1ra-388/22 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-388/22 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-388/2022

1-17016165-01-1ra-17032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chironachi Vladimir în numele inculpatului Covaljiev Gheorghe și inculpatul

Covaljiev Gheorghe, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 18 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Covaljiev Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 04.07.2017 − 25.05.2018;

Instanța de apel: 21.06.2018 − 04.12.2019;

Instanța de recurs: 27.02.2020 − 03.11.2020;

Instanța de apel: 14.01.2021 − 18.18.2021;

Instanța de recurs: 17.03.2022 − 08.06.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 650 unități

convenționale, echivalentul a 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gîrneț Alexandra,

dispunându-se încasarea de la Covaljiev Gheorghe în beneficiul lui Gîrneț Alexandra

prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în mărime de 15 000 (cincisprezece mii) lei. În rest

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, ca fiind neîntemeiată.

Covaljiev Gheorghe, la 30 decembrie 2016, aproximativ la ora 17:30, având în posesie

permisul de conducere înregistrat cu nr. XXXXX, eliberat la 11 iulie 2005, cu categoriile

1

admise ,,A,B,C,D,E”, s-a urcat la volanul automobilului de model ,,Volkswagen Pasat ”, cu

numerele de înmatriculare XXXXXX, care era în stare tehnică bună, pentru a se deplasa pe

traseul, înregistrat R-34, cu destinația din s. Giurgiulești, r-nul Cahul spre or. Cahul.

În timpul deplasării, pe traseul național prin sat. Slobozia Mare, r-nul Cahul, nu a

manifestat prudență sporită la conducerea automobilului dat, manifestând imprudență

exprimată prin încredere exagerată în sine, dându-și seama că acțiunile sale ar putea

provoca consecințe nefaste, neținând cont de dexteritatea sa în conducere și situația rutieră,

adică de faptul că afară era întuneric, dar fiind predominat de ideea nechibzuită că ele vor

putea fi evitate, astfel ignorând prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 45 alin. 1) lit. a), b), c),

d) al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13

mai 2009, cu modificări ulterioare, conform cărora, persoana care conduce un autovehicul

trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, precum și faptul

că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului, situația rutieră, observând în cale un obstacol, care i-a redus

vizibilitatea, ignorând astfel și cerințele pct. 45 alin. 2) al Regulamentului enunțat mai sus,

conform căruia în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, nu a întreprins măsuri necesare pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, unde trebuia să reducă viteza până la limita și chiar să se oprească, care i-ar

asigura securitatea traficului rutier, a continuat deplasarea și cu roata automobilului a

călcat-o peste piciorul stâng pe Gîrneț Alexandra, care se află pe acostamentul de lângă

carosabil, astfel părții vătămate Gîrneț Alexandra i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă: fractura deschisă oaselor metatarsiene I, II, III, și falangei bazale degetului I plantei

stângi, care după caracterul lor se califică ca vătămări corporale medii.

Acțiunile inculpatului Covaljiev Gheorghe au fost calificate în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, după indicii: încălcarea regulilor de securitate a circulației a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență

vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.

- procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, în temeiul căreia Covaljiev Gheorghe să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate în privința lui Covaljiev Gheorghe

2

sub formă de închisoare să fie suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani. Încasarea

de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 740 lei.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că instanța de judecată la

pronunțarea sentinței nu a ținut cont de personalitatea inculpatului și anume că inculpatul

Covaljiev Gheorghe anterior a mai comis intenționat o infracțiune pentru care fapt a fost

condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă și cu suspendare condiționată, precum și

faptul că a fost atras la răspundere contravențională pentru comiterea contravențiilor din

domeniul circulației rutiere, iar prin infracțiunea comisă i-a provocat părții vătămate

suferințe psihice și morale, inclusiv în cadrul urmăririi penale și cercetarea probelor în

instanța de fond nu a recunoscut vina, exprimând încredere în sine, neavând careva

mustrări de cunoștință pentru cele comise prin ce mărește pericolul social, precum și

gravitatea infracțiunii comise de către inculpat, adică potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea

comisă se atribuie către categoria infracțiunilor mai puțin grave.

La fel, instanța de judecată a refuzat încasarea în contul statului de la inculpatul

Covaljiev Gheorghe a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale, fără a

indica motivul refuzului, or, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei,

prin acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

a suportat cheltuieli, care, raportate la prevederile art. 227 Cod de procedură penală, se

încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare. În concluzie, pedeapsa aplicată de către

instanța de judecată nu va asigura realizarea scopurilor legii penale, existând riscul comiterii

pe viitor a noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, din care

considerente este necesar ca inculpatului Covaljiev Gheorghe să-i fie aplicată o pedeapsă

penală sub formă de închisoare și cu aplicarea pedepsei complementare - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, cu încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului la suma de 740 lei.

