1ra-119/2021 — art. 151 alin.4 CP

1ra-119/2021 — art. 151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-119/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Dumneanu

Radu în numele inculpatului Ciliuța Vitali, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Ciliuța Vitali xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.12.2015 – 30.03.2018;

Instanța de apel: 21.04.2018 – 03.06.2020;

Instanța de recurs: 10.08.2020 – 02.02.2021.

A C O N S T A T A T:

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

urmărire penală a fost pus sub învinuire pentru faptul că, în noaptea spre 16 august 2014,

aproximativ pe la ora 00.20, apropiindu-se de gospodăria cet. Cecilia Cobăneanu din xxxx

xxxx, l-a întâlnit pe consăteanul său Cvasniuc Anatoli. Pe loc, în baza unui motiv neîntemeiat,

acționând în scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat, l-a maltratat pe Cvasniuc Anatoli,

lovindu-1 cu pumnii și picioarele în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.282 d din 05.11.2014, vătămări corporale sub formă de hemoragii

în țesuturile moi pericraniene, plagă contuză pe regiunea occipitală, hemoragii subarahnoidene

în lobii temporal și occipital, hematom subdural pe tot parcursul emisferei drepte, ce corespund

categoriei vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a și survenit

decesul victimei. Acțiunile lui Ciliuța Vitali fiind încadrate în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Ciliuța Vitali să fie

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal și a-i

stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani, cu executare în penitenciar

1

de tip închis.

În motivarea cererii acuzatorul de stat a indicat că a prezentat suficiente probe în cadrul

cercetării judecătorești care toate au fost examinate și dovedesc integral vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii imputate;

- sentința a fost motivată în temeiul unor concluzii greșit formulate de instanță, fără o

analiză corespunzătoare a probelor prezentate de acuzare. Astfel, în cadrul ședinței de judecată,

inculpatul Ciliuța Vitali a pledat nevinovat și instanța de judecată a luat act de aceste declarații

în mod unilateral, fără să tina cont de declarațiile depuse de martori, cât și de probele acumulate

în cadrul urmăririi penale;

- instanța de judecată nu a ținut cont de declarațiile martorilor Bădărău Valeriu, Cvasniuc

Alexandr și Harabara Alexandru, denaturând adevărul și a plasat poziția apărării de asupra

probelor aduse de acuzare, împărtășind argumentele vagi, fortificându-le prin considerente,

bazate pe date inversate, axate doar pe un eveniment petrecut mai înainte;

- instanța a pus la bază doar probele acuzării, inversate de instanță în procesul examinării

cauzei. Drept urmare, necătând la faptul că acuzarea a adus probe suficiente, concludente și

utile, ce incontestabil demonstrează vinovăția lui Ciliuța Vitali;

- reieșind din cele expuse, procurorul a considerat, că instanța de fond a pronunțat o

sentința contrară legii și nefondată și, prin urmare, în scopul respectării dreptului la un proces

echitabil al părților, a cerut casarea acesteia, iar Ciliuța Vitali să fie condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

3.2. Succesorul legal al părții vătămate Vieru Alina, solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(4) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă în limita sancțiunii acestui articol.

declarate au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Ciliuța Vitali a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen 12 ani 6

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.1. Pentru a pronunța decizia instanța de apel a constatat că, Ciliuța Vitali, în noaptea spre

16 august 2014, aproximativ pe la ora 00.20, apropiindu-se de gospodăria cet. Cecilia

Cobăneanu din xxxx xxxx, l-a întâlnit pe consăteanul său Cvasniuc Anatoli. Pe loc, în baza

unui motiv neîntemeiat, acționând în scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat, l-a

maltratat pe Cvasniuc Anatoli, lovindu-l cu pumnii și picioarele în regiunea capului, cauzându-

i conform raportului de expertiză medico-legală nr.282 d din 05.11.2014, vătămări corporale

sub formă de hemoragii în țesuturile moi pericraniene, plagă contuză pe regiunea occipitală,

hemoragii subarahnoidene în lobii temporal și occipital, hematom subdural pe tot parcursul

emisferei drepte, ce corespund categoriei vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

în urma cărora a survenit decesul victimei.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Ciliuța Vitali nu și-a recunoscut vinovăția,

vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate legal în cadrul

cercetării judecătorești, care au fost verificate în cadrul ședinței instanței de apel și anume:

2

declarațiile succesorului legal al părții vătămate Vieru Alina; declarațiile expertului judiciar,

medicul legist, Railean Sergiu, declarațiile martorilor Bădărău Valeriu, Ostaficiuc Ivan, Vieru

Oleg, Briceag Svetlana, Harabara Alexandru și Cvasniuc Alexandr.

