1ra-279/22 — art.166/1 al.2 lt.a CP

1ra-279/22 — art.166/1 al.2 lt.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-279/22

1-18082223-01-1ra-23022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

recursul ordinar declarat de către avocatul Cîrlig Ion în numele inculpatei

Ursu Zinaida, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 octombrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Ursu Zinaida xxxxx, născută la xxxxx, originară

din xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.1661 alin. (2), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 08.05.2018 - 29.06.2020;

instanța de apel: 27.07.2020 - 29.10.2021;

instanța de recurs: 23.02.2022 – 13.12.2022.

Asupra motivelor recursului ordinar, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ursu Zinaida a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (2), lit. a) Cod penal din motivul că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

rechizitoriului, Ursu Zinaida a fost învinuită că, activând în baza ordinului

directorului Grădiniței de copii din s. Hagimus nr.7 din 05.06.2011, fiind

persoană care acționează cu titlu oficial, fiind investită cu drepturi și

obligații în vederea exercitării atribuțiilor în domeniul educației, încălcând

prevederile:

- art. 37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată

la 20.11.1989 la New York, care în Republica Moldova a intrat în vigoare la

25.02.1993 și conform căreia statele părți vor veghea ca nici un copil sa nu

fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau

degradante;

- art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la

1

care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu

va fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante;

- art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29

iulie 1994, conform căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse

sau tratamente crude, inumane ori degradante;

- art. 135 alin. (l) lit.i) din Codul Educației, conform căruia este obligată

să nu admită tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice

formă și aplicarea niciunei forme de violență fizică sau psihică;

- art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului,

conform căruia statul ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului,

protejîndu-1 de orice formă de exploatare, discriminare, violență fizică și

psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime, grosolană,

disprețuitoare, insultele și maltratările;

- pct. 6 subpct. l) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin

ordinul Ministerului Educației nr.861 din 07.09.2015, conform căruia în

relațiile cu elevii, copiii cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele

didactice auxiliare sunt obligate să respecte și să asigure ocrotirea sănătății

fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:

- neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării

sub orice formă și aplicării niciunei forme de violență fizică sau psihică;

- asigurarea protecției fiecărui elev, copil, prin denunțarea formelor de

violență fizică exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare,

abuz, neglijență sau de exploatare a elevilor, copiilor;

- neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual;

fiind obligată în virtutea funcției deținute să nu admită aplicare violenței

fizice și psihice, să intervină în caz că deține informație despre un caz de

abuz, neglijare, trafic pentru a-1 stopa sau să solicite ajutor în cazul în care

nu poate interveni de sine stătător, acționând contrar atribuțiilor de

serviciu, pe data de 20 aprilie 2017, în jurul orei 1200, în timp ce se afla în

dormitorul grupei pregătitoare de la grădinița de copii „Grigore Vieru” din

s. Hagimus, raionul Căușeni, a aplicat față de minorul Xxxxx, născut la

xxxxx, ce se afla în grija și ocrotirea sa, violența fizică aplicându-i cu

arătătorul trei lovituri în regiunea coapsei stângi în scopul de a-1 pedepsi

pentru faptul că ultimul nu dormea în timpul orei mesei și încurca și altor

copii să se odihnească. În urma loviturilor primite minorului Xxxxx i-au

fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, trei echimoze pe coapsa

stângă.

Astfel, acțiunile inculpatei Ursu Zinaida au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art.1661 al. (2), lit. a) Cod penal conform

indicilor calificativi – „cauzarea intenționată a unei dureri sau suferințe fizice

ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o

persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de

către orice altă persoană care acționează cu titlu oficial săvârșite cu bună

știință asupra unui minor.”

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Zinaida Ursu să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse

2

de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar pentru femei, de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

educației în instituțiile școlare și preșcolare pe un termen de 5 ani, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare să fie

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

La fel, a solicitat încasarea de la inculpată a cheltuielilor de judecată

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legală și

psihiatrico-psihologică în privința părții vătămate minore în suma de 2146

lei.

În motivarea apelului, acuzarea a invocat că:

- prin probatoriul anexat la materialele cauzei se constată că, Ursu

Zinaida este o persoană publică în sensul art.123 alin. (2) Cod penal, și,

respectiv, este subiect al infracțiunii prevăzute de art.1661 Cod penal, or,

educatorul de la grădiniță este orice altă persoană care acționează cu titlu

oficial, respectiv este subiect al infracțiunii prevăzute de art.1661 Cod penal;

- sunt neîntemeiate concluziile instanței precum că, tratamentul

inuman nu se poate realiza doar prin cauzarea leziunilor corporale victimei,

fiind necesară și cauzarea de suferințe psihice susceptibile să-i producă

tulburări psihice victimei, or, prin tratament inuman se înțeleg faptele care

cauzează victimei leziuni (prejudiciu corporal efectiv) sau suferințe fizice sau

psihice, susceptibile de a produce intense tulburări psihice, săvârșite de

către o persoană publică, sau de către o persoană care, de facto exercită

atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care

acționează cu titlu oficial sau cu consimțământul expres sau tacit al unei

asemenea persoane;

- pentru ca fapta unei persoane ce acționează cu titlu oficial să

constituie latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.1661 alin. (l) Cod

penal este suficient să fie constată aplicarea loviturilor victimei ce i-ar

provoca acesteia leziuni corporale și aceasta s-ar încadra în calificativele

laturii obiective, dureri sau suferință fizică care reprezintă tratament

inuman. Orice aplicare a loviturilor ce a cauzat vătămări corporale

presupune la momentul aplicării suferințe fizice și psihice, iar reieșind din

scopul aplicării loviturilor în acest caz, vârsta victimei, aceasta neapărat îi

va crea un sentiment că orice se învață și se face numai cu violență și un

sentiment de inferioritate față de persoane mature, sau mai puternice fizic.

