1ra-80/ 22 — art. 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-80/ 22 — art. 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-80/22

1- 16212242-01-1ra-17012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie,

Cobzac Elena, Boico Victor

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului

Fală Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 octombrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Fală Ion xxxx, născut la xxxx, domiciliat în xxxx, satul

xxxx, xxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 18.11.2015 – 29.12.2015;

instanța de apel: 26.01.2016 – 25.03.2016;

instanța de recurs: 05.05.2016 – 05.07.2016;

instanța de apel: 17.08.2016 – 01.11.2016;

prima instanță: 24.11.2016 – 30.06.2020;

instanța de apel: 03.10.2020 – 26.10.2021;

instanța de recurs: 17.01.2022 – 08.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

2020, Fală Ion Xxxxx a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

171 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

organul de urmărire penală, Fală Ion, se învinuiește de aceia că, fiind

încorporat în serviciul militar în termen la 08.05.2015 de către SAM Sângerei

CMT Bălți, după finisarea cursului inițial de instruire în Batalionul de gardă,

la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit serviciul militar în termen în

perioada 02.06.2014 - 22.04.2015 în Brigada 2 Infanterie Motorizată,

dislocată în mun. Chișinău, la funcția de conducător auto, deținând gradul

militar de soldat. Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară, Brigada 2

de Infanterie Motorizată, dislocată în mun. Chișinău, în perioada anilor 2014-

2015, a beneficiat de mai multe concedii obligatorii și de stimulare de scurtă

1

durată, inclusiv în perioada: 12.02.2015 – 21.02.2015 și 11.04.2015 –

14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu în sat. Xxxxx, raionul

Sângerei.

Aflându-se la domiciliu în sat. Xxxxx, raionul Sângerei în perioadele de

timp menționate supra, Fală Ion, fiind persoană înrudită prin afinitate

(cumnat) cu partea vătămată Xxxxx Xxxxx, născută la xxxx, care se afla în

grija surorii sale Xxxxx Xxxxx, având acces liber și nestingherit în locuința

acestora, știind cu certitudine că prima nu a atins vârsta de 14 ani, profitând

de faptul că aceasta este minoră și nu se putea apăra și exprima voința sa

datorită vârstei fragede, s-a deplasat de trei ori la domiciliul minorei Xxxxx

Xxxxx, care locuia în aceiași localitate, unde a întreținut cu ultima, prin

constrângere fizică și psihică, raporturi sexuale.

Astfel, la 17 februarie 2015, aproximativ la ora 22:00, Fală Ion, aflându-

se în concediu obligatoriu de 10 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr.

27 din 11 februarie 2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în

satul natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală

Teodor și Xxxxx Xxxxx, unde după luarea mesei și consumului de băuturi

alcoolice, a pândit minora Xxxxx Xxxxx când aceasta a plecat de una singură

la veceu, sub pretextul ieșirii la fumat, a intrat în veceu după minora Xxxxx

Xxxxx, unde urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, i-a blocat ieșirea,

după care forțat a dezbrăcat-o, astupându-i gura cu mâna pentru ca aceasta

să nu cheme în ajutor, contra voinței sale, întreținând în așa mod cu ea un

raport sexual, însă, pentru a opune rezistență agresorului Fală Ion, minora

Xxxxx Xxxxx l-a mușcat de mâna cu care îi astupase gura, la care acesta i-a

aplicat o lovitură cu palma peste față pentru a-i înfrânge rezistența. După

care, forțat a întors-o pe minora Xxxxx Xxxxx cu spatele la el și aplecând-o, a

continuat astfel întreținerea cu ea a unui raport sexual. La un moment dat,

fiind speriat de un zgomot din afara veceului, soldatul Fală Ion, a întrerupt

acțiunile sale criminale, s-a îmbrăcat și a plecat, amenințând-o pe minora

Xxxxx Xxxxx cu moartea în cazul dezvăluirii faptului întreținerii cu ea a unui

raport sexual.

Tot el, la 11 aprilie 2015, aproximativ la ora 18:00, aflându-se în

concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr. 69

din 10 aprilie 2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul

natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală Teodor și

Xxxxx Xxxxx și depistând-o pe minora Xxxxx Xxxxx de una singură acasă,

urmărind același scop al satisfacerii poftei sexuale, a închis ușa, după ce a

îmbrâncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din camera acesteia, a

dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcându-se și el și, contra

voinței minorei Xxxxx Xxxxx, care opunea rezistență prin îmbrâncirea

agresorului de la ea, a întreținut în așa mod cu ea un raport sexual. Apoi,

îmbrăcându-se soldatul Fală Ion a amenințat-o cu moartea în caz de

dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.

Tot el, la 13 aprilie 2015, seara, aflându-se în concediu de stimulare de

4 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr. 69 din 10 aprilie 2015 al

comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul

Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală Teodor și Xxxxx Xxxxx și

depistând-o pe minora Xxxxx Xxxxx de una singură acasă, urmărind același

scop al satisfacerii poftei sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrâncit-o pe

minora Xxxxx Xxxxx pe patul din camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai

jos de genunchi, dezbrăcându-se și el, contra voinței minorei Xxxxx Xxxxx,

2

care opunea rezistență prin îmbrâncirea agresorului de la ea, întreținând în

așa mod cu ea un raport sexual. Apoi, îmbrăcându-se Fală Ion a amenințat-o

cu moartea în caz de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport

sexual, după ce a plecat.

Acțiunile lui Fală Ion au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art.171 alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi

– „viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și

exprima voința, asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.”