Totodată, vina inculpatului se mai dovedește prin probele materiale anexate la cauza

penală, care au fost recercetate și verificate în instanța de apel, cum ar fi: procesul-verbal de

autosesizare în privința începerii urmăririi penale din 21.08.2014 și raportul cu privire la

depistarea infracțiunii din 21.08.2014 (f.d.13-14, vol. I); raportul nr.2678 privind primirea

apelului telefonic de la secția de internare a Spitalului raional Rîșcani din 16.08.2014 (f.d.15,

vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.08.2014 cu planșa fotografică,

cercetării fiind supus automobilul de model VAZ 2109, de culoare albă, cu xxxx, care aparține

cet. Bărădăru Valeriu (f.d.17-21, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

16.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supusă o porțiune de drum, amplasat în

centrul satului Pășcăuți, raionul Rîșcani (f.d.22-25, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 16.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supus un drum singular amplasat

în satul Pășcăuți raionul Rîșcani (f.d.26-30, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 19.08.2014 cu planșa fotografică, cercetării fiind supus un pachet de polietilenă de culoare

albă cu inscripția „Пятерочка” (f.d.31-37, vol. I); raportul de examinare medico-legală nr.71

„c” din 20.08.2014; raportul de expertiză medico-legală nr.234d din 29.09.1014 nr.9145;

raportul de expertiză medico-legală nr.282d din 05.11.2014; procesul-verbal de confruntare

din 26.08.2014 între martorul Ostaficiuc Ivan și bănuitul Cvasniuc Alexandru (f.d.154-157,

vol. I); ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală din 21.11.2014 a cet.

Cvasnuc Alexandru (f.d.158, vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii din 21.03.2015 cu participarea martorului Harabara Alexandru (f.d.176-179, vol.

I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 04.04.2015 cu

participarea martorului Bădărău Valeriu (f.d.185-188, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr.89/D din 28.04.2015.

Instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează

cu achitarea acestuia, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate sau, după

caz, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii

imputate inculpatului.

Astfel, instanța de apel a conchis că, versiunea inculpatului reprezintă o poziție de apărare

ce nu corespunde adevărului, nu are suport probatoriu și urmărește scopul evitării atragerii la

răspundere penală.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a lăsat fără nici o apreciere

declarațiile martorilor, din care rezultă evoluția evenimentelor, și anume, că după ce Cvasniuc

Anatoli a fost lăsat lângă gospodăria lui Cvasniuc Cecilia pentru ca să meargă acasă, la o

distanță de aproximativ 50-150 m. de la acel loc, Ciliuța Vitali a coborât din automobilul în

care se afla cu celelalte persoane, comunicându-le că merge să-l conducă pe Cvasniuc Anatoli

acasă. Peste o perioadă scurtă de timp, de acel loc sa apropiat Briceag Svetlana și Ostaficiuc

Ivan, unde lângă Cvasniuc Anatoli a fost observat doar Ciliuța Vitali.

Instanța de apel a menționat că, din probele administrate s-a constatat că, după ce Cvasniuc

Anatoli a fost lăsat lângă gospodăria lui Cvasniuc Cecilia, de el s-a apropiat Ciliuța Vitali, apoi

au venit Briceag Svetlana și Ostaficiuc Ivan și l-au văzut la pământ, fără cunoștință, care au și

3

chemat ambulanța.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată inculpatul Ciliuța Vitali a declarat,

precum că el ar fi mers cu Bădărău Valeri, Cvasniuc Alexandru și Harabara Alexandr până în

centrul satului la un bar, unde a coborât și s-a îndreptat spre casa unei fete pe nume Valea, însă

aceste declarații contravin celor relatate de martorii enunțați mai sus.

Totodată, versiunea inculpatului, precum că nu el a cauzat leziunile corporale grave

victimei, instanța de apel a apreciat critic și a considerat ca fiind о metodă de a se eschiva de

la răspundere. Divergențele între declarațiile inculpatului comparativ cu declarațiile martorilor

Bădărău Valeriu, Harabara Alexandru și Cvasniuc Alexandr confirmă, că inculpatul Ciliuța

Vitali urmărește scopul de a ascunde acțiunile sale.