Durata aplicării loviturilor nu este una relevantă în acest caz;

- din probatoriul cercetat în ședința de judecată este cu certitudine

probat faptul că minorului Maxim Solodchi (Duca )i-a aplicat cel puțin trei

lovituri cu un obiect dur contondent cu suprafața limitată de interacțiune

și aceste vătămări se atribuie la vătămări corporale neînsemnate;

- prima instanță nu a ținut cont de raportul de expertiză psihiatrico-

psihologică întocmit în privința părții vătămate minore, or, din acesta clar

rezultă că minorul nu are tendințe de a inventa evenimentele și nu au fost

constatați indici că minorul ar fi fost instruit în vederea depunerii unor

declarații anume;

- chiar și în situația în care instanța a constat că, Ursu Zinaida nu este

subiect al infracțiunii prevăzute de art.1661 Cod penal, instanța urma

neapărat să se expună la acțiunile acesteia și la consecințele acestor

acțiuni. Astfel, din probatoriu administrat în ședința de judecată, este cert,

că vătămările corporale neînsemnate au fost cauzate părții vătămate minore

3

Solotchii Maxim în rezultatul acțiunilor inculpatei Zinaida Ursu. În aceste

circumstanțe, prima instanță urma să constate că Ursu Zinaida a săvârșit

acțiunile de maltratare și urma să le facă o apreciere. Acțiunile de cauzare

a vătămărilor corporale neînsemnate se încadrează în limitele contravenției

prevăzute de art. 78 alin. (l) Cod contravențional și instanța urma să aplice

prevederile art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală și să adopte o sentință

de încetare a procesului penal conform cerințelor art.391 din Codul de

procedură penală;

- acuzarea a prezentat probe pertinente și concludente, din care rezultă

indubitabil că de către inculpata Zinaida Ursu a fost comisă infracțiunea

prevăzută de articolul 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal. Mai mult, din probele

administrate rezultă că inculpata Zinaida Ursu este responsabilă, nu are

antecedente penale, este caracterizată pozitiv la locul de muncă și de trai.

3.1. În apelul declarat de către reprezentantul legal al părții vătămate,

Duca Angela, a solicitat casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei soluții echitabile și legale, prin care inculpata

Ursu Zinaida să fie condamnată pentru infracțiunea comisă, cu admiterea

în întregime a acțiunii civile privind compensarea daunelor materiale și

morale cauzate părții vătămate minore.

În susținerea celor invocate în apel, reprezentantul legal al părții

vătămate, Duca Angela, a invocat că:

- din sentință se desprinde faptul că prima instanță a acționat ca

avocatul inculpatei Ursu Zinaida, încercând prin expresii vagi și lipsite de

relevanță să inducă participații procesului la ideea potrivit căreia Ursu

Zinaida nu este subiect al infracțiunii prevăzute la art.1661 Cod penal, în

condițiile în care avem o victimă (copil minor) a torturii și tratamentului

inuman, care a fost supus mai multor expertize psihologce în grup, care să

stabilească veridicitatea declarațiiilor sale, audiată în condiții speciale;

- în cadrul procesului penal au fost audiați un șir de martori, au fost

dispuse, efectuate și cercetate mai multe expertize judiciare, a fost audiat

minorul Solodchii (Duca) Maxim - stabilindu-se cu certitudine acțiunile

infracționale ale inculpatei și faptul că un copil lăsat în custodia unei

instituții preșcolare, un copil lipsit de apărare, vulnerabil, a fost maltratat.

A rămas cu urme pe corp. A suferit durere. Și el spune clar acest lucru.

Însă instanța de judecată mimând un proces echitabil, a emis o soluție

inechitabilă și în virtutea tuturor probelor, criminalul a rămas nepedepsit,

iar copilul și părinții săi cu un gust amar al injustiției și fărădelegii;

- în situația în care doar simpla declarație a copilului că a fost abuzat

fizic și arată clar de către cine, fiind prezente urmele evidente pe corp a

maltratării, în coraborare cu expertiza efectuată, reprezintă probatoriu

suficient ca inculpata să fie atrasă la răspundere și să suporte toate

urmările acțiunilor sale criminale. Or, faptul nerecunoașterii vinei de către

inculpată nu echivalează cu nevinovăția sa;

- până la moment, inculpata Ursu Zinaida nu și-a manifestat regretul

față de faptele sale. Nu s-a interesat de soarta copilului, de starea lui de

sănătate, de stresul la care a fost supus pe parcursul urmăririi penale.

Dimpotrivă, continuă până la moment să insulte și să denigreze public

familia părții vătămate. Iar copilul încă mai are accese de panică. Astfel,

consideră că umilința, durerea fizcă și suferința psihică la care a fot supus

datorită unui educator fără etică și fără compasiune, nu poate fi evaluată

4

în bani. Iar acțiunea dată ar însemna mai degrabă o satifsafcție echitabilă

în formă bănească pentru a atenua cât de cât suferința și toate presiunile

prin care a trecut până la moment fiul și familia în general. Or, având

îndrăzneala să ceară dreptate au fost și sunt încă intimidați, amenințați și

insultați chiar din momentul adresării către organele abilitate în căutarea

dreptății.

octombrie 2021, au fost admise apelurile declarate, casată sentința primei

instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

Ursu Zinaida a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a

fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul educației în instituțiile

școlare și preșcolare pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al

părții vătămate minore Duca Angela și s-a dispus încasarea de la Ursu

Zinaida în beneficiul părții vătămate Duca Angela cheltuielile materiale

suportate pentru asistența juridică în mărime de 500 (cinci sute) lei și

prejudiciul moral în mărime de 5 000 (cinci mii) lei.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că audiind

participanții la proces, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum și probelor

administrate de instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința instanței

de apel, a constatat cu certitudine faptul că:

