1ra-1537/2022 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1537/2022 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1537/2022

(1-15045545-01-1ra-02112022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Liliana CATAN

judecători Ion GUZUN

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dumneanu Radu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2022, în cauza penală privindu-

l pe

CILIUȚA Vitali XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.12.2015-30.03.2018;

Instanța de apel: 21.04.2018-03.06.2020;

04.06.2021 – 14.06.2022;

Instanța de recurs: 10.08.2020 – 02.02.2021;

02.11.2022 – 07.12.2022.

c o n s t a t ă:

Vitali a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

organul de urmărire penală a fost pus sub învinuire pentru faptul că, în noaptea spre

16.08.2014, aproximativ pe la ora 00:20, apropiindu-se de gospodăria lui Cecilia

Cobăneanu din XXXXX, l-a întâlnit pe consăteanul său Cvasniuc Anatoli. Pe loc, în

baza unui motiv neîntemeiat, acționând în scopul cauzării leziunilor corporale,

intenționat, l-a maltratat pe Cvasniuc Anatoli, lovindu-1 cu pumnii și picioarele în

regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.282 d

din 05.11.2014, vătămări corporale sub formă de hemoragii în țesuturile moi

pericraniene, plagă contuză pe regiunea occipitală, hemoragii subarahnoidene în lobii

temporal și occipital, hematom subdural pe tot parcursul emisferei drepte, ce

corespund categoriei vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma

cărora a și survenit decesul victimei. Acțiunile lui Ciliuța Vitali fiind încadrate în baza

art. 151 alin. (4) Cod penal.

1

procurorul și succesorul legal al părții vătămate Vieru Alina.

3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 13 ani cu executare în penitenciar de

tip închis.

În motivarea cererii acuzatorul de stat a indicat că:

- a prezentat suficiente probe în cadrul cercetării judecătorești care toate au fost

examinate și au dovedit integral vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate;

- sentința a fost motivată în temeiul unor concluzii greșit formulate de instanță,

fără o analiză corespunzătoare a probelor prezentate de acuzare;

- în cadrul ședinței de judecată, inculpatul a pledat nevinovat și instanța de

judecată a luat act de aceste declarații în mod unilateral, fără să țină cont de

declarațiile depuse de martori, cât și de probele acumulate în cadrul urmăririi penale;

- instanța de judecată nu a ținut cont de declarațiile martorilor Bădărău Valeriu,

Cvasniuc Alexandr și Harabara Alexandru, denaturând adevărul și a plasat poziția

apărării de asupra probelor aduse de acuzare, împărtășind argumentele vagi,

fortificându-le prin considerente, bazate pe date inversate, axate doar pe un eveniment

petrecut mai înainte;

- instanța a pus la bază doar probele acuzării, inversate de instanță în procesul

examinării cauzei. Drept urmare, necătând la faptul că acuzarea a adus probe

suficiente, concludente și utile, care incontestabil au demonstrat vinovăția lui Ciliuța

Vitali – l-a achitat.

3.2 Succesorul legal al părții vătămate Vieru Alina a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă în limita

sancțiunii acestui articol.

apelurile declarate au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciliuța Vitali a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 12 (doisprezece) ani

și 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip închis.

nu și-a recunoscut vinovăția, vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin cumulul de

probe administrate legal în cadrul cercetării judecătorești, care au fost verificate în

cadrul ședinței instanței de apel și anume: declarațiile succesorului legal al părții

vătămate Vieru Alina; declarațiile expertului judiciar, medicul legist, Railean Sergiu,

2

declarațiile martorilor Bădărău Valeriu, Ostaficiuc Ivan, Vieru Oleg, Briceag

Svetlana, Harabara Alexandru și Cvasniuc Alexandr.

Totodată, vina inculpatului s-a mai dovedit prin probele materiale anexate la

cauza penală, care au fost recercetate și verificate în instanța de apel, cum ar fi:

procesul-verbal de autosesizare în privința începerii urmăririi penale din 21.08.2014

și raportul cu privire la depistarea infracțiunii din 21.08.2014 (f.d. 13- 14, vol. I);

raportul nr.2678 privind primirea apelului telefonic de la secția de internare a

Spitalului raional Rîșcani din 16.08.2014 (f.d.15, vol. I); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 16.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supus automobilul

de model VAZ 2109, de culoare albă, cu XXXXX, care aparține lui Bărădăru Valeriu

(f.d. 17-21, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.08.2014 cu

planșa fotografică, cercetării fiind supusă o porțiune de drum, amplasat în centrul

XXXXX (f.d. 22- 25, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

16.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supus un drum singular amplasat în

XXXXX (f.d. 26- 30, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

19.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supus un pachet de polietilenă de

culoare albă cu inscripția „Пятерочка” (f.d. 31- 37, vol. I); raportul de examinare

medico-legală nr. 71 „c” din 20.08.2014; raportul de expertiză medico-legală nr. 234d

din 29.09.1014 nr. 9145; raportul de expertiză medico-legală nr. 282d din 05.11.2014;

procesul-verbal de confruntare din 26.08.2014 între martorul Ostaficiuc Ivan și

bănuitul Cvasniuc Alexandru (f.d. 154-157, vol. I); ordonanța privind scoaterea

persoanei de sub urmărire penală din 21.11.2014 a lui Cvasnuc Alexandru (f.d. 158,

vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 21.03.2015

cu participarea martorului Harabara Alexandru (f.d. 176- 179, vol. I); procesul-verbal

de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 04.04.2015 cu participarea

martorului Bădărău Valeriu (f.d. 185- 188, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr.89/D din 28.04.2015.

Instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea acestuia, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii,

cercetate sau, după caz, verificate în ședința instanței de apel, au dovedit cu certitudine

săvârșirea infracțiunii imputate inculpatului.

În acest sens, instanța de fond a lăsat fără nici o apreciere declarațiile martorilor,

din care rezulta evoluția evenimentelor, și anume, că după ce Cvasniuc Anatoli a fost

lăsat lângă gospodăria lui Cvasniuc Cecilia pentru ca să meargă acasă, la o distanță

de aproximativ 50-150 m. de la acel loc, Ciliuța Vitali a coborât din automobilul în

care se afla cu celelalte persoane, comunicându-le că merge să-l conducă pe Cvasniuc

Anatoli acasă. Peste o perioadă scurtă de timp, de acel loc sa apropiat Briceag

Svetlana și Ostaficiuc Ivan, unde lângă Cvasniuc Anatoli a fost observat doar Ciliuța

Vitali.

Instanța de apel a menționat că, din probele administrate s-a constatat că, după

ce Cvasniuc Anatoli a fost lăsat lângă gospodăria lui Cvasniuc Cecilia, de el s-a

3

apropiat Ciliuța Vitali, apoi au venit Briceag Svetlana și Ostaficiuc Ivan și l-au văzut

la pământ, fără cunoștință, care au și chemat ambulanța.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată a declarat, precum că el ar fi

mers cu Bădărău Valeri, Cvasniuc Alexandru și Harabara Alexandr până în centrul

satului la un bar, unde a coborât și s-a îndreptat spre casa unei fete pe nume Valea,

însă aceste declarații contravin celor relatate de martorii enunțați mai sus.

Totodată, versiunea inculpatului, precum că nu el a cauzat leziunile corporale

grave victimei, instanța de apel le-a apreciat critic și a considerat ca fiind о metodă de

a se eschiva de la răspundere. Divergențele între declarațiile inculpatului comparativ

cu declarațiile martorilor Bădărău Valeriu, Harabara Alexandru și Cvasniuc Alexandr

au confirmat, că inculpatul urmărește scopul de a ascunde acțiunile sale.

În context, instanța de apel a remarcat că, vinovăția inculpatului s-a confirmat și

prin declarațiile expertului judiciar, medicului legist Railean Sergiu, audiat în instanța

de apel, care a confirmat, că la victimă erau mai multe lovituri, printre care o plagă

contuză la granița regiunii occipitale și parietală și hemoragie în țesuturile moi

pericraniene, care indicau că au fost aplicate mai multe lovituri. Reieșind din

localizarea loviturilor, pătimitul se afla în poziție orizontală. Traumatismul care a dus

la deces a fost aplicat pătimitului aflându-se în poziție orizontală. Leziunile au

survenit în urma aplicării loviturilor cu un obiect vulnerabil, dar nu se exclude faptul,

că loviturile să fi fost aplicate cu picioarele încălțate luând în considerație rezultatul

acestor lovituri. Loviturile au fost aplicate într-un timp scurt una fața de alta și nu mai

puțin de trei lovituri. Decesul victimei a survenit la 18.08.2014, ora 23.10.

Instanța de apel a reținut că, concluziile obținute în urma examinării cadavrului

lui Cvasniuc Anatoli, expuse în rapoartele de expertiză medico-legală, prin care s-a

conchis că: „Apariția vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud.

Decesul are legătură directă cu traumatismul suportat. Vătămările corporale au apărut

în urma mai multor lovituri. Apariția vătămărilor corporale prin cădere de la suport

propriu se exclud. Loviturile puteau fi aplicate atât cu pumnii cât și cu picioarele

încălțate. Luând în considerație localizarea vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai

multe lovituri cu picioarele, victima fiind în poziție orizontală. În urma loviturii cu

pumnul peste față, probabil se putea ca pătimitul să cadă jos, lovind cu capul de ceva

dur, formându-se plaga pe regiunea occipitală, însă apariția hemoragiilor

subarahnoidene și hematomul subdural prin cădere de pe suport propriu se exclude”.

Aceste argumente au avut o valoare probantă pentru instanța de judecată și au respins

în totalitate versiunea inculpatului, precum că el nu i-a aplicat lovituri victimei, de la

care ultimul a decedat, deoarece anume el, inculpatul Ciliuța Vitali, a fost persoana

care se afla lângă victimă în momentul când a fost depistat de martori, alte persoane

nu erau, iar victima deja era fără cunoștință, mai mult, și în prezența lor, Ciliuța Vitali

a lovit victima aflată în poziție orizontală cu piciorul.

Instanța de apel a concluzionat că, era greșită și contravenea probelor sus

indicate, concluzia instanței de fond precum că, fapta nu a fost săvârșită de către

4

inculpat și că vina lui Ciliuța Vitali în comiterea infracțiunii incriminate nu a fost

dovedită.

Versiunea părții apărării precum că victimei i-au fost cauzate leziunile corporale

grave de către Cvasniuc Alexandru, când a fost lovit de către ultimul în ziua

respectivă, aceasta fiind verificată în cadrul urmăririi penale și care nu s-a adeverit.

