1ra-45/2022 — Art. 42 alin. 2, 243 alin. 3 lit. a, b, 42, 244 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2020, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Armaș Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art.art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; - în baza art.art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Armaș Iurie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal. Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. Acțiunea civilă în procesul penal înaintată de către Serviciul Fiscal de Stat 1 împotriva lui Armaș Iurie, privind încasarea din contul acestuia în beneficiul statului a sumei de 3 332 858 lei, a fost admisă în principiu, însă, asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite va hotărî instanța în ordine civilă. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. Solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului a sumei de 43 770 334, 72 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că Armaș Iurie, activând în calitate de contabil la persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, în perioada anilor 2016 – 2017, a săvârșit intenționat infracțiunea prelungită de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari în următoarele circumstanțe: Armaș Iurie împreună cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns care activau, în calitate de director, director comercial și jurist la întreprinderea persoană juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, precum și cu alte persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns, folosind întreprinderile delicvente persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, precum și împreună cu alte persoane fizice și juridice, au organizat o reuniune stabilă de persoane fizice și juridice, care în baza unui plan bine determinat, acționau intenționat în vederea realizării schemei infracționale privind diminuarea taxelor și impozitelor ce se impun a fi achitate în Bugetul de Stat, evaziunea fiscală a întreprinderii în privința căreia cauza penală s-a disjuns și în consecință obținerea ilegală a surselor financiare. În cadrul grupului criminal organizat, membrii acestuia au împărțit rolurile, astfel că îndeplineau acțiuni comune, cât și separate care nu întotdeauna erau cunoscute celorlalți membrii. Persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns avea rolul de organizator și autor, el fiind cel care nemijlocit organiza activitatea infracțională inclusiv ducerea dublei evidențe contabile, vinderea produselor inclusiv necontabilizat și introducerea datelor fictive în facturile fiscale privind vânzarea, cumpărarea bunurilor. La indicația persoanei în privința căreia cauza penală s-a disjuns, Armaș Iurie și o persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns și alte persoane contribuiau la vinderea necontabilizată a mărfurilor, perfectau facturile fiscale privind procurarea și livrarea fictivă de mărfuri, introduceau date neautentice în evidența contabilă a întreprinderii persoană juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, introduceau date denaturate în Declarațiile privind TVA și impozitul pe venit pe care le prezentau Serviciului Fiscal de Stat. Tot în cadrul grupului, persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns gestiona „din umbră” activitatea întreprinderilor delicvente persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, la indicația ultimului, persoane în privința cărora cauza s-a disjuns, perfectau facturile fiscale privind vânzarea, cumpărarea fictivă a mărfurilor, introducând date neautentice în acestea. Astfel, contrar prevederilor art.8 alin.(2) lit. c) Cod fiscal care stipulează că, contribuabilul este obligat să țină evidența contabilă conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație…, contrar prevederilor art.83 alin.(4) Cod fiscal care stipulează că, declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu prevederile stabilite de Guvern, a Hotărârii Guvernului nr.596 din 13.08.2012 „privind declarația cu privire la impozitul pe venit”, contrar prevederilor art.18 lit. a) Cod fiscal, care prevede că, în venitul brut se includ: a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare, 2 Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, acționând intenționat, au livrat mărfuri fără perfectarea facturilor fiscale, iar veniturile din vânzări, în sumă de 6 937 589 lei, urmărind scopul diminuării impozitului pe venit pe care persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns urma să-l achite la bugetul de stat, nu l-a reflectat în Declarația cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2016, contrar prevederilor art.24 alin.(1) Cod fiscal care stipulează că, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, a atribuit neîntemeiat, pentru perioada anului 2016, la deduceri, cheltuieli, ce nu ține de activitatea de întreprinzător, în sumă de 35 320 lei, aferent serviciilor prestate de către ÎM „Niagara Club” SRL c.f.1003600028587, prezentând Serviciului Fiscal de Stat, Declarația cu privire la impozitul pe venit, pentru anul 2016, cu informații neautentice, diminuând astfel impozitul pe venit pentru anul respectiv cu 19 521 lei. De asemenea, în perioada vizată, contrar prevederilor art.97 alin.(1) Cod fiscal, care prevede că, valoarea impozabilă a livrării impozabile, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.), art.101 alin.(1) Cod fiscal, care prevede că, subiecții impozabili stipulați la art.94 lit. a) sunt obligați să declare, conform art.115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținând-u-se cont de dreptul de trecere în cont conform art.102, art.115 alin.(2) Cod fiscal, care prevede că, fiecare subiect impozabil, specificat la art.94 lit. a) și/sau lit. c), este obligat să prezinte declarația privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală. Declarația se întocmește pe un formular oficial, care este prezentat la organul fiscal nu mai târziu de data de 25 a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale, Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, acționând intenționat, urmărind scopul diminuării Taxei pe valoarea adăugată pe care persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns urma s-o achite la bugetul de stat, a livrat mărfuri, în sumă de 6 937 589 lei, fără perfectarea facturilor fiscale, micșorând neîntemeiat TVA ce urma a fi achitată în bugetul de stat aferent livrărilor cu 4 780 388 lei, inclusiv L/01/2016 cu 298 997 lei, L/04/2016 cu 708 760 lei, L/05/2016 cu 621 070 lei, L/06/2016 cu 699 427 lei, L/07/2016 cu 367 174 lei, L/08/2016 cu 138 159 lei, L/09/2016 cu 46 771 lei, L/10/2016 cu 364 081 lei, L/03/2017 cu 176 142 lei, L/05/2017 cu 492 735 lei, L/06/2017 cu 780 331 lei și L/07/2017 cu 86 741 lei. Iar contrar acelorași norme, indicate mai sus, Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, acționând intenționat, urmărind scopul diminuării Taxei pe valoarea adăugată pe care persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns urma s-o achite la bugetul de stat a perfectat facturile fiscale cu seria și numărul: AAA8266399 din 05.01.2017; AAA8266400 din 05.01.2017; AAA8266401 din 06.01.2017; AAA8266402 din 06.01.2017; AAA8266403 din 09.01.2017; AAA 8266404 din 3 09.01.2017; AAA8266405 din 09.01.2017; AAA8266446 din 10.01.2017; AAA8266447 din 10.01.2017; AAA8266448 din 11.01.2017; potrivit cărora persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, procura mărfuri de la persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns facturi care contrar prevederilor art.19 al Legii contabilității nr.113-XVI din 27.04.2007, în fapt nu reflectă fapte economice documentate, acestea conținând doar date denaturate privind operațiuni care nu au la bază tranzacții reale și care au la bază tranzacții ce nu au existat, de natură fictivă, deducând în baza acestora, în perioada fiscală L/01/2017 suma TVA în cont, în mărime de 136 667 lei, pe valori materiale fictiv procurate de la persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns. Contrar art.102 alin.(1) Cod fiscal, care prevede că, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecților impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător, Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, neîntemeiat a trecut în cont sumele TVA în mărime de 23 532 lei, aferente valorilor materiale, serviciilor procurate, ce nu țin de activitatea de întreprinzător, conform facturilor fiscale eliberate de către ÎM „Niagara Club” SRL c.f.1003600028587, iar contrar art.108 alin.(5) Cod fiscal, care prevede că, dacă factura fiscală este eliberată sau plata este primită până la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plății, în dependență de ce are loc mai înainte, a micșorat în luna februarie 2017 suma TVA în mărime de 94 284 lei, calculată anterior aferentă primirii plății în avans în sumă de 565 704 lei de la SRL „Aras&Net”, c/f 1005600048963, fără a fi efectuate careva livrări sau retur a mijloacelor bănești. Așa contrar art.art.8 alin.(2) lit. c) și 187 alin.