1ra-120/21 — art.186 al.2 lt.d CP

1ra-120/21 — art.186 al.2 lt.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-120/2022

1-19203526-01-1ra-25012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Jubîrcă Vasile,

împotriva deciziei Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul din 09

noiembrie 2021 și a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11

iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Jubîrcă Vasile xxxxx născut la xxxxx, domiciliat în xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 24.12.2019 – 11.06.2021;

instanța de apel: 01.07.2021 – 09.11.2021;

instanța de recurs ordinar: 25.01.2022 – 11.05.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în

baza actelor din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

Jubîrcă Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin.(2), lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități convenționale,

ceea ce constituie 50 000 lei.

A fost încasat de la Jubîrcă Vasile în beneficiul lui Moldoveanu

Constantin suma de 7 000 lei, cu titlu de daună.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Jubîrcă Vasile în perioada de timp august 2017 - octombrie 2017,

urmărind scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, aflându-

se în preajma bălții din s. xxxx, raionul xxx, a sustras pe ascuns o țeavă

metalică cu diametrul 100 cm.

Prin urmare, cauzându-i lui Moldoveanu Constantin o daună în

proporții considerabile, în sumă totală de 7.000 lei.

Astfel, acțiunile lui Jubîrcă Vasile au fost încadrate juridic în baza

art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi –„sustragerea pe

1

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.”

în numele inculpatului Jubîrcă Vasile, prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

3.1. În motivarea cererii de apel a indicat că instanța a ignorat în

totalitate declarațiile inculpatului Jubîrcă Vasile, declarațiile martorilor

Sinigur Rodion, Craiu Mihail, Antohi Anatolie, Paladi Vadim, care au făcut

declarații identice cu cele ale inculpatului.

Instanța de judecată a dat credibilitate declarațiilor martorilor

acuzării Căpățînă Ion, Bratu Ecaterina, Bulala Ivana, Balanel Ivan, care

nu au putut indica nimic concret la caz, fiind făcute doar declarații la

general.

Apărătorul a invocat că o sentință de condamnare se adoptată doar

în situația în care au fost cercetate toate probele, inclusiv și probele

prezentate de apărare în susținerea nevinovăției inculpatului, probe carela

caz combat probele acuzării.

De asemenea, a susținut că în acțiunile lui Jubîrcă Vasile nu există

elementele constitutive ale infracțiunii de furt, deoarece Jubîrcă Vasile a

găsit țeava la gunoiește, plină cu nămol, nu era îngrădită și nu era scris

nicăieri că această țeavă este privată și a târâit-o la dânsul în ogradă

pentru a o folosi.

Nu a fost demonstrat de organul de urmărire penală că această țeavă

ar fi aparținut lui Moldoveanu și nu unui alt locuitor al s. Slobozia Mare.

A atras atenția că Jubîrcă Vasile a fost pus sub învinuire în baza

art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, însă prima instanță a pronunțat o

sentință prin care l-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2), lit. b) Cod penal, care prevede că fapta este

săvârșită de 2 sau mai multe persoane, care la fel este un motiv de casare

și pronunțare a unei sentințe de achitare.

noiembrie 2021, a fost admis apelul avocatului Grosu Eugen în numele

inculpatului Jubîrcă Vasile, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în

latura penală, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Jubîrcă Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a

fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700(șapte sute)

unități convenționale, ceea ce constituie 35 000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a determinat circumstanțele

de fapt și de drept și just a făcut concluzia că fapta penală reținuta în

acțiunile inculpatului Jubîrcă Vasile a avut loc și a fost săvârșită de către

inculpatul Jubîrcă Vasile în circumstanțele descrise.

Astfel, instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului acțiunile

inculpatului Jubîrcă Vasile au fost calificate de organul de urmărire

penală în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, conform semnelor de

2

calificare „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Însă prima instanță deși în partea descriptivă a sentinței corect a

calificat acțiunile inculpatului Jubîrcă Vasile conform indiciilor calificativi:

„furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”, în partea introductivă cât și

în dispozitivul sentinței l-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal, care prevede furtul comis de

două sau mai multe persoane.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că indicarea eronată a legii

penale de săvârșirea care a fost învinuit inculpatul și constatarea vinovăției

în baza altei calificări juridice, care nu i-a fost imputată inculpatului și nu

se conține în circumstanțele de fapt expuse în rechizitoriu, atrage

necesitatea casării parțiale a sentinței primei instanțe în latura penală.

