1ra-80/ 22 — art. 171 alin. 3 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 171 alin. 3 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-80/ 22 — art. 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-80/22
1- 16212242-01-1ra-17012022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie,
Cobzac Elena, Boico Victor
Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului
Fală Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
26 octombrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui
Fală Ion xxxx, născut la xxxx, domiciliat în xxxx, satul
xxxx, xxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 18.11.2015 – 29.12.2015;
instanța de apel: 26.01.2016 – 25.03.2016;
instanța de recurs: 05.05.2016 – 05.07.2016;
instanța de apel: 17.08.2016 – 01.11.2016;
prima instanță: 24.11.2016 – 30.06.2020;
instanța de apel: 03.10.2020 – 26.10.2021;
instanța de recurs: 17.01.2022 – 08.11.2022.
Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei
penale, Colegiul penal lărgit
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 iunie
2020, Fală Ion Xxxxx a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.
171 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că de către
organul de urmărire penală, Fală Ion, se învinuiește de aceia că, fiind
încorporat în serviciul militar în termen la 08.05.2015 de către SAM Sângerei
CMT Bălți, după finisarea cursului inițial de instruire în Batalionul de gardă,
la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit serviciul militar în termen în
perioada 02.06.2014 - 22.04.2015 în Brigada 2 Infanterie Motorizată,
dislocată în mun. Chișinău, la funcția de conducător auto, deținând gradul
militar de soldat. Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară, Brigada 2
de Infanterie Motorizată, dislocată în mun. Chișinău, în perioada anilor 2014-
2015, a beneficiat de mai multe concedii obligatorii și de stimulare de scurtă
1
durată, inclusiv în perioada: 12.02.2015 – 21.02.2015 și 11.04.2015 –
14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu în sat. Xxxxx, raionul
Sângerei.
Aflându-se la domiciliu în sat. Xxxxx, raionul Sângerei în perioadele de
timp menționate supra, Fală Ion, fiind persoană înrudită prin afinitate
(cumnat) cu partea vătămată Xxxxx Xxxxx, născută la xxxx, care se afla în
grija surorii sale Xxxxx Xxxxx, având acces liber și nestingherit în locuința
acestora, știind cu certitudine că prima nu a atins vârsta de 14 ani, profitând
de faptul că aceasta este minoră și nu se putea apăra și exprima voința sa
datorită vârstei fragede, s-a deplasat de trei ori la domiciliul minorei Xxxxx
Xxxxx, care locuia în aceiași localitate, unde a întreținut cu ultima, prin
constrângere fizică și psihică, raporturi sexuale.
Astfel, la 17 februarie 2015, aproximativ la ora 22:00, Fală Ion, aflându-
se în concediu obligatoriu de 10 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr.
27 din 11 februarie 2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în
satul natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală
Teodor și Xxxxx Xxxxx, unde după luarea mesei și consumului de băuturi
alcoolice, a pândit minora Xxxxx Xxxxx când aceasta a plecat de una singură
la veceu, sub pretextul ieșirii la fumat, a intrat în veceu după minora Xxxxx
Xxxxx, unde urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, i-a blocat ieșirea,
după care forțat a dezbrăcat-o, astupându-i gura cu mâna pentru ca aceasta
să nu cheme în ajutor, contra voinței sale, întreținând în așa mod cu ea un
raport sexual, însă, pentru a opune rezistență agresorului Fală Ion, minora
Xxxxx Xxxxx l-a mușcat de mâna cu care îi astupase gura, la care acesta i-a
aplicat o lovitură cu palma peste față pentru a-i înfrânge rezistența. După
care, forțat a întors-o pe minora Xxxxx Xxxxx cu spatele la el și aplecând-o, a
continuat astfel întreținerea cu ea a unui raport sexual. La un moment dat,
fiind speriat de un zgomot din afara veceului, soldatul Fală Ion, a întrerupt
acțiunile sale criminale, s-a îmbrăcat și a plecat, amenințând-o pe minora
Xxxxx Xxxxx cu moartea în cazul dezvăluirii faptului întreținerii cu ea a unui
raport sexual.