Ursu Zinaida activând în baza ordinului directorului Grădiniței de copii

din s. Hagimus nr.7 din 05.06.2011, fiind persoană care acționează cu titlu

oficial, fiind investită cu drepturi și obligații în vederea exercitării

atribuțiilor în domeniul educației, fiind obligată în virtutea funcției deținute

să nu admită aplicare violenței fizice și psihice, să intervină în caz că deține

informație despre un caz de abuz, neglijare, trafic pentru a-1 stopa sau să

solicite ajutor în cazul în care nu poate interveni de sine stătător acționând

contrar atribuțiilor de serviciu pe data de 20 aprilie 2017 în jurul orei 1200

în timp ce se afla în dormitorul grupei pregătitoare de la grădinița de copii

„Grigore Vieru” din s. Hagimus, raionul Căușeni a aplicat față de minorul

Xxxxx, născut la xxxxx, ce se afla în grija și ocrotirea sa, violența fizică

aplicându-i cu arătătorul trei lovituri în regiunea coapsei stângi în scopul

de a-1 pedepsi pentru faptul că ultimul nu dormea în timpul orei mesei și

încurca și altor copii să se odihnească. În urma loviturilor primite

minorului Xxxxx i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, trei

echimoze pe coapsa stângă, prin ce a încălcat prevederile:

- art.37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată

la 20.11.1989 la New York, care în Republica Moldova a intrat în vigoare la

25.02.1993 și conform căreia statele părți vor veghea ca nici un copil sa nu

fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau

degradante;

5

- art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la

care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu

va fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante;

- art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie

1994, conform căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau

tratamente crude, inumane ori degradante;

- art.135 alin.(l) lit.i) din Codul Educației, conform căruia este obligată

să nu admită tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice

formă și aplicarea niciunei forme de violență fizică sau psihică;

- art.6 al Legii nr.338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului,

conform căruia statul ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului,

protejîndu-1 de orice formă de exploatare, discriminare, violență fizică și

psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime, grosolană,

disprețuitoare, insultele și maltratările;

- pct.6 subpct.l) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin

ordinul Ministerului Educației nr.861 din 07.09.2015, conform căruia în

relațiile cu elevii, copiii cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele

didactice auxiliare sunt obligate să respecte și să asigure ocrotirea sănătății

fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:

- neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării

sub orice formă și aplicării niciunei forme de violență fizică sau psihică;

- asigurarea protecției fiecărui elev, copil, prin denunțarea formelor de

violență fizică exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare,

abuz, neglijență sau de exploatare a elevilor, copiilor;

- neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual.

Acțiunile inculpatei Ursu Zinaida, instanța de apel le-a încadrat juridic

în prevederile art. 1661 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform indicilor

calificativi – „cauzarea intenționată a unei dureri sau suferințe fizice ori

psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană

care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice

altă persoană care acționează cu titlu oficial săvârșite cu bună știință asupra

unui minor.”

În continuare, instanța de apel a menționat că prima instanță a dat o

apreciere greșită și eronată probelor administrate, or, la etapa audierii părții

vătămate minore, Duca Maxim, date în condițiile art.1101 Cod de procedură

penală, ultimul a declarat că, „...locuiește în s. Hagimus, frecventează

grădinița, este în grupa mare. Pe educatori le cheamă dna Zinaida și dna

Ioana. Dna Zinaida îl bate cu arătătorul. Dna Iona îl trage de urechi și de

păr. El se duce la grădiniță, se joacă cu copiii, iese la teren, se duc la

muzică. Dna Zina îl bate cu arătătorul pentru că nu doarme. Dna Ioana îl

trage de urechi și de păr, pentru că se joacă cu Danu, Danu este mai rău.

L-a bătut dna Zina cu dna Ioana. Dna Zina l-a bătut la picior, are vânătăi,

acuma au trecut. A mers la medic când a avut vânătăi, a spus că l-a bătut

dna Zina. El i-a spus mamei sale că l-a bătut dna Zina cu arătătorul. Dna

Zina l-a bătut cu arătătorul și dna Ioana l-a tras de păr și de urechi. Dna

Zina l-a bătut de mai multe ori. Dna Ioana o dată l-a tras de păr și de

urechi...”.

6

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a pus la baza

sentinței de achitare, în primul rând, declarațiile inculpatei, dar care au

fost combătute prin probele acuzării, cercetate în ședința de judecată,

inclusiv, prin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore,

Duca Angela, martorii Agrici Todor, Osadcii Silvia, Hasanova Liudmila, cât

și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 78/D din 20.06.2017 al

minorului Maxim Solodchi (Duca) și raportului de expertiză psihiatrico-

psihologică nr. 411 din 16.01.2018.

La fel, instanța de apel a reiterat că prima instanță nu a dat o apreciere

justă și altor probe materiale cercetate în instanță, care de asemenea

dovedesc vinovăția inculpatei, cum ar fi, declarațiile inculpatei Ursu Zinaida

date atât în prima instanță, cât și în instanța de apel; declarațiile

reprezentantului legal al minorului, Duca Angela, și al martorului Hasanova

Ludmila, depuse în instanțele de fond; declarațiile depuse în prima instanță

de către martorii Șeremet Vitalie, Agrici Tudor, Osadci Silvia, Danilescu

Ioana, Mașnic Valentina, Popa Natalia, Sandu Zinaida, Carpova Eugenia,

Barladean Anastasia; plângerea lui Duca Angela din 27.04.2017, adresată

IP Căușeni; cererea lui Duca Angela din 21.04.2017 adresată șefului IP

Căușeni, Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.04.2017;

raportul de expertiză extrajudiciară nr. 148 din 25.04.2017; contractul

individual de muncă nr. 2C din 01.09.2016; statutul Instituției preșcolare

,,Grigore Vieru”, raportul de expertiză juridică nr. 78/D din 20.06.2017,

extrasul din Registrul de evidență pentru frecvența copiilor din grupa

pregătitoare, luna aprilie 2017 IET ,,Grigore Vieru” s. Hagimus; raportul de

expertiză judiciară nr. 411 din 16.01.2018.

