1ra-2268/21 — art.27, 248 alin.5 lit. b CP

1ra-2268/21 — art.27, 248 alin.5 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2268/21

1-17086928-01-1ra-22122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpatul Vicol Nicolai cu avocatul Oboroceanu

Ion, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 21

septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Vicol Nicolai xxxx, născut la 0xxxx, originar și

domiciliat în xxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 29.09.2017 – 27.04.2021;

instanța de apel: 31.05.2021 – 21.09.2021;

instanța de recurs: 22.12.2021 – 21.06.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

aprilie 2021, procesul penal privind învinuirea lui Vicol Nicolai, în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 196 alin. (1) Cod penal, a fost

încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

A fost respinsă cererea înaintată de acuzatorul de stat privind

încasarea de la Vicol Nicolai, în beneficiul Statului a cheltuielilor de

judecată în sumă totală de 34,70 lei ca fiind neîntemeiată.

Vicol Nicolai în perioada cuprinsă între lunile mai - august 2016,

având scop de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prin intenție

unică și continuă, prin intermediul punctelor de colectare a laptelui, a

colectat de la cet. Corgoja Diana xxxx, locuitoarea sat. Xxxxxx, r-nul Ștefan

Voda, lapte în cantitate de 30 000 litri, la preț de 4,70 lei/litru.

Ulterior, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, nu a achitat banii pentru

1

cantitatea de 30 000 litri lapte, însușind de la Corgoja Diana lapte în sumă

de 141 000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în

proporții mari.

Acțiunile inculpatului Vicol Nicolai, au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. 190 alin. (4) din Codul penal, pe

indicii ”escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, în

proporții mari”.

Prin urmare, prima instanță a reîncadrat acțiunile lui Vicol Nicolae

din baza art.190 alin. (4)Cod penal în baza art. 196 alin. (1) Cod penal,

după indicii calificativi - „cauzarea de daune materiale în proporții mari

proprietarului prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie

o însușire”.

Vicol Nicolai a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea integrală a sentinței, ca fiind nemotivată și neîntemeiată cu

adoptarea unei hotărâri privind achitarea lui Vicol Nicolai, susținând că:

- este nefondată și pasibilă de a fi casată din motiv că, instanța nu

a studiat toate probele și înscrisurile din dosar și nu a analizat

multilateral, complet și obiectiv materialele prezentate, fapt care a dus la

adoptarea unei soluții nemotivate și contrar prevederilor legislației

procesual-penale.

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, dat fiind faptul că în referința la rechizitoriu și pledoaria părții

apărării anexate la materialele cauzei, au fost descrise detaliat

circumstanțele care confirmă faptul că Vicol Nicolai nu a cauzat daune

materiale cet. Corgoja Diana, ultima având la acea perioadă contractul

individual de muncă nr. 5 din 15.10.2015, valabil pentru 3 ani și de

arendă cu SRL „Vladolina Nord”, certificatele sanitare, alte documente

permisive pentru activitatea cet. Corgoja Diana și activitatea pe care o

desfășurau era în numele SRL „Vladolina Nord” reprezentată de Grijuc

Igor, astfel Vicol Nicolai nu a fost implicat în fapta dată;

- nu a fost prezentată nici o probă concretă ce ar confirma cu

certitudine paguba materială;

- nu a făcut trimitere la documente contabile/financiare/fiscale ce

ar explica clar modalitatea de calculare a cantității laptelui livrat și din ce

constă suma daunei materiale imputată lui Vicol Nicolai;

- sentința este una neclară și fără suport probant;

- nu a examinat și apreciat corespunzător toate probele/înscrisurile

prezentate și anexate la materialele cauzei penale, prin ce au fost ignorate

prevederile art. art.7, 8, 10, 17, 93-101 Cod procedură penală și art. 6 a

CEDO;

- nu a elucidat toate circumstanțele și nu a apreciat fiecărei probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar declarațiile martorilor acuzării Corgoja Diana, Corgoja Victor,

Filipov Serghei prezintă un grad redus de credibilitate;

2

- declarațiile părții vătămate contravin altor probe administrate în

cadrul urmăririi penale și ședinței de judecată, care combat afirmațiile

acuzării.

21 septembrie 2021, a fost admis inclusiv din alte motive apelul

avocatului Oboroceanu Ion în numele inculpatului Vicol Nicolai, casată

parțial sentința, inclusiv din oficiu, conform art. 409 alin. (2) din Codul de

procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Vicol Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

privința lui Vicol Nicolai, cu liberarea de pedeapsă penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța

de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc

vinovăția lui Vicol Nicolai, în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 196

Cod penal - ,,cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului

prin înșelăciune și abuz de încredere".