- inculpatul Covaljiev Gheorghe, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a menționat că nici o probă prezentată de acuzare nu

demonstrează vinovăția sa. Nici o faptă descrisă în învinuire nu și-a găsit confirmare în

ședința de judecată. Sentința se bazează doar pe depozițiile părții vătămate, care fiind

influențată de fiul ei și-a schimbat depozițiile, dorind să-l șantajeze pentru a încasa bani de

la dânsul. Este șofer de mai bine de 30 ani, conducea regulamentar, și nu putea prevedea că

partea vătămată se va izbi lateral în automobilul său, de aceea, consideră că acesta este un

caz neprevăzut de care se face vinovată numai partea vătămată.

Totodată, consideră că instanța de fond greșit a interpretat situația faptică precum că

nimeni nu a comunicat și nu s-a constatat viteza cu care se deplasa Covaljiev Gheorghe. În

timpul examinării cauzei atât inculpatul, cât și martorii audiați Hariton Valeriu, Covaljiev

Gheorge, Covaljiev Axenia, Serbinov Ilie, au confirmat că viteza de deplasare nu a fost mai

3

mare de 50 km/oră, adică în limita admisă de legislație. Respectiv nu a fost încălcat

Regulamentul circulației rutiere în ceea ce privește viteza deplasării.

În faza urmăririi penale, apărarea a înaintat un demers, privind efectuarea unui

experiment judiciar și anume reconstituirea faptei la fața locului în aceleași circumstanțe.

Acest mijloc de probă și anume „experimentul la fața locului” a lipsit apărarea de o probă

esențială, care avea drept sarcină de a demonstra nevinovăția inculpatului. Ca efect al

neadmiterii acestui mijloc de probă, apărarea nu a avut posibilitatea de a înainta alte

demersuri, care aveau drept scop o concluzie a expertului, prin care acesta să menționeze

dacă era posibil sau nu, din circumstanțele reținute, evitarea tamponării și dacă au fost

respectate de Covaljiev Gheorghe regulile de circulație prevăzute de legislație.

admise apelurile declarate de către procuror și de către inculpat, casată total sentința, din

alte motive, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care:

Procesul penal în privința lui Covaljiev Gheorghe învinuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzută la art. 264 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea inculpatului

cu partea vătămată.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din

contul inculpatului Covaljiev Gheorghe.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în cadrul judecării

apelurilor, reieșind din faptul că inculpatul Covaljiev Gheorghe contestă sentința de

condamnare, solicitând achitarea, a fost audiată partea vătămată Gîrneț Alexandra.

Totodată, la demersul părții apărării, au fost audiați suplimentar martorii Dragoi

Andrian, Chiciuc Ecaterina, Orzea Andrei și Serbinov Ilie, iar la demersul acuzatorului de

stat au fost cercetate suplimentar în instanța de apel, probele administrate de către instanța

de fond, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, și anume: procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 30 decembrie 2016, potrivit căruia locul

accidentului rutier este pe traseul central R-34 Cahul – Giurgiulești, în s. Slobozia Mare,

raionul Cahul. Lipsește iluminarea locului accidentului rutier la momentul cercetării (f.d. 5-

6, vol.1); schema accidentului rutier întocmită la 30.12.2016, din care rezultă că tamponarea

părții vătămate a avut loc pe carosabil, la o distanță de 2,10 metri de la acostament. Pilonul

electric se afla la 12,5 metri de locul tamponării. Lipsesc careva obstacole în deplasare (f.d.7,

vol.1); rezultatele ,,DRAGER” ALCOTEST, potrivit cărora atât inculpatul Covaljiev

Gheorghe, cât și partea vătămată nu consumase alcool până la producerea accidentului

rutier (f.d.9, vol.1); raportul de expertiză judiciară nr. 5/D din 04 ianuarie 2017 conform

căruia, pe corpul părții vătămate Gîrneț Alexandra s-a stabilit: fractură deschisă oaselor

metatarsiene I, II, III și falangei bazale degetul I plantei (piciorului propriu-zis) stângi, care

au fost produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, adică la traversare cu roata automobilului, condiționează

4

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie (f.d. 32, vol.

I); raport de expertiză judiciară nr. 1366 din 09 ianuarie 2017, potrivit căruia în sistemul de

ghidare, frânare a automobilului prezentat (f.d. 41-45, vol. I).