Or, prin ordonanța procurorului în Procuratura r-nului Rîșcani, Railean Sergiu din

data de 21.11.2014, Cvasniuc Alexandru, care a fost recunoscut bănuit pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost scos de sub

urmărire penală, deoarece acțiunile lui nu întruneau elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal (f.d. 158, vol. I).

În context, instanța de apel a remarcat, că prin rapoartele de constatare medico-

legale s-a concluzionat, că vătămările corporale au apărut în urma mai multor lovituri.

Apariția vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud. Luând în

considerație localizarea vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe lovituri cu

picioarele, victima fiind în poziție orizontală. În urma loviturii cu pumnul peste față,

probabil se putea ca pătimitul să cadă jos, lovind cu capul de ceva dur, formându-se

plaga pe regiunea occipitală, însă apariția hemoragiilor subarahnoidene și hematomul

subdural prin cădere de pe suport propriu se exclude (f.d. 190- 191 vol. I).

Astfel, instanța de apel a menționat că nu s-a putut reține ipoteza formată pe

cauză precum că Cvasniuc Alexandru i-ar fi aplicat lovituri lui Cvasniuc Anatoli în

acea zi, ca fiind neconfirmată în urma acțiunilor procesual-penale.

Instanța de apel a reținut că, nu avea temei de a aprecia critic declarațiile

succesorului părții vătămate Vieru Aliona, precum și a martorilor audiați în instanța

de fond, declarațiile cărora suplimentar au fost verificate prin audiere în instanța de

apel, mai mult, declarațiile au fost depuse sub jurământ și ultimii au fost avertizați, în

comparație cu inculpatul, de răspunderea penală în baza art. 312- 313 Cod penal.

Astfel, declarațiile părții vătămate și a martorilor au fost apreciate ca admisibile și

având valoare probantă, deoarece în declarațiile lor erau fixate împrejurările faptei

care constituiau obiectul acestor declarații, pe când instanța de fond nu a dat o

apreciere cuvenită acestor probe.

Instanța de apel a concluzionat că, învinuirea conținea toate elementele

componenței de infracțiune, acestea fiind demonstrate prin probe pertinente și

concludente, astfel încât soluția privind achitarea inculpatului era una contradictorie.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

precum și de faptul, că pedeapsa are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, de aceea întru realizarea

scopului pedepsei, a considerat oportună aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale reținute în sarcina inculpatului.

5

ordinar avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului, invocând drept temei de

casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- probele cercetate au fost apreciate în mod eronat de instanța de apel;

- instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără examinare cererea apărării de audiere

a martorului Lungu Gheorghi, deși acesta a declarat la urmărirea penală, modul

maltratării, inclusiv aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele în regiunea capului

victimei în timp ce se afla inconștient întins la pământ, declarațiile acestuia erau

fundamentale pentru soluționarea obiectivă a cauzei, încălcând dreptul inculpatului la

un proces echitabil;

- prima instanță a dat apreciere faptică și juridică fiecărei probe cercetate pe

parcursul cercetării judecătorești și a făcut o analiză amplă și complexă a acestora și,

ca rezultat, a emis soluția de achitare, iar decizia instanței de apel s-a bazat în

exclusivitate doar pe declarațiile martorilor acuzării;

- pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea solicită ca probele

administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în

favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția

acestuia, iar în speță aceste cerințe legale nu au fost realizate;

- probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat în fața instanței de apel, nu puteau constitui drept temei de stabilire

a vinovăției lui Ciliuța Vitali în săvârșirea infracțiunii incriminate, deoarece în urma

evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța de apel urma să

aprecieze, că, în prezenta cauză nu a fost dovedit, că faptele ce i se puneau în sarcina

inculpatului, a fost cu adevărat săvârșite de către acesta;

- instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără examinare demersul apărării de audiere

a martorilor Lungu Gheorghi, Lungu Andrian și Zincovschi Dumitru, încălcând în așa

mod dreptul inculpatului la un proces echitabil.

2021, recursul ordinar declarat de către avocatul Dumneanu Radu în numele

inculpatului a fost admis, cu casarea totală a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

lăsând fără examinare cererea apărării de audiere a martorului Lungu Gheorghi, care

la faza de urmărire penală a declarat, modul maltratării, inclusiv aplicarea loviturilor

cu pumnii și picioarele în regiunea capului victimei în timp ce se afla în stare

inconștientă, întins la pământ, declarațiile acestuia erau fundamentale pentru

soluționarea obiectivă a cauzei și astfel pun la îndoială credibilitatea declarațiilor

martorilor acuzării, iar ulterior, pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpatului,

a încălcat prevederile legale și practica judiciară constantă indicate supra,

6

nerespectând procedura de examinare a cauzei inculpatului în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal după ce prima instanță l-a achitat, încălcându-i flagrant dreptul la apărare.

Colegiul penal a subliniat, că potrivit jurisprudenței CEDO relevante speței și

anume Manoli v. Republica Moldova din 28 februarie 2017, Curtea Europeană a

statuat, că autoritatea responsabilă de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția

unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte victimele, învinuitul și martorii în

persoană și să evalueze credibilitatea acestora (a se vedea, Kashlev v. Estonia, nr.

22574/08, §§ 48-50, 26 aprilie 2016) și că evaluarea credibilității este o sarcină

complexă care nu poate fi realizată, de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a

declarațiilor lor.

