1ra-1113/20 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1113/20 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1113/2020

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04

decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Covaljiev Gheorghe xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.07.2017 - 25.05.2018;

Instanța de apel: 21.06.2018 - 04.12.2019;

Instanța de recurs: 27.02.2020 – 03.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Covaljiev Gheorghe, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 650 unități convenționale, echivalentul a 32 500

(treizeci și două mii cinci sute) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Gîrneț Alexandra, dispunându-se încasarea de la Covaljiev Gheorghe în

beneficiul lui Gîrneț Alexandra prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în

mărime de 15 000 (cincisprezece mii) lei. În rest acțiunea civilă a fost respinsă

ca neîntemeiată.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului, ca fiind neîntemeiată.

1

Covaljiev Gheorghe, la 30 decembrie 2016, aproximativ la ora 17:30,

având în posesie permisul de conducere înregistrat cu nr. xxxxx, eliberat la

11 iulie 2005, cu categoriile admise ,,A,B,C,D,E”, s-a urcat la volanul

automobilului de model ,,Volkswagen Pasat ”, cu numerele de înmatriculare

xxxxx, care era în stare tehnică bună, pentru a se deplasa pe traseul, înregistrat

R-34, cu destinația din s. Giurgiulești, r-nul Cahul spre or. Cahul.

În timpul deplasării, pe traseul național prin sat. Slobozia Mare,

r-nul Cahul, nu a manifestat prudență sporită la conducerea automobilului dat,

manifestând imprudență exprimată prin încredere exagerată în sine, dându-și

seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe nefaste, neținând cont de

dexteritatea sa în conducere și situația rutieră, adică de faptul că afară era

întuneric, dar fiind predominat de ideea nechibzuită că ele vor putea fi evitate,

astfel ignorând prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 45 alin. 1) lit. a), b), c), d)

al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13 mai 2009, cu modificări ulterioare, conform cărora, persoana

care conduce un autovehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară

de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, precum și faptul că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, situația rutieră, observând

în cale un obstacol, care i-a redus vizibilitatea, ignorând astfel și cerințele

pct. 45 alin. 2) al Regulamentului enunțat mai sus, conform căruia în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, nu a întreprins măsuri necesare pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, unde trebuia să reducă viteza până la limita și chiar să se

oprească, care i-ar asigura securitatea traficului rutier, a continuat deplasarea

și cu roata automobilului a călcat-o peste piciorul stâng pe Gîrneț Alexandra,

care se află pe acostamentul de lângă carosabil, astfel părții vătămate

Gîrneț Alexandra i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă: fractura

deschisă oaselor metatarsiene I, II, III, și falangei bazale degetului I plantei

stângi, care după caracterul lor se califică ca vătămări corporale medii.

Acțiunile inculpatului Covaljiev Gheorghe au fost calificate în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii: încălcarea regulilor de securitate a

circulației a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență

vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.

2

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Mîțăblîndă Sergiu, prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, în temeiul căreia Covaljiev Gheorghe să fie condamnat în baza art. 264

alin. (1) Cod penal la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 1 an. Conform art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei aplicate în privința lui Covaljiev Gheorghe sub formă de închisoare să

fie suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani. Încasarea de la inculpat în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 740 lei.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța de judecată la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de

personalitatea inculpatului și anume că inculpatul Covaljiev Gheorghe anterior

a mai comis intenționat o infracțiune pentru care fapt a fost condamnat la o

pedeapsă sub formă de amendă și cu suspendare condiționată, precum și faptul

că a fost atras la răspundere contravențională pentru comiterea contravențiilor

din domeniul circulației rutiere, iar prin infracțiunea comisă i-a provocat părții

vătămate suferințe psihice și morale, inclusiv în cadrul urmăririi penale și

cercetarea probelor în instanța de fond nu a recunoscut vina, exprimând

încredere în sine, neavând careva mustrări de cunoștință pentru cele comise

prin ce mărește pericolul social, precum și gravitatea infracțiunii comise de

către inculpat, adică potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă se atribuie

către categoria infracțiunilor mai puțin grave;

- instanța de judecată a refuzat încasarea în contul statului de la

inculpatul Covaljiev Gheorghe a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul

urmăririi penale, fără a indica motivul refuzului;

- statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, prin

acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal a suportat cheltuieli, care, raportate la prevederile art. 227

Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare;