În continuare, instanța de apel a apreciat critic motivele invocate în

cererea de apel, precum că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii de furt, or la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente care atestă vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunii încriminate în rechizitoriu.

În susținerea vinovăției inculpatului, instanța de apel a reținut

declarațiile părții vătămate Moldoveanu Constantin care a confirmat că „a

procurat țeava cu scopul de a instala în bazinul din baltă o pompă, pentru

pomparea apei la domiciliu pentru irigarea grădinii. Țeava avea diametru

de 1m, lungimea de 5m, în formă de con la un capăt, era lăsată lângă bazin

la o distanță de 5m, nu era îngrădită, însă toți cunoșteau că-i aparținea lui,

inclusiv și Jubîrcă V. cunoștea. În anul 2017 a observat că țeava a dispărut.

Anterior dispariției țevii i-a preîntâmpinat pe Jubîrcă Vasile, Căpățînă Ion și

Acciu Valeriu, care pășteau caprele în preajma țevi, „să nu dispară țeava”.

Ulterior a depistat țeava la stâna lui Jubîrcă V.”

La fel și martorii Bulala Ivana, Balanel Ivan, Suicimezov Oleg au

confirmat faptul că cunoșteau despre faptul că țeava amplasată pe malul

bălții aparținea lui Moldoveanu Constantin, fiind adusă în scopul

aprovizionării cu apă.

Iar martorul Dobrea Stelian a indicat că, „țeava a fost adusă în anul

2014-2015 și s-a aflat în acel loc până în vara anului 2017, când a transmis

grădina spre îngrijire vecinului, țeava respectivă urma să fie instalată în

bazin de către partea vătămată și se afla aproximativ la o distanță de 10-

20 de pași de grădina lui Moldoveanu Constantin. ”

Deși martorul Căpățină Ion în instanța de fond a declarat că nu-și

amintește dacă Moldoveanu Constantin ar fi adus vreo țeavă, instanța de

apel a considerat necesar de a reține ca fiind veridice declarațiile acestuia

de la urmărire penală, unde ultimul a relatat că, ”Moldoveanu Constantin

a adus o țeavă metalică de culoare roșie cu diametrul de 1 m, și a amplasat-

o lângă bazinul săpat de acesta. Mulți ani țeava s-a aflat în acel loc, apoi

a aflat de la Moldoveanu Constantin că a fost sustrasă. Anterior, Jubîrcă

Vasile a avut o stână de oi în preajma bazinului de la baltă”.

Martorul Căpățină Ion nu avea cum să nu cunoască despre existența

țevii de lângă bazin și scopul pentru care a fost adusă acolo, or inițial a

fost o intenție comună a acestuia cu partea vătămată Moldoveanu

3

Constantin de a construi un sistem de irigare a grădinilor acestora, pentru

aceasta a fost săpat un șanț de la bazinul din baltă până la domiciliul lui

Moldoveanu Constantin, care parțial trece pe terenul aferent casei lui

Căpățină Ion, în care a fost instalat un furtun cu lungimea de 300 m, iar

ulterior între ei au fost neînțelegeri și au încetat acea cooperare. ”

Respectiv, din declarațiile părții vătămate și a martorilor precum și

din probele cercetate, s-a constatat că țeava metalică de culoare roșie cu

diametrul 1 m, cu lungimea 5,5 m, proprietatea părții vătămate

Moldoveanu Constantin, se afla lângă bazinul din baltă, săpat de partea

vătămată cu mai mulți ani în urmă, și urma a fi instalată pentru irigarea

grădinilor. O perioadă îndelungată țeava se afla în locul dat, și a dispărut

în anul 2017, fapt confirmat nu numai de partea vătămată, dar și de

martorul Dobrea Stelian.