Tot el, la 11 aprilie 2015, aproximativ la ora 18:00, aflându-se în
concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr. 69
din 10 aprilie 2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul
natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală Teodor și
Xxxxx Xxxxx și depistând-o pe minora Xxxxx Xxxxx de una singură acasă,
urmărind același scop al satisfacerii poftei sexuale, a închis ușa, după ce a
îmbrâncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din camera acesteia, a
dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcându-se și el și, contra
voinței minorei Xxxxx Xxxxx, care opunea rezistență prin îmbrâncirea
agresorului de la ea, a întreținut în așa mod cu ea un raport sexual. Apoi,
îmbrăcându-se soldatul Fală Ion a amenințat-o cu moartea în caz de
dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.
Tot el, la 13 aprilie 2015, seara, aflându-se în concediu de stimulare de
4 zile, acordat prin ordinul de zi pe unitate nr. 69 din 10 aprilie 2015 al
comandantului Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul
Sângerei, a venit în ospeție la rudele sale Fală Teodor și Xxxxx Xxxxx și
depistând-o pe minora Xxxxx Xxxxx de una singură acasă, urmărind același
scop al satisfacerii poftei sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrâncit-o pe
minora Xxxxx Xxxxx pe patul din camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai
jos de genunchi, dezbrăcându-se și el, contra voinței minorei Xxxxx Xxxxx,
2
care opunea rezistență prin îmbrâncirea agresorului de la ea, întreținând în
așa mod cu ea un raport sexual. Apoi, îmbrăcându-se Fală Ion a amenințat-o
cu moartea în caz de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport
sexual, după ce a plecat.
Acțiunile lui Fală Ion au fost calificate de către organul de urmărire
penală în baza art.171 alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi
– „viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a
persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și
exprima voința, asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.”
2.1. În motivarea sentinței prima instanță a menționat că la caz nu au
fost prezentate probe veridice, legale, pertinente și concludente prin care s-ar
fi demonstrat faptele indicate în rechizitoriu și anume la timpul și locul
comiterii infracțiunii.
Astfel, în urma evaluării circumstanțelor de fapt ale cauzei, cercetării
probelor prezentate de părți în ședința de judecată și analizei declarațiilor
depuse de participanții la proces, prima instanță a ajuns la concluzia că
învinuirea adusă inculpatului Fală Ion nu doar că este însoțită de
discrepanțe, dar a și fost combătută prin probele aduse în susținerea
învinuirii.
Prin urmare, prima instanță a considerat că, partea acuzării a eșuat
confirmarea învinuirii aduse inculpatului Fală Ion și că probele cercetate în
ședința de judecată combat versiunea înaintată în speță de procuror. Mai
mult de atât, învinuirea înaintată lui Fală Ion este una incertă, adică nu este
formulată cu maximă precizie și claritate, nefiind indicat, data, locul,
mijloacele și modului de săvârșirea a infracțiunii, fapt ce denotă încălcarea
dreptul la un proces echitabil în privința lui Fală Ion.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată au declarat apeluri:
3.1. Avocatul Malanciuc Nicolae în numele reprezentantul părții
vătămate, Xxxxx Xxxxx, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei
noi hotărâri pentru prima instanță, motivând că sentința este ilegală și
arbitrară, deoarece nu corespunde rigorilor art. 6 CEDO.
3.2. Procurorul Dărănuța Ina, care a solicitat repunerea în termen a
apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Fală Ion să fie
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii încriminate, cu stabilirea unei de
pedepse de 10 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
În motivarea apelului a menționat că, prima instanță la pronunțarea
sentinței de achitare nu a ținut cont că vinovăția inculpatului a fost
confirmată prin elemente de fapt, dobândite în modul stabilit de lege, și
anume: declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx; declarațiile martorului
Xxxxx Xxxxx; declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate; declarațiile
martorului Botnari Xxxxx; declarațiile specialistului Burduja Ina.