Totodată, în ședința instanței de apel din 04 decembrie 2019 inculpatul Covaljiev

Gheorghe asistat de avocatul Chironachi Vladimir și partea vătămată Gîrneț Alexandra,

interesele căreia au fost reprezentate de avocatul Reșulschi Galina au înaintat cereri de

încetare a procesului penal intentat în privința lui Covaljiev Gheorghe în legătură cu

împăcarea părților.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată la cererea sa a anexat o recipisă în care

este notat că nu mai are nici o pretenție materială sau morală față de inculpatul Covaljiev

Gheorghe, ultimul a compensat prejudiciul cauzat în sumă de 15 000 lei (f.d. 78-80, vol.2).

Având în susținere prevederile art. 109 alin. (1), (2) Cod penal (cu modificările

ulterioare intrate în vigoare începând cu 07 ianuarie 2019), instanța de apel a constatat că

inculpatul Covaljiev Gheorghe nu are antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni

similare și nici nu a fost dispusă încetarea procesului penal pentru săvârșirea unor

infracțiuni similare pe parcursul ultimilor cinci ani.

În consecință, instanța de apel a notat că nu au fost stabilite careva impedimente

pentru a admite cererile de împăcare a părții vătămate Gîrneț Alexandra cu inculpatul

Covaljiev Gheorghe.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că după data pronunțării sentinței - 25

mai 2018, prin Legea nr. 233 din 08 noiembrie 2018, în vigoare începând cu 07 ianuarie 2019,

au fost operate modificări în art. 109 alin. (1) Cod penal, și anume, după textul „la capitolele

II-VI” s-a introdus textul „la art. 264 alin. (1)”.

Având în vedere că la examinarea cauzei penale în instanța de apel, au fost operate

modificări în art. 109 alin. (1) Cod penal, care ameliorează situația inculpatului Covaljiev

Gheorghe, instanța de apel a considerat că, prin aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) Cod

penal, la caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 alin. (1) Cod penal, în coroborare cu

prevederile art. 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat precum că cererile de

împăcare depuse de părți în ședința instanței de apel, nu pot fi admise, deoarece urmau a fi

depuse în instanța de fond până la retragerea completului în camera de deliberare, din

considerentul că modificarea dispoziției art. 109 alin. (1) Cod penal, care permite împăcarea

părților, a fost operată în perioada când prezenta cauză penală se examina în instanța de

apel.

Referitor la cerința procurorului de a fi încasate cheltuielile judiciare în sumă de 740

lei din contul inculpatului în beneficiul statului, instanța de apel a considerat-o ca

neîntemeiată, în condițiile în care procurorul nu a prezentat probe care ar dovedi suportarea

unor astfel de cheltuieli de către organul de urmărire penală și că acestea necesită a fi

recuperare din contul inculpatului, or, efectuarea expertizelor judiciare sunt acțiuni

5

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în

sarcina părții acuzării, iar în lipsa unor astfel de probe acuzarea nu ar fi putut demonstra

comiterea faptei penale, precum și să susțină învinuirea în instanța de judecată în vederea

condamnării persoanei, așa cum în astfel de cazuri sunt necesare cunoștințe speciale, iar

raportul de judiciară este unul obligatoriu, reieșind din prevederile art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală.

ordinar procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi reparată de instanța de recurs.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- instanța de apel neîntemeiat a încetat procesul penal în privința lui Covaljiev

Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților;

- împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii

urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare. Apreciind

sintagma „până la retragerea completului în camera de deliberare”, ca moment final până

când poate avea loc împăcarea părților, se notează că legiuitorul a stabilit expres și clar

perioada procesului până la care părțile își pot manifestarea voinței de împăcare, atunci

când cauza se judecă de către instanța de fond, iar completul s-a retras pentru deliberare cu

adoptarea sentinței respective. Astfel, fazele următoare a judecării cauzei sunt căi de

verificare a temeiniciei și legalității hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării

procedurii împăcării părților, sub aspectul legii materiale și procesual penale;

- aplicând prevederile art. 109 alin. (2) Cod penal, la circumstanțele cauzei, instanța

de apel era în imposibilitate de a admite cererile de împăcare a inculpatului Covaljiev

Gheorghe cu partea vătămată Gîrneț Alexandra, fiind depuse cu încălcarea termenului

stabilit de lege în acest sens, or, calea de atac - apelul, este o fază a procesului penal în care

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia sentinței judecătorești, conform

materialelor din cauza penală, ceea se rezultă expres din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- instanța de apel a motivat că, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, prin

numirea expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statului, însă, în decizie și sentință lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare

în contul statului.

admis, cu casarea totală a deciziei, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a relevat că motivele pe care și-a

întemeiat soluția instanța de apel la pronunțarea deciziei recurate, și anume de a dispune

6

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, la etapa judecării cauzei în

ordine de apel, este pripită și contrară prevederilor legale și practicii judiciare.