În cauza Dan v. Republica Moldova din 05 octombrie 2011 CEDO a ajuns la

concluzia, că cei care au responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui

acuzat ar fi trebuit, în principiu, să poată audia martorii în persoană și să poată evalua

credibilitatea acestora. Evaluarea încrederii unui martor reprezintă o sarcină

complexă, care, de obicei, nu poate fi realizată printr-o simplă lectură a declarațiilor.

În hotărârea Lüdi c. Elveției din 15 iunie 1992, CEDO a ajuns la concluzia că

există o încălcare a art.6 § 1 din Convenție chiar și atunci când proba nu a fost singura

care a fundamentat condamnarea, dar instanțele naționale nu au oferit un motiv

întemeiat pentru absența martorului.

În hotărârea Fluieraș c. României din 09 aprilie 2013, Curtea a condamnat statul

român pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 § 1 din

Convenție, ca urmare a condamnării reclamantului fără audierea martorilor, deși

acesta fusese achitat de două instanțe inferioare.

Astfel, instanța de apel pronunțând decizia de condamnare a inculpatului, după

ce a casat sentința prin care inculpatul a fost achitat, nu a respectat prevederile legale,

care stipulează modalitatea de examinare a cauzelor în instanța de apel în cazul

existenței unei sentințe de achitare, punând la baza deciziei de condamnare

declarațiile martorilor acuzării, lăsând demersul apărării de audiere a martorilor, fără

cercetarea nemijlocită în ședința instanței de apel a declarațiilor martorilor Lungu

Gheorghi, Lungu Andrian și Zincovschi Dumitru, încălcând în așa mod dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

Reieșind din cele sus menționate, erorile de drept evidențiate se încadrează în

cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța

de apel, casând sentința de achitare și pronunțând decizia privind condamnarea

inculpatului nu a respectat prevederile art. 414 și 415 Cod de procedură penală, iar,

ținând cont de faptul, că erorile comise de către instanța de apel, nu puteau fi reparate

de către instanța de recurs în prezenta procedură, decizia instanței de apel urma a fi

casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

apelurile declarate a fost admise, cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

7

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Ciliuța Vitali s-a recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 12

(doisprezece) ani și 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip închis.

fond fără just temei și nemotivat a respins probele administrate de organul de urmărire

penală, prezentate de acuzare și examinate în ședința de judecată, în aspectul dat

concluzia instanței de fond fiind neargumentată și nu s-a bazat pe date obiective și

prevederile legale. La fel, eronat și contradictoriu s-a expus soluția de achitare a

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la

concluzia că nu existau dubii rezonabile în ceea ce privește vinovăția inculpatului, că

atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul ședinței de judecată au fost acumulate

probe veridice suficiente care au demonstrat comiterea de către inculpat a infracțiunii

incriminate lui.

Vinovăția lui Ciliuța Vitali în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(4) Cod penal s-a demonstrat pe deplin prin elementele de fapt dobîndite din probele

cercetate, și anume din declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor, din

procesele-verbale ale acțiunilor procesuale petrecute pe caz, prin înscrisurile anexate

la materialele cauzei, care au fost cercetate în cadrul ședințelor judiciare și care au

coroborat pe deplin, demonstrînd cu certitudine existența infracțiunii și constatarea

vinovăției lui Ciliuța Vitali.

Deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția, instanța de apel a considerat că

declarațiile de nerecunoaștere a vinei din partea inculpatului nu puteau fi luate în

considerație în favoarea lui, deoarece vina lui a fost dovedită complet prin probele

cercetate în cadrul ședinței judiciare. Declarațiile au fost combătute de ansamblul de

probe cercetate, care au servit la constatarea existenței infracțiunii și a vinovăției lui

în fapta stabilită de instanța de apel.

Versiunea inculpatului, precum că nu el a cauzat leziunile corporale grave

victimei, instanța de apel a apreciat-o critic și a considerat-o ca fiind о metodă de a se

eschiva de la răspundere. Divergențele între declarațiile inculpatului comparativ cu

declarațiile martorilor Bădărău Valeriu, Harabara Alexandru și Cvasniuc Alexandr au

confirmat, că inculpatul urmărea scopul de a ascunde acțiunile sale criminale.

Vinovăția inculpatului s-a confirmat și prin rapoartele de expertiză medico-legale

efectuate în privința victimei Cvasniuc Anatoli.

Astfel, prin raportul de examinare medico-legală nr. 71 „c” din 20.08.2014 a

cadavrului Cvasniuc Anatoli, s-a concluzionat, că:

ca rezultat al traumatizmului cranio-cerebral închis suportat.

corporale: Hemoragii în țesuturile moi pericraniene. Plagă contiză pe regiunea

8

occipitală. Hemoragii subarahneidene în lobii temporal și occipital. Hematom

subdural pe tot parcursu emisferei drepte, care au apărut în urma acțiunii unor-corpuri

dure contodente, sau lovinu-se de ele, probabil în timpul și circumstamțele/indicate și

după caracterul lor corespund categoriei vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, în urma cărora a și survenit decesul (f.d. 101- 103, vol. I).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 234d din 29.09.1014 s-a

concluzionat, că:

poliorganice ca rezultat al traumatizmului cranio-cerebral închis suportat.