De asemenea, a indicat procurorul că vinovăția inculpatului se confirmă
și prin concluziile specialistului Burduja Ina, care a indicat că la partea
vătămată nu s-au constatat predispoziții de exagerare și de inducere în eroare.
Ce ține de raportul de expertiză medico-legal, a indicat că, deși conform
raportului nu se constată dereglarea membranei himenele la partea vătămată,
martorul Botnari Xxxxx a explicat că există din punct de vedere fiziologic
persoane, ca și în cazul minorei Xxxxx Xxxxx, la care inelul de contracție este
de tip elastic și permite trecerea penisului în vagin fără deteriorarea acestuia.
3
Procurorul a mai invocat că declarațiile martorilor părții apărării nu pot
fi puse la baza unei sentințe și urmau a fi apreciate critic.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26
octombrie 2021, s-a admis apelurile declarate de către apelanți, s-a casat
integral sentința, și încheierea interlocutorie din 30.06.2020, fiind pronunțată
o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum
urmează:
Fală Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea
prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă
de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip
închis;
S-a admis acțiunea civilă integral, și s-a dispus încasarea de la Fală Ion
în beneficiul părții vătămate Xxxxx Xxxxx prejudiciul moral în sumă de -
100 000 lei și 10 000 lei cheltuieli de judecată, pentru acordarea asistenței
juridice, în total suma de 110, 000,00 lei.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel analizând și
apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat
următoarele:
Fală Ion Xxxxx fiind încorporat în serviciul militar în termen la
08.05.2015 de către SAM Sîngerei CMT Bălți. după finisarea cursului inițial de
instruire în Batalionul de gardă, la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit
serviciul militar în termen în perioada 02.06.2014 - 22.04.2015 în Brigada 2
Infanterie Motorizată, dislocată în mun. Chișinău, la funcția de conducător auto,
deținând gradul militar de soldat.
Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară nominalizată, soldatul
FALĂ Ion în perioada anilor 2014-2015, a beneficiat de mai multe concedii
obligatorii și de stimulare de scurtă durată, inclusiv în perioada 12.02.2015-
21.02.2015 și 11.04.2015-14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu
în s. Xxxxx, raionul Sîngerei.
Aflându-se la domiciliu în s. Xxxxx, raionul Sîngerei în perioadele de timp
menționate supra, soldatul FALĂ Ion Xxxxx, fiind persoană înrudită prin
afinitate (cumnat) cu partea vătămată Xxxxx Xxxxx, născută la 04.01.2004,
care se afla în grija surorii sale Xxxxx Xxxxx, având acces liber și nestingherit
în locuința acestora, știind cu certitudine că dânsa nu a atins vârsta de 14 ani,
profitând de faptul că aceasta este minoră și nu se putea apăra și exprima
voința sa datorită vârstei fragede, s-a deplasat de trei ori la domiciliul minorei
Xxxxx Xxxxx, care locuia în aceiași localitate, unde a întreținut cu ultima, prin
constrângere fizică și psihică, raporturi sexuale în următoarele circumstanțe:
Astfel, în perioada 12.02.2015-21.02.2015 de concediu obligatoriu
și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de
stabilit , soldatul Fală Ion, aflându-se în concediu obligatoriu de 10 zile,
acordat prin ordinul de zi pe unitate nr.27 din 11.02.2015 al comandantului
Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sîngerei, a venit în
ospeție la rudele sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx, unde după
luarea mesei și consumului de băuturi alcoolice, a pândit minora Xxxxx Xxxxx,
cînd aceasta a plecat de una singură la veceu, sub pretextul ieșirii la fumat, a
intrat în veceu după minora Xxxxx Xxxxx, unde urmărind scopul satisfacerii
4
poftei sexuale, i-a blocat ieșirea, după care forțat a dezbrăcat-o, astupându-i
gura cu mîina pentru ca aceasta să nu cheme în ajutor, contra voinței sale,
întreținând în așa mod cu ea un raport sexual, însă, pentru a opune rezistență
agresorului FALĂ Ion minora Xxxxx Xxxxx l-a mușcat de mîina cu care îi
astupase gura, la care acesta i-a aplicat o lovitură cu palma peste față pentru
a-i înfrînge rezistența.