Astfel, prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 233 din 08.11.2018,

în vigoare din 07.01.2019, statuează, că „Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale

pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă,

infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare

comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat

al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.”

Concomitent, instanța de apel la pronunțarea soluției adoptate nu a ținut cont de

prevederile art. 109 alin. (2) Cod penal, care de altfel nu au fost modificate, și care prevăd că

împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale

și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Prin urmare, instanța de recurs a apreciat ca fiind lipsită de suport juridic concluzia

instanței de apel precum că aceasta era îndreptățită de a dispune aplicarea dispoziției art.

109 alin. (1) Cod penal, deoarece modificările acestei norme au fost operate în perioada când

prezenta cauză penală se examina în instanța de apel.

Cu referire la solicitarea procurorului privind dispunerea încasării cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului Covaljiev Gheorghe, instanța de recurs a notat că potrivit

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor de efectuare

a expertizei este un drept discreționar al instanței. Norma juridică respectivă urmând a fi

interpretată ținându-se cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare la 09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.

(1) al normei respective, se face din contul bugetului de stat.

Astfel, soluția instanței de apel pe marginea soluționării cheltuielilor judiciare

urmează a fi pronunțată în dependență de timpul efectuării rapoartelor de expertiză

judiciară, adică până sau după modificările operate de legiuitor la prevederile art. 143 Cod

de procedură penală, iar în dependență de aceste circumstanțe instanțele de judecată pot

oferi aplicabilitate motivată prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care

reglementează posibilitatea de a obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de inculpatul

Covaljiev Gheorghe a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecată cauza în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru primă instanță după cum urmează:

Lui Covaljiev Gheorghe XXXXX recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la articolul 264 alin. (1) Cod penal i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 650 u.c., echivalentul a 32 500 (treizeci și două mii cinci sute) lei, fără privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

7

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

7.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a constatat că, prin prisma

probelor acumulate la caz se atestă starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă

cu probele administrate și apreciate de prima instanță. Probele prezentate în ședința de

judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor

art. 95 Cod de procedură penală și sunt apreciate conform prevederilor art. 101 al Codului

de procedură penală.

Totodată, a fost constatat în afara oricărui dubiu rezonabil faptul că, vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe

cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între probele

scrise care ar trezii dubii, nu au fost reținute.

Mai mult de atât, prin prisma tuturor probelor prezentate de către acuzatorul de stat,

examinate în ședința de judecată a instanței de fond, administrate adăugător în instanța de

apel, starea de fapt probată în faza de urmărire penală prin incriminarea inculpatului a

faptei imputate s-a confirmat în totalitate în instanța de apel.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca fiind o

metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina garantat de art. 66 din Codul de

procedură penală și art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, or

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi

calificată ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în cererea de apel,

Colegiul judiciar constată că acestea nu-și găsesc confirmarea la judecarea apelului declarat

de către partea apărării și inculpat, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de

apel în sensul casării sentinței și achitării inculpatului Covaljiev Gheorghe.

În acest context, referitor la motivele invocate de apelant, sub aspectul că probele

prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reiterat că la caz,

s-a constatat existența elementelor constitutive a infracțiunii incriminate inculpatului, or

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere este o acțiune sau inacțiune a

conducătorului mijlocului de transport, legată de încălcarea uneia sau a câtorva prevederi

ale Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului sub nr. 357 din

13 mai 2009, cu modificări ulterioare, circumstanțe statuate nemijlocit la caz.

Faptul că inculpatul a încălcat regulile de circulație rutieră se confirmă prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor, inclusiv și a inculpatului, dat fiind că ultimul urma

să manifeste prudență sporită la conducerea automobilului de model „Volkswagen Pasat",

înregistrat cu numerele de înmatriculare bulgărești XXXXX, care era în stare tehnică bună,

conform concluziei Raportului de expertiză judiciară nr. 1366 din 09.01.2017, și nu a ținut

8

cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a

oprit în situația în care a apărut obstacolul în deplasare, partea vătămată Gîrneț Alexandra.

Cu referire la poziția apărării precum că probele acumulate nu pot fi puse la baza unei

condamnări în contextul că partea vătămată a traversat traseul în loc interzis, fiind în haine

întunecate, Colegiul judiciar menționează că conform regulamentului circulației rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului sub nr. 357 din 13 mai 2009, cu modificări ulterioare,

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului.

