1ra-1408/22 — art. 186 al. 2, lit. d CP

1ra-1408/22 — art. 186 al. 2, lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1408/22

1-21076218-01-1ra-09092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatei Zubcov Irina împotriva

sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 12 aprilie 2022 și deciziei

Completului de judecată al Curții de Apel Cahul din 22 iunie 2022, în

cauza penală de învinuire a lui

Zubcov Irina xxxxx, născută la xxxxx, originară

și domiciliată în sxxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 21.05.2021 - 12.04.2022;

instanța de apel: 03.05.2022 - 22.06.2022;

instanța de recurs: 09.09.2022 - 05.12.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2022, Zubcov Irina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi a

fost condamnata la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime - 650

unități convenționale (șase sute cinci zeci), ceea ce constituie – 32 500

lei.

S-a încasat de la Zubcov Irina, în beneficiul lui Andronic Cristina

suma - 3 500 (trei mii cinci sute) lei cu titlu de prejudiciul material.

S-a încasat de la Zubcov Irirna în beneficiul lui Andronic Cristina

suma de 1000 (una mie) lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin

infracțiune.

În rest acțiunea civilă s-a respins ca fiind neîntemeiată.

că, Zubcov Irina la 21 mai 2019, în jurul orei 09:20, având scopul de a

sustrage bunurile altei persoane, aflându-se în incinta stației ”Vento” din

1

s. Colibași, r. Cahul, din geanta lui Andronic Cristina a.n. xxxxx, care se

afla în depozitul stației, în mod ascuns a sustras suma de 3 500 lei.

Astfel, prin care acțiuni i-a cauzat părții vătămate Andronic Cristina

un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă de 3 500 lei.

Prin urmare, acțiunile inculpatei Zubcov Irina au fost încadrate

juridic în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, conform semnelor

calificative – ”furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

inculpatei Zubcov Irina, a declarat apel, prin care a solicitat casarea

sentinței cu dispunerea achitării acesteia din motiv că fapta imputată nu

întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului declarat, a menționat că, referindu-se la

art. 101 Cod de procedură penală, sentința emisă în privința inculpatei

Zubcov Irina este ilegală, deoarece prima instanță a constatat vinovăția

inculpatei fără existența a careva probe în acest sens.

A susținut apelantul că, prima instanță a constatat vinovăția

inculpatei Zubcov Irina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin.(2), lit. d) Cod penal, în lipsa unui suport probatoriu care ar exclude

orice dubiu în acest sens, și ar fi în stare să stabilească vinovăția

inculpatei în baza unor circumstanțe obiective.

Concluziile primei instanțe asupra vinovăției inculpatei în mare

parte au fost sprijinite pe interpretarea sub aspect acuzator a

semnificației unor circumstanțe, fără a avea acoperire în probele

cercetate și fără a oferi o explicație logică, întemeiată pe probele puse la

baza sentinței.

2022, s-a respins apelul avocatului Grosu Eugen în numele inculpatei

Zubcov Irina, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat

că, prima instanță a judecat cauza sub toate aspectele circumstanțelor

de fapt și de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și

întemeiat a ajuns la concluzia că fapta penală de furt a fost comisă de

inculpata Zubcov Irina și corect a fost încadrată juridic în baza art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal, după indicii calificativi - ”furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, iar vinovăția acesteia în comiterea faptei

prejudiciabile imputate pe deplin și-a găsit confirmarea”.

Fiind apreciate în cumul probele administrate direct și nemijlocit în

prima instanță și verificate suplimentar în instanța de apel, s-a constatat

că acestea sunt pertinente și concludente, precum și coroborează între

ele, dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil săvârșirea de către

inculpata Zubcov Irina a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d)

Cod penal.

La fel a constat că, probele au fost cercetate în ședința de judecată

de către prima instanță, cu respectarea prevederilor art. art. 100 alin. (4),

101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind apreciate din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, astfel confirmându-se vinovăția lui Zubcov Irina în comiterea

2

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, au fost administrate suficiente probe

pertinente, concludente, utile și veridice care dovedesc integral săvârșirea

faptei de furt de către inculpata Zubcov Irina la 21 mai 2019, în jurul orei

09:20, care, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se în incinta stației Peco din s. Colibași, r-nul Cahul, a sustras

în mod ascuns suma de 3 500 lei din geanta părții vătămate Andronic

Cristina, cauzându-i ultimei un prejudiciu material în proporții

considerabile.

Instanța de apel a notat că, din cumul de probe administrate în

ședința de judecată, rezultă cu certitudine că, inculpata Zubcov Irina a

acționat cu intenție directă, urmărind scopul de cupiditate, adică,

însușirea bunului – bani în sumă de 3 500 lei, ce aparținea părții

vătămate Andronic Cristina, astfel, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al faptei infracționale.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, în acțiunile inculpatei

Zubcov Irina, se regăsesc elementele laturii obiective și subiective ale

componenței infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal,

astfel, constatându-se întrunirea condițiilor răspunderii prevăzute de art.