După care, forțat a întors-o pe minora Xxxxx Xxxxx cu spatele la el și
aplecînd-o a continuat astfel întreținerea cu ea a unui raport sexual. La un
moment dat, fiind speriat de un zgomot din afara veceului, soldatul FALĂ Ion, a
întrerupt acțiunile sale criminale, s-a îmbrăcat și a plecat, amenințînd-o pe
minora Xxxxx Xxxxx cu moartea în cazul dezvăluirii faptului întreținerii cu ea a
unui raport sexual.
Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 de concediu obligatoriu
și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de
stabilit, aflîndu-se în concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de zi
pe unitate nr.69 din 10.04.2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie
Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sîngerei, a venit în ospeție la rudele
sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx și depistînd-o pe minora Xxxxx
Xxxxx de una singură acasă, urmărind același scop al satisfacerii poftei
sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrîncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din
camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcându-se
și el și, contra voinței minorei Xxxxx Xxxxx, care opunea rezistență prin
îmbrîncirea agresorului de la ea, a intreținut în așa mod cu ea un raport sexual.
Apoi, îmbrăcîndu-se soldatul FALĂ Ion Xxxxx a amenințat-o cu moartea în caz
de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.
Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 de concediu obligatoriu
și de stimulare de scurtă durată, data concretă nefiind posibil de
stabilit, aflându-se în concediu de stimulare de 4 zile, acordat prin ordinul de
zi pe unitate nr.69 din 10.04.2015 al comandantului Brigăzii 2 Infanterie
Motorizată, în satul natal Xxxxx, raionul Sângerei, a venit în ospeție la rudele
sale FALĂ Teodor Xxxxx și Xxxxx Xxxxx Xxxxx și depistând-o pe minora Xxxxx
Xxxxx de una singură acasă, urmărind același scop al satisfacerii poftei
sexuale, a închis ușa, după ce a îmbrîncit-o pe minora Xxxxx Xxxxx pe patul din
camera acesteia, a dezbrăcat-o de haine mai jos de genunchi, dezbrăcîndu-se și
el, contra voinței minorei Xxxxx 8 Xxxxx, care opunea rezistență prin
îmbrâncirea agresorului de la ea, intreținînd în așa mod cu ea un raport sexual.
Apoi, îmbrăcîndu-se soldatul FALĂ Ion Xxxxx a amenințat-o cu moartea în caz
de dezvăluire a faptului întreținerii cu ea a unui raport sexual, după ce a plecat.
Instanța de apel a statuat că prin acțiunile sale intenționate, Fală Ion a
comis infracțiunea prevăzută la art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal– „viol, adică
raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,
profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința,
asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani”.
Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor
imputate, susținând că, nu a săvârșit careva acțiuni ilegale în privința părții
vătămate Xxxxx Xxxxx, instanța de apel a considerat că vina acestuia în
săvârșirea infracțiunii de violul a fost confirmată, prin următoarea sistemă de
probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 CPP, cum ar fi:
- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 03 iulie
2015 (f. d. 14);
5
- concluziile raportului de expertiză medico-legale nr. 269 din 06 iulie
2015 (f.d.25);
- concluziile raportului de expertiză medico-legale nr. 294 din 07
septembrie 2015 (f.d.31);
- concluziile actului de expertiză psihiatrico-legală nr. 473a-2015 din 08
octombrie 2015 (f.d.38- 39);
- raportul de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu nr. 467a-2015
din 08 octombrie 2015 (f. d. 46-47);
- certificatul nr. 991 din 16 iulie 2015 (f.d.70);
- extras din ordinul nr. 27 din 11 februarie 2015 (f. d. 77);
- extras din ordinul nr. 69 din 10 aprilie 2015 (f.d.80);
- copia autentificată a certificatului de naștere nr. 2003500007928
eliberat la 06 februarie 2004 (f.d.82);
- evaluarea și concluzia Centrului de plasament temporar și reabilitare
pentru copii nr. 01-22/6362 din 02 noiembrie 2015 (f. d. 60-63);
- Cd-ul cu înregistrarea audierii părții vătămate(f.d.169).
