția lui Ionița Andrei în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, după cum a stabilit instanța de fond, în deplină măsură. A considerat întemeiate concluziile primei instanțe privind pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o echitabilă faptei infracționale săvârșite, în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale, în măsură să atingă scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Instanța de apel a conchis că apelurile depuse de inculpat sunt nefondate, fără invocarea unor motive de drept, iar argumentele aduse nu corespund cu împrejurările stabilite de instanța de fond, totodată argumentele invocate privind achitarea inculpatului nu au putut fi reținute și s-au respins în tot. Instanța de apel a considerat că probele cercetate în cumul confirmă deplin vina inculpatului în faptele stabilite de prima instanță și nu au existat temeiuri de intervenire în aspectul propus, în același timp, apelurile declarate de inculpat au fost considerate contradictorii circumstanțelor stabilite pe cauză, de fapt fiind o relatare a celor întâmplate în versiunea autorului apelului, care se contrazice total cu probele cercetate pe caz. Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpatului nu este bazată pe presupuneri, ci pe elementele de fapt dobândite din probele cercetate, acțiunile inculpatului fiind corect calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal. În decizie s-a menționat că, deși s-a invocat nevinovăția inculpatului, concluziile despre vinovăția ultimului nu sunt bazate pe presupuneri, ci pe probele cercetate, iar faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția sa nu au putut fi luate în considerație în detrimentul persoanei, fiind considerat un drept al persoanei inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o obligație. Instanța de apel a constatat că conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată în textul sentinței, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de apel nu a stabilit. Instanța de apel a considerat că sentința atacată corespunde tuturor prevederilor legii penale, este întemeiată, menționând în decizie că, temeiurile invocate de inculpat nu au persistat în cauză, iar argumentele indicate nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. În decizie s-a invocat că, deși inculpatul nu este de acord cu probele cercetate, totodată nu a contestat legalitatea la careva acte și acțiuni procesuale îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei nu a avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că a acceptat situația dată. Din actele cauzei, instanța de apel a rezultat că, la terminarea urmăririi penale, când învinuitul Ionița Andrei a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului Negru Elena, aceștia n-au invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă că au fost de acord cu 3 legalitatea acțiunilor și actelor perfectate, astfel că în aspectul dat, afirmațiile inculpatului sunt cu caracter de declarație. S-a considerat că nu poate fi invocată solicitarea inculpatului privind aplicarea actului de amnistie, deoarece anterior față de Ionița Andrei a fost aplicat actul de amnistie prin încheierea Judecătoriei Soroca din 14.09.2017 în baza art. 13 alin. (1) lit. a din Legea privind amnistia nr. 210 din 29.07.2016, fiind redus termenul de pedeapsă cu 1 an 7 luni 22 zile. În aspectul dat, instanța de apel a motivat că există restricția prevăzută al art. 6 alin. (1) pct. g) al Legii nr.243 din 24.12.2021, care indică că prevederile art. 1-5 al actului de amnistie nu se aplică persoanei: bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o infracțiune săvârșită cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul actului de amnistie sau de grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei alte infracțiuni. În decizie s-a menționat: „solicitarea inculpatului este privind aplicarea Legii privind amnistia în latura învinuirii în baza art. 192 Cod penal, or, astfel de învinuire nu este obiect al examinării prezentei cauze penale”.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului Ionița Andrei, prin care neinvocând incidența dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei, cu emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului. 5.1 În susținerea recursului, avocatul Rotari Mihaela invocă că: - instanța de apel, urmare a aprecierii gradului de vinovăție și stabilirii pedepsei prin prisma principiului individualizării pedepsei, a apreciat greșit acele criterii care au stat la baza pronunțării deciziei; - instanța examinarea superficial probele; - acuzarea de stat nu a prezentat careva probe pertinente și concludente pentru a demonstra că în acțiunile inculpatului loniță Andrei se întrunesc elementele infracțiunii incriminate; - la pronunțarea unei sentințe de condamnare, instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile inculpatului date în ședința de judecată că: „nu recunoaște vina în cele incriminate”; - instanța de apel nu a cercetat probele prezentate sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu- din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată; - instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de apărare și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele 4 considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă motivarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul ordinar nu întrunește condițiile de formă și conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de formă și de conținut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Ionița Andrei XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 23 decembrie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie 5