Instanța de apel a audiat participanții la proces, a examinat

materialul probator prezentat de procuror prin prisma argumentelor

apelului, și a concluzionat ca fiind dovedit în afara dubiilor faptul că, Vicol

Nicolai în perioada cuprinsa între lunile mai - august 2016, având scop de

dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prin intenție unică și continuă,

prin intermediul punctelor de colectare a laptelui, a colectat de la cet.

Corgoja Diana xxxxxx, locuitoarea sat. Xxxxxx, r-nul Ștefan Voda, lapte în

cantitate de 30 000 litri, la preț de 4,70 lei/litru. Ulterior, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor acestei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, nu a achitat banii pentru cantitatea de 30 000 litri lapte,

însușind de la Corgoja Diana lapte în sumă de 141 000 lei, cauzându-i

părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari.

Instanța de apel a apreciat nerecunoașterea vinei de către inculpat ca

o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art.

66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu

poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a conchis că prin probele cercetate s-a dovedit

că anume inculpatul Vicol Nicolai a fost persoana care a avut înțelegerea

directă cu partea vătămată cu privire la colectarea laptelui.

Prin urmare, anume Vicol Nicolai a fost persoana care a obținut

încrederea părții vătămate, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate

Corgoja Diana, cât și a martorilor Corgoja Victor și Filipov Serghei.

Cu referire la argumentul invocat de către partea apărării privind

faptul că Vicol Nicolai nu a cauzat daune materiale cet. Corgoja Diana,

3

ultima având la acea perioadă contract individual de muncă nr. 5 din

15.10.2015 și de arendă cu SRL „Vladonia Nord”, instanța de apel îl

apreciat critic și îl considă ca fiind o poziție a apărării, pentru a libera

inculpatul de pedeapsă penală.

Astfel, potrivit materialelor cauzei penale și declarațiilor martorilor a

constatat că, Vicol Nicolai fiind cunoscut cu Grijuc Igor, care era director-

executiv al SRL „Vladonia-Nord”, i-a propus părții vătămate, ca ultima să

vândă laptele lui Grijuc Igor, astfel, Corgoja Diana a încheiat un contrat de

muncă și arendă cu SRL „Vladonia-Nord”.

Prin urmare, Vicol Nicolai acționând ca intermediar între SRL

„Vladonia-Nord” și partea vătămată Corgoja Diana, prin fișele de procurare

a laptelui, profitând de încrederea părții vătămate a comis fapta

infracțională.

Instanța a constatat că, acest fapt este confirmat și de către martorul

Filipov Serghei, care a relatat că prin luna noiembrie a anului 2015 a fost

telefonat de către Vicol Nicolai, care a solicitat să se întâlnească în or.

Căușeni și să o i-a și pe Corgoja Diana din s. Xxxxxx și Curcovschi Petru

din s. Copceac. Când s-au întâlnit în or. Căușeni, cu Vicol Nicolai mai era

și Grijuc Igor. Atunci ei au zis că nu doresc să lucreze cu persoanele care

erau prezente cu Vicol Nicolai la întâlnire.

Atunci Vicol Nicolai i-a asigurat, că plata o va achita el, și atunci au

căzut de acord, începând activitatea. Astfel, a constatat că anume Vicol

Nicolai, avea interes ca partea vătămată și alte persoane să întocmească

contract cu SRL „Vladonia-Nord”.

Prin urmare, profitând de încrederea părții vătămate, Vicol Nicolai

acționând din numele altei persoane, nu și-a îndeplinit obligațiunile

promise părții vătămate, de a achita suma de bani pentru laptele procurat,

invocând că Grijuc Igor este de vină dar este fugar și că nu cunoaște unde

se află, astfel prin acțiunile sale infracționale Vicol Nicolai a cauzat daune

în proporții mari părții vătămate.

Cu referire la argumentul inculpatului privind negarea comiterii

faptei încriminate, instanța de apel a apreciat critic aceste declarații,

considerând-o ca o versiune a acestuia de apărare, îndreptată spre

eschivarea de la răspunderea penală, deoarece potrivit declarațiilor

martorilor și părții vătămate, inculpatul având intenție directă, sub

aspectul componenței de infracțiune prevăzută de art. 196 Cod penal, prin

intermediul punctelor de colectare a laptelui, a colectat de la partea

vătămată lapte. Astfel, instanța a constatat cert faptul, că acțiunile lui Vicol

Nicolai, se încadrează normei penale încriminate la art. 196 alin. (1) Cod

penal, fapta fiind dovedită prin probe pertinente și concludente, care

coroborează între ele.

Cu referire la argumentele invocate de către partea apărării, cu privire

la faptul că nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în cele comise,

instanța le-a considerat declarative și au fost respinse ca fiind nefondate,

or, s-a demonstrat că inculpatul Vicol Nicolai, căpătând încrederea părții

vătămate prin faptul că i-a promis că dânsul se va ocupa de achitarea

4

pentru laptele colectat, iar după colectarea laptelui s-a eschivat de a-și

îndeplini obligațiunile promise.