Astfel, analizând obiectiv circumstanțele cauzei, în raport cu probele

prezentate, instanța de apel a subliniat că prima instanță a dat o apreciere

juridică greșită materialelor cauzei, care conțin probe ce demonstrează

comiterea de către inculpata Ursu Zinaida a infracțiunii prevăzute de

art.1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, în consecință, prima instanță

concluzionând că fapta nu constituie elementele constitutive ale

infracțiunii, a pronunțat o sentință de achitare în privința ultimei.

Mai mult, nerecunoașterea vinovăției de către inculpată, instanța de

apel a considerat-o ca o metodă de apărare și un mijloc de eschivare de la

răspundere penală, întrucât afirmațiile acesteia nu au fost probate, or, prin

acțiunile sale infracționale inculpata Ursu Zinaida, deținând funcția de

educator la grădinița de copii din satul Hagimus, raionul Căușeni, în

virtutea funcției deținute, era obligată să nu admită aplicarea violenței

asupra copiilor ce se aflau în grija și ocrotirea sa, acționând cu intenție

directă i-a aplicat minorului Xxxxx lovituri cu arătătorul peste picior, prin

ce a atentat la demnitatea și integritatea fizică a copilului din grupa sa, cu

scopul de a-l pedepsi pentru că nu vroia să doarmă, cauzându-i astfel trei

echimoze pe coapsa stângă care au fost produse prin acțiunea traumatică

a unui obiect contondent dur, de formă alungită, posibil la timpul și

circumstanțele indicate ce se califică ca vătămare neînsemnată.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor

Șeremet Vitalie, Danilescu Ioana, Mașnic Valentina, Popa Natalia, Sandu

Eugenia și Carpova Eugenia, care au declarat că, Ursu Zinaida nu putea

să-i aplice lovituri cu arătătorul, pe motiv că aceasta este un educator bun,

or, aceste declarații se combat cu declarațiile martorului Hasanova

7

Ludmila, care a declarat că, educatorii din această grădiniță, inclusiv și Ursu

Zinaida, se purtau urât și cu copilul ei, fiind marginalizat pe motiv că, nu

cunoștea limba română, iar din lipsa paturilor îl culcau pe geam, declarații

similare a dat și martorul Osadci Silvia care a declarat că, a fost un caz când

copilul ei a venit acasă cu urechile vinite, comunicându-i că la bătut doamna

Ursu Zinaida, dar nu s-a adresat organelor de drept din motiv că directoarea

a rugat-o să nu se adreseze.

La fel, instanța de apel a respins și alegațiile părții apărării precum că,

Duca Angela dorește să se răzbune pe Ursu Zinaida, iar fapta incriminată

nu ar fi avut loc, fiind apreciate ca o tentativă a apărării de a schimba

accentele în acest caz și a exonera inculpata de răspunderea penală, or, toți

martorii apărării sunt în relație de prietenie și colegialitate cu inculpata, iar

careva motive a Angelei Duca de a aduce acuzații false în acest caz, nu au

fost prezentate.

Mai mult, din motiv că nu s-a isprăvit cu sarcinile unui educator, Duca

Angela a fost transferată în funcție de bibliotecar, cu un salariu similar cel

primea activând ca educator la grădinița din satul Hagimus, prin ce se

constată că, prin acest transfer Duca Angela nu a fost prejudiciată, pentru

a avea careva motive de răzbunare, or, aceasta în continuare avea un post

de muncă și un salariu similar, iar argumentele inculpatei Ursu Zinaida

privitor la răzbunare, sunt apreciate ca o metodă de a se eschiva de la

răspunderea penală.

Astfel, s-a constatat că aplicarea loviturilor, tragerea de urechi,

pedepsirea prin oricare alte metode a copiilor care nu se supun indicațiilor

educatorilor și ajutorilor de educatori din grădința satului Hagimul, r-l

Căușeni, este o normă, ceea ce nu poate fi admis și agreat în continuare,

dar urmează a fi luate măsuri drastice pentru contracararea a astfel de

acțiuni, iar prin tragerea la răspundere penală a inculpatei Ursu Zinaida

pentru tratamentul inuman față de copii, va fi obținut scopul legii penale

pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de acest fel, atât din partea

condamnatei, cât și de alte persoane.

La fel, nu poate fi reținut argumentul primei instanțe precum că, la

caz, nu este prezent subiectul infracțiunii, or, cadrele didactice sunt

persoanele care acționează cu titlu oficial sau cu consimțământul expres

ori tacit al unei asemenea persoane, astfel, instanța de fond greșit a făcut

trimitere la Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 11 din

22.12.2014 „Cu privire la aplicarea legislației referitor la răspunderea

penală pentru infracțiunile de corupție”, or, inculpatei Ursu Zinaida nu i se

incriminează comiterea faptelor de corupție.

Referitor la subiectul infracțiunii, instanța de apel a reținut că,

inculpata Ursu Zinaida a acționat cu titlul oficial, iar prin orice altă

persoană care acționează cu titlu oficial se înțelege: persoana care nu poate

fi categorisită ca o persoană publică, dar nici nu este o persoană care, de

facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, însă, datorită modului de

instituire a activității exercitate, dobândește caracter oficial.

Mai mult, potrivit art.401 al Legii învățământului, anume autoritățile

administrației publice locale de nivelul doi decid, prin coordonare prealabilă

cu Ministerul Educației, înființarea, reorganizarea sau lichidarea

instituțiilor de stat de învățământ primar, gimnazial, liceal, extrașcolar.