Hemoragii în țesuturile moi pericraniene. Plagă contuză pe regiunea occipitală.

Hemoragii subarahneidene în lobii temporal și occipital. Hematom subdural pe tot

parcursul emisferei drepte, care au apărit în urma acțiunii unor corpuri dure-

contodente, sau lovinu-se de ele, probabil în timpul și circumstamțele indicate și după

caracterul lor corespund categoriei vătămări corporale Grave periculoase pentru viață,

în urma cărora a și survenit decesul. Apariția vătămărilor corporale prin cădere de

pe suport propriu în cazul dat se exclud. Vătămările corporale suportate și decesul

sunt în legătură directă (f.d.107, vol.I).

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 282 d din 05.11.2014 s-a

concluzionat, că:

ca rezultat al traumatizmului cranio-cerebral închis suportat.

corporale: Hemoragii în țesuturile moi pericraniene. Plagă contiză pe regiunea

occipitală, hemoragii subarahneidene în lobii temporal și occipital. Hematom

subdural pe tot parcursu emisferei drepte, care au apărut în urma acțiunii unor corpuri

dure-contodente, sau lovindu-se de ele, probabil în timpul și circumstamțele indicate

și au o vechime de aproximativ de 3-4 zile, și după caracterul lor corespund categoriei

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a și survenit

decesul. Decesul are legătură directă cu traumatizmul suportat. Vătămările corporale

au apărut în urma mai multor lovituri. Apariția vătămărilor corporale prin cădere de

pe suport propriu se exclud (f.d. 110- 111, vol. I).

Conform raportului de expertiză nr. 89/D din 28.04.2015, moartea lui Cvasniuc

Anatoilie a survenit în urma unei insuficiențe poliorganice ca rezultat al

traumatizmului cranio-cerebral închis suportat. La examinarea medico-legală a

cadavrului s-au depistat următoarele leziuni corporale: hemoragii în țesuturile moi

pericraniene, plagă contuză pe regiunea occipitală, hemoragii subarahneidene în lobii

temporal și occipital, hematom subdural pe tot parcursul emisferei drepte, care au

apărut în urma acțiunii unor corpuri dure-contodente sau lovindu-se de ele, probabil

în timpul și circumstanțele indicate și au o vechime de aproximativ 3-4 zile și după

caracterul lor corespund categoriei vătămări corporale grave periculoase pentru viață,

9

în urma cărora a și survenit decesul. Decesul are legătură directă cu traumatizmul

suportat. Vătămările corporale au apărut în urma mai multor lovituri. Apariția

vătămărilor corporale prin cădere de la suport propriu se exclud. Loviturile puteau

fi aplicate atât cu pumnii cât și cu picioarele încălțate. Luând în considerație

localizarea vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe lovituri cu picioarele,

victima fiind în poziție orizontală. În urma loviturii cu pumnul peste față, probabil se

putea ca pătimitul să cadă jos, lovind cu capul de ceva dur, formându-se plaga pe

regiunea occipitală, însă apariția hemoragiilor subarahnoidene și hematomul

subdural prin cădere de pe suport propriu se exclude (f.d. 190- 191 vol. I).

Astfel, concluziile obținute în urma examinării cadavrului lui Cvasniuc Anatoli,

exspuse în rapoartele de expertiză medico-legală, prin care s-a conschis că: „Apariția

vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud. Decesul are

legătură directă cu traumatizmul suportat. Vătămările corporale au apărut în urma

mai multor lovituri. Apariția vătămărilor corporale prin cădere de la suport propriu

se exclud. Loviturile puteau fi aplicate atât cu pumnii cât și cu picioarele încălțate.

Luând în considerație localizarea vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe

lovituri cu picioarele, victima fiind în poziție orizontală. În urma loviturii cu pumnul

peste față, probabil se putea ca pătimitul să cadă jos, lovind cu capul de ceva dur,

formându-se plaga pe regiunea occipitală, însă apariția hemoragiilor

subarahnoidene și hematomul subdural prin cădere de pe suport propriu se exclude”,

aceste argumente au o valoare probantă pentru instanța de judecată și resping în

totalitate versiunea inculpatului, precum că el nu i-a aplicat lovituri victimei, de la

care ultimul a decedat, deoarece anume inculpatul a fost persoana care se afla lîngă

victimă în momentul cînd a fost depistat de martori, alte persoane nu erau, iar victima

deja era fără cunoștință, mai mult, și în prezența lor, Ciliuța Vitali a lovit victima

aflată în poziție orizontală cu piciorul.

Concluziile acestea în coraborare cu celelalte probele indicau la vinovăția lui

Ciliuța Vitali în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Tot aici, versiunea părții apărării, precum că victimei i-au fost cauzate leziunile

corporale grave de către Cvasniuc Alexandru, cînd a fost lovit de către ultimul în ziua

respectivă, aceasta fiind verificată în cadrul urmăririi penale și care nu s-a adeverit.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura r-nului Rîșcani, Railean Sergiu, din

data de 21.11.2014, Cvasniuc Alexandru, care a fost recunoscut bănuit pentru

săvîșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost scos de sub

urmărire penală, deoarece acțiunile lui nu întruneau elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal (f.d.158, vol.I).