(5) Cod fiscal și Ordinului SFS „Cu privire la aprobarea formularului Declarației privind TVA și a Modului de completare a Declarației privind TVA” nr.1164 din 25.10.2012, Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, a prezentat Serviciului Fiscal de Stat, Declarațiile privind TVA (forma TVA12) pentru perioadele fiscale L/05/2015, L/01/2016 - L/12/2016, L/01/2017- L/07/2017, cu informații neautentice. Astfel, acționând contrar normelor legale indicate mai sus Armaș Iurie împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă și alte persoane, membre ale grupului criminal organizat, realizând necontabilizat mărfuri, perfectând facturi fiscale privind vânzarea, cumpărarea fictivă a mărfurilor, ducând defectuos evidența contabilă a întreprinderilor, cu introducerea în aceasta a datelor denaturate și respectiv introducerea în Declarațiile cu privire la Impozitul pe venit și Taxa pe valoarea adăugată a datelor neautentice și prezentarea acestora Serviciului Fiscal de Stat a diminuat, inclusiv potrivit Deciziei nr.117/1522 din 23.08.2018 și Actului de control nr.5-688432, prelungit pe blanchetele nr.5-688433 și nr.5-688434 din 26.07.2018, Impozitul pe venit, pentru perioada anului 2016, obținut din activitatea de întreprinzător a persoanei juridice în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, în sumă de 19521 lei, și Taxa pe valoarea adăugată aferent bugetului cu 2240416 lei, inclusiv, pentru: L/04/2016 cu 107570 lei, L/05/2016 cu 363929 lei, 4 L/06/2016 cu 636362 lei, L/07/2016 cu 238946 lei, L/08/2016 cu 85203 lei, L/09/2016 cu 95397 lei, L/10/2016 cu 1332 lei, L/05/2017 cu 30717 lei, L/06/2017 cu 596654 lei, L/07/2017 cu 84306 lei, impozite și taxe suma cumulativă a cărora, aferent unui an fiscal, depășești 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, (salariu mediu pe economice pentru anul 2016 este de 5050 lei * 100 = 505000 lei, iar pentru anul 2017 este de 5600 lei * 100 = 560000 lei) pe care persoana juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns s-a eschivat să le achite în bugetul de stat. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Armaș Iurie a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.30, 42 alin.(2), 46, 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, infracțiunea prelungită de evaziune fiscală a întreprinderii, prin includerea intenționată în documentele contabile, fiscale și financiare, inclusiv în cele electronice, a unor date vădit eronate privind veniturile și cheltuielile care nu au la bază operațiuni reale, ori care au la bază operațiuni ce nu au existat și prin tăinuirea intenționată a unor obiecte impozabile, suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, aferente unui an fiscal depășind 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în cadrul unui grup criminal organizat, în calitate de autor. Tot el, Armaș Iurie împreună cu persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns care activau în calitate de director, director comercial și jurist la întreprinderea persoană juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, precum și cu persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, folosind întreprinderile delicvente persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, care au fost create fără intenția de a desfășura activitatea de întreprinzător, doar pentru acoperirea genurilor activității de întreprinzător ilicite, precum și împreună cu alte persoane fizice și juridice, s-au înțeles și asociat, organizând o reuniune stabilă de persoane fizice și juridice, care în baza unui plan bine determinat, acționau intenționat în vederea realizării schemei infracționale de spălare de bani în proporții deosebit de mari. În cadrul grupului criminal organizat, membrii acestuia au împărțit rolurile, astfel că îndeplineau acțiuni comune, cât și separate care nu întotdeauna erau cunoscute celorlalți membrii. Persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns avea rolul de organizator și autor, fiind cel care nemijlocit organiza activitatea infracțională inclusiv ducerea dublei evidențe contabile, vinderea produselor inclusiv necontabilizat și introducerea datelor fictive în facturile fiscale privind vânzarea, cumpărarea bunurilor, transmiterea banilor cash ce au fost lichefiați. La indicația persoanei în privința căreia cauza penală s-a disjuns – persoana în privința căreia cauza s-a disjuns, Armaș Iurie și persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns și alte persoane, contribuiau la vinderea necontabilizată a mărfurilor, perfectau facturile fiscale privind procurarea și livrarea fictivă de mărfuri, introduceau date neautentice în evidența contabilă a întreprinderii persoană juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns, introduceau date denaturate în Declarațiile privind TVA și impozitul pe venit pe care le prezentau Serviciului Fiscal de Stat. Tot în cadrul grupului, persoana în privința căreia cauza penală s-a disjuns gestiona „din umbră” activitatea întreprinderilor delicvente persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, la indicația ultimului, persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns, perfectau facturile fiscale privind vânzarea, cumpărarea fictivă a 5 mărfurilor, introducând date neautentice în acestea. Astfel, conform înțelegerii și schemei infracționale implementate, în perioada anilor 2015-2017, lunar, persoanele în privința cărora cauza penală s-a disjuns au vândut o parte din mărfurile întreprinderii persoană juridică în privința căreia cauza penală s-a disjuns „la negru” fără documentarea tranzacției cu factură fiscală, obținând în consecință bani cash. Ulterior Armaș Iurie, și persoane în privința căreia cauza penală s-a disjuns au primit de la o persoană în privința căreia cauza penală s-a disjuns lista numerică a mărfurilor pe care au indicat-o în facturile fiscale după cum urmează: JV 8157001 din 01.07.2016, JV 8157005 din 04.07.2016, JV 8157011 din 05.07.2016, JV 8157015 din 06.07.2016, JV 8157056 din 07.07.2016, JV 8157064 din 08.07.2016, JV 8157182 din 01.08.2016, JV 8157190 din 02.08.2016, JV 8157335 din 03.08.2016, JV 8157686 din 04.08.2016, JV 8157687 din 05.08.2016, JV 8157684 din 08.08.2016, JV 8157656 din 09.08.2016, JV 8157659 din 10.08.2016, JV 8157667 din 11.08.2016, JV 8157676 din 12.08.2016, JV 8157717 din 15.08.2016, JV 8157760 din 05.09.2016, JV 8157776 din 07.09.2016, JV 8157780 din 08.09.2016, JV 8157781 din 09.09.2016, JV 8157981 din 12.09.2016, JV 8157984 din 13.09.2016, JV 8157985 din 14.09.2016, JV 8157988 din 15.09.2016, JV 8157989 din 16.09.2016, JV 8157990 din 19.09.2016, JV 8157885 din 03.10.2016, JV 8157899 din 04.10.2016, JV 8157905 din 05.10.2016, JV 8157919 din 06.10.2016, JV 8157949 din 07.10.2016, JV 8157964 din 10.10.2016, JV 8157969 din 11.10.2016, JV 8157971 din 12.10.2016, JV 8157973 din 13.10.2016, LV 0058958 din 01.11.2016, LV 0058964 din 02.11.2016, LV 0058961 din 03.11.2016, LV 0058878 din 04.11.2016, LV 0058890 din 07.11.2016, LV 0058891 din 08.11.2016, LV 0058894 din 09.11.2016, LV 0058896 din 10.11.2016, LV 0058897 din 11.11.2016, JV 8157965 din 14.11.2016, LV 0058985 din 15.11.2016, LV 0058608 din 16.11.2016, LV 0058612 din 17.11.2016, LV 0058624 din 24.11.2016, LV 0058021 din 01.12.2016, LV 0058025 din 02.12.2016, LV 0058026 din 05.12.2016, LV 0058029 din 06.12.2016, LV 0058030 din 07.12.2016, LV 0058033 din 08.12.2016, LV 0058034 din 09.12.2016, LV 0058011 din 12.12.2016, LV 0058038 din 12.12.2016, LV 0058041 din 14.12.2016, LV 0058042 din 15.12.2016, LV 0058047 din 16.12.2016, LV 0058046 din 19.12.2016, LV 0058050 din 20.12.2016, LV 0058052 din 20.12.2016, LV 0058053 din 21.12.2016, LV 0058054 din 22.12.2016, LV 0058057 din 23.12.2016, LV 0058059 din 26.12.2016, LV 0058014 din 27.12.2016, LV 0058060 din 27.12.2016, JV 8157861 din 28.12.2016, LV 0058015 din 28.12.2016, JV 8157862 din 29.12.2016, LV 0058205 din 02.01.2017, LV 0058206 din 03.01.2017, LV 0058207 din 04.01.2017, LV 0058208 din 05.01.2017, LV 0058209 din 06.01.2017, LV 0058210 din 09.01.2017, LV 0058211 din 09.01.2017, LV 0058212 din 10.01.2017, LV 0058221 din 10.01.2017, LV 0058213 din 11.01.2017, LV 0058222 din 11.01.2017, LV 0058214 din 12.01.2017, LV 0058223 din 12.01.2017, LV 0058215 din 13.01.2017, LV 0058224 din 13.01.2017, LV 0058216 din 16.01.2017, LV 0058225 din 16.01.2017, LV 0058217 din 17.01.2017, LV 0058237 din 17.01.2017, LV 0058218 din 18.01.2017, LV 0058238 din 18.01.2017, LV 0058219 din 19.01.2017, LV 0058239 din 19.01.2017, LV 0058220 din 20.01.2017, LV 0058240 din 20.01.2017, LV 0058226 din 23.01.2017, LV 0058227 din 24.01.2017, LV 0058228 din 25.01.2017, LV 0058229 din 26.01.2017, LV 0058230 din 27.01.2017, LV 0058231 din 30.01.2017, LV 0058064 din 01.02.2017, LV 0058066 din 02.02.2017, LV 0058069 din 03.02.2017, LV 0058076 din 06.02.2017, LV 0058077 din 07.02.2017, LV 0058078 din 08.02.2017, LV 0058084 din 09.02.2017, LV 0058087 din 10.02.2017, LV 0058090 din 13.02.2017, LV 6 0058092 din 14.02.2017, LV 0058094 din 15.02.2017, LV 0058096 din 16.02.2017, LV 0058098 din 17.02.2017, LV 0058099 din 20.02.2017, LV 0058103 din 21.02.2017, JV 0371639 din 20.04.2015, JV 2629274 din 15.06.2015, JV 2629275 din 15.06.2015, JV 2629298 din 06.07.2015, JV 2629299 din 06.07.2015, JV 2629300 din 06.07.2015, JV 