În context, instanța de apel a remarcat că, vinovăția inculpatului se confirmă și prin

declarațiile expertului judiciar, medicului legist Railean Sergiu, audiat în instanța de apel, care

a confirmat, că la victimă erau mai multe lovituri, printre care o plagă contuză la granița

regiunii occipitale și parietală și hemoragie în țesuturile moi pericraniene, care indică că au

fost aplicate mai multe lovituri. Reieșind din localizarea loviturilor, pătimitul se afla în poziție

orizontală. Traumatismul care a dus la deces a fost aplicat pătimitului aflându-se în poziție

orizontală. Leziunile au survenit în urma aplicării loviturilor cu un obiect vulnerabil, dar nu se

exclude faptul, că loviturile să fi fost aplicate cu picioarele încălțate luând în considerație

rezultatul acestor lovituri. Loviturile au fost aplicate într-un timp scurt una fața de alta și nu

mai puțin de trei lovituri. Decesul victimei a survenit la 18.08.2014, ora 23.10.

Instanța de apel a reținut că, concluziile obținute în urma examinării cadavrului cet.

Cvasniuc Anatoli, expuse în rapoartele de expertiză medico-legală, prin care sa conchis că:

„Apariția vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud. Decesul are

legătură directă cu traumatismul suportat. Vătămările corporale au apărut în urma mai multor

lovituri. Apariția vătămărilor corporale prin cădere de la suport propriu se exclud. Loviturile

puteau fi aplicate atât cu pumnii cât și cu picioarele încălțate. Luând în considerație localizarea

vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe lovituri cu picioarele, victima fiind în poziție

orizontală. În urma loviturii cu pumnul peste față, probabil se putea ca pătimitul să cadă jos,

lovind cu capul de ceva dur, formându-se plaga pe regiunea occipitală, însă apariția

hemoragiilor subarahnoidene și hematomul subdural prin cădere de pe suport propriu se

exclude”, aceste argumente au o valoare probantă pentru instanța de judecată și resping în

totalitate versiunea inculpatului, precum că el nu i-a aplicat lovituri victimei, de la care ultimul

a decedat, deoarece anume el, inculpatul Ciliuța Vitali, a fost persoana care se afla lângă

victimă în momentul când a fost depistat de martori, alte persoane nu erau, iar victima deja era

fără cunoștință, mai mult, și în prezența lor, Ciliuța Vitali a lovit victima aflată în poziție

orizontală cu piciorul.

Instanța de apel a concluzionat că, este greșită și contravine probelor sus indicate,

concluzia instanței de fond precum că, fapta nu a fost săvârșită de către inculpat și că vina lui

Ciliuța Vitali în comiterea infracțiunii incriminate nu a fost dovedită.

Instanța de apel a remarcat că, versiunea părții apărării precum că victimei i-au fost cauzate

leziunile corporale grave de către Cvasniuc Alexandru, când a fost lovit de către ultimul în ziua

respectivă, aceasta fiind verificată în cadrul urmăririi penale și care nu s-a adeverit. Or, prin

ordonanța procurorului în Procuratura raionului Rîșcani, Railean Sergiu din data de

4

21.11.2014, Cvasniuc Alexandru, care a fost recunoscut bănuit pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, a fost scos de sub urmărire penală, deoarece acțiunile

lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal

(f.d.158, vol. I).

În context, instanța de apel a remarcat, că prin rapoartele de constatare medico-legale s-a

concluzionat, că vătămările corporale au apărut în urma mai multor lovituri. Apariția

vătămărilor corporale prin cădere de pe suport propriu se exclud. Luând în considerație

localizarea vătămărilor, reiese că au fost aplicate mai multe lovituri cu picioarele, victima fiind

în poziție orizontală. În urma loviturii cu pumnul peste față, probabil se putea ca pătimitul să

cadă jos, lovind cu capul de ceva dur, formându-se plaga pe regiunea occipitală, însă apariția

hemoragiilor subarahnoidene și hematomul subdural prin cădere de pe suport propriu se

exclude (f.d.190-191 vol. I).

Astfel, instanța de apel a menționat că nu se poate reține ipoteza formată pe cauză precum

că Cvasniuc Alexandru i-ar fi aplicat lovituri lui Cvasniuc Anatoli în acea zi, ca fiind

neconfirmată în urma acțiunilor procesual-penale.

Instanța de apel a reținute că, nu are temei de a aprecia critic declarațiile succesorului părții

vătămate Vieru Aliona, precum și a martorilor audiați în instanța de fond, declarațiile cărora

suplimentar au fost verificate prin audiere în instanța de apel, mai mult, declarațiile au fost

depuse sub jurământ și ultimii au fost avertizați, în comparație cu inculpatul, de răspunderea

penală în baza art.art.312-313 Cod penal. Astfel, declarațiile părții vătămate și a martorilor

sunt admisibile și au valoare probantă, deoarece în declarațiile lor sunt fixate împrejurările

faptei care constituie obiectul acestor declarații, pe când instanța de fond n-a dat o apreciere

cuvenită acestor probe.