La fel, prin rapoartele de constatare medico-legală s-a concluzionat, că

vătămările corporale au apărut în urma mai multor lovituri. Apariția vătămărilor

corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud. Luând în considerație localizarea

vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe lovituri cu picioarele, victima fiind

în poziție orizontală. În urma loviturii cu pumnul peste față, probabil se putea ca

10

pătimitul să cadă jos, lovind cu capul de ceva dur, formându-se plaga pe regiunea

occipitală, însă apariția hemoragiilor subarahnoidene și hematomul subdural prin

cădere de pe suport propriu se exclude (f.d.190-191 vol.I).

Astfel, nu s-a reținut ipoteza precum că Cvasniuc Alexandru i-ar fi aplicat

lovituri lui Cvasniuc Anatoli în acea zi, ca fiind neconfirmată în urma acțiunilor

procesual-penale.

De asermenea, nu s-a regăsit temei de a aprecia critic declarațiile succesorului

părții vătămate Vieru Aliona, precum și a martorilor audiați în instanța de fond,

declarațiile cărora suplimentar au fost verificate prin audiere în instanța de apel, mai

mult, declarațiile au fost depuse sub jurămînt și ultimii au fost avertizați, în

comparație cu inculpatul, de răspunderea penală în baza art. 312- 313 Cod penal.

Astfel, declarațiile pării vătămate și a martorilor au fost apreciate admisibile și avînd

valoare probantă, deoarece în declarațiile lor erau fixate împrejurările faptei care

constituiau obiectul acestor declarații, pe cînd instanța de fond nu a dat o apreciere

cuvenită acestor probe.

Instanța de apel a examinat în ansamblu materialele acumulate la dosar penal și

fiecare probă în parte, așa cum prevede legislația procesual-penală, care fiecare în

parte și coroborate între ele confirmau cu certitudine vinovăția inculpatului. Probele

menționate au confirmat, că infracțiunea a fost comisă anume de către inculpatul

Ciliuța Vitali.

Totodată, deși de partea apărării se invocă prevederile art. 8 Cod de procedură

penală și nevinovăția inculpatului, instanța de apel a menționat că concluziile despre

vinovăția inculpatului nu sunt bazate pe presupuneri, ci pe probele cercetate, iar faptul

că inculpatul nu recunoaște vinovăția sa nu putea fi luat în considerație în detrimentul

persoanei, fiind un drept al persoanei inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o

obligație. Vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită deplin prin

probe incontestabile și nu prin îndoieli, după cum invoca apărarea, careva dubii în

probarea vinovăției inculpatului, după cum se susținea, nefiind constatate.

Reieșind din cele expuse mai sus, totalitatea probelor administrate corespundeau

cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică erau pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei hotărîri de condamnare, ele fiind

în coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în săvârșirea infracțiunii

incriminate lui, nu echivala cu achitarea lui, deoarece probele prezentate în sprijinul

învinuirii dovedeau incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate lui, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de a se

eschiva de răspundere penală.

La numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal și criteriile de

individualizare a pedepsei stabilite în art. 75 Cod penal.

11

Astfel, luând în considerație persoana inculpatului care anterior nu a fost

condamnat, Colegiul penal a ajuns la concluzia de stabilire a unei pedepse sub formă

de închisoare pe termen de 12 ani 6 luni, pedeapsă pe care instanțe de apel o considera

echitabilă și proporțională faptei infracționale comise, pedeapsă care va atinge scopul

de reeducare și corectare a inculpatului.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, pe motiv că eroarea admisă nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

În motivare recurentul a indicat că:

- au fost neglijate concluziile, obiecțiile și recomandările formulate de Curtea

Supremă de Justiție în decizia din 02.02.2021, deși cauza respectivă se afla la

rejudecare a fost privat de libertate de către instanța de apel și s-a eliberat hotărâre

bazându-se exclusiv pe probe indirecte, infirmate de către martorii oculari ai

evenimentelor, concretizând că probele decisive ar fi declarațiile lui Aliona și Oleg

Vieru;

- în instanța de apel au fost date citire declarațiile martorului ocular Ostaficiuc

Ivan, care a declarat că a lucrat împreună cu Cvasniuc Anatoli la Briceac Svetlana.

Seara deplasându-se împreună cu Cvasniuc Anatoli s-au apropiat de Bădărău Valeriu,

care repara un automobil. Între timp dintr-un local a ieșit Cvasniuc Alexandru, care l-

a lovit pe Cvasniuc Anatoli cu pumnul în față, iar ultimul a căzut jos lovindu-se cu

capul de o piatră și a pierdut cunoștința, indicând că capul lui Anatoli era spart. A mai

menționat că, felul în care a fost lovit Anatoli a fost văzut de către numiții Zinicovschi

Dima și Lungu Gheorghie. Împreună cu Valeriu Bădărău l-au dat într-o parte pe

Cvasniuc Anatoli. În timpul respectiv numitul Cvasniuc Alexandru încerca să-i aplice

lovituri lui Anatoli dar el s-a pus între ei. Tot atunci, Cvasniuc Alexandru i-a spus lui

Bădărău Valeriu să-l ducă acasă, timp în care s-a apropiat Ciliuța Vitali cu combustibil

și, urcîndu-1 pe Cvasniuc Anatoli în automobil pentru a se deplasa spre casa lui

Cvasniuc Alexandru. În continuare, a intrat la Briceag Svetlana și i-a comunicat cum

a fost lovit Anatoli și împreună cu ultima s-au deplasat pentru a verifica ce face