- instanța de judecată nu a luat în considerație nici faptul, că la etapa

actuală mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar

conducerea acestora de către persoanele care încalcă conștient prevederile

Regulamentului circulației rutiere și ca consecință suferă pietoni nevinovați

reprezintă un grad și mai avansat de pericol, precum și aceasta este una din

prioritățile stringente ale politicii Republicii Moldova în lupta contra

conducătorilor nedisciplinați, iar asigurarea aplicării de către instanțele

judiciare a unor măsuri aspre de pedeapsă față de persoanele vinovate de

săvârșirea infracțiunilor din această categorie constituie unul din mijloacele

eficiente de luptă împotriva acestui flagel;

- pedeapsa aplicată de către instanța de judecată nu va asigura

realizarea scopurilor legii penale, existând riscul comiterii pe viitor a noi

infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, din care

3

considerente este necesar ca inculpatului Covaljiev Gheorghe să-i fie aplicată o

pedeapsă penală sub formă de închisoare și cu aplicarea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

totodată cu încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului la suma de

740 lei.

3.2. Inculpatul Covaljiev Gheorghe a declarat apel, prin care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a menționat că:

- nici o probă prezentată de acuzare nu demonstrează vinovăția sa. Nici

o faptă descrisă în învinuire nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată.

Sentința se bazează doar pe depozițiile părții vătămate, care fiind influențată

de fiul ei și-a schimbat depozițiile, dorind să-l șantajeze pentru a încasa bani de

la dânsul. Este șofer de mai bine de 30 ani, conducea regulamentar, și nu putea

prevedea că partea vătămată se va izbi lateral în automobilul său. De aceia

consideră că acesta este un caz neprevăzut de care se face vinovată numai

partea vătămată;

- instanța de fond greșit a interpretat situația faptică precum că nimeni

nu a comunicat și nu s-a constatat viteza cu care se deplasa Covaljiev Gheorghe.

În timpul examinării cauzei atât inculpatul, cât și martorii audiați

Hariton Valeriu, Covaljiev Gheorge, Covaljiev Axenia, Serbinov Ilie, au

confirmat că viteza de deplasare nu a fost mai mare de 50 km/oră, adică în

limita admisă de legislație. Respectiv nu a fost încălcat Regulamentul circulației

rutiere în ceea ce privește viteza deplasării;

- toți martorii audiați, inclusiv partea vătămată au confirmat că în locul

tamponării nu există trecere de pietoni. Schema accidentului stabilește clar că

partea vătămată traversa carosabilul în locuri nepermise;

- instanța a reținut că locul accidentului era iluminat, ceea ce nu rezultă

din probele administrate, iar inculpatul, în calitate de șofer a unității de

transport nu avea cum să nu o observe pe partea vătămată care deja era în

traversarea traseului, la 2,5 metri de la carosabil, în situația în care se deplasa

cu viteză de 35-50 km/h. Din materialele cazului și nici din declarațiile

martorilor nu reiese acest fapt reținut. Dimpotrivă martorii audiați nu confirmă

această circumstanță reținută de instanță, mai mult ca atât martorul

Chiciuc Ecaterina menționează expres că locul unde s-a produs accidentul nu

era iluminat;

- instanța nu stabilește cu claritate în sentință unde se afla partea

vătămată în momentul impactului. Din schema accidentului și din declarațiile

martorilor rezultă că accidentul s-a produs în exclusivitate pe carosabil (2.5 m),

adică acea porțiune unde toți participanții la trafic, inclusiv pietonii urmează să

respecte reglementările legale. Partea vătămată însăși menționează că spontan

și brusc a alergat spre autocarul staționat, cu toate că a observat autoturismul

care se deplasa, ignorând în acest sens regulamentul rutier și determinând

4

situații prielnice unui accident rutier. Datorită acțiunilor părții vătămate s-a

produs accidentul rutier, fiind ignorate prevederile art. 3 din Regulament, care

prevăd expres că pietonul era obligat să respecte regulile circulației rutiere în

momentul traversării părții carosabile. Traversarea în loc interzis și fără a se

asigura că nu creează obstacole participanților la trafic, partea vătămată a

încălcat prevederile Regulamentului în urma căruia s-a produs accidentul

rutier;

- în faza urmăririi penale, apărarea a înaintat un demers, privind

efectuarea unui experiment judiciar și anume reconstituirea faptei la fața

locului în aceleași circumstanțe. Acest mijloc de probă și anume „experimentul

la fața locului” a lipsit apărarea de o probă esențială, care avea drept sarcină de

a demonstra nevinovăția inculpatului. Ca efect al neadmiterii acestui mijloc de

probă, apărarea nu a avut posibilitatea de a înainta alte demersuri, care aveau

drept scop o concluzie a expertului, prin care acesta să menționeze dacă era

posibil sau nu, din circumstanțele reținute, evitarea tamponării și dacă au fost

respectate de Covaljiev Gheorghe regulile de circulație prevăzute de legislație;

- a fost constatat că partea vătămată și procurorul de caz, care a susținut

învinuirea în instanță, sunt rude și au avut anumite discuții prealabile asupra

cazului dat. Aceste circumstanțe pun la îndoială obiectivitatea și

profesionalismul procurorului de caz, care a omis să se abțină.