2629351 din 10.08.2015, JV 2629353 din 11.08.2015, JV 2629357 din 13.08.2015, JV 2629358 din 14.08.2015, JV 2629360 din 17.08.2015, JV 2629364 din 19.08.2015, JV 2629365 din 19.08.2015, JV 2629366 din 20.08.2015, JV 2629374 din 26.08.2015, JV 4997960 din 23.09.2015, JV 4997961 din 23.09.2015, JV 4997962 din 23.09.2015, JV 4997963 din 24.09.2015, JV 4997964 din 24.09.2015, JV 4997965 din 24.09.2015, JV 4997966 din 25.09.2015, JV 4997967 din 25.09.2015, JV 4997968 din 25.09.2015, JV 4997969 din 28.09.2015, JV 4997970 din 28.09.2015, JV 4997971 din 28.09.2015, JV 4997972 din 29.09.2015, JV 4997975 din 05.10.2015, JV 4997976 din 06.10.2015, JV 4997977 din 09.10.2015, JV 4997831 din 10.10.2015, JV 4997832 din 12.10.2015, JV 4997833 din 13.10.2015, JV 4997834 din 15.10.2015, JV 4997835 din 16.10.2015, JV 4997836 din 19.10.2015, JV 4997837 din 20.10.2015, JV 6176041 din 20.11.2015, JV 6176042 din 20.11.2015, JV 6176044 din 23.11.2015, JV 6176045 din 23.11.2015, JV 6176046 din 24.11.2015, JV 6176051 din 25.11.2015, JV 6176052 din 25.11.2015, JV 6176053 din 26.11.2015, JV 6176054 din 26.11.2015, JV 6176055 din 26.11.2015, JV 6176186 din 01.12.2015, JV 6176187 din 02.12.2015, JV 6176188 din 03.12.2015, JV 6176189 din 04.12.2015, JV 6176190 din 07.12.2015, JV 6176191 din 08.12.2015, JV 6176192 din 10.12.2015, JV 6176193 din 11.12.2015, JV 6176194 din 14.12.2015, JV 6176195 din 15.12.2015, JV 6176196 din 16.12.2015, JV 6176197 din 18.12.2015, JV 6176198 din 21.12.2015, JV 6176199 din 22.12.2015, JV 6176200 din 23.12.2015, JV 6176144 din 24.12.2015, JV 6176126 din 28.12.2015, JV 6176118 din 29.12.2015, JV 6176093 din 30.12.2015, JV 6176098 din 30.12.2015, JV 6176110 din 30.12.2015, JV 6176450 din 04.01.2016, JV 6176438 din 05.01.2016, JV 6176437 din 06.01.2016, JV 6176430 din 11.01.2016, JV 6176428 din 12.01.2016, JV 6176426 din 13.01.2016, JV 6176415 din 14.01.2016, JV 6176416 din 15.01.2016, JV 6176413 din 18.01.2016, JV 6176404 din 19.01.2016, JV 6176405 din 20.01.2016, JV 6176578 din 21.01.2016, JV 6176174 din 01.02.2016, JV 6176177 din 02.02.2016, JV 6176252 din 03.02.2016, JV 6176253 din 04.02.2016, JV 6176254 din 05.02.2016, JV 6176255 din 08.02.2016, JV 6176256 din 09.02.2016, JV 6176258 din 10.02.2016, JV 6176259 din 11.02.2016, JV 6176263 din 12.02.2016, JV 6176266 din 15.02.2016, JV 6176483 din 16.02.2016, JV 6176486 din 17.02.2016, JV 6176488 din 18.02.2016, JV 6176490 din 19.02.2016, JV 6176497 din 22.02.2016, JV 6176501 din 23.02.2016, JV 6176502 din 24.02.2016, JV 6176508 din 03.03.2016, JV 6176509 din 04.03.2016, JV 6176514 din 05.03.2016, JV 6176515 din 10.03.2016, JV 6176518 din 12.03.2016, JV 6176519 din 14.03.2016, JV 6176542 din 15.03.2016, JV 6176545 din 16.03.2016, JV 6176550 din 17.03.2016, JV 6176551 din 18.03.2016, JV 6176331 din 21.03.2016, JV 6176332 din 22.03.2016, JV 6176338 din 23.03.2016, JV 6176342 din 24.03.2016, JV 6176344 din 25.03.2016, JV 6176348 din 25.03.2016, JV 8157416 din 01.04.2016, JV 8157420 din 04.04.2016, JV 8157422 din 05.04.2016, JV 8157424 din 06.04.2016, JV 8157425 din 07.04.2016, JV 8157426 din 08.04.2016, JV 8157432 din 11.04.2016, JV 8157433 din 12.04.2016, JV 8157434 din 13.04.2016, JV 8157436 din 14.04.2016, JV 8157438 din 03.05.2016, JV 8157454 din 04.05.2016, JV 8157466 din 05.05.2016, JV 8157475 din 06.05.2016, JV 8157482 din 10.05.2016, JV 8157488 din 11.05.2016, JV 8157514 din 12.05.2016, JV 7 8157517 din 13.05.2016, JV 8157522 din 16.05.2016, JV 8157526 din 17.05.2016, JV 8157527 din 18.05.2016, JV 8157528 din 19.05.2016, JV 8157238 din 20.05.2016, JV 8157386 din 23.05.2016, JV 8157390 din 24.05.2016; JV 8157394 din 25.05.2016, JV 8157395 din 26.05.2016, JV 8157361 din 27.05.2016, JV 6176363 din 03.06.2016, JV 6176366 din 06.06.2016, JV 8157379 din 07.06.2016, JV 8157342 din 08.06.2016, JV 8157356 din 09.06.2016, JV 8157242 din 10.06.2016, JV 8157243 din 13.06.2016, JV 8157244 din 13.06.2016, JV 8157247 din 14.06.2016, JV 8157249 din 15.06.2016, JV 8157253 din 16.06.2016, JV 8157256 din 17.06.2016, JV 8157257 din 20.06.2016, JV 8157339 din 21.06.2016, JV 8157336 din 22.06.2016, JV 8157337 din 23.06.2016, JV 8157266 din 24.06.2016, JV 8157268 din 27.06.2016, JV 8157002 din 01.07.2016, JV 8157006 din 04.07.2016, JV 8157014 din 05.07.2016, JV 8157047 din 06.07.2016, JV 8157063 din 07.07.2016, JV 8157067 din 11.07.2016, JV 8157080 din 12.07.2016, JV 8157081 din 13.07.2016, JV 8157085 din 14.07.2016, JV 8157090 din 15.07.2016, JV 8157091 din 18.07.2016, JV 8157093 din 19.07.2016, JV 8157167 din 01.08.2016, JV 8157331 din 02.08.2016, JV 8157332 din 03.08.2016, JV 8157695 din 04.08.2016, JV 8157689 din 05.08.2016, JV 8157685 din 08.08.2016, JV 8157632 din 09.08.2016, JV 8157658 din 10.08.2016, JV 8157665 din 11.08.2016, JV 8157712 din 12.08.2016, JV 8157719 din 15.08.2016, JV 8157723 din 16.08.2016, JV 8157731 din 17.08.2016, JV 8157761 din 05.09.2016, JV 8157762 din 06.09.2016, JV 8157773 din 07.09.2016, JV 8157982 din 12.09.2016, JV 8157983 din 13.09.2016, JV 8157986 din 14.09.2016, JV 8157987 din 15.09.2016, JV 8157840 din 03.10.2016, JV 8157898 din 04.10.2016, JV 8157900 din 05.10.2016, JV 8157911 din 06.10.2016, LV 0058977 din 01.11.2016, LV 0058976 din 02.11.2016, LV 0058994 din 03.11.2016, LV 0058879 din 04.11.2016, LV 0058880 din 07.11.2016, LV 0058892 din 08.11.2016, LV 0058893 din 09.11.2016, LV 0058895 din 10.11.2016, LV 0058898 din 11.11.2016, LV 0058899 din 14.11.2016, LV 0058913 din 15.11.2016, LV 0058655 din 16.11.2016, LV 0058663 din 17.11.2016,LV 0058664 din 18.11.2016, LV 0058666 din 21.11.2016, LV 0058773 din 22.11.2016, LV 0058801 din 23.11.2016, LV 0058826 din 24.11.2016, LV 0058626 din 24.11.2016, LV 0058627 din 24.11.2016, LV 0058832 din 25.11.2016, LV 0058630 din 25.11.2016, LV 0058779 din 25.11.2016, LV 0058785 din 28.11.2016, LV 0058788 din 28.11.2016, LV 0058789 din 29.11.2016, LV 0058794 din 29.11.2016, LV 0058856 din 30.11.2016, LV 0058023 din 01.12.2016, LV 0058024 din 02.12.2016, LV 0058027 din 05.12.2016, LV 0058028 din 06.12.2016, LV 0058031 din 07.12.2016, LV 0058032 din 08.12.2016, LV 0058035 din 09.12.2016, LV 0058036 din 12.12.2016, LV 0058039 din 13.12.2016, LV 0058040 din 14.12.2016, LV 0058043 din 15.12.2016, LV 0058044 din 16.12.2016, LV 0058048 din 19.12.2016, LV 0058049 din 20.12.2016, LV 0058051 din 21.12.2016, LV 0058055 din 22.12.2016, LV 0058056 din 23.12.2016, LV 0058058 din 26.12.2016, LV 0058012 din 27.12.2016, LV 0058013 din 27.12.2016, JV 8157863 din 28.12.2016, JV 8157864 din 28.12.2016, JV 8157865 din 29.12.2016, JV 8157866 din 29.12.2016, JV 8157867 din 30.12.2016, JV 8157869 din 30.12.2016, JV 8157870 din 30.12.2016, JV 8157871 din 30.12.2016, JV 8157872 din 30.12.2016, JV 8157873 din 30.12.2016, JV 8157874 din 30.12.2016, JV 8157875 din 30.12.2016, JV 8157876 din 30.12.2016, JV 8157877 din 30.12.2016, JV 8157878 din 30.12.2016, JV 8157879 din 30.12.2016, JV 8157880 din 30.12.2016, LV 0058158 din 30.12.2016, LV 0058159 din 30.12.2016, LV 0058160 din 30.12.2016, privind livrarea fictivă a mărfurilor către persoane juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns. 8 Sub pretextul achitării pretinselor cumpărături efectuate în baza facturilor fiscale, menționate mai sus, persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns au transferat, din numele persoanelor juridice în privința cărora cauza penală s-a disjuns, pe contul persoanei juridice în privința căreia cauza penală s-a disjuns mijloace bănești în sumă totală de 43.770.334, 72 lei, pe care persoane în privința cărora cauza penală s-a disjuns i-a restituit unei persoanei în privința căreia cauza penală s-a disjuns, reținând, în calitate de comision pentru lichefiere, 2% din suma transferată. Acționând intenționat, în rezultatul implementării schemei infracționale descrise mai sus, Armaș Iurie și persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă au atribuit un caracter legal, deghizând natura ilicită a vânzărilor de mărfuri, care de facto, erau vândute necontabilizat, se legalizau prin factura fiscală privind vânzarea fictivă a mărfurilor către persoane juridice în privința cărora cauza penală a fost disjungată, au convertit, prin înlocuire, banii cash obținuți ilegal, inclusiv din vânzări necontabilizate, cu bani transferați pe cont, au transmis către persoane juridice în privința cărora cauza penală a fost disjungată bani cash obținuți din activitate ilicită de evaziune fiscală, precum și au obținut un venit ilicit, suplimentar, de 2% din sumă pentru lichefiere. La rândul său persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjungată au transferat pe contul persoanei juridice în privința căreia cauza penală a fost disjungată bani care proveneau din fapte ilegale de evaziune fiscală comisă de diferiți agenți economici din Republica Moldova, printre care și persoana juridică în privința căreia cauza penală a fost disjungată, obținând banii cash, despre care cunoșteau că sunt venituri ilicite, măreau fictiv cheltuielile și obțineau posibilitatea măririi Taxei pe valoarea adăugată în cont, spre acordarea de mijloace altor întreprinderi din Republica Moldova, ca prin intermediul lor, să comită evaziunea fiscală. Asociindu-se conform înțelegerii, în perioada anilor 2015-2017, grupul criminal organizat, prin transfer și deghizare, au folosit mijloace bănești ce constituie venturi ilicite în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 43 770 334,72 lei. Astfel, inculpatul Armaș Iurie a comis infracțiunea prevăzută de art.art.30, 42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, spălarea banilor săvârșită prin participarea la asociere, înțelegere precum și transferul bunurilor de către o persoană care știe ori trebuia să știe că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracțiunii principale, de a se sustrage de la consecințele juridice ale acestor acțiuni precum și tăinuirea și deghizarea naturii, originii reale a bunurilor, dobândirea și utilizarea bunurilor de către o persoană care știa că acestea constituie venituri ilicite, săvârșite de un grup criminal organizat în proporții deosebit de mari, în calitate de autor.

Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Armaș Iurie în baza art.art.30, 42 alin.(2), 46, 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 5 000 u.c. (unitatea convențională - 50 lei), cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător și a funcției de contabil pe o perioadă de 5 ani, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.30, 42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, iar potrivit prevederilor art.90 Cod penal, executarea pedepsei de suspendat condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani. Potrivit prevederilor art.art.84 alin.(3) și 87 9 alin.(2) Cod penal, să-i fie stabilită executarea de sine stătător a pedepselor sus indicate și a confisca în folosul statului mijloacele bănești în sumă de 43 741 259,72 lei. În motivarea apelului a invocat că, pedeapsa aplicată lui Armaș Iurie este prea blândă, considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, ținând cont de faptul că potrivit sancțiunii art.244 alin.(2) Cod penal, persoanele fizice se pedepsesc cu amendă în mărime de la 5 000 la 7 000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, însă, în pofida sancțiunii stabilite de legiuitor, în partea descriptivă a sentinței, instanța a reținut argumente în vederea aplicării prevederilor art.79 Cod penal și anume contribuirea activă la descoperirea unei infracțiuni săvârșite în grup, a stabilit prezenta circumstanței atenuante, lipsa circumstanțelor agravante dar și faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori. Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal. Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de aplicarea art.79 Cod penal, or, aplicarea pedepsei complementare fată de inculpat poartă un caracter obligatoriu de fapt și de drept, având în vedere necesitatea atingerii scopului pedepsei penale privind corectarea și reeducarea acestuia, dar și neadmiterea de încălcări pe viitor. De asemenea, a invocat că una din măsurile de siguranță, prevăzute în art.art.98, 106 Cod penal - este confiscarea specială, în acest sens, menționând că, banii în sumă totală de 43 770 334,72 lei constituie venit ilicit, fiind mijloace bănești obținute din activitatea ilicită de evaziune fiscală, fapt de altfel confirmat de inculpat. 3.1. Inspectoratul Fiscal de Stat, a contestat sentința cu apel, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea civilă să fie admisă integral. În motivarea apelului a invocat, că prima instanță neîntemeiat a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de către Serviciul Fiscal de Stat, lăsând ca asupra cuantumului pretențiilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile și nu a aplicat speței în cauză prevederile art.225 Cod de procedură penală, care prevede că judecarea acțiunii civile în procesul penal indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de competenta căreia este cauza penală, la adoptarea sentinței de acuzare, instanța soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori prin respingere, și odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă, or, în temeiul art.61 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă se judecă de către instanță în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - Armaș Iurie Victor, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art.art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 10 Armaș Iurie Victor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, se stabilește lui Armaș Iurie o pedeapsa definitivă, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art.90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare numită lui Armaș Iurie Victor, se suspendă pe un termen de 3 (trei) ani și nu va fi executată, dacă în termenul de probațiune nu va săvârși o nouă infracțiune , și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. În conformitate cu art.106 Cod penal se confiscă din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului suma de 43 770 334,72 lei. În rest, sentința se menținute. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat (pct.40 din decizie) că, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Armaș Iurie art.art.30, 42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b), 30, 42 alin.(2), 46, 244 alin.(2) lit. b) Cod penal. 4.2. În continuare, instanța de apel reține (pct.41 din decizie) că, acuzatorul de stat critică sentința doar în partea individualizării pedepsei principale, cât și a pedepsei complimentare prevăzute la art.244 alin.(2) Cod penal, precum și în partea confiscării speciale a bunurilor, iar Inspectoratul Fiscal de Stat, contestă sentința instanței de fond în partea acțiunii civile, iar în partea ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată 4.3. Totodată, Colegiul (instanța de apel) menționează (pct.43 din decizie) că, ”la stabilirea mărimii pedepsei în privința inculpatului Armaș Iurie, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă complimentară, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă. În apelul său (f.d.51 vol. XXXVII), procurorul - referitor la dezacordul cu pedepsele principale stabilite de prima instanță, solicită să-i fie stabilite lui Armaș Iurie: 1). pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.30, 42 alin.(2) 244 alin.(2) lit. b) Cop penal, respectând prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală a unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 5 000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de exercitarea a dreptului de întreprinzător și a funcției de contabil pe o perioadă de 5 ani; 2). pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.30, 42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal cu respectarea prevederii art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală cu închisoarea pe un termen de 5 ani. În temeiul art.72 alin.(3) Cod penal, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; 11 3.) în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de 5 ani; 4.) aplicând prevederile art.art.84 alin.(3) și 87 alin.(2) Cod penal, solicită executarea de sine stătător a pedepselor sus indicate; 5.) a confisca de la inculpat în folosul statului mijloace bănești în sumă de 43 741 259,72 lei. 4.4. Motivându-și soluția asupra propunerilor din apelul acuzatorului de stat, referitoare la pedepsele principale, instanța de apel (pct.44-52 din decizie) descrie succint conținutul art.art.61 și 75 Cod penal, într-un mod generic se expune asupra principiilor de individualizare a pedepselor, iar în rezumat concluzionează - respingerea cerințelor procurorului de casarea a sentinței în latura penală – în partea ce ține de stabilirea pedepselor principale. În același timp, instanța de apel (pct.53-56 din decizie) decide să admită apelul procurorului cu privire la aplicarea pedepsei complimentare, considerând că, la soluționarea chestiunii respective, nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind prea blândă în sensul aplicării față de inculpat a prevederilor art.79 Cod penal, în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum și reieșind din gravitatea faptelor infracționale săvârșite de către inculpatul Armaș Iurie. În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea privind stabilirea și individualizarea pedepsei, urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat, de personalitatea inculpatului, astfel, prima instanță greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art.79 Cod penal. Instanța de apel a considerat că, temei pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal nu s-a constatat, iar pedeapsa complimentară și anume privarea de dreptul de a exercita activități de întreprinzător și funcții de contabil pe un termen de 2 ani, va corespunde scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal. 4.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea specială - de la inculpatul Armaș Iurie în folosul statului a sumei de 43 741 259,72 lei, instanța de apel (pct.57-62 din decizie) a conchis că, este întemeiată pretenția acuzatorului de stat. În motivarea soluției de încasare a sumei de 43 770 334,72 lei (și nu a sumei de 43 741 259,72 lei, așa cum a solicitat apelantul), instanța de apel descrie conținutul prevederilor art.106 alin.(1)-(3) Cod penal și art.162 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală, menționând că suma respectivă constituie venituri ilicite, transferate pe contul SRL „Saroslux” care erau transmiși prin intermediul inculpaților Armaș Iurie și Spînu Fiodor, lui Petru Zelenco care ulterior erau transmiși către SRL „PAS TRADING” și SRL „BS TRADING”, fiind mijloace bănești obținute din activitatea ilicită de evaziune fiscală, fapt de altfel confirmat de inculpat. 4.