Nerecunoașterea vinovăției de către Fală Ion a apreciat-o ca o metodă de
apărare de comiterea faptelor imputate și nu poate echivala cu achitarea
acestuia, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate,
dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptelor încriminate.
Instanța de apel a menționat că deși urmărirea penală a fost pornită în
baza prevederilor art. 175 din Codul penal, în cadrul acțiunilor de urmărire
penală au fost administrate probe pertinente, concludente și veridice de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) din Codul penal,
fapt ce a determinat punerea sub învinuire și înaintarea acuzării lui Fală Ion
pentru comiterea infracțiunii respective.
Totodată în cadrul judecării nu a stabilit temeiuri de a considera că
declarațiile părții vătămate minore, Xxxxx Xxxxx nu sunt veridice, poartă un
caracter defăimător sau de răzbunare. Atât reprezentanta părții vătămate cât
și inculpatul au confirmat în ședință că, careva relații ostile până la incident
nu au avut. Mai mult, din susținerile inculpatului, dumnealui deseori intra în
ospeție la fratele său, anterior careva conflicte n-au avut, nici cu partea
vătămată minoră, nici cu fratele său și nici cu soția acestuia.
În pofida faptului că inculpatul Fală Ion la etapa urmăririi penale,
folosindu-se de drepturile sale procesuale nu a dat declarații pe marginea
acuzațiilor aduse, în procesul cercetărilor judecătorești, inculpatul a negat
orice implicare în comiterea infracțiunii incriminate, negând vehement
aplicarea forței fizice în orice circumstanțe față de minora Xxxxx Xxxxx,
înaintând versiunea precum că „minoră Xxxxx Xxxxx a fost amenințată de sora
acesteia, Xxxxx Xxxxx, precum că o va da la casa de copii în cazul în care nu va
confirma cele spuse de Xxxxx Xxxxx” însă careva circumstanțe utile și
convingătoare care ar confirma poziția inculpatului și ar indica la nevinovăția
lui, în speță nu au fost stabilite.
Instanța de apel analizând declarațiile inculpatului, părții vătămate
minore, reprezentantului acesteia, specialiștilor și a martorilor, a stabilit
faptul că inculpatul Fală Ion, prin ignorarea totală a acțiunilor sale exprimate
prin abuzarea sexuală a minorei.
Prima instanță la pronunțarea sentinței contestate nu au luat în
considerație probatoriului administrat legal în faza urmăririi penale, nu a
supus aprecierii și utilității concluzia raportului de expertiză psihiatrico-legală
de ambulator nr.467 a-2015 din 08.10.2015 care confirmă că la partea
6
vătămată Xxxxx Xxxxx nu s-a depistat careva deficiențe psihice, predispoziția
de a exagera evenimentele produse și de a fantaza.
La fel, din concluziile specialistului Burduja Ina rezultă că la victima
minoră nu s-au constatat predispoziții de exagerare și de inducere în eroare.
Instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză medico-legală
rezultă că integritatea membranei himenale nu este dereglată, martorul Botnari
Xxxxx a explicat că există din punct de vedere fiziologic persoane, ca și cazul
minorei Xxxxx Xxxxx, la care inelul de contracție este de tip elastic și permite
trecerea penisului în vagin fără deteriorarea acestuia.
Analizând și apreciind concluziile rapoartelor de expertiză
medico-legală nr.269 din 06.07.2015 și nr.294 din 07.09.2015 prin
care se constată integritatea membranei himenale a minorei Xxxxx
Xxxxx și lipsa de leziuni corporale (f. d. 25) precum și imposibilitatea
existenței raportului sexual cu introducerea deplină în vagin a
penisului în stare de erecție, se constată că concluziile respective se
confirmă și prin afirmațiile plauzibile a specialistului Xxxxx Botnari
care în ședința de judecată a precizat că la 08 octombrie 2015, a
examinat-o pe minora Xxxxx Xxxxx depistând existența himenului
integru, marginile festonate fiind elastice, care nu arătau semne de
traumatism antecedent.