În concluzie, instanța de apel a constatat că prima instanță a ținut

cont de faptul că art. 196 Cod penal trebuie aplicat în cazul dobândirii

ilicite a bunurilor străine prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Referindu-se la fapta prejudiciabilă din contextul infracțiunii

prevăzute de art. 196 Cod penal, instanța de apel a menționat că aceasta

este prezentă ori de câte ori are loc o cauzare de daune materiale, însoțită

de înșelăciune sau abuz de încredere, cu condiția să nu opereze prevederile

unei norme speciale.

S-a mai referit instanța de apel, că una din modalitățile faptice de

realizare a infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, este folosința

bunurilor altuia în vederea tragerii de foloase patrimoniale, săvârșită

contrar intereselor proprietarului, în acest fel exercitându-se o influență

nemijlocită infracțională asupra dreptului proprietarului bunurilor de către

făptuitor.

La fel, a relatat că, bunurile victimei sunt folosite în mod gratuit, în

lipsa unei contraprestații corespunzătoare, unul din tipurile de realizare a

acestei modalității a componenței de infracțiune prevăzute de art. 196 Cod

penal, se exprimă în folosința ilicită a bunurilor mobile ale victimei (care au

fost încredințate făptuitorului). Totodată, dacă făptuitorul, prin înșelăciune

sau abuz de încredere, induce sau menține în eroare victima și obține în

acest mod în folosință bunurile ei, cauzându-i-i daune materiale, aceste

acțiuni trebuie să fie calificate în baza art. 196 Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit,

sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea

vătămată, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de

urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost dovedită integral, au fost motivate și argumentate din punct de vedere

al temeiniciei și legalității, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

fiind dovedită în cadrul procesului penal.

Astfel, instanța de apel a constatat în urma studierii sentinței

contestate că prima instanță a admis o eroare procesuală, motivând că

conform art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei cu liberarea de răspundere

penală în cazul expirării termenului de prescripție.

Totodată a făcut trimitere la prevederile art. 395 alin. (1), pct. 2) Cod

de procedură penală care prevede că în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate, constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală.

Raportând normele de drept la circumstanțele cauzei, instanța de

apel a considerat necesar ca Vicol Nicolai să fie liberat de răspundere

penală în baza art. 196 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție privind tragerea la răspundere penală, or,

infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor

5

ușoare, iar din momentul comiterii faptei, până la adoptarea prezentei

decizii, a expirat termenul de prescripție, prin urmare, în privința

inculpatului Vicol Nicolai, sunt aplicabile prevederile art.60 alin. (1), lit. a)

Cod penal.

Instanța de apel, potrivit art. 415 alin. (1), pct. 1), lit. c) Cod de

procedură penală, a admis din alte motive apelul avocatului Oborocean Ion

în numele inculpatului Vicol Nicolai, a casat parțial sentința,

recunoscându-l vinovat pe Vicol Nicolai, inclusiv din oficiu potrivit art. 409

alin. (2) Cod procedură penală cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Astfel, Vicol Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău 21 septembrie 2021 cu achitarea inculpatului Vicol Nicolai.

În motivarea cererii înaintate au menționat că:

- decizia instanței de apel, o consideră neîntemeiată, nefondată și

pasibilă de a fi casată din motiv că nu au fost studiate și apreciate toate

probele și înscrisurile din dosar și nu a analizat multilateral, complet și

obiectiv materialele prezentate;

- decizia instanței de apel este una neclară, nefiind date răspunsuri la

obiecțiile din apel;

- instanța de apel a preluat textul din sentință, fără a concretiza și

verifica declarațiile martorilor care sunt contradictorii;

- nu a fost examinat și apreciat corespunzător toate materialele cauzei

penale, prin ce au fost ignorate prevederile art. art. 7, 8, 17, 19, 93 – 101

Cod de procedură penală și art. 6 CEDO;

- declarațiile părții vătămate Corgoja Diana sunt în contradicție cu

probele administrative în cadrul urmăririi penale și ședințelor de judecată;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- vinovăția inculpatului Vicol Nicolai nu a fost confirmată prin probe

pertinente și concludente;

- din conținutul probelor examinate și cercetate în ședința de judecată

nu rezultă date informative clare și precise, care confirmă cu certitudine

vinovăția lui Vicol Nicolai;

- pornind de la starea de fapt constatată în ședința de judecată și

raportată la art. 8 alin. (3), art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, se

apreciază că prin ansamblul de probe cercetate, nu se confirmă vinovăția

inculpatului Vicol Nicolai în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 196

alin. (1) Cod penal, impunându-se achitarea acestuia din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul,