Cvasniuc Anatoli. L-au găsit pe Cvasniuc Anatoli la un metru de gospodăria numitei

Cvasniuc (Cobăneanu) Cecilia (mama lui Cvasniuc Alexandru). În prezența sa Ciliuța

Vitali l-a lovit fără putere pe Cvasniuc Anatoli;

- martorii Oxana Mironov și Svetlana Șleahtițki au repetat că până la

evenimentele respective, Cvasniuc Alexandru l-a lovit pe Cvasniuc Anatoli cu

pumnul în față, iar ultimul a căzut jos lovindu-se cu capul de o piatră si si-a pierdut

cunoștința;

- deși nu există nici o probă/informație care să confirme că leziunile corporale

depistate la victimă, constatate prin rapoartele de expertiză, ar fi fost cauzate prin

acțiunile lui Ciliuța Vitali, precum și faptul că loviturile cu pumnul și picioarele în

12

regiunea capului au fost aplicate de Alexandru Cvasniuc, doar aprecierea arbitrară a

probelor permitea concluzia cu privire la vinovăția lui Ciliuța Vitali în comiterea

infracțiunii respective;

- apărarea a insistat la audierea martorilor Cvasniuc Alexandru și Zincovschi

Dumitru, dispunîndu-se în mod repetat aducerea forțată a acestora, instanța a dispus

examinarea cauzei în lipsa martorilor indicați, declarațiile acestora fiind imperioase

pentru justa soluționare a cauzei;

- la ședința din 17.02.2022 au existat date că Lungu Adrian ar fi venit în

Moldova, la data de 18.04.2022 s-a dispus continuarea examinării cauzei în lipsa celor

doi martori în condițiile în care aceștia deja erau în Federația Rusă și imposibilitatea

asigurării prezenței în ședința de judecată;

- la ședința din 25.05.2022, apărarea a insistat la necesitatea audierii martorilor

Zincovschi Dumitru și Cvasniuc Alexandru, contrar principiului contradictorialității

procesului penal, instanța a decis examinarea în continuare a cauzei în lipsa celor doi

martori, ale căror depoziții, în mod evident, erau imperios necesare, în condițiile

constatării imposibilității audierii martorilor Lungu Gheorghe și Lungu Adrian;

- instanța de apel s-a expus fără a ține cont de declarațiile martorilor Lungu

Gheorghe, Lungu Adrian, Cvasniuc Alexandru și Zincovschi Dumitru;

- decizia instanței de apel nu a indicat cauza pentru care nu a luat în considerare

declarațiile numiților Lungu Adrian, Cvasniuc Alexandru și Zincovschi Dumitru, care

infirmau declarațiile care confirma în mod evident, declarațiile martorilor Briceag

Svetlana, Ostaficiuc Ivan și ale inculpatului;

- inculpatului nu i s-au respectat drepturile de satisfacție efectivă din partea

instanțelor judecătorești de a nu i se îngrădi accesul la justiție și de a i se asigura toate

garanțiile necesare apărării sale și de a nu fi apreciate arbitrar probele administrate;

- clarificarea aspectului dacă există motive întemeiate pentru a admite depoziția

unui martor absent este o chestiune preliminarie care trebuie să fie examinată înainte

de a examina dacă mărturia în cauză constituie o probă unică sau decisive.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

13

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

recurentul invocă drept temei de casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, însă

Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, în acest sens menționând următoarele.

Recurentul în recursul său indică eroarea prevăzută de art. 427 Cod de procedură

penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu aprecierea probelor de către instanța de

judecată, probe care în viziunea instanței confirmă vinovăția lui Ciliuța Vitali.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În speță se reține că, instanța de apel a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală, a corectat eroarea comisă de prima instanță, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună

motivare, corect a casat sentința instanței de fond și a conchis că Ciliuța Vitali a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Respectiv, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel, judecând cauza

și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Ciliuța Vitali de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal.

Astfel, s-a demonstrat pe deplin prezența elementelor infracțiunii dobândite din

declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor, proceselor-verbale,

înscrisurilor anexate la dosar, rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în

privința victimei Cvasniuc Anatoli cercetate repetat în instanța de apel, ce conformă

prezența vinovăției lui Ciliuța Vitali.

Afirmația recurentului că nu s-au respectat indicațiile a Curții Supreme de

Justiție, conform art. 436 Cod de procedură penală, nu corespunde realității, or, din

prima ședință a instanței de apel din 06.07.2021 s-a dispus „ Ținându-se cont de

existența unei sentințe de achitare în privința inculpatului Ciliuța Vitali, reieșind din

normele procedurii penale care impune instanța de apel de a relua cercetarea

judecătorească cu verificarea nemijlocită a probelor în fața instanței de apel, se

admite demersul procurorului, dispune reluarea cercetării judecătorești cu audierea

succesorului părții vătămate Vieru Aliona, a martorilor: Vieru Oleg, Ostaficiuc Ivan,

Cvasniuc Alexandru, Bădărău Valeriu, Harabara Alexandru, cercetarea bazei

14

probante. Se admite demersul avocatului, dispune reluarea cercetării judecătorești

cu audierea martorilor: Lungu Andrian, Lungu Gherghe și Zincovschi Iurie.”(vol.

IV, f.d. 22).