Instanța de apel a menționat că aceste circumstanțe în esența sa doar
confirmă concluziile respective, însă totodată elucidează unele particularități
prin care se constată că himenul minorei este elastic, care în cazul dat
permite trecerea penisului în vagin fără a fi deteriorat. În condițiile constatate,
este posibil contactul sexual fără ruperea inelului de contracție sau a
membranei himenale.
Analizând și apreciind în cumul declarațiile reprezentantului legal al
părții vătămate minore, specialiștilor și a martorilor audiați în coroborare cu
alte probe prezentate în cadrul ședinței judecătoreștii, instanța de apel a
considerat că ele sunt credibile și utile deoarece contrapunerea lor indică la
faptul că declarațiile depuse de participanți în cadrul cercetărilor
judecătoreștii nu contravin circumstanțelor stabilite în cadrul judecării
cauzei, dar reciproc și obiectiv completează circumstanțele expuse în cadrul
audierii părții vătămate minore.
Instanța de apel a constatat că minora Xxxxx Xxxxx, cît și
reprezentantul ei legal Xxxxx Xxxxx, precum și specialistul psiholog Burduja
în cadrul audierilor au confirmat aplicarea în privința minorei a constrângerii
fizice manifestată în strângerea cu mâna la gură, precum și opunerea de
rezistență din partea minorei manifestată prin care și aplicarea loviturii din
partea inculpatului. Mai mult, potrivit afirmațiile minorei - a suportat
suferințe psihice, deoarece i-a fost frică și rușine.
Instanța de apel a reținut ca fiind plauzibile și convingătoare
concluziile actului nr.467a- 2015 de expertiză psihiatrico-legală
(narcologico-legală) efectuată în condiții de ambulator din 08.10.2015
prin care este probat că minora Xxxxx Xxxxx nu suferă de maladii
psihice, iar capacitatea ei de a înțelege caracterul și conținutul
acțiunilor săvîrșite de ea a fost limitată. Capacitatea minorei Xxxxx Xxxxx
de a opune rezistență acțiunilor abuzatorului a fost redusă. Pe lângă aceasta
Xxxxx Xxxxx nu avea formată capacitatea deplină de a conștientiza acțiunile
proprii și de a le controla, Xxxxx Xxxxx a putut să perceapă circumstanțele
7
importante pentru cauza penală, să le memoreze și să le reproducă într-un
limbaj simplu, pueril.
După particularitățile psihologice individuale Xxxxx Xxxxx se afla în
stare de dependență psihologică de abuzator, în concluzie la fel este cert
stabilit că la minora L.Xxxxx nu s-a depistat predispoziția de a exagera
evenimentele produse și de a fantaza (f.d.46).
În cadrul judecării cauzei s-a stabilit că inculpatul Fală Ion cu
certitudine cunoștea că minora Xxxxx Xxxxx în cadrul abuzurilor sexuale nu a
atins vîrsta de 14 ani. Instanța a reținut că inculpatul fiind rudă apropiată a
minorei (minora Xxxxx Xxxxx este sora soției fratelui inculpatului. Tudor Fală)
deseori a fost invitat în ospeție fiind considerat membru al familiei, care
cunoștea cu certitudine vârsta membrilor de familie, avea relații de încredere,
cunoștea alte particularități, având acces liber și necondiționat la domiciliul
familiei Fală, fapt de care inculpatul Fală Ion a profitat în cadrul comiterii
abuzurilor sexuale. Mai mult, în cadrul cercetărilor judecătoreștii inculpatul
nu a negat faptul cunoașteri vârstei minorei, Xxxxx Xxxxx, iar în cadrul
audierii sale în calitate de bănuit a și confirmat cu certitudine că minora are
vârsta de 11 ani (f. d. 126).
Cu referire la argumentele primei instanțe precum că datele pe
episoadele de care a fost învinuit Fală Ion menționate supra, au fost indicate în
învinuire în mod arbitrar de către acuzare ceia ce a dus la achitarea
inculpatului pe motiv că nu s-a constat existența faptei infracțiunii la data
indicată în actul de învinuire, instanța de apel a reținut că, s-a stabilit cu
certitudine că, fapta de viol a persoanei minore în vîrstă de până la 14 ani a
avut loc.