Cu privire la acțiunea civilă înaintată de către Inspectoratul Fiscal de Stat, instanța de apel (pct.63-79 din decizie) a reținut că, prima instanță corect a admis în principiu acțiunea civilă, menționând că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții 12 părților vătămate recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță. În acest sens, instanța de apel a constatat că, în cadrul ședinței de judecată reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat – Marin Morcov, a înaintat acțiune civilă către inculpatul Armaș Iurie Victor, prin care a solicitat să fie încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 3 332 858 lei (f.d.166-171, vol. XXXVI). În motivarea acțiunii civile, a invocat reprezentantul părții civile că, în perioada anilor 2015-2017, factorii de decizie ai companiei S.C. „Saroslux” S.R.L., urmărind scopul eschivării de la achitarea impozitelor și taxelor la Bugetul Public Național a întreprinderii din gestiune au diminuat obligațiile fiscale în proporții considerabile, prin includerea în documentele contabile și fiscale a întreprinderilor a unor date vădit denaturate și prin tăinuirea unor obiecte impozabile prin ce au cauzat Bugetului Public Național daune în proporții deosebit de mari, fapt stabilit în urma controlului fiscal efectuat de către Serviciul Fiscal de Stat, după cum urmează: La entitatea S.C „Saroslux” SRL, c/f 1007600036559, a fost efectuat un control fiscal conform actului de control fiscal nr. 5-688432 din 26 iulie 2018, prelungit pe blancheta nr. 5-688433, 5-688434, în rezultat fiind emisă Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 117/1522 din 23 august 2018. Potrivit Deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 117/1522 din 23 august 2018 au fost calculate obligații fiscale în proporții considerabile, fiind stabilite următoarele obligații fiscale față de bugetul public național, după cum urmează: 1) 26 587 lei, impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător; 2) 2 059 449 lei, taxa pe valoare adăugată. În același timp au fost calculate majorări de întârziere, după cum urmează: 1) 556 121 lei, conform prevederilor art.228 alin.(2) Cod fiscal pentru neachitarea în termen a taxei pe valoare adăugată. Totodată, au fost aplicate amenzi, după cum urmează: 1) 7 976 lei, conform prevederilor art.261 alin.(4) Cod fiscal pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător (26587 lei x 30%); 2) 672 125 lei, conform prevederilor art. 261 alin.(4) Cod fiscal, pentru diminuarea TVA (2240416 lei x 30%); 3) 3 600 lei, conform prevederilor art.260 alin.(41) Cod fiscal pentru neînregistrarea în termenele stabilite a facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscal; 4) 7 000 lei, conform prevederilor art.260 alin.(3) Cod fiscal pentru prezentarea Declarațiilor cu privire la impozitul pe venit pentru A/2013 - A/2015, a Declarațiilor privind TVA pentru perioadele fiscale L/04/2016, L/05/2016, L/06/2016, L/07/2016, L/08/2016, L/09/2016, L/10/2016, L/05/2017, L/06/2017 și L/07/2017, care conțin informații neautentice. În temeiul deciziei menționate au fost calculate entității S.C. „Saroslux” S.R.L. obligații fiscale în sumă totală de 3 332 858 lei, constituite din plăți de bază la impozite și taxe 2 086 036 lei, majorări de întârziere (penalități) ce constituie 556 121 lei și amenzi în sumă de 690 701 lei. În acest sens, instanța de apel a susținut soluția primei instanțe, reținând că instanța corect s-a expus asupra acțiunii civile înaintată în procesul penal de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva inculpatului Armaș Iurie, privind încasarea din contul acestuia în beneficiul statului a sumei de 3 332 858 lei, or, conform învinuirii formulate statul a fost prejudiciat prin acțiunile mai multor inculpați în privința cărora cauza 13 penală a fost dejugată, astfel, pentru a stabili suma exactă solicitată de Serviciul Fiscal de Stat urmează să se adreseze cu o acțiune în ordine civilă. 5. Avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului Armaș Iurie, în temeiul art.art.427 alin.(1) pct. 6), 10) și 435 alin.(2) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea totală a deciziei instanței de apel, cu menținerea fără modificări a sentinței primei instanțe. În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că instanța de apel nu a aplicat corect prevederile art.art.61, 75 alin.(1) Cod penal și eronat a exclus prevederile art.79 Cod penal, ignorând astfel, circumstanțele în care inculpatul Armaș Iurie s-a căit sincer de cele săvârșite, a contribuit la administrarea probelor, a înaintat cerere să fie examinată cauza penală în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, nu are antecedente penale, are la întreținere 2 copii minori, este unicul întreținător al familiei. Totalitatea acestor împrejurări se încadrează în circumstanțe excepționale și corespund cerințelor de aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, sub aspectul neaplicării pedepsei complimentare - privarea inculpatului de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil. Subliniază că, potrivit prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Evidențiază faptul că, poate fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin.(1), din care motiv consideră că urmează să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai blândă, fără privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil în privința inculpatului. Referitor la acțiunea civilă, instanțele de judecată corect s-au expus asupra acțiunii civile înaintată în procesul penal de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva inculpatului Armaș Iuri, a ținut cont de toate circumstanțele de fapt și de drept stabilite pe parcursul cercetării judecătorești și astfel, corect au admis în principiu acțiunea civilă. Totodată, consideră că, este neîntemeiată concluzia instanței de apel referitor la dispunerea spre confiscare în temeiul art.106 Cod penal, în proprietatea statului de la Armaș Iurie, a sumei de 43 770 334,72 lei, adică a contravalorii banilor-obiect al evaziunii fiscale. Este controversat și lipsit de claritate faptul dacă – în speță, (pagina 22 din recursul ordinar), este aplicată confiscarea specială ca o măsură de pedeapsă, sau ca o măsură de siguranță. La fel, în recursul ordinar se aduc argumente că, aplicând confiscarea de la Armaș Iurie a sumei de 43 770 334,72 lei, instanța de apel nu a respectat limitele proporționalității și a ignorat faptul că, statul deja și-a exercitat dreptul de recuperare a banilor pierduți în urma unor acțiuni ilicite, prin înaintarea acțiunii civile și față de inculpații în privința cărora cauza penală a fost disjunsă. 5.1. Serviciul Fiscal de Stat, în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, 14 invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct. 3.1. din prezenta decizie). 6. Procurorul a depus referință la recursurile ordinare declarate, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate. Indică în susținerea referinței că, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recursurile declarate, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția, inclusiv și în partea ce ține de admiterea în principiu a cererii Serviciului Fiscal de Stat. 6.1. Serviciul Fiscal de Stat a prezentat referință pe marginea recursului ordinar declarat de partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia în privința acțiunii civile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului urmează a fi admis, iar cel declarat de către Serviciul Fiscal de Stat urmează a fi respins, din următoarele considerente. 7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Colegiul penal lărgit reține următoarele. În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că, recurentul invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește că - hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal lărgit conchide că, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent și anume că - în opinia sa, instanța de apel greșit a menținut sentința în partea admiterii în principiu a acțiunii civile. Însă, raportând argumentele invocate la circumstanțele speței, Colegiul penal relevă că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar argumentelor esențiale invocate de către recurent în apelul declarat, instanța de apel le-a dat răspuns. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit art.414 15 alin.