2.1. În motivarea sentinței prima instanță a menționat că la caz nu au

fost prezentate probe veridice, legale, pertinente și concludente prin care s-ar

fi demonstrat faptele indicate în rechizitoriu și anume la timpul și locul

comiterii infracțiunii.

Astfel, în urma evaluării circumstanțelor de fapt ale cauzei, cercetării

probelor prezentate de părți în ședința de judecată și analizei declarațiilor

depuse de participanții la proces, prima instanță a ajuns la concluzia că

învinuirea adusă inculpatului Fală Ion nu doar că este însoțită de

discrepanțe, dar a și fost combătută prin probele aduse în susținerea

învinuirii.

Prin urmare, prima instanță a considerat că, partea acuzării a eșuat

confirmarea învinuirii aduse inculpatului Fală Ion și că probele cercetate în

ședința de judecată combat versiunea înaintată în speță de procuror. Mai

mult de atât, învinuirea înaintată lui Fală Ion este una incertă, adică nu este

formulată cu maximă precizie și claritate, nefiind indicat, data, locul,

mijloacele și modului de săvârșirea a infracțiunii, fapt ce denotă încălcarea

dreptul la un proces echitabil în privința lui Fală Ion.

3.1. Avocatul Malanciuc Nicolae în numele reprezentantul părții

vătămate, Xxxxx Xxxxx, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei

noi hotărâri pentru prima instanță, motivând că sentința este ilegală și

arbitrară, deoarece nu corespunde rigorilor art. 6 CEDO.

3.2. Procurorul Dărănuța Ina, care a solicitat repunerea în termen a

apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Fală Ion să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii încriminate, cu stabilirea unei de

pedepse de 10 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

În motivarea apelului a menționat că, prima instanță la pronunțarea

sentinței de achitare nu a ținut cont că vinovăția inculpatului a fost

confirmată prin elemente de fapt, dobândite în modul stabilit de lege, și

anume: declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx; declarațiile martorului

Xxxxx Xxxxx; declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate; declarațiile

martorului Botnari Xxxxx; declarațiile specialistului Burduja Ina.

De asemenea, a indicat procurorul că vinovăția inculpatului se confirmă

și prin concluziile specialistului Burduja Ina, care a indicat că la partea

vătămată nu s-au constatat predispoziții de exagerare și de inducere în eroare.

Ce ține de raportul de expertiză medico-legal, a indicat că, deși conform

raportului nu se constată dereglarea membranei himenele la partea vătămată,

martorul Botnari Xxxxx a explicat că există din punct de vedere fiziologic

persoane, ca și în cazul minorei Xxxxx Xxxxx, la care inelul de contracție este

de tip elastic și permite trecerea penisului în vagin fără deteriorarea acestuia.

3

Procurorul a mai invocat că declarațiile martorilor părții apărării nu pot

fi puse la baza unei sentințe și urmau a fi apreciate critic.

octombrie 2021, s-a admis apelurile declarate de către apelanți, s-a casat

integral sentința, și încheierea interlocutorie din 30.06.2020, fiind pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Fală Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis;

S-a admis acțiunea civilă integral, și s-a dispus încasarea de la Fală Ion

în beneficiul părții vătămate Xxxxx Xxxxx prejudiciul moral în sumă de -

100 000 lei și 10 000 lei cheltuieli de judecată, pentru acordarea asistenței

juridice, în total suma de 110, 000,00 lei.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel analizând și

apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat

următoarele:

Fală Ion Xxxxx fiind încorporat în serviciul militar în termen la

08.05.2015 de către SAM Sîngerei CMT Bălți. după finisarea cursului inițial de

instruire în Batalionul de gardă, la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit

serviciul militar în termen în perioada 02.06.2014 - 22.04.2015 în Brigada 2

Infanterie Motorizată, dislocată în mun. Chișinău, la funcția de conducător auto,

deținând gradul militar de soldat.

Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară nominalizată, soldatul

FALĂ Ion în perioada anilor 2014-2015, a beneficiat de mai multe concedii

obligatorii și de stimulare de scurtă durată, inclusiv în perioada 12.02.2015-

21.02.2015 și 11.04.2015-14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu

în s. Xxxxx, raionul Sîngerei.

Aflându-se la domiciliu în s. Xxxxx, raionul Sîngerei în perioadele de timp

menționate supra, soldatul FALĂ Ion Xxxxx, fiind persoană înrudită prin

afinitate (cumnat) cu partea vătămată Xxxxx Xxxxx, născută la 04.01.2004,

care se afla în grija surorii sale Xxxxx Xxxxx, având acces liber și nestingherit

în locuința acestora, știind cu certitudine că dânsa nu a atins vârsta de 14 ani,

profitând de faptul că aceasta este minoră și nu se putea apăra și exprima

voința sa datorită vârstei fragede, s-a deplasat de trei ori la domiciliul minorei

Xxxxx Xxxxx, care locuia în aceiași localitate, unde a întreținut cu ultima, prin

constrângere fizică și psihică, raporturi sexuale în următoarele circumstanțe:

Astfel, în perioada 12.02.2015-21.02.2015 de concediu obligatoriu

și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de

stabilit , soldatul Fală Ion, aflându-se în concediu obligatoriu de 10 zile,

acordat prin ordinul de zi pe unitate nr.27 din 11.02.2015 al comandantului

Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sîngerei, a venit în

ospeție la rudele sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx, unde după

luarea mesei și consumului de băuturi alcoolice, a pândit minora Xxxxx Xxxxx,

cînd aceasta a plecat de una singură la veceu, sub pretextul ieșirii la fumat, a

intrat în veceu după minora Xxxxx Xxxxx, unde urmărind scopul satisfacerii

4

poftei sexuale, i-a blocat ieșirea, după care forțat a dezbrăcat-o, astupându-i

gura cu mîina pentru ca aceasta să nu cheme în ajutor, contra voinței sale,

întreținând în așa mod cu ea un raport sexual, însă, pentru a opune rezistență

agresorului FALĂ Ion minora Xxxxx Xxxxx l-a mușcat de mîina cu care îi

astupase gura, la care acesta i-a aplicat o lovitură cu palma peste față pentru

a-i înfrînge rezistența.