Astfel, fiind înființată de un exponent al autorității publice, în activitatea

8

lor de dezvoltare a personalității copilului, a capacităților și aptitudinilor lor

spirituale și fizice la nivelul potențialului său maxim, cadrele didactice

acționează cu titlul oficial, prin urmare, inculpata Ursu Zinaida întrunește

calitățile subiectului infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut argumentele invocate de către acuzare

în apelul declarat precum că sentința în cauză este neîntemeiată deoarece,

prin probele prezentate de către acuzare și examinate în instanța de fond,

recercetate în instanța de apel, a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatei

Ursu Zinaida în săvârșirea infracțiunii incriminate, or, instanța de fond

apreciind unilateral și eronat circumstanțele de fapt și de drept, a

pronunțat o soluție de achitare a inculpatei, neîntemeiată.

Mai mult, instanța de apel a reținut, ca plauzibilă, referirea în speță a

instanței de fond la faptul că, fapta nu constituie elementele infracțiunii,

or, probele prezentate de către partea acuzării și anume: declarațiile părții

vătămate minore Duca Maxim și discul DVD cu înregistrarea video a

audierii în condiții speciale a copilului Maxim Solodchi (Duca)i, declarațiile

martorului Agrici Tudor, declarațiile martorului Hasanova Ludmila,

declarațiile martorului Osadci Silvia, declarațiile martorului Vitalie Șeremet,

Raportul de expertiză juridică nr. 78/D din 20.06.2017 potrivit căruia în

urma examinării medico-legale, Raportul de expertiză judiciară nr. 411 din

16.01.2018, extrasul din Ordinul de angajare nr.7 din 05.06.2011,

demonstrează cu lux de amănunte circumstanțele cauzei și vinovăția

inculpatei Ursu Zinaida în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (2), lit. a) Cod penal.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatei Ursu Zinaida pentru

comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel a enunțat că, ținând

cont de faptul că inculpata Ursu Zinaida nu are antecedente penale, la locul

de muncă se caracterizează pozitiv, a săvârșit pentru prima dată o

infracțiune gravă, nu a recunoscut vinovăția, ar fi legal și rațional de a

suspenda executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității

acesteia, ca în termenul de probațiune, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, ceea ce va

oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea acesteia de

societate.

În ceea ce privește pretenția înaintată de reprezentantului legal al părții

vătămate Duca Angela, privind încasarea prejudiciului material în jur de

3000 lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată și care urmează a fi

respinsă, or, ca cheltuieli materiale reprezentantul legal a indicat

cheltuielile suportate pentru călătoriile făcute la organul de urmărire

penale, la judecată și la spitalul de psihiatrie din Chișinău, însă, în

susținerea acestor cheltuieli reprezentantul legal al părții vătămate Duca

Angela nu a prezentate careva bonuri de plată care ar justifica aceste

cheltuieli.

Tot prin acțiunea civilă, susținută prin cererea de apel,

reprezentantului legal al părții vătămate, Duca Angela, a solicitat încasarea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei de la inculpatul Boțan Mihail,

pretenție pe care instanța de apel a considerat-o parțial întemeiată, or,

suma de 50 000 lei, este exagerată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana inculpatei, cât și de comportamentul acesteia după comiterea

infracțiunii, care este la prima abatere de la legea penală, se caracterizează

9

pozitiv la locul de muncă. Astfel, instanța de apel a considerat că, suma în

mărime de 5 000 lei, este echitabilă și în corespundere cu circumstanțele

comiterii de către inculpata Ursu Zinaida, a acțiunilor ilegale îndreptate

împotriva lui Solodchii (Duca) Maxim.

La fel, instanța de apel, a admis și solicitarea apelantului de a fi

încasate, din contul inculpatei Ursu Zinaida, cheltuielile pentru asistența

juridică, în suma acordată de 500,00 lei.

Subsecvent celor relatate supra, instanța de apel a dispus încasarea,

cu titlu de asistență juridică acordată de către avocatul CA Cara Palii

Ludmila, reprezentantului legal al părții vătămate Duca Angela, la

întocmirea acțiunii civile, în suma de 500 lei, care a fost confirmată prin

bonul de plată nr. 108642 (f. d. 194, vol. I).

recurs ordinar de către avocatul Cîrlig Ion în numele inculpatei Ursu

Zinaida, prin care, invocându-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427

alin. (1), pct. 6), 8), 15), 16) Cod de procedură penală, se solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, sau, după caz, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, din

următoarele considerente:

- instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a respectat prevederile art.

art. art. 101, 325, 394, 414 Cod de procedură penală, deoarece, rejudecând

cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului deciziei contestate,

instanța de apel nu a rejudecat cauza în limita și în raport cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, or,

asemenea circumstanțe în fapt și în drept ca: ”(...) aplicarea loviturilor,

tragerea de urechi, pedepsirea prin oricare alte metode a copiilor care nu se

supun indicațiilor educatorilor și ajutorilor de educatori din grădinița

satului Hagimul, r-nul Căușeni (...) ” (pct. 44. din decizia instanței de apel)''

nu au fost incriminate inculpatei. Mai mult, instanța de apel a făcut diverse

constatări ce nu erau caracteristice cazului supus judecății;

- modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, nu

corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală,

privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei

penale. Instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii,

deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

erori de drept prescrise în art. 427 alin. (l), pct. 6) Cod de procedură penală;

- consideră întemeiată soluția adoptate de către prima instanță, or,

inculpata nu este subiect al infractiunii prevăzute de art. 166 1 alin.(2), lit.

a) Cod penal, deoarece nu poartă statut de persoană oficială, nu este

persoană publică, întrucât atribuțiile de serviciu nu sunt producătoare de

efecte juridice (adică, nu poate da naștere, modifica sau stinge raporturi

juridice). Executând obligațiunile de natură profesională, nu au cum să

apară în postura de persoană publică sau să acționeze cu titlul oficial.