(1) Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel, judecând apelul declarat de către reprezentatul Serviciului Fiscal de Stat, a respectat prevederile legale sus-enunțate, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, totodată fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță, și în așa mod corect a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței în partea admiterii în principiu a acțiunii civile, concluzie a cărei motivare a fost pe larg expusă în pct. 4.1. din prezenta decizie, motivare pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. În acest context, din materialele dosarului, se constată că, în cadrul ședinței de judecată reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat – Marin Morcov, a înaintat acțiune civilă către inculpatul Armaș Iurie, prin care a solicitat să fie încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 3 332 858 lei (f.d.166-171, vol. XXXVI). În contextul celor enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit. Învederând aceste considerente, Colegiul penal evidențiază că, în această speță partea civilă a solicitat repararea prejudiciului material în mod expres. Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a constatat și a apreciat că - conform învinuirii formulate, statul a fost prejudiciat prin acțiunile mai multor inculpați în privința cărora cauza penală a fost disjunsă și pentru a stabili suma exactă solicitată de Serviciul Fiscal de Stat urmează a se adresa o acțiune în ordine civilă. Astfel, instanța de recurs reiterează temeinicia referirii la art.387 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit căruia, în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Necesită a se accentua că, suma de 3 332 858 lei a fost diminuată din contul statului atât de Armaș Iurie, cât și de inculpați în privința cărora cauza penală a fost disjunsă. La materialele cauzei nu sunt probe care permite cuantificarea pretențiilor materiale față Armaș Iurie și i-ar permite instanței să aprecieze în mod cert și fără echivoc cuantumul prejudiciului concret-cauzat prin acțiunile inculpatului. Mai mult, la soluționarea respectivei chestiuni, instanța civilă v-a urma să verifice și executarea Deciziilor Serviciului Fiscal de Stat adoptate pe faptul evaziunii fiscale. În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența CtEDO (cauza Costin vs România, hotărârea din 26 mai 2005; cauza Străin și alții vs 16 România, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre vs România, hotărârea din 27 iulie 2006), unde Curtea a statuat, în principiu, că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Relevant la caz, Colegiul penal lărgit constată și faptul că, temeiurile invocate de către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată. Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate sub aspectele invocate de către recurent, fapt ce impune respingerea recursului ordinar declarat în speță, ca fiind inadmisibil. 7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului. Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze parțial hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul prevederilor art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare. După cum rezultă din conținutul recursului declarat de către partea apărării, acesta critică decizia instanței de apel prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Raportând temeiurile de casare invocate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide asupra temeiniciei argumentelor din recurs, deoarece decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea pedepsei complimentare obligatorii - privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil aplicate inculpatului Armaș Iurie. Prima instanță la condamnat pe inculpatul Armaș Iurie în baza art.art.42 alin.(2), 17 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis și în baza art.art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate înlăturând pedeapsa complimentară prin prisma art.79 Cod penal. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, lui Armaș Iurie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal, iar potrivit art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Armaș Iurie, pentru un termen de probațiune de 2 ani. Dispunând admiterea apelului declarat de partea acuzării, instanța de apel a casat parțial sentința, în partea pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre, după cum urmează: „Armaș Iurie Victor, recunoscut vinovat de săvârșire infracțiunii prevăzute art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Armaș Iurie Victor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 ani. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, se stabilește lui Armaș Iurie o pedeapsă definitivă, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, în formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art.90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare numită lui Armaș Iurie Victor, se suspendă pe un termen de 3 (trei) ani și nu va fi executată, dacă în termenul de probațiune nu va săvârși o nouă infracțiune, și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i sa acordat. În conformitate cu art.106 Cod penal se confiscă din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului suma de 43 770 334,72 lei. ” Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în prezenta speță, Colegiul penal lărgit conchide că, la adoptarea soluției, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art.75 alin.(1) și (2) Cod penal, a criticat în mod generic motivele invocate de prima instanță, care a ținut cont în deplină măsură de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, din conținutul părții descriptive a sentinței, Colegiul penal lărgit atestă că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite. La circumstanțele cauzei, ca atenuante conform art.76 Cod penal în privința inculpatului Armaș Iurie au fost stabilite – infracțiunile comise de către inculpat se califică ca fiind mai puțin grave și respectiv grave, personalitatea 18 inculpatului, care și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate, contribuia activă la descoperirea unei infracțiuni săvârșite în grup, rolul inculpatului la comiterea infracțiunii, dar și urmările prejudiciabile ale faptei comise, are la întreținere doi copii minori, iar circumstanțe agravante prevăzute de art.77 Cod penal în privința inculpatului nu au fost reținute în prezenta speță. Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, Colegiul penal lărgit consideră că, prima instanță întemeiat a concluzionat că, anume prin contribuirea active a inculpatului, a fost asigurată investigarea infracțiunilor săvârșite în grup. La fel, Armaș Iurie are la întreținere doi copii minori și se află în prezența circumstanțelor atenuante și excepționale, fiind rațional de a stabili acestuia pedeapsa - fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii prevăzute la art.244 alin.(2) Cod penal, adică, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal. În acest context, Colegiul penal lărgit relevă că, prima instanță a efectuat o analiză amplă a personalității inculpatului, ținând cont și de conduita acestuia înaintea săvârșirii faptei, după săvârșirea acesteia și în timpul judecății. În viziunea instanței de recurs, prima instanță corect a apreciat că, scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii prevăzute la art.244 alin.(2) Cod penal. În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă faptul că, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Totodată, decizia instanței de apel este una controversată, or, referind-u-se la corectitudinea și legalitatea pedepselor stabilite prin sentință, conform dispozitivului deciziei instanței de apel: Lui Armaș Iurie i se aplică în mod repetat aceleași pedepse principale - în baza art.art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) și 42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal. Deși, instanța de apel (pct.43 din decizie) invocă aplicarea de către prima instanță a unei pedepse prea blânde, (dar nu și în partea eliberării-excluderii aplicării a pedepsei complimentare), totuși în dispozitivul deciziei sale într-un mod incomplet și neclar dispune casarea sentinței în partea pedepsei. Colegiul penal lărgit conchide că, la aplicarea pedepsei inculpatului Armaș Iurie, instanța de apel nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare, a motivat decizia într-un mod controversat și fără a ține cont de principiile individualizării, fiind contrară soluția dintre partea motivantă și dispozitiv. În contrariu, prima instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, în corespundere cu prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, măsura de pedeapsă fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată. Colegiul penal lărgit constată și faptul că, soluția în partea dispunerii confiscării speciale din contul inculpatului Armaș Iurie a sumei de 43 770 334,72 lei, este neîntemeiată, la adoptarea căreia instanța de apel nu a dispus casarea sentinței și în partea ce ține de respingerea solicitării privind confiscarea din contul lui Armaș Iurie Victor în beneficiul statului a sumei de 43 770 334,72 lei. Mai mult, motivarea soluției de încasare a sumei de 43 770 334.72 lei prin prisma art.106 Cod penal și art.162 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală, este incorectă, or, chiar și în apelul declarat de procuror se afirmă că această sumă constituie venituri 19 ilicite. De fapt, acești bani constituie suma daunei cauzate prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art.244 Cod penal și încasarea despăgubirilor pentru dauna cauzată urmează a fi soluționată prin înaintarea unei acțiuni civile. Faptul că instanța de apel nu sa expus asupra argumentelor referitoare la prevederile art.17 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, art.1 al Protocolului adițional nr.1 al CEDO și art.46 al Constituției Republicii Moldova, nu impune adoptarea unei soluții de remitere a cauzei la o nouă judecare în instanța de apel. Or, nefiind casată sentința în partea respingerii solicitării procurorului de confiscarea a banilor, în lipsa unui recurs din partea acuzatorului de stat, pe viitor nu mai poate fi admisă o altă soluție, decât cea adoptată de prima instanță. Astfel, Colegiul penal statuează că, în speță, și-au găsit confirmare argumentele recurentului, fiind incidente prevederile pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, fapt ce impune necesitatea de a casa decizia supusă recursului cu menținerea sentinței primei instanțe.