După care, forțat a întors-o pe minora Xxxxx Xxxxx cu spatele la el și

aplecînd-o a continuat astfel întreținerea cu ea a unui raport sexual. La un

moment dat, fiind speriat de un zgomot din afara veceului, soldatul FALĂ Ion, a

întrerupt acțiunile sale criminale, s-a îmbrăcat și a plecat, amenințînd-o pe

minora Xxxxx Xxxxx cu moartea în cazul dezvăluirii faptului întreținerii cu ea a

unui raport sexual.

Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 de concediu obligatoriu

și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de

stabilit, aflîndu-se în concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de zi

pe unitate nr.69 din 10.04.2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie

Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sîngerei, a venit în ospeție la rudele

sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx și depistînd-o pe minora Xxxxx

Xxxxx de una singură acasă, urmărind același scop al satisfacerii poftei

sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrîncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din

camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcându-se

și el și, contra voinței minorei Xxxxx Xxxxx, care opunea rezistență prin

îmbrîncirea agresorului de la ea, a intreținut în așa mod cu ea un raport sexual.

Apoi, îmbrăcîndu-se soldatul FALĂ Ion Xxxxx a amenințat-o cu moartea în caz

de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.

Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 de concediu obligatoriu

și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de

stabilit, aflându-se în concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de

zi pe unitate nr.69 din 10.04.2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie

Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele

sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx și depistând-o pe minora Xxxxx

Xxxxx de una singură acasă, urmărind același scop al satisfacerii poftei

sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrîncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din

camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcîndu-se și

el, contra voinței minorei Xxxxx 8 Xxxxx, care opunea rezistență prin

îmbrâncirea agresorului de la ea, intreținînd în așa mod cu ea un raport sexual.

Apoi, îmbrăcîndu-se soldatul FALĂ Ion Xxxxx a amenințat-o cu moartea în caz

de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.

Instanța de apel a statuat că prin acțiunile sale intenționate, Fală Ion a

comis infracțiunea prevăzută la art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal– „viol, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința,

asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani”.

Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor

imputate, susținând că, nu a săvârșit careva acțiuni ilegale în privința părții

vătămate Xxxxx Xxxxx, instanța de apel a considerat că vina acestuia în

săvârșirea infracțiunii de violul a fost confirmată, prin următoarea sistemă de

probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 CPP, cum ar fi:

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 03 iulie

2015 (f. d. 14);

5

- concluziile raportului de expertiză medico-legale nr. 269 din 06 iulie

2015 (f.d.25);

- concluziile raportului de expertiză medico-legale nr. 294 din 07

septembrie 2015 (f.d.31);

- concluziile actului de expertiză psihiatrico-legală nr. 473a-2015 din 08

octombrie 2015 (f.d.38- 39);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu nr. 467a-2015

din 08 octombrie 2015 (f. d. 46-47);

- certificatul nr. 991 din 16 iulie 2015 (f.d.70);

- extras din ordinul nr. 27 din 11 februarie 2015 (f. d. 77);

- extras din ordinul nr. 69 din 10 aprilie 2015 (f.d.80);

- copia autentificată a certificatului de naștere nr. 2003500007928

eliberat la 06 februarie 2004 (f.d.82);

- evaluarea și concluzia Centrului de plasament temporar și reabilitare

pentru copii nr. 01-22/6362 din 02 noiembrie 2015 (f. d. 60-63);

- Cd-ul cu înregistrarea audierii părții vătămate(f.d.169).

Nerecunoașterea vinovăției de către Fală Ion a apreciat-o ca o metodă de

apărare de comiterea faptelor imputate și nu poate echivala cu achitarea

acestuia, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate,

dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptelor încriminate.

Instanța de apel a menționat că deși urmărirea penală a fost pornită în

baza prevederilor art. 175 din Codul penal, în cadrul acțiunilor de urmărire

penală au fost administrate probe pertinente, concludente și veridice de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) din Codul penal,

fapt ce a determinat punerea sub învinuire și înaintarea acuzării lui Fală Ion

pentru comiterea infracțiunii respective.

Totodată în cadrul judecării nu a stabilit temeiuri de a considera că

declarațiile părții vătămate minore, Xxxxx Xxxxx nu sunt veridice, poartă un

caracter defăimător sau de răzbunare. Atât reprezentanta părții vătămate cât

și inculpatul au confirmat în ședință că, careva relații ostile până la incident

nu au avut. Mai mult, din susținerile inculpatului, dumnealui deseori intra în

ospeție la fratele său, anterior careva conflicte n-au avut, nici cu partea

vătămată minoră, nici cu fratele său și nici cu soția acestuia.