Instanța de apel a concluzionat că, învinuirea conține toate elementele componenței de

infracțiune, acestea fiind demonstrate prin probe pertinente și concludente, astfel încât soluția

privind achitarea inculpatului Ciliuța Vitali, este una contradictorie.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel a indicat că ține cont de

prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal: de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de faptul,

că pedeapsa are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, de aceea întru realizarea scopului pedepsei, a considerat

oportună aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale

reținute în sarcina inculpatului.

avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului, invocând drept temei de casare prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, a invocat că probele cercetate au fost apreciate în mod eronat

de instanța de apel;

- instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără examinare cererea apărării de audiere a martorului

Lungu Gheorghi, deși acesta a declarat la urmărirea penală, modul maltratării, inclusiv

aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele în regiunea capului victimei în timp ce se afla

inconștientă întinsă la pământ, declarațiile acestuia erau fundamentale pentru soluționarea

5

obiectivă a cauzei, încălcând dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- prima instanță a dat apreciere faptică și juridică fiecărei probe cercetate pe parcursul

cercetării judecătorești și a făcut o analiză amplă și complexă a acestora și, ca rezultat, a emis

soluția de achitare, iar decizia instanței de apel se bazează în exclusivitate doar pe declarațiile

martorilor acuzării;

- pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea solicită ca probele administrate să fie

în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase

nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia, iar în speță aceste cerințe legale

nu au fost realizate;

- probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat

în fața instanței de apel, nu pot constitui drept temei de stabilire a vinovăției lui Ciliuța Vitali

în săvârșirea infracțiunii incriminate, deoarece în urma evaluării întregului material probatoriu

administrat în cauză, instanța de apel urma să aprecieze, că, în prezenta cauză nu a fost

dovedită, că faptele ce i se pun în sarcina inculpatului, a fost cu adevărat săvârșite de către

acesta;

- instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără examinare demersul apărării de audiere a

martorilor Lungu Gheorghi, Lungu Andrian și Zincovschi Dumitru, încălcând în așa mod

dreptul inculpatului Ciliuța Vitali la un proces echitabil.

ordinar pe motiv, că temeiurile pentru declararea acestuia nu și-au găsit confirmare, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din considerentele ce urmează a fi desfășurate în

cele ce urmează.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în

cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

6

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce

țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării integrale a deciziei

instanței de apel, Colegiul penal lărgit evidențiază că procedura de examinare a apelului, după

o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități aparte. În acest

sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 CoEDO, așa cum acestea au fost interpretate și

aplicate de Curte, și prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, potrivit cărora după

o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune

condamnarea persoanei, fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel,

precum și fără audierea părții vătămate și a martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea unei persoane.

Din cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că, mutatis mutandis, instanța de apel

nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate, bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe, în temeiul

cărora s-a dispus achitarea lui. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,

acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului,

cât și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. În particular, în atare situații administrarea

mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind

aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările

relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune

analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în vedere faptul că

apărătorul inculpatului supune criticii verosimilitatea unor probe. De altfel, în cadrul cercetării

judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor

importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în

scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei

vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se

7

aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente care

ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost

comisă anume de inculpat în circumstanțele descrise în actul de învinuire.

Administrarea respectivelor mijloace de probă se desfășoară după regulile generale

prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să

perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile

acestora la întrebările adresate.

Celelalte declarații și probe materiale în acuzare examinate în prima instanță, urmează în

mod obligatoriu să fie verificate prin citirea lor în ședința de judecată a instanței de apel de

către procuror.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, deși legislația națională în acord cu

jurisprudența CtEDO, reglementează în mod clar procedura de examinarea a cauzelor în

instanța de apel, astfel ca în practica judiciară să fie asigurată respectarea drepturilor

fundamentale ale omului, la examinarea prezentei cauze de către instanța de apel, au fost

comise erori de drept, care impun casarea deciziei pronunțate, deoarece aceasta a fost emisă

cu încălcarea dreptului inculpatului la apărare, acesta fiind lipsit neîntemeiat de către instanța

de apel de posibilitatea de a-și susține poziția de apărare, și în acest mod procesul penal în

privința inculpatului Ciliuța Vitali fiind apreciat de către instanța de recurs ca inechitabil.