Cu toate că inculpatul Jubîrcă Vasile neagă că ar fi cunoscut că

țeava aparține părții vătămate, și afirmă că ar fi găsit-o în baltă înnămolită

în 2015, instanța de apel a menționat că inculpatul a cunoscut despre

faptul că Moldoveanu Constantin era proprietarul țevii metalice, or,

anterior inculpatul a avut o stână de oi în preajma bazinului de la baltă,

fiind preîntâmpinat de partea vătămată să nu dispară țeava.

Instanța de apel a acceptat versiunea că țeava putea fi parțial

înnămolită, după cum spune inculpatul, însă a fost cert stabilit că țeava a

dispărut din acel loc în perioada august – octombrie 2017, ceia ce exclude

afirmația inculpatului Jubîrcă Vasile că ar fi ridicat țeava din baltă în anul

2015.

S-a reținut că țeava era păstrată la o distanță mai mică de 300 m

până la casele localității și dimensiunile acesteia permit monitorizarea ei

vizuală de la distanță din localitate, după cum a și declarat partea

vătămată Moldoveanu Constantin că periodic verifica prezența țevii la locul

păstrării.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului că ar fi găsit

țeava într-o baltă înnămolită, în gunoiște, la o distanță de 1 km până la

casa lui Moldoveanu Constantin apoi cu tractorul a târât-o spre stână.

Ținând cont de dimensiunile și greutatea țevii metalice (lungimea

5,5m diametrul 1m, circa 500-700kg), chiar și în cazul inundațiilor,

curenții de apă nu au influențat asupra țevii, și nu putea fi dusă de curenții

de apă la o distanță de 1km de la locul amplasării.

Instanța de apel a reținut ca fiind relevante declarațiile martorului

Bratu Ecaterina de la urmărirea penală, care a declarat că, locuind în

apropierea stânei lui Jubîrcă Vasile, a văzut că în toamna anului 2017

acesta a săpat o groapă pentru fântână. Tot în anul 2017 partea vătămată

a observat dispariția țevii metalice.

Potrivit procesul-verbal de cercetare la față locului din 16.11.2017,

la bazinul de apă din apropierea s. Slobozia Mare, r-l Cahul, au fost

observate urme de săpare în locul unde era păstrată țeava (f.d.7)

De asemenea, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute, și

urmează să fie apreciate critic declarațiile martorilor apărării Sinigur

Rodion, Craiu Mihail, Antohi Anatolie, Paladi Vadim, care au declarat că

în luna noiembrie 2015, în timp ce au participat la săparea fântânii la

stâna lui Jubîrcă Vasile, țeava se afla pe teritoriul stânei, și a fost instalată

4

în a doua fântână săpată în vara anului 2017, la o distanță de 2 m față de

prima fântână, care între timp se prăbuși-se.

Instanța de apel a remarcat că declarațiile acestor martori conțin

divergențe inadmisibile, din care se face evident că au fost adaptate poziției

inculpatului.

În combaterea acestui argument instanța de apel a reiterat că partea

vătămată a depistat dispariția țevii metalice în anul 2017, depunând

plângere la organele de drept la 15.11.2017 (f.d.5), poziție susținută și de

martorul Dobrea Stelian care a confirmat că țeava a dispărut în anul 2017;

anume această țeavă partea vătămată a recunoscut-o în cadrul examinării

la stână de oi ce aparține lui Jubîrcă Vasile (procesul-verbal de examinare

a obiectului din 16.01.2018 (f.d.20).

Instanța a apreciat ca fiind dubios faptul că, la momentul primei

vizite a polițistului de sector cu partea vătămată la stâna inculpatului,

țeava era integră, și inculpatul Jubîrcă Vasile cunoscând că deja sunt

implicate autoritățile oficiale în soluționarea modului în care el a dobândit

țeava, cunoscând că nu el este proprietarul țevii, la scurt timp a tăiat țeava

în două părți, una din care a instalat-o în groapa pentru fântâna de la

stână.

Acest fapt, incontestabil demonstrează vinovăția lui Jubîrcă Vasile

în săvârșirea sustragerii țevii metalice de la partea vătămată, și anihilează

la net argumentul apelantului Jubîrcă Vasile cu privire la nevinovăția sa

în săvârșirea furtului incriminat.