Nici în Legea „Cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public” nr.158 din 04.07.2008, și în ”Clasificatorului unic al funcțiilor

publice", aprobat prin Legea nr. 155 din 21.07.2011, funcția de educator

nu este încadrată.

10

În speță, se atestă cu certitudine faptul că nici victima infracțiunii

imputate, nici inculpata nu dețin calitățile speciale, prevăzute de lege,

necesare pentru încadrarea acțiunilor în temeiul art. 166 1 alin. (2), lit. a)

Cod penal, iar gradul suferințelor cauzate în urma acțiunilor ilegale ale

inculpatei nu permit încadrarea acestora potrivit normelor penale;

- organul de urmărire penală, incriminând educatorului Ursu Zinaida

acțiuni descrise în ordonanța de punere sub învinuire, a invocat cauzarea

victimei suferințelor fizice, însă nu a descris, prin ce ele se manifestă și care

este ''pragul de gravitate", deoarece după cum urmează din Raportul de

expertiză Judiciară nr.411 din 16.01.2018, minorul Xxxxx nu suferă de

careva maladii psihice și este fără dereglări psihice. La momentul

examinării acestuia, starea psiho-emoțională se încadrează în criteriile

normei de vârstă. Semne de traumă psihologică sau consecințele acesteia

nu au fost depistate. Conform concluziei Raportului de expertiză judiciară

nr.78D din 20.06.2017, efectuat în temeiul documentelor medicale pe

numele lui Xxxxx, s-au depistat trei echimoze pe coapsa stângă - care au

fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, de

formă alungită, și care se califică ca vătămare neînsemnată. Acțiune ce

organul de urmărire penală o descrie ca tratament inuman si degradant.

Astfel, consideră corectă soluția primei instanțe privind achitarea

inculpatei Ursu Zinaida, de comiterea faptei imputate din motivul că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii;

- Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a adoptat, în unele

hotărâri judecătorești, poziția imposibilității recunoașterii cadrului didactic,

angajați ai instituțiilor publice de învățământ, în calitate de subiect special

al componențelor de infracțiuni prevăzute la art.1661 Cod penal.

alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a

motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la

cauza penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător,

corect a stabilit vinovăția inculpatei Ursu Zinaida de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Subsidiar, se remarcă că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect Legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte

11

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în

hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului

administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator,

privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de

către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de Legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale, reglementate exhaustiv de legislator.

Așadar, potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază

dezacordul cu decizia contestată invocând temeiurile pentru recurs

prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 15), 16) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 15) instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare

la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

12

această cauză; 16) norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine

unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Din analiza textuală a recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit

reține, că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de

recurs invocate și menționate supra, invocându-se, în esență, faptul că în

rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor administrate la caz,

instanța de apel greșit a condamnat-o pe inculpata Ursu Zinaida în baza

art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, deși prin sentința primei instanțe

inculpata a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

nominalizate, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiului de casare invocat la pct. 6), alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către

titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății,

iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din considerentele

ce urmează a fi expuse.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Ursu Zinaida a fost învinuită de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal.

Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza

urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis

că inculpata Ursu Zinaida să fie achitată de sub învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate

împotriva sentinței, a admis apelurile declarate, a casat sentința primei

instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, după cum urmează:

Ursu Zinaida a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

educației în instituțiile școlare și preșcolare pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al

părții vătămate minore Duca Angela și s-a dispus încasarea de la Ursu

Zinaida în beneficiul părții vătămate Duca Angela cheltuielile materiale

suportate pentru asistența juridică în mărime de 500 (cinci sute) lei și

prejudiciul moral în mărime de 5 000 (cinci mii) lei.

Înainte de a purcede la expunerea motivelor care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel și admiterea recursului declarat,

Colegiul penal lărgit evidențiază că procedura de examinare a apelului,

după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele

particularități aparte.

În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate de către Curte,

precum și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit

cărora „judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

13

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului”.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că, mutatis

mutandis, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin

care constată vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate,

bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe, în temeiul cărora

s-a dispus achitarea acestuia. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată

de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să

solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării,

declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se

desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind

aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele

și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la

întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este

imperios de a supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar,

având subsidiar în vedere faptul că inculpatul supune criticii

verosimilitatea unor probe. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se

administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor

importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și

contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța

de judecată pentru formularea opiniei vis-a-vis de vinovăția persoanei trimise

în judecată.

Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei

fapte penale și se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat, în circumstanțele descrise în actul de învinuire.

Revenind la materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că

recurentul în cererea de recurs critică faptul că instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor legale expuse supra și a conchis

neîntemeiat asupra vinovăției inculpatei de comiterea infracțiunii

incriminate, bazându-se preponderent pe probele cercetate de către prima

instanță, puse, anterior, la baza achitării acestuia.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește, cu fiecare ocazie posibilă, că echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Curtea Europeană a reiterat că

efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație

de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor

și probelor, fără a prejudicia propria apreciere a acestora.

Relevant, ține a se menționa aici statuările CtEDO asupra violării art.

6 din momentul în care „instanțele naționale simplu s-au ales să ignore

multiple violări serioase ale legislației, precum și să nege o serie de elemente

fundamentale pentru justa soluționare a cauzei.” Omisiuni similare de a

prezenta suficiente motive au rezultat în constatări de violare a art. 6 din

Convenție în cauzele: Hiro Balani (§ 27- 28), Suominen v. Finlanda

14

(no.37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003), Salov v. Ukraine (no.65518/01, § 92,

ECHR 2005-VIII), Popov v. Moldova (no.2) (no.19960/04, § 49-54, 6

decembrie 2005), Melnic v. Moldova (no.6923/03, § 39-44, 14 noiembrie

2006) și alte cauze asemănătoare.