04 decembrie 2019, au fost admise apelurile declarate de către procuror și de

către inculpat, casată total sentința, dar din alte motive, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care:

Procesul penal în privința lui Covaljiev Gheorghe învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură

cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului Covaljiev Gheorghe.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în cadrul

judecării apelurilor, reieșind din faptul că inculpatul Covaljiev Gheorghe

contestă sentința de condamnare, solicitând achitarea, a fost audiată partea

vătămată Gîrneț Alexandra.

Totodată, la demersul părții apărării, au fost audiați suplimentar martorii

Dragoi Andrian, Chiciuc Ecaterina, Orzea Andrei și Serbinov Ilie, iar la demersul

acuzatorului de stat au fost cercetate suplimentar în instanța de apel, probele

administrate de către instanța de fond, care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, și anume: procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier din 30 decembrie 2016, potrivit căruia locul accidentului rutier este pe

traseul central R-34 Cahul – Giurgiulești, în s. Slobozia Mare, raionul Cahul.

Lipsește iluminarea locului accidentului rutier la momentul cercetării (f.d. 5-6,

5

vol.1); schema accidentului rutier întocmită la 30.12.2016, din care rezultă că

tamponarea părții vătămate a avut loc pe carosabil, la o distanță de 2,10 metri

de la acostament. Pilonul electric se afla la 12,5 metri de locul tamponării.

Lipsesc careva obstacole în deplasare (f.d.7, vol.1); rezultatele ,,DRAGER”

ALCOTEST, potrivit cărora atât inculpatul Covaljiev Gheorghe, cât și partea

vătămată nu consumase alcool până la producerea accidentului rutier (f.d.9,

vol.1); raportul de expertiză judiciară nr. 5/D din 04 ianuarie 2017 conform

căruia, pe corpul părții vătămate Gîrneț Alexandra s-a stabilit: fractură deschisă

oaselor metatarsiene I, II, III și falangei bazale degetul I plantei (piciorului

propriu-zis) stângi, care au fost produse la acțiunea traumatică cu obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, adică la traversare

cu roata automobilului, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se

califică ca vătămare corporală medie (f.d.32, vol.1); raport de expertiză

judiciară nr. 1366 din 09 ianuarie 2017, potrivit căruia în sistemul de ghidare,

frânare a automobilului prezentat (f.d.41-45, vol.1).

4.2. Totodată, în ședința instanței de apel din 04 decembrie 2019

inculpatul Covaljiev Gheorghe asistat de avocatul Chironachi Vladimir și partea

vătămată Gîrneț Alexandra, interesele căreia au fost reprezentate de avocatul

Reșulschi Galina au înaintat cereri de încetare a procesului penal intentat în

privința lui Covaljiev Gheorghe în legătură cu împăcarea părților.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată la cererea sa a anexat o

recipisă în care este notat că nu mai are nici o pretenție materială sau morală

față de inculpatul Covaljiev Gheorghe, ultimul a compensat prejudiciul cauzat

în sumă de 15 000 lei (f.d.78-80, vol.2).

Având în susținere prevederile art. 109 alin. (1), (2) Cod penal (cu

modificările ulterioare intrate în vigoare începând cu 07 ianuarie 2019), instanța

de apel a constatat că inculpatul Covaljiev Gheorghe nu are antecedente penale

pentru săvârșirea unor infracțiuni similare și nici nu a fost dispusă încetarea

procesului penal pentru săvârșirea unor infracțiuni similare pe parcursul

ultimilor cinci ani.

În consecință, instanța de apel a notat că nu au fost stabilite careva

impedimente pentru a admite cererile de împăcare a părții vătămate

Gîrneț Alexandra cu inculpatul Covaljiev Gheorghe.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că după data pronunțării

sentinței - 25 mai 2018, prin Legea nr. 233 din 08 noiembrie 2018, în vigoare

începând cu 07 ianuarie 2019, au fost operate modificări în art. 109 alin. (1)

Cod penal, și anume, după textul „la capitolele II-VI” s-a introdus textul „la

art. 264 alin. (1)”.