186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

A menționat că, partea apărării în primă instanță și nici în instanța

de apel, nu au prezentat probe pertinente și concludente care ar răsturna

forța probatorie a probelor administrate de partea acuzării în sensul

susținerii învinuirii aduse inculpatei Zubcov Irina în săvârșirea

infracțiunii imputate.

A concluzionat instanța de apel că, în cadrul examinării

circumstanțelor cauzei, a fost stabilită prezența elementelor obiective și

subiective ale infracțiunii în acțiunile inculpatei, nefiind constatate

circumstanțe care să înlăture caracterul penal al faptei și s-a stabilit atât

temeiul real, cât și temeiul juridic pentru atragerea lui Zubcov Irina la

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatei Zubcov

Irina, instanța de apel a reține că, prima instanță a acordat deplină

eficiență dispozițiilor prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatei o pedeapsă echitabilă, legală și direct

proporțională cu gravitatea faptei comise.

Sub acest aspect, instanța de apel, analizând materialele dosarului,

a constatat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei

Zubcov Irina, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familie acestuia. Astfel, pedeapsa cu

amendă, stabilită inculpatei Zubcov Irina fiind una echitabilă și legală.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a constat că, prima

instanță just, a încasat de la Zubcov Irina în beneficiul lui Andronic

Cristina a sumei de 3 500 lei cu titlu de prejudiciului material efectiv

cauzat prin infracțiune și întemeiat a încasat suma de 1 000 lei cu titlu

3

de reparare a prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, or, acestea sunt

despăgubiri echitabile și vor fi în măsură să atenueze suferințele

suportate de partea vătămată urmare comportamentului ilegal

manifestat de inculpata Zubcov Irina.

Eugen în numele inculpatei Zubcov Irina, fără a invoca careva temeiuri

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a declarat

recurs, solicitând casarea sentinței și a deciziei, cu rejudecarea cauzei

conform procedurii primei instanțe prin care inculpata Zubcov Irina să fie

achitată în săvârșirea infracțiunii imputate de art. 186 alin. (2), lit. d)

Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sau

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecată.

5.1 În motivarea recursului, a menționat că, în învinuirea adusă

inculpatei Zubcov Irirna în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, nu

sunt careva probe directe în acest sens.

La fel menționează că, instanțele de judecată au ignorat art. 6

CEDO și prevederile art. art. 24, 26 Cod de procedură penală.

Relatează că, prima instanță a decis supra vinovăției inculpatei în

baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, în lipsa unui suport probatoriu

care ar exclude orice dubiu în acest sens și ar fi în stare să stabilească

vinovăția acesteia în baza unor circumstanțe obiective.

De asemenea notează că, concluzia instanțelor de fond asupra

vinovăției inculpatei în mare parte sunt sprijinite pe interpretarea sub

aspect acuzator a semnificației unor circumstanțe, fără a avea acoperire

în probele cercetate și fără a oferi o explicație logic întemeiată pe probele

puse la baza sentinței.

431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se constată că, partea apărării

4

nu invocă nici un temei de drept, însă critică soluțiile instanțelor de fond

care au decis asupra vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate, din lipsa unui suport probatoriu, precum și fapta prevăzută la

art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, de care este învinuită inculpata nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, alegațiile menționate supra, Colegiul penal le atribuie

temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală -

care stabilesc că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

În continuare, Colegiul penal, analizând decizia instanței de apel

prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală, constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat cu strictețe prevederile

art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Prevederile art.414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Instanța de recurs reiterează că, la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor de fond.

Colegiul penal menționează că, aprecierea probelor de către

instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și

reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate -

ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare

a acestora.

Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului,

precum că, concluziile instanțelor de fond asupra vinovăției inculpatei

sunt sprijinite pe interpretarea unor circumstanțe fără a oferi o explicație

întemeiată pe probele puse la baza sentinței de condamnare, cu

5

ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. art. 24 și 26 Cod de procedură penală,

lezându-i astfel dreptul inculpatei la un proces echitabil garantat de art.

6 CEDO.

Colegiul penal menționează că, principiul contradictorialității în

procesul penal este privită ca o valoare juridică, care face parte din

garanțiile care asigură realizarea dreptului la un proces echitabil, drept

consacrat în art. 6 CEDO.

Mai mult, principiul contradictorialității se află într-o strânsă

legătură cu principiul egalității armelor, ca părți ale dreptului la un

proces echitabil și implică dreptul fiecărei părți de a lua cunoștință cu

toate actele cauzei, într-o procedură contradictorie care să nu o plaseze

pe vreuna dintre părți într-o situație dezavantajoasă, în scopul păstrării

justului echilibru între părți.