La fel, potrivit Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra

României (cererea nr. 36605/04; Secția a II-a, din 05.03.2013), judecătorii

europeni au notat că instanțele de control judiciar au înlocuit sentința

inițială de achitare cu o hotărâre de condamnare fără a administra vreo

probă nouă, ceea ce contravine conceptului de echitate a procesului penal.

Raportând constatările Curții la circumstanțele cauzei, instanța de

recurs ordinar constată că din actele dosarului s-a stabilit că instanța de

apel nu a ținut cont de dispozițiile legale pertinente și nu a respectat în

deplină măsura prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, or,

în scopul asigurării unui proces echitabil, era obligată să ia măsuri pozitive

în vederea reaudierii tuturor martorilor, să rejudeca cauza după regulile

primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care

trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, să

verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care

au stat la baza răsturnării soluției de achitare.

Așadar, potrivit celor consemnate în procesele-verbale ale ședințelor de

judecată din 05 noiembrie 2020, 19 ianuarie 2021 (f. d. 131, Vol. II), se

constată că procurorul a intervenit în fața instanței de apel cu un demers

prin care a solicitat audierea martorilor Osadci Silvia, Hasanova Ludmila.

Punând în discuție demersul înaintat, apărătorul inculpatei, Cîrlig Ion, a

lăsat la discreția instanței, înaintând la rândul sau, un demers prin care a

solicitat audierea martorilor care sunt indicați, inclusiv, în apelul

procurorului. Instanța de apel, deliberând pe loc, a dispus admiterea

apelului acuzării și respingerea demersului apărării.

Ulterior, procurorul a indicat că nu a putut asigura prezența

martorului Osadci Silvia spre audiere (f. d.133, Vol. II), fiind audiat în

instanța de apel doar martorul acuzării Hasanova Ludmila (f. d. 126-127,

Vol. II), care a declarat că inculpata Ursu Zinaida i-a aplicat careva lovituri,

inclusiv copilului său, la materialele cauzei fiind anexate, în acest sens,

niște cereri ce au fost depuse de către martorul respectiv (f. d. 136, Vol. II).

În continuare, instanța de apel, dispunând cercetarea probelor, în

conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a audiat

inculpata Ursu Zinaida, reprezentantul părții vătămate, Duca Angela,

martorul Hasanova Ludmila (f. d. 124-129, Vol. II), dispunând apoi

examinarea probelor și înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de

către prima instanță (f. d.140-141, Vol. II), printre care: fișa de post al

educatorului; Regulamentul intern de activitate al grădiniței Gr. Vieru;

declarațiile prezentate de către reprezentantul părții vătămate în persoana

lui Duca Angela; declarațiile martorilor Agrici Tudor, Osadci Silvia,

Hasanova Ludmila; plângerea lui Duca Angela din 27.04.2017, adresată IP

Căușeni; cererea lui Duca Angela din 21.04.2017 adresată șefului IP

Căușeni, Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.04.2017;

raportul de expertiză extrajudiciară nr. 148 din 25.04.2017; contractul

15

individual de muncă nr. 2C din 01.09.2016; statutul Instituției preșcolare

,,Grigore Vieru”, raportul de expertiză juridică nr. 78/D din 20.06.2017,

extrasul din Registrul de evidență pentru frecvența copiilor din grupa

pregătitoare, luna aprilie 2017 IET ,,Grigore Vieru” s. Hagimus; raportul de

expertiză judiciară nr. 411 din 16.01.2018; declarațiile minorului Duca

Maxim.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că la baza hotărârii de

condamnare a fost fundamentată de declarațiile reprezentantului legal al

părții vătămate, Duca Angela, ale inculpatei Ursu Zinaida, precum și ale

martorilor sus indicați, date în cadrul examinării prezentei cauze în prima

instanță, excepție făcând doar declarațiile martorului Hasanova Ludmila,

care a fost audiat în instanța de apel, însă caracterul declarațiilor acesteia

nu este unul decisiv. Or, întru asigurarea unui proces echitabil, instanța

de apel era obligată să ia măsuri pozitive în vederea reaudierii martorilor

absenți, în pofida faptului că inculpata nu solicitase reaudierea acestora (a

se vedea Hotărârile CEDO Dan v. Republica Moldova (nr. 2) (nr. 57575/14,

44671/98, § 38, 15 iulie 2003).

Mai mult ca atât, acuzarea nu a prezentat instanței de judecată

suficiente probe care să demonstreze că s-au depus toate eforturile

rezonabile pentru a asigura prezența martorilor solicitați în fața instanței

de apel. Așadar, instanța de apel nu a audiat din nou toți martorii, ci doar

s-a bazat pe declarațiile lor, așa cum au fost fixate în materialele cauzei,

adică declarațiile depuse în prima instanță, în baza cărora inculpata a fost

achitat.

În concluzie, se reiterează că instanța de apel, având responsabilitatea

de a decide asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatei, ar fi trebuit, în

principiu, să poată audia martorii în persoană și aprecia credibilitatea

acestora. Evaluarea corectitudinii unui martor este o sarcină complexă,

care, de obicei, nu poate fi realizată printr-o simpla citire a

declarațiilor acestuia (Dan v. Moldova (nr. 8999/07, § 33, 5 iulie 2011).