Deși partea apărării critică valoarea țevii sustrase, fără însă a solicita

vre-o evaluare a acesteia de către un specialist, instanța de apel a

menționat că nu găsește nici un motiv pentru care ar putea fi criticate

declarațiile părții vătămate Moldoveanu Constantin, care a explicat că a

cumpărat țeava cu 7000 lei. Obiectul sustras este de proporții

impunătoare, fapt care de la sine atestă existența unei valori substanțiale

în raport cu limita valorii materiale de la care survine răspunderea penală.

La fel, partea apărării a accentuat asupra stării proaste a țevii,

afirmând că are un strat de rugină de 5cm, însă argumentul dat este lipsit

de consistență, întrucât grosimea pereților țevii este doar de 1cm și

inculpatul Jubîrcă Vasile i-a găsit acesteia domeniu de utilizare fără vreo

rezervă asupra calităților acestui obiect.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că întregul sistem de probe

acumulat în prezenta cauză penală și apreciat de către instanța de apel

prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, coroborează și

demonstrează faptul că inculpatul Jubîrcă Vasile a comis infracțiunea

prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, în circumstanțele de fapt

reținute de prima instanță.

Instanța de apel a statuat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Jubîrcă Vasile de comiterea infracțiunii imputate, nu

echivalează cu achitarea lui, iar poziția inculpatului a apreciat-o ca fiind

o modalitate legală în realizarea dreptului la apărare.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel reiterând

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

5

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, a considerat că pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale este

proporțională și echitabilă faptei comise, ținând cont de condițiile de viață

ale familiei acestuia, inclusiv aflarea la întreținere a unui copil minor.

numele inculpatului Jubîrcă Vasile, a declarat recurs ordinar prin care a

solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei

noi hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel descrise în pct. 3. și 3.1 al prezentei

decizii.

Suplimentar recurentul menționează că instanțele de judecată nu au

luat în considerație faptul că, presupusa parte vătămată nu a prezentat

nici o probă că țeava la care face referire i-ar aparține cu drept de

proprietate privată și nici dovada prețului acesteia, fiind indicată o

presupusă pagubă, cuantumul căreia a fost indicat la discreția lui

Moldoveanu Constantin.

Consideră că acțiunile lui Jubîrcă Vasile greșit au fost încadrate în

baza art. 186 Cod penal, întrucât atât inculpatul cât și partea vătămată

au comunicat că țeava se afla în baltă prin stuf (nu era protejată cu o

careva plasă, nu se afla pe un teritoriu privat), iar Jubîrcă Vasile a

perceput că aceasta nu aparține nimănui. Mai mult de atât, țeava care se

afla câțiva ani, pe teritoriul lui Jubîrcă Vasile, a fost tractată de un tractor

pe timp de zi, fără a se ascunde acest lucru și fără a încerca în careva mod

de a o ascunde sau a o camufla.

procedură penală, procurorul Cîrjanovschi Sergiu a depus referință asupra

recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit

neîntemeiat, deoarece instanțele de fond corect au apreciat probele ce

demonstrează vinovăția inculpatului Jubîrcă Vasile.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

6

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Din conținutul recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu

Eugen în numele inculpatului Jubîrcă Vasile se constată că acesta, nu

invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod

de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că titularul cererii de recurs invocă de fapt, numai dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, intervenind cu solicitarea de a se

dispune casarea totală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Printre argumentele recurentului nu se regăsesc critici fondate sau

erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăției

inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent

Colegiul penal notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția

instanței de apel este legală, fondată și urmează a fi menținută în

totalitate.

Într-un prim aspect, referitor la criticele recurentului precum că

instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probatoriul administrat,

Colegiul penal reiterează că chestiunea de apreciere a probelor nu se

regăsește printre temeiurile de declarare a recursului, la această etapă a

procedurilor instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica

probele din dosar preponderent având în vedere că nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea

condamnării lui Jubîrcă Vasile și conținutul real al probelor, sau ignorarea

unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În aceiași ordine de idei, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, ci doar se face trimitere la conținutul probelor și la

aprecierea acestora, nu va face obiect de examinare în procedura de

recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc la caz, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară

principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Totodată, instanța de recurs ține să accentueze că față de lucrul

judecat de instanțele de fond, se constată motivarea amplă și temeinică a

hotărârii pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art.6 CEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond

7

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o instanța ierarhic-

superioară poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din

21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Din materialele cauzei se atestă că apărarea a primit răspuns la toate

afirmațiile invocate în apelul apărării.