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1), 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit d e c i d e : Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, în persoana directorului adjunct, Radu Gheorghe. Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului Armaș Iurie, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, în partea admiterii apelului procurorului, în cauza penală în privința lui Armaș Iurie xxxx, menține în această parte sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2020. În rest, celelalte dispoziții ale deciziei, se mențin. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 29 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejda Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 20 Dosarul nr. 1ra-45/2022 1-19065327-01-1ra-11012022 08 noiembrie 2022 O p i n i e s e p a r a t ă a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală privindu-l pe Armaș Iurie xxxx 1. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 noiembrie 2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, în persoana directorului adjunct, Radu Gheorghe; a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului Armaș Iurie, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, în partea admiterii apelului procurorului, în cauza penală în privința lui Armaș Iurie xxxx, și menținută, în această parte, sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 21 decembrie 2020; în rest, celelalte dispoziții ale deciziei, au fost menținute. 2. Am semnat decizia conform prevederilor art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, dar nu am susținut motivarea și soluția, am propus și susținut o altă soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, și anume: ”De respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului Armaș Iurie. De admis recursul ordinar declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, în persoana directorului adjunct, Radu Gheorghe, de casat parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Armaș Iurie xxxx, în latura civilă în partea admiterii în principiu a acțiunii civile înaintate de Serviciul Fiscal de Stat, cu dispunerea rejudecării în această parte în instanța de apel în alt complet de judecată. În rest decizia atacată de menținut. 3. Întru elucidarea aspectelor ce ne-au fundamentat soluția, reiterăm următoarele considerente. Potrivit rechizitoriului, Armaș Iurie, împreună cu alte persoane fizice și juridice, a fost învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42, alin.(2), art.243 alin. (3) lit. a), b), și art.42, alin.(2), art. 46, art.244 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d.66-198, Vol. XXXV). În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Armaș Iurie a declarat personal, prin scris autentic, că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, recunoaște vina, nu solicită administrarea de probe noi, astfel, a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții. Constatând că probele administrate la urmărirea penală stabilesc fapta inculpatului și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prima instanță a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în ordinea 21 prevăzută în art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis că Armaș Iurie să fie recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art.art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; - în baza art.art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Armaș Iurie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prin înlăturarea acesteia prin prisma art.79 Cod penal. Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. Acțiunea civilă în procesul penal înaintată de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva lui Armaș Iurie, privind încasarea din contul acestuia în beneficiul statului a sumei de 3 332 858 lei, a fost admisă în principiu, însă, asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite va hotărî instanța în ordine civilă. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. Solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului a sumei de 43 770 334, 72 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.d.1- 46, Vol. XXXVII). 3.1.Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, a respins ca nefondat, apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a admis apelul declarat de către procuror, a casat parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Armaș Iurie xxxx, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art.art.42 alin.(2), 243 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Armaș Iurie xxxx, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.art.42 alin.(2), 244 alin.(2) lit. b) Cod penal, aplicându-i în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, se stabilește lui Armaș Iurie o pedeapsa definitivă, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de întreprinzător și funcția de contabil pe un termen de 2 (doi) ani. 22 Conform art.90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare numită lui Armaș Iurie xxxx, se suspendă pe un termen de 3 (trei) ani și nu va fi executată, dacă în termenul de probațiune nu va săvârși o nouă infracțiune, și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. În conformitate cu art.106 Cod penal se confiscă din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului suma de 43 770 334,72 lei. În rest, sentința s-a menținut (f.d.131-186, Vol. XXXVII). 3.2.În aserțiunea dată, reiterăm că instanțele de fond au examinat cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, prevăzute de art. 42 alin.(2), art. 243 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, și art.42 alin.(2), art.244 alin.(2) lit. b) Cod penal, menținând declarațiile date în cadrul urmăririi penale, inclusiv, sub aspectul cauzării prejudiciului în urma comiterii infracțiunilor vizate. În contextul celor expuse supra, sub un prim aspect, menționăm că deși prima instanță, prin sentința adoptată, a respins cererea acuzării prin care a solicitat confiscarea din contul inculpatului în beneficiul statului a mijloacelor bănești în sumă de 43.770.334,72 lei și a dispus restituirea inculpatului a corpurilor delicte - mijloacele bănești în sumă de 28.597 lei, 100 dolari, 15 euro, invocând ca temei neproporționalitatea în coraport cu gravitatea faptei comise, însă, instanța de apel, cercetând materialele cauzei, a constatat netemeinicia respingerii confiscării din contul inculpatului în beneficiul statului a mijloacelor bănești în sumă de 43.770.334,72 lei și a dispus întemeiat, în conformitate cu art. 106 Cod penal, confiscarea din contul lui Armaș Iurie în beneficiul statului a sumei de 43 770 334,72 lei. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 noiembrie 2022, a fost respins ca inadmisibil, recursul Serviciului Fiscal de Stat, iar sub aspectul pedepsei complimentare – privarea de dreptul de a ocupa funcții și confiscării speciale, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Chihai Mihail în numele inculpatului Armaș Iurie, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, în partea admiterii apelului procurorului, în cauza penală în privința lui Armaș Iurie Victor, și menținută în această parte sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2020. Cu această constatare a instanței de recurs ordinar nu suntem de acord și relatăm că concomitent cu aplicarea pedepselor pentru comiterea infracțiunilor, normele Codului penal, cadrul sistemului de sancționare, alături de pedepse, prevăd și măsuri de siguranță ca mijloc de constrângere, care au ca scop înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte prevăzute de legea penală. Potrivit prevederilor art.46 alin.(4) din Constituția Republicii Moldova, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Se reține, că una din măsurile de siguranță, prevăzute în art. 98, 106 din Codul penal o constituie confiscarea specială. În sensul art.106 alin.(1) Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora. 23 Alin.