Subsecvent, instanța de recurs ordinar notează că instanța de apel

neîntemeiat a dat o apreciere critică declarațiilor martorilor Șeremet Vitalie,

Danilescu Ioana, Mașnic Valentina, Popa Natalia, Sandu Eugenia și

Carpova Eugenia date în cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe,

care au menționat că, Ursu Zinaida nu putea să-i aplice lovituri cu

arătătorul, pe motiv că aceasta este un educator bun, invocând, în acest

sens, că ”aceste declarații se combat cu declarațiile martorului Hasanova

Ludmila, care a declarat că, educatorii din această grădiniță, inclusiv și Ursu

Zinaida, se purtau urât și cu copilul ei, fiind marginalizat pe motiv că, nu

cunoștea limba română, iar din lipsa paturilor îl culcau pe geam, declarații

similare a dat și martorul Osadci Silvia care a declarat că, a fost un caz când

copilul ei a venit acasă cu urechile vinite, comunicându-i că la bătut doamna

Ursu Zinaida, dar nu s-a adresat organelor de drept din motiv că directoarea

a rugat-o să nu se adreseze.”

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că prin

raportul de expertiză medico-legală nr.78-D din 20 iunie 2017, efectuat în

privința cet. Xxxxx, care a consolidat soluția instanței de apel de

condamnare, se constată doar că acestuia i-au fost cauzate vătămări

corporale neînsemnate, dar nu este probat faptul că aceste vătămări i-au

16

fost cauzate anume de către inculpată.

Mai mult, potrivit Rechizitoriului, inculpata Ursu Zinaida a fost

învinuită de faptul că la 20 aprilie 2017 a comis infracțiunea prevăzută de

art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal, însă raportul de expertiză sus indicat a

fost efectuat abia la 20 iunie 2017.

Prin urmare, reieșind din cele expuse supra se desprinde concluzia, că

instanța de apel, rejudecând cauza după regulile primei instanțe, de facto,

a audiat în condițiile de nemijlocire doar inculpata Ursu Zinaida,

reprezentantul părții vătămate, Duca Angela, și martorul acuzării Hasanova

Ludmila, concluzionând, totuși, că vinovăția inculpatei a fost cu certitudine

dovedită.

În același timp, se observă că cercetând declarațiile nominalizate

supra, prima instanță a conchis asupra achitării în privința inculpatei Ursu

Zinaida, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare

a acestor declarații, rămâne de reținut că inculpata Ursu Zinaida a fost

condamnată pe baza acelorași mărturii care i-au fost suficiente primei

instanțe pentru a se îndoi de acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva

achitarea în privința acesteia.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, Colegiul penal

lărgit atrage atenția că CtEDO, în repetate rânduri, a statuat că drepturile

apărării au fost “sensibil reduse” din cauza că persoana a fost condamnată

doar pe baza mărturiilor pe care alte instanțe le-au considerat insuficiente,

fără a audia din nou partea vătămată și pe toți martorii, aceleași motive au

stat și la baza constatării despre încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea

în acest sens și Hotărârea CtEDO din 8 noiembrie 2016 (cererea nr.

41.468/10) în cauza Gutău împotriva României)

Este indubitabil că prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de

probă” i-a aparținut instanței de apel, care trebuia să argumenteze faptul

neaudierii nemijlocite a martorilor nominalizați supra, confirmând prin

aceasta echitatea procedurii de judecare a cauzei în apel, totodată

demonstrând că are suficiente probe în afară de acestea pentru a dispune

condamnarea inculpatei în baza art. 1661 alin. (2), lit. a) Cod penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit reiterează că nu este rolul său de

a reexamina circumstanțele de fapt ale cauzei, care deja au fost apreciate

de instanțele de fond. În schimb, instanța de recurs este menită să verifice

dacă procedurile în întregime au fost conforme cu cerințele art. 6 din

Convenție. Unul din standardele art. 6 declară că este în sarcina instanțelor

de fond de a considera cele mai importante argumente ridicate de părți și

de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă

sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă argumente

proprii poate depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși, o

omisiune de a considera un argument serios sau examinarea într-o manieră

vădit arbitrară este în sine incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

În esență, privită per ansamblu, procedura penală desfășurată de către

instanța de apel împotriva inculpatului este considerată inechitabilă, în

primul rând rezultând din modalitatea de cercetare a probelor și în al doilea

rând reieșind din concluziile trasate de instanța de apel despre vinovăția

inculpatului.

Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să

17

aprecieze probatoriul din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că

inculpata Ursu Zinaida a fost declarată vinovată de comiterea infracțiunii

preponderent pe baza acelorași probe care au făcut ca prima instanță să se

îndoiască de temeinicia acuzațiilor incriminate acesteia, prin rechizitoriu.

Or, în cazul în care unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte

penale și se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe

probe pertinente, veridice și concludente care dovedesc, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă

de inculpată în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că,

instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate

inculpatei Ursu Zinaida, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

prezinte raționamentele forte care au stat la baza răsturnării soluției de

achitare.

În pofida celor consemnate, instanța de recurs ordinar relatează că

instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după

regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe,

care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității,

dându-i astfel posibilitatea inculpatei Ursu Zinaida de a se apăra efectiv

împotriva acuzațiilor aduse în baza învinuirii pe art. 1661 alin. (2), lit. a)

Cod penal.

În accepțiunea Colegiului penal lărgit, pentru justa soluționare a

acestei cauze, este imperios de a se atrage o atenție sporită la cele

consemnate de către apărare în cererea de recurs, în vederea respectării

tuturor garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

În acest context, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de

apel, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut

de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile

admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii

de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual-penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În aserțiunea dată, instanța de recurs conchide de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total

cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de

judecători.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze detaliat probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o

evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

18

concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii

de vinovăție sau nevinovăție a inculpatei, să emită o soluție clară, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cîrlig Ion în

numele inculpatei Ursu Zinaida.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Ursu Zinaida xxxxxx și

se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

19