În pofida faptului că inculpatul Fală Ion la etapa urmăririi penale,

folosindu-se de drepturile sale procesuale nu a dat declarații pe marginea

acuzațiilor aduse, în procesul cercetărilor judecătorești, inculpatul a negat

orice implicare în comiterea infracțiunii incriminate, negând vehement

aplicarea forței fizice în orice circumstanțe față de minora Xxxxx Xxxxx,

înaintând versiunea precum că „minoră Xxxxx Xxxxx a fost amenințată de sora

acesteia, Xxxxx Xxxxx, precum că o va da la casa de copii în cazul în care nu va

confirma cele spuse de Xxxxx Xxxxx” însă careva circumstanțe utile și

convingătoare care ar confirma poziția inculpatului și ar indica la nevinovăția

lui, în speță nu au fost stabilite.

Instanța de apel analizând declarațiile inculpatului, părții vătămate

minore, reprezentantului acesteia, specialiștilor și a martorilor, a stabilit

faptul că inculpatul Fală Ion, prin ignorarea totală a acțiunilor sale exprimate

prin abuzarea sexuală a minorei.

Prima instanță la pronunțarea sentinței contestate nu au luat în

considerație probatoriului administrat legal în faza urmăririi penale, nu a

supus aprecierii și utilității concluzia raportului de expertiză psihiatrico-legală

de ambulator nr.467 a-2015 din 08.10.2015 care confirmă că la partea

6

vătămată Xxxxx Xxxxx nu s-a depistat careva deficiențe psihice, predispoziția

de a exagera evenimentele produse și de a fantaza.

La fel, din concluziile specialistului Burduja Ina rezultă că la victima

minoră nu s-au constatat predispoziții de exagerare și de inducere în eroare.

Instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză medico-legală

rezultă că integritatea membranei himenale nu este dereglată, martorul Botnari

Xxxxx a explicat că există din punct de vedere fiziologic persoane, ca și cazul

minorei Xxxxx Xxxxx, la care inelul de contracție este de tip elastic și permite

trecerea penisului în vagin fără deteriorarea acestuia.

Analizând și apreciind concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legală nr.269 din 06.07.2015 și nr.294 din 07.09.2015 prin

care se constată integritatea membranei himenale a minorei Xxxxx

Xxxxx și lipsa de leziuni corporale (f. d. 25) precum și imposibilitatea

existenței raportului sexual cu introducerea deplină în vagin a

penisului în stare de erecție, se constată că concluziile respective se

confirmă și prin afirmațiile plauzibile a specialistului Xxxxx Botnari

care în ședința de judecată a precizat că la 08 octombrie 2015, a

examinat-o pe minora Xxxxx Xxxxx depistând existența himenului

integru, marginile festonate fiind elastice, care nu arătau semne de

traumatism antecedent.

Instanța de apel a menționat că aceste circumstanțe în esența sa doar

confirmă concluziile respective, însă totodată elucidează unele particularități

prin care se constată că himenul minorei este elastic, care în cazul dat

permite trecerea penisului în vagin fără a fi deteriorat. În condițiile constatate,

este posibil contactul sexual fără ruperea inelului de contracție sau a

membranei himenale.

Analizând și apreciind în cumul declarațiile reprezentantului legal al

părții vătămate minore, specialiștilor și a martorilor audiați în coroborare cu

alte probe prezentate în cadrul ședinței judecătoreștii, instanța de apel a

considerat că ele sunt credibile și utile deoarece contrapunerea lor indică la

faptul că declarațiile depuse de participanți în cadrul cercetărilor

judecătoreștii nu contravin circumstanțelor stabilite în cadrul judecării

cauzei, dar reciproc și obiectiv completează circumstanțele expuse în cadrul

audierii părții vătămate minore.

Instanța de apel a constatat că minora Xxxxx Xxxxx, cît și

reprezentantul ei legal Xxxxx Xxxxx, precum și specialistul psiholog Burduja

în cadrul audierilor au confirmat aplicarea în privința minorei a constrângerii

fizice manifestată în strângerea cu mâna la gură, precum și opunerea de

rezistență din partea minorei manifestată prin care și aplicarea loviturii din

partea inculpatului. Mai mult, potrivit afirmațiile minorei - a suportat

suferințe psihice, deoarece i-a fost frică și rușine.

Instanța de apel a reținut ca fiind plauzibile și convingătoare

concluziile actului nr.467a- 2015 de expertiză psihiatrico-legală

(narcologico-legală) efectuată în condiții de ambulator din 08.10.2015

prin care este probat că minora Xxxxx Xxxxx nu suferă de maladii

psihice, iar capacitatea ei de a înțelege caracterul și conținutul

acțiunilor săvîrșite de ea a fost limitată. Capacitatea minorei Xxxxx Xxxxx

de a opune rezistență acțiunilor abuzatorului a fost redusă. Pe lângă aceasta

Xxxxx Xxxxx nu avea formată capacitatea deplină de a conștientiza acțiunile

proprii și de a le controla, Xxxxx Xxxxx a putut să perceapă circumstanțele

7

importante pentru cauza penală, să le memoreze și să le reproducă într-un

limbaj simplu, pueril.

După particularitățile psihologice individuale Xxxxx Xxxxx se afla în

stare de dependență psihologică de abuzator, în concluzie la fel este cert

stabilit că la minora L.Xxxxx nu s-a depistat predispoziția de a exagera

evenimentele produse și de a fantaza (f.d.46).