Conform recursului înaintat, recurentul și-a întemeiat obiecțiile față de decizia

atacată în jurul declarațiilor martorilor, menționînd că declarațiile lor nu coroborează

cu cele ale inculpatului și instanța de apel nu a permis audierea repetată a martorilor

Cvasniuc Alexandru, Zincovschi Dumitru, Lungu Andrian și Lungu Gheorghii.

În acest aspect, instanța de apel a făcut tot posibilul și a întreprins măsurile

necesare pentru a asigura prezența martorilor în ședința de judecată, fiind admisă

solicitarea procurorului și a avocatului (vol. IV, f.d. 22) și pusă în sarcina ultimilor

asigurarea prezenței acestora la următoarea ședință. Aceasta fiind urmată de

ordonanțele privind aducerea silită a martorilor din 20.10.2021, 19.11.2021 (vol. IV,

f.d. 44, 56) prin încheierile protocolare pe numele lui Cvasniuc Alexandru,

Zincovschi Dumitru, Lungu Andrian și Lungu Gheorghii din 25.11.2021, 17.02.2022,

18.04.2022 (vol. IV, f.d. 62, 64, 66, 91, 110, 112), însă aceștia nu au fost găsiți și

aduși.

Prin urmare, Colegiul penal nu a determinat careva încălcări procedurale ce nu

au fost utilizate pentru a asigura prezența martorilor Cvasniuc Alexandru, Zincovschi

Dumitru, Lungu Andrian și Lungu Gheorghii, absența martorilor la ședință fiind

argumentată prin materialele anexate la cauză: explicații de la membrii familiei

privitor la lipsa martorilor (vol. IV, f.d. 33, 46, 54, 70, 123), informații din baza de

date ACCES pe numele martorilor privitor la intrarea/ ieșirea din țară (vol. IV, f.d.

42, 52, 71, 76, 82, 113), certificate prezentate de Primării (vol.IV, f.d. 47, 69, 75, 80,

97, 124, 128) și rapoartele de la ofițeri privitor la situația martorilor, acte ce au fost

prestate și anexate în fața apărătorului Dumneanu Radu și a inculpatului.

Prin hotărârea CEDO Văraru vs Romînia din 3 decembrie 2013 pp 31-33 Curtea

a specificat criteriile de apreciere a declarațiilor martorilor absenți în ședința de

judecată și citate legal. Aceste criterii sunt: ca absența martorilor să fie justificată de

un motiv serios; depozițiile martorilor absenți nu trebuie să constituie unica probă a

acuzării sau probă decisivă; trebuie să existe alte elemente care să compenseze

suficient inconveniențele privind admiterea unor astfel de probe.

Reieșind din materialele cauzei date, aceste criterii expuse de Curte, au fost

respectate de instanța de apel. Mai mult ca atât, urmează de menționat că, deși poziția

inițială a părții apărării era audierea obligatorie a 4 martori Cvasniuc Alexandru,

Zincovschi Dumitru, Lungu Andrian și Lungu Gheorghii, în cadrul ședinței din

18.04.2022, apărarea a comunicat că nu mai insistă la prezența martorilor Lungu

Andrian și Lungu Gheorghii, poziție susținută și de inculpat (vol. IV, f.d. 106).

Colegiul penal menționează că paralel cu acțiunile instanței de apel pentru a

garanta prezența martorilor solicitanți, în comun de acord cu partea acuzării și

apărării, în al doilea tur de procedură a audiat repetat martorului Bădărău Valeriu (vol.

IV, f.d. 27- 28), succesorul părții vătămate Vieru Aliona (vol. IV, f.d. 29), martorii

15

Vieru Oleg (vol. IV, f.d. 36), Harabara Oleg (vol. IV, f.d. 37), Ostafciuc Ivan (vol.

IV, f.d. 38-39), Deadic Serghei (vol. IV, f.d. 49), Briceag Svetlana (vol. IV, f.d. 58)

și inculpatul Ciliuța Vitali (vol. IV, f.d. 137). La caz, în cadrul ședinței din 25.05.2022

a fost examinat probatoriul prezentat de procuror și avocatul Dumneanu Radu, careva

obiecții față de probele date nu au fost înaintate, iar în urma încheierii cercetarea

judecătorească și dezbaterilor judiciare, conform art. 413 alin. (5) Cod de procedură

penală, a fost oferit ultimul cuvânt (vol. IV, f.d 133- 136).

Privitor la motivul că în ședința din 25.05.2022 instanța de apel contrar

principiului contradictorialității procesului penal a decis examinarea cauzei în lipsa

celor doi martori, Colegiul penal îl respinge ca neîntemeiat, or, potrivit procesului-

verbal din 25.05.2022 la întrebarea președintelui de judecată despre posibilitatea

examinării cauzei în lipsa martorilor, avocatul Dumneanu Radu a comunicat că

solicită citirea declarațiilor date în instanța de fond, pe care le consideră probe

concludente, însă rămâne pe poziția că este necesar audierea martorilor în instanța de

apel (vol. IV, f.d. 133-134).

Drept consecință, președintele ședinței a luat în considerație atât poziția părții

acuzării cât și a apărării, dispunând examinarea cauzei în absența martorilor.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect ca aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, potrivit căreia

inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Colegiul penal se raliază argumentelor expuse decizia instanței de apel

contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept,

fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților

la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare

gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunii,

și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

16

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

recursul declarat este inadmisibil.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumneanu Radu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe CILIUȚA Vitali XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

Judecător Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

17