(2) al articolului menționat supra, prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare): utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni; rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri, date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a-1 răsplăti pe infractor, deținute contrar dispozițiilor legale, convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din veniturile de la aceste bunuri, care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Potrivit alin.(3) art. 106 Cod penal, confiscarea specială se aplica persoanelor care au comis fapte prevăzute de prezentul cod. Pot fi supuse confiscării speciale și bunurile menționate la alin. (2), dar care aparțin altor persoane și care le-au acceptat știind despre dobândirea ilegală a acestor bunuri. Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabilește o pedeapsă penală. În circumstanțele expuse, raportate la materialele cauzei, constatăm că suma de 43.770.334,72 lei constituie obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art.243 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, format din venituri ilicite obținute din activitatea ilicită de spălarea de bani care au fost transferate pe contul SRL ’’Saroslux”, care erau transmiși prin intermediul inculpatului Armaș Iurie, care activa în calitate de contabil, și altor persoane fizice și juridice, în privința cărora cauza penală a fost disjungată. În concluzie, reiterăm că suma de 43.770.334,72 lei constituie obiectul material al infracțiunii - spălare de bani și în conformitate cu prevederile art.106 alin. (2) lit. g) Cod penal, întemeiat a fost supusă confiscării speciale din contul inculpatului Armaș Iurie în folosul statului, de către instanța de apel, care și-a argumentat eficient soluția în această parte, iar argumentele recurentului –avocatului în interesele inculpatului în acest sens sunt nefondate, au fost respinse argumentat de către instanța de apel. Astfel, în această parte, soluția instanței de apel este legală și întemeiată, lipsesc temeiuri legale de a interveni. Totodată, argumentele instanței de recurs, precum că procurorul urma să înainteze o acțiune civilă pentru confiscarea specială a sumei de 43.770.334,72 lei, nu sunt justificate legal, or, art.106 al.2 lit.g) Cod penal indică franc, că sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare), care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor. Astfel, argumentele primei instanțe precum, că la caz nu poate fi supusă confiscării suma data, pe motiv, că inculpatul, a comis infracțiunea în coparticipare cu alte persoane, în privința cărora s-a disjungat cauza într-o procedură separată, or, această constatare, menținută de instanța de recurs ordinar este contrară prevederilor normelor enunțate. Totodată, motivarea instanței de recurs de menținere a sentinței, pe motiv, că, instanța de apel a casat partial sentința, doar în partea pedepsei, nu s-a expus asupra casării sentinței în partea confiscării speciale, dar a dispus confiscarea sumei –obiectul infracțiunii de spălare de bani, nu constituie o eroare care ar condiționa menținerea sentinței, or, aceasta poate fi corectată prin încheiere de corectare a erorii materiale – art. 249 Cod de procedură penală, sau dispunerea rejudecării, iar astfel de critici în recursul apărării nici nu se regăsesc. Invocarea în motivarea deciziei că în speța dată ”urma a fi înaintată acțiune civilă” nu o susținem, reieșind din prevederile art. 388 Cod de procedură penală, unde 24 asigurarea confiscării speciale este reglementată separat de asigurarea acțiunii civile și art. 106 Cod de procedură penală prevede clar din ce constă confiscarea specială. Nu susținem nici motivele din decizia instanței de recurs ordinar cu privire la invocarea: ”Or nefiind casată sentința în partea respingerii solicitării procurorului de confiscare a banilor, în lipsa unui recurs din partea acuzatorului de stat, pe viitor nu mai poate fi admisă o alată soluție, decât cea adoptată de prima instanță”, fiindcă procurorului prin decizia instanței de apel, în această speță, i-a fost satisfăcută solicitarea din apel de confiscare în beneficiul statului a sumei de 43.770.334,72 lei. Critica din decizia instanței de recurs ordinar că s-au confiscat bani prin încălcarea normelor de procedură penală, nu necesită obligatoriu o cale de atac în agravare a procurorului, căci conform practicii constante a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, astfel de situații s-au reparat prin dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel (vezi deciziile Colegiului penal lărgit al CSJ Nr. 1ra-471/2022 din 07.11.2022; 1ra-687/2022 din 01.11.2022). Nu suntem de acord nici cu motivarea din decizie unde se invocă că ” or chiar și în apelul declarat de procuror, se afirmă că această sumă constituie venituri ilicite. De fapt, acești bani constituie suma daunei cauzate prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 244 Cod penal...”, or, reieșind din rechizitoriu (f.d.134-140, Vol. XXXV), nu-i incriminată suma de 43.770.334,72 lei în prevederile art. 244 Cod de procedură penală, dar este incriminată în baza art. 30, 42 alin. (2), 243 alin. (3) lit. a), b) Cod penal (f.d.139-140, Vol. XXXV) ca spălare a banilor, care conform prevederilor art. 106 alin. (2) lit. g) Cod penal urmau a fi supuși confiscării speciale ca obiectul infracțiunii de spălare a banilor, fapta și vinovăția fiind în întregime recunoscute de către inculpat. În plan secund, ținem a menționa că instanța de apel, la adoptarea deciziei, în partea stabilirii pedepsei inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, alin.(2), art.46, art.244 alin.(2) lit.b) Cod penal, întemeiat a dispus excluderea prevederilor art.79 Cod penal, cu stabilirea pedepsei complementare obligatorii – privarea de dreptul de a ocupa funcții de contabil și a exercita activitatea de întreprinzător pe un termen de 2 ani. Or, instanța de recurs ordinar, menținând, în latura pedepsei sentința primei instanțe, a statuat asupra corectitudinii stabilirii circumstanțelor excepționale ce permit aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, având, drept consecință, excluderea pedepsei complementare, și anume, comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, și respectiv, grave, personalitatea inculpatului, care și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate, contribuirea activă la descoperirea unei infracțiuni săvârșite în grup, rolul inculpatului la comiterea infracțiunii, dar și urmările prejudiciabile ale faptei comise, are la întreținere doi copii minori, lipsa circumstanțelor agravante. Fată de considerentele expuse, menționăm că potrivit sancțiunii art.244 alin. (2) Cod penal, persoanele fizice recunoscute vinovate de săvârșirea infracțiunii incriminate se pedepsesc cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, or, la caz, pedeapsa complementară, prevăzută de art. 244 Cod penal, poartă un caracter obligatoriu. Așadar, prevederile art.79 Cod penal considerăm că nu pot fi aplicate față de inculpatul Armaș Iurie din motiv că, în cauză nu s-au constatat circumstanțe 25 excepționale sau alte circumstanțe, ce justifică aplicarea prevederilor articolului 79 Cod penal. Or, potrivit normei date, pot fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, iar în speță asemenea circumstanțe nu au fost stabilite. Subsecvent, se reține, că, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia neaplicării în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal, fiind solidari cu această concluzie, pe motiv, că inculpatul a comis infracțiunea incriminată, fiind participant activ al unui grup criminal organizat, având calitatea de autor, a prejudiciat statul în proporții deosebit de mari, fără a restitui prejudiciul cauzat, astfel, ignorarea acestor circumstanțe distorsionează scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, precum și de alte persoane. În sensul expus, concluzionăm că circumstanțele excepționale la care face trimitere instanța de recurs ordinar întru temeinicia aplicării prevederilor art. 79 Cod penal, nu pot fi reținute și urmează a fi respinse, or, instanța de apel corect le-a apreciat drept nefondate, având în vedere că inculpatului i-a fost atenuată pedeapsa penală, aplicând în privința acestuia prevederile art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acordând deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal. Argumentele recurentului în sensul menținerii sentinței în partea aplicării art.79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa fără pedeapsa complementară obligatorie, sunt declarative, și lipsite de suport juridic, decizia instanței de apel în această parte fiind legală și întemeiată, urmând a fi menținută. Totodată, considerăm întemeiate argumentele din recursul Serviciului Fiscal de Stat în partea acțiunii civile, or, la caz instanțele de fond și-au motivat contradictoriu soluția, fără a ține cont de faptul recunoașterii integrale a vinovăției de către inculpat, iar admiterea acțiunii civile în principiu fiind contrară prevederilor art.387 Cod procedură penală. 4. Reieșind din cele expuse, am propus soluția expusă în pct.2 a prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținuți de ceilalți judecători. Judecători Timofti Vladimir Cobzac Elena 26