În cadrul judecării cauzei s-a stabilit că inculpatul Fală Ion cu

certitudine cunoștea că minora Xxxxx Xxxxx în cadrul abuzurilor sexuale nu a

atins vîrsta de 14 ani. Instanța a reținut că inculpatul fiind rudă apropiată a

minorei (minora Xxxxx Xxxxx este sora soției fratelui inculpatului. Tudor Fală)

deseori a fost invitat în ospeție fiind considerat membru al familiei, care

cunoștea cu certitudine vârsta membrilor de familie, avea relații de încredere,

cunoștea alte particularități, având acces liber și necondiționat la domiciliul

familiei Fală, fapt de care inculpatul Fală Ion a profitat în cadrul comiterii

abuzurilor sexuale. Mai mult, în cadrul cercetărilor judecătoreștii inculpatul

nu a negat faptul cunoașteri vârstei minorei, Xxxxx Xxxxx, iar în cadrul

audierii sale în calitate de bănuit a și confirmat cu certitudine că minora are

vârsta de 11 ani (f. d. 126).

Cu referire la argumentele primei instanțe precum că datele pe

episoadele de care a fost învinuit Fală Ion menționate supra, au fost indicate în

învinuire în mod arbitrar de către acuzare ceia ce a dus la achitarea

inculpatului pe motiv că nu s-a constat existența faptei infracțiunii la data

indicată în actul de învinuire, instanța de apel a reținut că, s-a stabilit cu

certitudine că, fapta de viol a persoanei minore în vîrstă de până la 14 ani a

avut loc.

Totodată fiind stabilit că data și ora indicată de procuror în ordonanța

de punere sub învinuire și rechizitoriu și anume data de 17.02.2015, ora 22,

11.04.2015 ora 18,00 și 13. 04.2015 nu s-a confirmat în ședință datorită unor

circumstanțe obiective cum ar fi vârsta minoră, timpul îndelungat ce a trecut

de la data comiterii infracțiunii însă aceste circumstanțe nu pot servi drept

temei pentru achitarea persoanei deoarece sa stabilit cu certitudine că Fală

Ion, îndeplinind serviciul militar, în perioada anilor 2014-2015, a beneficiat

de mai multe concedii obligatorii și de stimulare de scurtă durată, și anume

perioada 12.02.2015-21.02.2015 și 11.04.2015-14.04.2015, perioadă în care

a comis fapta de care a fost pus sub învinuire iar perioadă menționată a fost

indicate corect de procuror în ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriu, perioadă reținută și de instanța de apel la adoptarea prezentei

decizii.

Referitor la un alt temei de achitare reținut de instanță și anume lipsa

raportul sexual forțat din veceul amplasat în s. Xxxxx, raionul Sîngerei,

gospodăria lui Xxxxx Xxxxx în grija căruia se afla partea vătămată minoră, din

considerentul că gospodăria menționată nu dispune de un veceu instanța de

apel l-a apreciat critic or procesul verbal de constatare a lipsei veceului a fost

întocmit în anul 2020, iar fapta fiind săvârșită în anul 2015, astfel pertinența

probei date nu suportă nici o critică de vreme ce versiunea dată a fost

înaintată cu mult mai târziu, în procedură de rejudecare a cauzei penale

nefiind invocată la urmărirea penală, în instanța de fond, apel și recurs cu

atât mai mult că probele descrise mai sus confirmă contrariul.

Cu referire la argumentul apărării că partea vătămată a dat declarații

calomnioase un scop de răzbunare, instanța de apel a constatat că partea

vătămată până la caz nu a fost în conflict cu inculpatul, a declarat coerent pe

8

tot parcursul urmăririi penale cum au avut loc faptele imputate lui Fală Ion,

mai mult ca atât concluziile specialistului confirmă că partea vătămată a

declarat clar și coerent toate cele întâmplate nefiind careva dubii că

declarațiile acesteia sunt calomnioase.

La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Fală Ion, pentru

comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 75, 70 alin. (31) Cod penal, de aspectele săvârșiri infracțiunii,

pericolul social și gradul prejudiciabil, personalitatea inculpatului, că este

fără antecedente penale, prezența circumstanțelor atenuante, considerând că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. art. 2036, 2037 Cod civil, a consideră necesar de a încasa

suma prejudiciului moral în mărime de 100000, 00 lei, din contul

inculpatului Fală Ion în beneficiul părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx,

pentru a-i oferi o reparare a suferințelor morale suportate de către ultima, or,

incontestabil Xxxxx Xxxxx, a avut mari suferințe, dureri fizice, retrăiri

sufletești în urma prejudiciului cauzat în privința sa de către inculpat prin

infracțiune, ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a

prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă.

În speță, dauna morală se exprimă prin faptul că părții vătămate Xxxxx

Xxxxx a suportat mari suferințe morale în urma infracțiunii săvârșite de către

inculpatul Fală Ion, ca urmare a acțiunilor ilegale ale inculpatului. Astfel

fiindu-i, cauzate suferințe fizice și psihice și astfel, suma de 100000 lei, care

urmează a fi încasată ca reparație a daunei morale este una echitabilă.

precum și încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței

juridice în sumă de 10000 lei.

în numele inculpatului Fală Ion, invocând temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,

prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel.