Mai mult, declarațiile inculpatului nu denotă adevărul și nu coincid cu declarațiile

părții vătămate și ale martorilor acuzării, precum și cu schema accidentului rutier din

30.12.2016, probe care redau o situație diferită de cea declarată de inculpat, fiind dovedit că,

inculpatul care avea în față un autocar staționat în stație pentru a coborî pasagerii, cu lumina

pornită la faza scurtă și motorul pornit, în situația în care locul accidentului era iluminat de

stâlpul unui bar, amplasat la 12,5 metri de impact, toate aceste circumstanțe vin să confirme

că locul era iluminat, iar inculpatul, în calitate de șofer a unității de transport nu avea cum

să nu o observe pe partea vătămată care deja era în traversarea traseului, la 2,5 metri de la

carosabil, în situația în care se deplasa cu viteză de 35-50 km/h.

Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a remarcat că prima

instanță nu s-a expus asupra pedepsei complementare – privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport. Această împrejurare, impune implicarea instanței de apel în soluția

primei instanțe, în sensul casării parțiale a acesteia.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, instanța de apel

a stabilit că infracțiunea a fost comisă de Covaljiev Gheorghe la data de 30.12.2016, expertiza

pe acest dosar penal a fost efectuată la data de 09.01.2017, în timp ce modificările operate la

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală au întrat în vigoare la data de 09 februarie 2018.

Respectiv, normele juridice invocate supra urmează a fi interpretate ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din data de 22 decembrie 2017, în vigoare din data

de 9 februarie 2018.

Astfel, prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală nu sunt aplicabile în

cauza dedusă judecății, urmând a fi aplicată legislația care era în vigoare la data comiterii

infracțiunii incriminate.

În acest context, instanța de fond just a statuat netemeinicia cerinței privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, or potrivit art. 227 alin.(l), (3) și art. 229 alin.

(l) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

9

În cadru examinării cauzei penale, partea vătămată Gîrneț Alexandra a înaintat

acțiune civilă prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei.

Instanța de apel a apreciat circumstanțele producerii accidentului precum și suferințele la

care a fost supusă partea vătămată, și ținând cont de prevederile art. 1422 alin. (l), 1423 alin.

(1) Cod civil, a considerat că suma de 15 000 lei, stabilită de către prima instanță, cu titlu de

prejudiciu moral, constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat părții

vătămate prin infracțiune.

Chironachi Vladimir în numele inculpatului Covaljiev Gheorghe și inculpatul Covaljiev

Gheorghe, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

încetat procesul penal în privința lui Covaljiev Gheorghe în temeiul Legii nr. 243 din

24.12.2022 privind Amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței R. Moldova. În motivarea recursului se punctează că inculpatul a depus

personal o cerere prin care solicită aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2022, cu

încetarea procesului penal în privința sa.

8.1. Pe marginea recursului declarat, a depus referință procurorul de nivelul Curții

Supreme de Justiție, care solicită inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că decizia este legală

și întemeiată, iar amnistia urmează a fi aplicată în corespundere cu prevederile art. 469 pct.

15) Cod de procedură penală.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal

conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții

se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Reieșind din textul recursului de pe rol, se atestă următorul temei pentru recurs

ordinar, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când a intervenit o lege

penală mai favorabilă condamnatului.

În acest context, se atestă că solicitarea recurentului despre aplicarea față de inculpat

a prevederilor art. 7 lit. f) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, este

neîntemeiată deoarece, potrivit art. 427 alin (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

10

de apel pot fi supuse recursului doar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

La caz, însă, instanța de apel a pronunțat decizia la data de 18.11.2021, iar Legea nr.

243, a fost adoptată după această dată, adică la 24.12.2021 și a intrat în vigoare la data

publicării în Monitorul Oficial - 31.12.2022.

Prin urmare, chestiunea abordată, odată apărută după pronunțarea deciziei de către

instanța de apel, care, împreună cu sentința au devenind definitive și executorii în virtutea

prevederilor art. 415 alin. (3) 466 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (5) Cod de procedură penală, nu

cade sub incidența procedurii de recurs ordinar, neconstituind o eroare de drept comisă de

instanțele de fond și de apel, care urmează a fi reparată pe această cale de atac.

Or, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința

căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este de

condamnare, iar aplicarea actului de amnistie față de persoana condamnată, a cărei sentință

a devenit definitivă și executorie, se soluționează deja la etapa executării pedepsei, în

corespundere cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15) - 472 Cod de procedură penală.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori

de drept în raport cu motivele invocate de recurent și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chironachi Vladimir

în numele inculpatului Covaljiev Gheorghe și inculpatul Covaljiev Gheorghe, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 noiembrie 2021, în cauza penală

în privința lui Covaljiev Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 01 iulie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

11