Colegiul penal de asemenea menționează că, potrivit art.101 alin.4) Cod de procedură

penală, instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe, la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Astfel, în caz de admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond, care cerințe ale legii au fost

încălcate de către această instanță, apoi motivele adoptării soluției date de instanța de apel.

Instanța este obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau nevinovăția

persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor atât de învinuire, cât și

cele de apărare. În orice caz se supun analizei toate probele, indiferent de faptul că sunt

cuprinse în dosarul penal sau prezentate de către părți în ședință.

În acest context Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel, lăsând fără examinare

cererea apărării de audiere a martorului Lungu Gheorghi, care la faza de urmărire penală a

declarat, modul maltratării, inclusiv aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele în regiunea

capului victimei în timp ce se afla inconștientă întinsă la pământ, declarațiile acestuia erau

fundamentale pentru soluționarea obiectivă a cauzei și astfel pun la îndoială credibilitatea

declarațiilor martorilor acuzării, iar ulterior pronunțând o sentința de condamnare a

inculpatului, a încălcat prevederile legale și practica judiciară constantă indicate supra,

nerespectând procedura de examinare a cauzei inculpatului Ciliuța Vitali în baza art.151

alin.(4) Cod penal după ce prima instanță l-a achitat, încălcându-le flagrant dreptul la apărare.

Colegiul penal subliniază, că potrivit jurisprudenței CtEDO relevante speței și anume

cauza CtEDO - Manoli v. Republica Moldova din 28 februarie 2017, Curtea Europeană a

statuat, că autoritatea responsabilă de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui

acuzat ar trebui, în principiu, să asculte victimele, învinuitul și martorii în persoană și să

evalueze credibilitatea acestora (a se vedea, Kashlev v. Estonia, nr. 22574/08, §§ 48-50, 26

8

aprilie 2016) și că evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi realizată,

de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a declarațiilor lor.

În cauza Dan v. Republica Moldova din 05 octombrie 2011 CtEDO a ajuns la concluzia,

că cei care au responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar fi trebuit,

în principiu, să poată audia martorii în persoană și să poată evalua credibilitatea acestora.

Evaluarea încrederii unui martor reprezintă o sarcină complexă, care, de obicei, nu poate fi

realizată printr-o simplă lectură a declarațiilor.

În hotărârea Lüdi c. Elveției din 15 iunie 1992, CtEDO a ajuns la concluzia că există o

încălcare a art.6 § 1 din Convenție chiar și atunci când proba nu a fost singura care a

fundamentat condamnarea, dar instanțele naționale nu au oferit un motiv întemeiat pentru

absența martorului.

În hotărârea Fluieraș c. României din 09 aprilie 2013, Curtea a condamnat statul român

pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 § 1 din Convenție, ca

urmare a condamnării reclamantului fără audierea martorilor, deși acesta fusese achitat de două

instanțe inferioare.

Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, instanța de apel pronunțând decizia de

condamnare a inculpatului Ciliuța Vitali, după ce a casat sentința prin care inculpatul a fost

achitat, nu a respectat prevederile legale, care stipulează modalitatea de examinare a cauzelor

în instanța de apel în cazul existenței unei sentințe de achitare, punând la baza deciziei de

condamnare declarațiile martorilor acuzării, lăsând demersul apărării de audiere a martorilor,

fără cercetarea nemijlocită în ședința instanței de apel a declarațiilor martorilor Lungu

Gheorghi, Lungu Andrian și Zincovschi Dumitru, încălcând în așa mod dreptul inculpatului

Ciliuța Vitali la un proces echitabil.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul penal lărgit conchide că erorile de drept

evidențiate se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

deoarece instanța de apel, casând sentința de achitare și pronunțând decizia privind

condamnarea inculpatului Ciliuța Vitali, nu a respectat prevederile art.art.414 și 415 Cod de

procedură penală, iar, ținând cont de faptul, că erorile comise de către instanța de apel, nu pot

fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, decizia instanței de apel urmează

a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod

de procedură penală, să verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul

procesului penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să dea răspuns la

argumentele invocate în recursul apărării, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de jurisprudența națională constantă, precum și de practica relevantă a

CtEDO, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării deciziei atacate

și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

9

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului

Ciliuța Vitali, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020,

în cauza penală în privința lui Ciliuța Vitali xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Ciliuța Vitali xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința acestuia nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe altă cauză sau acesta nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

10