5.1 În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul invocă

următoarele argumente:

- instanța de apel a depășit limitele învinuirii înaintate inculpatului prin

rechizitoriu. Instanța de apel, prin extindere, a modificat intervalele de timp

indicate în rechizitoriu, prin ce a creat o situație defavorabilă inculpatului și

acesta a fost condamnat în temeiurile unor constatări care nu i-au fost

imputate, de care nu a cunoscut decât după luarea de cunoștință cu motivele

condamnării sale;

- instanța de apel în motivarea soluției nu a contrazis poziția primei

instanțe, prin care ultima a statuat în hotărârea motivată lipsa unui act

procesual, care ar stabili locul comiterii infracțiunii;

- contrazicerile instanței de apel cu referire la locul comiterii

infracțiunii, nu pot fi admise, deoarece sunt contrare legii, lipsite de suport

probatoriu, sunt iraționale și inadmisibile. Omisiunile admise de către organul

de urmărire penală în cadrul anchetei, prin neexaminarea locului comiterii

infracțiunii și interogarea martorilor oculari, nu pot fi puse în sarcina

inculpatului (a se vedea cauza Radchicov vs. Rusia) altfel, reclamantul ar fi cel

care ar suporta consecințele omisiunilor autorităților în cadrul investigațiilor;

9

- instanța de fond a examinat corect cauza penală, cu respectarea

dreptului lui Fală Ion la apărare, care, la rândul său, cu respectarea

principiului contradictorialității în procesul penal a prezentat probe, care

combat circumstanțele indicate în rechizitoriu și confirmă poziția sa de

nevinovăție cu referire la acuzațiile încriminate.

- instanța de apel a admis erori grave care au afectat soluția

pronunțată, prin faptul că în textul deciziei nu au fost reflectate declarațiile

părții vătămate, a martorului Xxxxx Zinainda și a inculpatului Fală Ion

reținute în ședința instanței de apel, fiind reținute doar declarațiile făcute în

prima instanță f.d.96 -100;

- instanța de apel a pus la baza soluției de condamnare declarațiile

părții vătămate, a martorului Xxxxx Xxxxx însă a omis a le da apreciere în

corespundere cu art. 101 Cod de procedură penală;

- partea apărării a sesizat instanța despre depunerea de declarații

divergente în cadrul urmăririi penale, în instanța de fond și cea de apel.

Instanța de apel nu a contrapus aceste declarații și nu s-a expus pe care le

preia ca veridice, pertinenete, utile și concludente justei soluționări a cauzei și

procesului de stabilire a adevărului: pe cele de la urmărire penală, din

instanța de fond sau cea de apel;

- instanța de apel a conchis că, vinovăția lui Ion Fală rezultă din

declarațiile martorului Botnari Xxxxx și specialistului Burduja Inna, însă,

care nu au fost citați și audiați din nou, așa cum prescriu prevederile art. 415

alin. (21) Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza

și stabilind vinovăția lui Ion Fală după o sentință de achitare, fără audierea

martorilor, la care face referire în decizia sa, a pronunțat o hotărâre de

condamnare, soluție, care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a

unei atare soluții trebuie să rezulte dintr-o administrare legală a probelor, în

special atunci, când se pronunță o nouă hotărâre, după regulele pentru

judecarea în prima instanță;

- instanța de apel a stabilit că: concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legale nr, 269 din 06.07.2015 și nr. 294 din 07.09.2015 prin care se

constată integritatea membranei himenale a minorei Xxxxx L. și lipsa de leziuni

corporale (f.d. 25) precum și posibilitatea existenței raportului sexual cu

introducerea deplină în vagin a penisului în stare de erecție, se confirmă prin

afirmațiile specialistului Xxxxx Botnar.

Partea apărării a atenționat instanța de apel, că prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 294 din 14.07.2015 (f.d. 34, voi. 1), expertul a

stabilit: ținând cont de nivelul de dezvoltare, parametri organelor sexuale la

mim Xxxxx Xxxxx și cet Fală Ion, consideră că nu putea avea loc un raport

sexual cu introducerea deplină a penisului în stare de erecție în vagin fără

dereglarea integrității himenului. Astfel, expertul a examinat parametri

organelor sexuale a minorei Xxxxx Xxxxx, dar nu a stabilit că himenul era cu

margini festonate și elastic. La fel a examinat parametri sexuali a lui Fală Ion,

excluzând în mod ferm și categoric existența unui raport sexual cu

introducerea deplină a penisului în stare de erecție în vagin tară dereglarea

integrității himenului;

- la solicitarea părții apărării, în conformitate cu prevederile art. 414

alin.(2) Cod de procedură penală au fost verificate declarațiile martorilor

oculari, Fală Fiodor (f. d. 212-214, vol.3) și Fală Octavian (f. d. 2016-217,

vol.3), a martorului Pașa Vasile (f. d. 219, vol.3), cât și conținutul răspunsului

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-5414 din 26.09.2016 (f. d.

10

77, vol.3). Nici una din aceste probe nu și-a găsit reflectare în decizia instanței

de apel. Instanța de apel, deși le-a verificat, intenționat nu le-a reflectat,

deoarece nu a găsit motive, pentru care să nu le admită ca probe. La aceste

probe a făcut referire instanța de fond și a constatat că, ele infirmă declarațiile

martorului Xxxxx Xxxxx și a părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx;

- potrivit rechizitoriului, cât si declarațiilor martorului Xxxxx Xxxxx si a

părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx, s-au invocat circumstanțe, precum că în

zilele de 17.02.2015, 11.04.2015 și 13.04.2015, Fală Fiodor se afla în sat,

împreună cu familia. În același timp, potrivit răspunsului Departamentului

Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-5414 din 26.09.2016 (f. d. 77, vol.3), cât și

declarațiilor martorului Fală Fiodor, ultimul în perioada din 15.02.2015 până

la 10.05.2015 s-a aflat peste hotarele țării, la lucru în Federația Rusă. În

aceste circumstanțe, există mari suspiciuni cu referire la veridicitatea

declarațiilor martorului Xxxxx Xxxxx și a părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx,

care la toate etapele procesului penal au susținut, că: la 17.02.2015 Fală

Fiodor a fost acasă și a făcut frigărui, în ziua de 11.04.2015 împreună cu Fală

Fiodor a fost la nuntă la ajutor în sat, iar la 13.04.2015 Fală Fiodor a fost în

ospeție la fratele Zinaidei Xxxxx, Vasile Xxxxx;

- nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute

la art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, imputate inculpatului, în partea ce ține

de existența raportului sexual dintre partea vătămată și inculpat;

- instanța de apel nu s-a expus asupra încălcărilor procesuale esențiale,

admise de către organul de urmărire penală la desfășurarea urmăririi penale

în privința lui Fală Ion, acestuia din urmă menținându-i-se calitatea de

bănuit cu încălcarea prevederilor art. 63 Cod de procedură penală, prin faptul

că a fost pus sub învinuire după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de

lege, la data de 09.10.2015;

- la caz, organul de urmărire nu l-a scos de sub urmărirea penală pe

art. 175 Cod penal pe Fală Ion, din momentul expirării termenului de trei luni

de zile a calității de bănuit și nici nu a reluat urmărirea penală în baza unor

fapte noi sau recent descoperite, după cum este prescris de lege;

- organul de urmărire penală a acționat contrar normelor de procedură

penală și procurorul nu a adoptat o ordonanțată de scoatere a lui Fală Ion de

sub urmărire penală la data de 09 octombrie 2015, prin sine nu omite dreptul

lui Fală Ion de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru

aceeași faptă, adică nu exclude existența circumstanțelor care exclud tragerea

repetată a acestuia la răspundere penală pentru perioada de după 09

octombrie 2015 până în prezent.

învinuire în cadrul Curții Supreme de Justiție, Suvac Nicolae, a înaintat

referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

11

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de către

instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea

precum și de a constata motivele care au dus la emiterea soluției contestate.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali vagi, reprezintă

motiv de casare.

Conform art. 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Din sumarul recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit constată

că avocatul Balan Angela în numele inculpatului Fală Ion, a indicat în calitate

de temeiuri de drept pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură

penală, potrivit cărora:6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; 15) instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză.

Colegiul penal lărgit atestă că, avocatul Balan Angela, critică decizia

recurată prin prisma faptului că concluziile expuse de instanța de apel nu se

bazează pe probe care ar demonstra vinovăția inculpatului Fală Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, iar

instanța de apel judecând cauza a depășit limitele învinuirilor aduse.

Colegiul penal lărgit verificând și analizând per ansamblu decizia

instanței de apel, raportată la criticile apărării, constată că instanța de apel la

adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigențele legii procesual-penale.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

Libertăților Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile

(hotărârea Boldea versus România), această obligație nu presupune existența

unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată

12

instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele

care au stat la baza pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la

preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci

trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când

este în situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la

criticile invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit

evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție

pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite

judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei

fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie

bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost

comisă anume de inculpat.

Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în

cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care

trebuie să se bazeze pe prevederile Legii procesual-penale și pe analiza

coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare

temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul

judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în

vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre

judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesuale menționate, Colegiul constată că potrivit rechizitoriului

inculpatului i se impută comiterea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3),

lit. b) Cod penal.

Prin sentința instanței de fond, Fală Ion, a fost achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel, rejudecând cauza, a admis apelurile, a casat sentința

și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a dispus condamnarea lui Fală Ion de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal - 10 ani închisoare

în penitenciar de tip închis.

Relevant este faptul că concluziile instanțelor inferioare, sunt diametral

opuse, având la baza soluțiilor adoptate, în principiu, același material

probatoriu interpretat și apreciat după intima convingere a judecătorilor, care

nemijlocit urma să se bazeze pe analiza coroborată a tuturor probelor sub

toate aspectele, complet și obiectiv. La caz, însă atât prima instanță, cât și cea

de gradul doi de jurisdicție, în cadrul cercetărilor primare și ulterior,

suplimentare, a probatoriului administrat de organul de urmărire penală,

contrar prevederilor art.100-101 Cod de procedură și aspectelor faptice a

13

cauzei, au admis interpretări vaste, extensive a probelor materiale, care în

fond au influențat soluțiile adoptate.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii

menționate supra, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către

instanța ierarhic inferioară. În materie penală, o informare precisă și completă

cu privire la acuzațiile aduse unei persoane și, implicit, cu privire la încadrarea

juridică a faptei pe care instanța o poate reține împotriva acesteia, este o

condiție esențială a echității procedurii.

Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul atestă

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată în termeni vagi și cu

conținut ambiguu, din al cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate amănunțit și mult aspectual

probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în sensul celor

indicate în dispozitiv.

Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit concluzionează

că instanța de apel, casând hotărârea primei instanțe privind achitarea

inculpatului Fală Ion, și recunoscându-l vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, nu a supus unei analize

obiective cumulul de probe administrate, nu le-a dat o apreciere

corespunzătoare prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

concluzionând prin deducție lipsită de o amplă analiză că, acțiunile

inculpatului Fală Ion corect au fost încadrate de procuror.

În decizia contestată (f. d. 118-132, vol. IV), instanța de apel doar a

trecut în revistă probele administrate pe caz și indicate în rechizitoriu, fără a

oferi propria apreciere a acestora așa cum o cer prevederile art. 101 alin.(1)

Cod de procedură penală și prevederile art. 414 alin. (2) și (6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora instanța de apel verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Or, instanța de apel urma să

constate, prin care date concrete, reieșind din declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor audiați în ședința instanței de apel, declarațiile

inculpatului se constată faptele infracționale și se caracterizează elementele

infracțiunii imputate.