Ca urmare, Colegiul penal constată că argumentele recurentului

privind nevinovăția inculpatului, nu are acoperire probatorie, fiind

combătut complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în

cauză penală și anume prin declarațiile părții vătămate Moldoveanu

Constantin, declarațiile martorilor Căpățină Ion, Bratu Ecaterina, Bulala

Ivana, Balanel Ivan, Dobrea Stelia, Suicimezov Oleg, Sinigur Rodion, Craiu

Mihail. Antohi Anatolie, Paladi Vadim, precum și prin probele scrise și

cercetate în ședința de judecată.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului prin care

susține că, inculpatul Jubîrcă Vasile nu ar fi cunoscut că țeava aparține

părții vătămate și că ar fi găsit-o în baltă, înnămolită, în anul 2015, or

instanțele de fond cercetând și analizând sub toate aspectele probatoriul

acumulat în prezenta cauză, corect au stabilit că inculpatul cunoștea cu

certitudine despre faptul că Moldoveanu Constantin era proprietarul țevii

metalice, întrucât inculpatul a avut anterior o stână de oi în preajma

bazinului de la baltă, fiind preîntâmpinat de partea vătămată să nu

dispară țeava. Totodată, inculpatul păștea animalele împreună cu

Căpățină Ion, care știa că țeava metalică aparține lui Moldoveanu

Constantin.

Astfel, în speță s-a constatat cu certitudine faptul că, țeava (două

fragmente) găsită în toamna anului 2017, la stâna inculpatului Jubîrcă

Vasile, era anume acea țeavă pe care partea vătămată Moldoveanu

Constantin a lăsat-o lângă bazinul din baltă și o păstra acolo, întrucât este

un obiect masiv, greu, pentru transportarea căreia ar fi necesară utilizarea

unităților de transport mecanizate.

De asemenea, nu pot fi reținute nici argumentele apărătorului

precum că, a găsit țeava metalică în anul 2015, or în combaterea acestui

argument instanțele au reținut declarațiile părții vătămate, care a indicat

că a depistat dispariția țevii metalice în anul 2017, depunând plângere la

organele de drept la 15.11.2017 (f.d.5), poziție susținută și de martorul

Dobrea Stelian care a confirmat că țeava a dispărut în anul 2017. La fel,

și martorul Bratu Ecaterina fiind audiat în cadrul urmăririi penale a

declarat că, locuind în apropierea stânei lui Jubîrcă Vasile, a văzut că în

toamna anului 2017 acesta a săpat o groapă pentru fântână. Tot în anul

2017 partea vătămată a observat dispariția țevii metalice. Potrivit

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.11.2017, s-au constatat

urme de săpare în locul unde era păstrată țeava (f.d.7).

Referitor la argumentele recurentului precum că, la caz nu a fost

stabilită valoarea țevii sustrase de către un specialist, Colegiul penal

menționează că acestea sunt nefondate, întrucât partea vătămată

Moldoveanu Constantin, a indicat că a cumpărat țeava cu 7000 lei.

8

Obiectul sustras este de proporții considerabile, fapt care de la sine atestă

existența unei valori substanțiale în raport cu limita valorii materiale de la

care survine răspunderea penală.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recurs, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

sentinței, reproduse în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și

reproduse în pct.4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea

juridică corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor, precum și prin

materialele probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanțele de fond au argumentat detailat motivele pentru care au

fost respinse versiunile apărării, probele administrate confirmând în mod

concludent că faptei comise i s-a dat o încadrare juridică corectă în baza

art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, conform indicilor – „sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal reține că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii, de aceea recursul

ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

9

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Grosu Eugen în numele inculpatului Jubîrcă Vasile, împotriva deciziei

Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Jubîrcă Vasile xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

10