Având în vedere că la examinarea cauzei penale în instanța de apel, au

fost operate modificări în art. 109 alin. (1) Cod penal, care ameliorează situația

inculpatului Covaljiev Gheorghe, instanța de apel a considerat că, prin aplicarea

prevederilor art. 10 alin. (1) Cod penal, la caz, sunt aplicabile dispozițiile

6

art. 109 alin. (1) Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 391 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat precum că

cererile de împăcare depuse de părți în ședința instanței de apel, nu pot fi

admise, deoarece urmau a fi depuse în instanța de fond până la retragerea

completului în camera de deliberare, din considerentul că modificarea

dispoziției art. 109 alin. (1) Cod penal, care permite împăcarea părților, a fost

operată în perioada când prezenta cauză penală se examina în instanța de apel.

Totodată, luând în considerație că instanța a concluzionat admiterea

cererii de împăcare a părții vătămate cu inculpatul, instanța de apel a

considerat că a decăzut necesitatea de a se expune asupra argumentelor

invocate de procuror și de inculpat în cererile de apel depuse, precum și asupra

probelor administrate în instanța de fond, și suplimentar în cadrul examinării

cauzei în apel.

4.3. Referitor la cerința procurorului de a fi încasate cheltuielile

judiciare în sumă de 740 lei din contul inculpatului în beneficiul statului,

instanța de apel a considerat-o ca neîntemeiată, în condițiile în care procurorul

nu a prezentat probe care ar dovedi suportarea unor astfel de cheltuieli de către

organul de urmărire penală și că acestea necesită a fi recuperare din contul

inculpatului, or, efectuarea expertizelor judiciare sunt acțiuni procesuale ce țin

de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în

sarcina părții acuzării, iar în lipsa unor astfel de probe acuzarea nu ar fi putut

demonstra comiterea faptei penale, precum și să susțină învinuirea în instanța

de judecată în vederea condamnării persoanei, așa cum în astfel de cazuri sunt

necesare cunoștințe speciale, iar raportul de judiciară este unul obligatoriu,

reieșind din prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală.

recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

16) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

reparată de instanța de recurs.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție;

- instanța de apel neîntemeiat a încetat procesul penal în privința lui

Covaljiev Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților;

- împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul

pornirii urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată pentru

deliberare. Apreciind sintagma „până la retragerea completului în camera de

7

deliberare”, ca moment final până când poate avea loc împăcarea părților, se

notează că legiuitorul a stabilit expres și clar perioada procesului până la care

părțile își pot manifestarea voinței de împăcare, atunci când cauza se judecă de

către instanța de fond, iar completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea

sentinței respective. Astfel, fazele următoare a judecării cauzei sunt căi de

verificare a temeiniciei și legalității hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea

aplicării procedurii împăcării părților, sub aspectul legii materiale și procesual

penale;

- aplicând prevederile art. 109 alin. (2) Cod penal, la circumstanțele

cauzei, instanța de apel era în imposibilitate de a admite cererile de împăcare a

inculpatului Covaljiev Gheorghe cu partea vătămată Gîrneț Alexandra, fiind

depuse cu încălcarea termenului stabilit de lege în acest sens, or, calea de atac

- apelul, este o fază a procesului penal în care instanța de apel verifică

legalitatea și temeinicia sentinței judecătorești, conform materialelor din cauza

penală, ceea se rezultă expres din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- norma de drept aplicată în hotărârea recurată cu privire la posibilitatea

încetării procesului penal la etapa judecării cauzei penale în ordinea de apel

contravine deciziei Curții Supreme de Justiție 05.06.2012 (dosarul nr. 1ra-

523/2012) și deciziei Curții Supreme de Justiție din 09.10.2019 (dosarul nr. 1ra-

1431/2019), care s-a expus prin prisma aceleiași norme;

- instanța de apel a motivat că, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, prin numirea expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului, însă, în decizie și sentință lipsește

dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe contul statului;

- practica judiciară națională cât și practica CEDO denotă faptul că

persoana recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii urmează să suporte

cheltuielile judiciare (cazul Croissant vs Germania din 25.09.1992, nr. 1361 1/88,

&33-37).