Totodată potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept

să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea inculpatului, părților

vătămate, martorilor. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-

un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Așadar, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță, care au stat nemijlocit la baza emiterii

unei sentințe de achitare fără a examina probe noi, precum și fără a face o

analiză detaliată a declarațiilor părții vătămate, martorilor prin prisma

coroborării, veridicității acestora în raport cu probele apărării, având drept

consecință constatarea incontestabilă a demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea faptelor imputate. Instanța de apel, făcând trimitere la

declarațiile părții vătămate, martorilor, audiați în instanța de apel, fără a le da

apreciere, nu a indicat concret ce anume denotă confirmarea faptelor

14

imputate, or, aceste declarații, după cum au fost luate în considerare de către

instanța de apel și ne fiind analizate, nu generează incontestabil, în afara

oricăror dubii, concluzia privind vinovăția inculpatului.

Conform art. 3 alin.(2) Cod penal - interpretarea extensivă defavorabilă

și aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3), art. 66 alin. (2) pct. (1),

art. 24 alin. (2), art. 325 alin. (1), art. 281 alin. (2), 296 alin. (2), 389 alin. (2)

Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Actul de învinuire trebuie să

cuprindă datele importante pentru formularea învinuirii, iar inculpatul are

dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și

nu exprimă alte interese, decât interesele legii.

Relevant este că potrivit rechizitoriului Fală Ion este învinuit că a comis

infracțiunea de viol la 17.02.2015 orele 22.00, 11.04.2015 orele 18:00 și

13.04.2015 seara.

Potrivit statuărilor primei instanțe în sensul dat: „...Analizând conținutul

sesizării depusă de Xxxxx Xxxxx, declarațiile acestea la diferite etape a

procesului, care sunt diferite și contradictorii, declarațiile părții vătămate

minore, Xxxxx Xxxxx, declarațiile reprezentantului legal Xxxxx Galina,

declarațiile martorilor, Fală Fiodor, Fală Octavian, cât și declarațiile inculpatului

Fală Ion, în raport cu probele materiale, precum și în raport cu circumstanțele

învinuirii, indicate în rechizitoriu, instanța retine că circumstanțele referitoare la

timpul si locul comiterii pretinsei infracțiuni, nu și-a găsit confirmare.”

Pe când instanța de apel în al doilea grad de jurisdicție constată

următoarele: „Fală Ion fiind încorporat în serviciu militar în termen la

08.05.2015 de către SAM Sângerei CMT Bălți, după finisarea cursului inițial de

instruire în Batalionul de gardă, la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit

serviciul militar, în perioada de timp 02.06.2014 - 22.04.2015, în Brigada 2

Infanterie Motorizată, din mun. Chișinău, în funcția de conducător auto,

deținând gradul militar de soldat.

Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară, soldatul Fală Ion Xxxxx

în perioada anilor 2014-2015 a beneficiat de mai multe concedii de stimulare de

scurtă durată, inclusiv în perioada 12.02.2015-21.02.2015 și 11.04.2015-

14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu în satul Xxxxx raionul

Sângerei.... ”

„...Aflându-se la domiciliu, în perioada de timp 12.02.2015-21.02.2015 ...

data concretă nefiind posibil de stabilit,... soldatul Fală Ion a venit în ospeție la

fratele său Fală Tudor,... unde în... a întreținut raport sexual cu minora Xxxxx

Xxxxx.... ”

„…Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 ... data concretă nefiind

posibil de stabilit... a venit în ospeție la rudele sale Fală Tudor și Xxxxx Xxxxx,

.... urmând scopul satisfacerii sexuale... a întreținut raport sexual cu minora

Xxxxx Xxxxx.... ”

„... Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 ... data concretă nefiind

posibil de stabilit... a venit în ospeție la rudele sale Fală Tudor și Xxxxx Xxxxx,

.... urmând scopul satisfacerii sexuale... a întreținut raport sexual cu minora

Xxxxx Xxxxx...”.

Implicit, instanța de apel condamnându-l pe Fală Ion de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, a încercat să

15

înlăture constatările primei instanțe referitor la timpul și locul comiterii

infracțiunii.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a modificat învinuirea

inculpatului, alta decât cea reținută în rechizitoriu, astfel, încălcând

prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În sensul celor declarate, Colegiul penal lărgit, atestă că, dreptul la un

proces echitabil, este catalogat ca fiind indispensabil și care garantează

persoanei o procedură evidentă a respectării drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei în fața instanțelor de judecată.

În sensul dat, Colegiul notează că potrivit practicii CEDO acuzatul

trebuie să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice

modificare a acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu „cauza”

acesteia, și trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a

reacționa la aceste modificări și pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei

noi informați sau afirmații (cauza Mattoccia împotriva Italiei; cauza Bäckström

și Andersson împotriva Suediei).

Suplimentar în contextul dat, Colegiul observă lipsa atât a aprecierii,

cât și lipsa poziției instanței de apel referitor la acceptarea unor probe și

respingerea altora.

Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007)

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod

real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În senul celor enunțate mai sus, Colegiul notează, că instanța de apel

urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor

decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției

adoptate la caz.

Din considerentele expuse, se conchide că, în prezenta speță și-au găsit

confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către recurent, ceea ce duce

la casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această

eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

16

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Balan Angela în

numele inculpatului Fală Ion.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Fală Ion xxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Fală Ion xxxurmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau dacă nu

execută pedeapsa cu închisoare în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

17