Din aceste considerente, Colegiul penal constată că, instanțele de

fond în cadrul examinării cauzei penale, au respectat cu strictețe atât

normele procesual penale (art. art. 24, 26 Cod de procedură penală) ce

vizează respectarea principiilor de drept, cât și în sensul art. 6 CEDO,

soluționând cauza în prezența avocatului inculpatei - Grosu Eugen

(f.d.27, vol.-I), fapt confirmat prin procesele verbale (f. d. 157-172, vol.-I

și f.d.14-16, vol.-II), în mod echitabil, în mod public și în termen

rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, care prin

hotărârile pronunțate nu au adus atingere intereselor justiției.

La caz se constată că, atât prima instanță, cât și instanța de apel,

urmare examinării cauzei au ținut cont în deplină măsură de prevederile

art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, unde probele au fost

cercetate sub toate aspectele prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și care a dovedit săvârșirea faptei de furt de către

inculpata Zubcov Irina în data de 21 mai 2019, în jurul orei 09:20, care

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în incinta

stației Peco din s. Colibași, r-nul Cahul a sustras în mod ascuns suma de

3500 lei din geanta părții vătămate Andronic Cristina, cauzându-i ultimei

un prejudiciu material în proporții considerabile.

Din aceste considerente, Colegiul penal reține că vinovăția

inculpatei a fost demonstrată prin: declarațiile părții vătămate Andronic

Cristina (f.d.173-174, vol. I); declarațiile martorului Vulpe Liviu (f.d.175,

vol.I); declarațiile martorului Bria Ana (f.d.176, vol. I).

De asemenea, declarațiile părții vătămate se mai confirmă și prin

extrasul de mesaje datat cu 23 mai 2019 de pe rețeaua de socializare și

recipisa din 04 mai 2021 scrisă de inculpata Zubcov Irina prin care se

obligă să restituie lui Andronic Cristina suma sustrasă de 3500 lei

(f.d.16, 105, vol. I).

La fel, vinovăția inculpatei Zubcov Irina în săvârșirea faptei

incriminate, mai este dovedită și prin probele materiale administrate la

cauza penală și cercetate în ședința instanțele de fond, după cum

urmează: proces-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatarea

bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune înregistrată (f. d. 4, vol. I);

cererea Cristinei Andronic pe numele IP Cahul din 21 mai 2019 prin care

6

solicită organelor de poliție să i-a măsuri cu Zubcov Irina, care la

21.05.2019, în jurul orei 09.20 i-a sustras din geanta Cristinei Andronic

suma de 3500 lei (f. d.7, vol. I); proces-verbal de cercetare la fața locului

din 22 mai 2019, conform căruia a fost suspus cercetării - stația Peco

din s. Colibași, r-nul Cahul (f.d.9-14, vol. I); proces-verbal de consemnare

a plângerii din 04 iunie 2019, conform căruia Andronic Cristina roagă să

fie atrasă la răspundere cet. Zubcov Irina (f.d.17, vol. I); proces-verbal de

confruntare din 04 mai 2021 între partea vătămată Andronic Cristina și

Zubcov Irina, potrivit căruia inculpata a refuzat să participe la procedura

de confruntare (f.d.104, vol. I).

Astfel, la cauza dedusă judecății, Colegiul penal nu a stabilit careva

erori de drept, or din conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar

raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel, menținând

sentința primei instanțe privind condamnarea inculpatei Zubcov Irina, în

baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, la pedeapsă cu amendă.

Potrivit prevederilor art. 430, pct. 5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină, conținutul și motivele recursului cu

argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată.

În aceste condiții, Colegiul penal conchide că, din solicitările

recurentului din recurs, se atestă că acesta pledează pentru achitarea

inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate de art. 186 alin. (2), lit. d)

Cod penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fără

argumentarea, motivarea poziției abordate, acestea căpătând forma unor

alegații declarative.

Mai mult ca atât, Colegiul penal a constatat contrariul alegațiilor

descrise în recurs în baza probelor mai sus menționate.

Totodată, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 113 alin.(1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

La caz, întru respectarea unui proces echitabil și egalității armelor

într-un proces de judecată, Colegiul penal constată că, în speță,

instanțele de fond, au constatat gradul prejudiciabil al infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, astfel, această faptă

comisă și imputată inculpatei conține semnele caracteristice elementelor

infracțiunii și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura

subiectivă.

Mai mult, la caz se conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, și în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

7

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context și ținând cont de prevederile art. 432 alin. (2),

pct.4)Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

concluzionează că temeiurile de casare, prevăzute de art. 427 alin. (1),

pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit aplicabilitatea la caz

întrucât decizia atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Grosu Eugen în numele inculpatei Zubcov Irina, împotriva deciziei

Completului de judecată al Curții de Apel Cahul din 22 iunie 2022, în

cauza penală în privința lui Zubcov Irina xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

8