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce vor fi desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

8

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de către

instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea

precum și de a constata motivele clare care au dus la emiterea soluției

contestate.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă

motiv de casare.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

procurorul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau când

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste aspecte,

Colegiul penal lărgit, constată că această instanță, la examinarea apelurilor

declarate de către procuror și inculpat, nu a respectat întru totul prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, comițând erori

de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența

temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Așadar, potrivit deciziei recurate, instanța de apel a ajuns la concluzia

încetării procesului penal în privința lui Covaljiev Gheorghe învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

împăcarea inculpatului cu partea vătămată.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că după

pronunțarea sentinței, au fost operate modificări ale prevederilor art. 109 Cod

9

penal, care ameliorează situația inculpatului Covaljiev Gheorghe, deoarece

aceste prevederi permit aplicarea instituției împăcării părților și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, de care a fost

învinuit inculpatul, deși anterior legea nu prevedea această facilitate.

Analizând motivele pe care și-a întemeiat soluția respectivă instanța de

apel la pronunțarea deciziei recurate, Colegiul penal atestă că decizia de a

dispune încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, la etapa

judecării cauzei în ordine de apel, este pripită și contrară prevederilor legale și

practicii judiciare.

Astfel, prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 233

din 08.11.2018, în vigoare din 07.01.2019, statuează, că „Împăcarea este actul

de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute

la capitolele II–VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru

infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost

dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni

similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.”

Colegiul penal constată, că într-adevăr prevederile legale citate, creează

o situație favorabilă în privința inculpatului Covaljiev Gheorghe, în raport cu

versiunea acestei prevederi legale în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.

Cu toate acestea, instanța de recurs constată că instanța de apel la

pronunțarea soluției adoptate nu a ținut cont de prevederile art. 109 alin. (2)

Cod penal, care de altfel nu au fost modificate, și care prevăd că împăcarea este

personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și

până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază ca fiind lipsită de suport juridic

concluzia instanței de apel precum că aceasta era îndreptățită de a dispune

aplicarea dispoziției art. 109 alin. (1) Cod penal, deoarece modificările acestei

norme au fost operate în perioada când prezenta cauză penală se examina în

instanța de apel.

În acest context instanța de recurs ține să accentueze, că prevederile

art. 109 alin. (2) Cod penal, au fost interpretate în sensul stabilirii momentului

până la care poate avea loc împăcarea părților, în acest sens legiuitorul având

în vedere faptul că momentul final este atunci când cauza se judecă de către

instanța de fond, când completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea

sentinței respective.

Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor

ce le parcurge cauza penală pusă pe rol.

Conform Codului de procedură penală Titlului II, intitulat „JUDECATA”,

cuprinde capitolele I-VI.

10

Dintre acestea, Capitolul III reglementează judecarea cauzei penale în

prima instanță, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secțiuni.

Secțiunea a 4-a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare-

„Deliberarea și adoptarea sentinței”.

Prin urmare, până la acest moment părțile se pot împăca în cazul

infracțiunilor prevăzute de alin. (1) art. 109 Cod penal, cu excepția celora

prevăzute de alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală. Imposibilitatea de-a

admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal, cai ordinare de

atac – Apelul și Recursul, rezultă din prevederile art. 230 Cod de procedură

penală, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Fazele următoare ale judecării cauzei sunt căi de verificare a temeiniciei

și legalității hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii

împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual penale.

La caz, Colegiul penal lărgit a stabilit că la faza examinării cauzei în prima

instanță, chestiunea împăcării nu a fost invocată de către nici una dintre părți,

respectiv instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că poate dispune aplicarea

prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către

procuror, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Cu referire la solicitarea procurorului privind dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Covaljiev Gheorghe, instanța de

recurs menționează că potrivit prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală, încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept

discreționar al instanței. Norma juridică respectivă urmând a fi interpretată

ținându-se cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare la 09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) al normei respective, se face din

contul bugetului de stat.

Astfel, soluția instanței de apel pe marginea soluționării cheltuielilor

judiciare urmează a fi pronunțată în dependență de timpul efectuării

rapoartelor de expertiză judiciară, adică până sau după modificările operate de

legiuitor la prevederile art. 143 Cod de procedură penală, iar în dependență de

aceste circumstanțe instanțele de judecată pot oferi aplicabilitate motivată

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care reglementează

posibilitatea de a obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

11

În concluzie, Colegiul penal lărgit notează, că la rejudecarea cauzei

instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și în recurs, și

să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, se casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 decembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Covaljiev Gheorghe xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12