6

care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

lărgit constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În speță, se constată că i s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanță de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanță de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă

că titularii acestuia fără a face trimitere la temeiurile prevăzute la art. 427

alin (1) Cod procedură penală, au invocat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, considerând că lipsesc

probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatului Vicol Nicolai în comiterea

infracțiuni art. 196 alin. (1) Cod penal, argumente care se încadrează în

temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că temeiurile și motivele invocate de recurenți în

susținerea temeiurilor invocate nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

În privința temeiului de recurs invocat de recurenți, prevăzut de art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența

acestui temei de recurs, dat fiind faptul că, instanță de apel, la judecarea

apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și

argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul declarat. Au fost

reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

întemeiată pe acțiunile procesuale și cumulul de probe, cercetate, verificate

și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicități lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta

legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

7

Cât ține de argumentele recurentului referitor la faptul că inculpatul

urmează a fi achitat din motiv ca nu a comis fapta imputată, Colegiul penal

lărgit, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce

nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au fost combătute

aceste argumente (f. d. 110-117 vol. II), motivări ce sunt în coroborare cu

circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de

probe cercetate de prima instanță și instanța de apel, ce se acceptă de

instanța de recurs, și corespunde practicii CtEDO.

Mai mult ca atât, instanța de recurs, apreciază critic argumentul

recurentului precum că, concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe

probe, în acest sens, Colegiul penal indică că este un argument declarativ,

or instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicități și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atestă că recurenții primordial își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, care

în opinia lor nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că

aceste probe au fost apreciate de către instanța de apel prin coroborare

între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar

obiecțiile recurenților reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestora, or

Colegiul penal lărgit nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma

argumentelor invocate de recurent în decizia instanței de apel, care este

legală și întemeiată.

Totodată, se constată că instanța de apel a apreciat probele prin

prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării,

respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art.

24 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că în speța dedusă judecății,

probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indică direct

și incontestabil faptul că în perioada cuprinsa între lunile mai - august

2016, Vicol Nicolai având scop de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, prin intenție unică și continuă, prin intermediul punctelor de

colectare a laptelui, a colectat de la cet. Corgoja Diana, locuitoarea sat.

Xxxxxx, r-nul Ștefan Voda, lapte in cantitate de 30 000 litri, la preț de 4.70

lei/litru. Ulterior, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, nu a achitat banii pentru

cantitatea de 30 000 litri lapte, însușind de la Corgoja Diana lapte in suma

de 141 000 lei, cauzându-i parții vătămate un prejudiciu material in

proporții mari.

8

Cu referire la argumentele părții apărării precum că, la caz probatoriul

acuzării se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate Gorgoja Diana

care sunt contradictorii cu documentele și înscrisurile anexate la

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel a

argumentat detailat motivele pentru care au fost respinse versiunea

apărării, probele administrate confirmând cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) Cod

penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel cu certitudine a

constatat faptul că anume, inculpatul Vicol Nicolai a fost persoana care a

avut înțelegerea directă cu partea vătămată cu privire la colectarea laptelui

și condițiile de colectare, și anume dânsul a fost persoana care a obținut

încrederea părții vătămate, fapt confirmat atât de partea vătămată Corgoja

Diana, cât și de martorii oculari Corgoja Victor și Filipov Serghei.

Fiind stabilit cert că, anume inculpatul Vicol Nicolai profitând de

încrederea părții vătămate a convins-o să vândă laptele lui Grijuc Igor,

asumându-și personal garanția achitării laptelui colectat.

În acest sens se reține, că potrivit declarațiilor martorului Filipov

Serghei, s-a confirmat faptul că prin luna noiembrie a anului 2015 a fost

telefonat de către Vicol Nicolae care i-a zis să se întâlnească în or. Căușeni și

să-i i-a cu el și pe Corgoja Diana din s. Xxxxxx și Curcovschi Petru din s.

Copceac. Cînd s-au întâlnit în or. Căușeni, cu Vicol Nicolai mai era și Grijuc

Igor. Atunci ei au zis că nu doresc să lucreze cu persoanele care erau

prezente cu Vicol Nicolai la întâlnire. Atunci Vicol Nicolai i-a asigurat că el cu

plata va fi el, și atunci au stat de acord și au început a lucra.

Astfel, cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a

acordat o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin

argumente temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția

inculpatului.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit la judecarea cauzei ține cont de

prevederile art.325 Cod de procedură penală – limitele judecării cauzei.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,

consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârile

judecătorești a instanțelor ierarhic inferioare, ce sunt legale și întemeiate,

or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de

argumentat și detaliat instanța de apel în decizia adoptată.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

9

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezenta erorilor de

drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

inculpatul Vicol Nicolai cu avocatul Oboroceanu Ion, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2021, în

cauza penală în privința lui Vicol Nicolai xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10