Totodată fiind stabilit că data și ora indicată de procuror în ordonanța
de punere sub învinuire și rechizitoriu și anume data de 17.02.2015, ora 22,
11.04.2015 ora 18,00 și 13. 04.2015 nu s-a confirmat în ședință datorită unor
circumstanțe obiective cum ar fi vârsta minoră, timpul îndelungat ce a trecut
de la data comiterii infracțiunii însă aceste circumstanțe nu pot servi drept
temei pentru achitarea persoanei deoarece sa stabilit cu certitudine că Fală
Ion, îndeplinind serviciul militar, în perioada anilor 2014-2015, a beneficiat
de mai multe concedii obligatorii și de stimulare de scurtă durată, și anume
perioada 12.02.2015-21.02.2015 și 11.04.2015-14.04.2015, perioadă în care
a comis fapta de care a fost pus sub învinuire iar perioadă menționată a fost
indicate corect de procuror în ordonanța de punere sub învinuire și
rechizitoriu, perioadă reținută și de instanța de apel la adoptarea prezentei
decizii.
Referitor la un alt temei de achitare reținut de instanță și anume lipsa
raportul sexual forțat din veceul amplasat în s. Xxxxx, raionul Sîngerei,
gospodăria lui Xxxxx Xxxxx în grija căruia se afla partea vătămată minoră, din
considerentul că gospodăria menționată nu dispune de un veceu instanța de
apel l-a apreciat critic or procesul verbal de constatare a lipsei veceului a fost
întocmit în anul 2020, iar fapta fiind săvârșită în anul 2015, astfel pertinența
probei date nu suportă nici o critică de vreme ce versiunea dată a fost
înaintată cu mult mai târziu, în procedură de rejudecare a cauzei penale
nefiind invocată la urmărirea penală, în instanța de fond, apel și recurs cu
atât mai mult că probele descrise mai sus confirmă contrariul.
Cu referire la argumentul apărării că partea vătămată a dat declarații
calomnioase un scop de răzbunare, instanța de apel a constatat că partea
vătămată până la caz nu a fost în conflict cu inculpatul, a declarat coerent pe
8
tot parcursul urmăririi penale cum au avut loc faptele imputate lui Fală Ion,
mai mult ca atât concluziile specialistului confirmă că partea vătămată a
declarat clar și coerent toate cele întâmplate nefiind careva dubii că
declarațiile acesteia sunt calomnioase.
La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Fală Ion, pentru
comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel a ținut cont de prevederile
art. 7, 61, 75, 70 alin. (31) Cod penal, de aspectele săvârșiri infracțiunii,
pericolul social și gradul prejudiciabil, personalitatea inculpatului, că este
fără antecedente penale, prezența circumstanțelor atenuante, considerând că
corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea
pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani închisoare, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis
Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel, ținând cont de
prevederile art. art. 2036, 2037 Cod civil, a consideră necesar de a încasa
suma prejudiciului moral în mărime de 100000, 00 lei, din contul
inculpatului Fală Ion în beneficiul părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx,
pentru a-i oferi o reparare a suferințelor morale suportate de către ultima, or,
incontestabil Xxxxx Xxxxx, a avut mari suferințe, dureri fizice, retrăiri
sufletești în urma prejudiciului cauzat în privința sa de către inculpat prin
infracțiune, ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a
prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă.
În speță, dauna morală se exprimă prin faptul că părții vătămate Xxxxx
Xxxxx a suportat mari suferințe morale în urma infracțiunii săvârșite de către
inculpatul Fală Ion, ca urmare a acțiunilor ilegale ale inculpatului. Astfel
fiindu-i, cauzate suferințe fizice și psihice și astfel, suma de 100000 lei, care
urmează a fi încasată ca reparație a daunei morale este una echitabilă.
precum și încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței
juridice în sumă de 10000 lei.
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Balan Angela
în numele inculpatului Fală Ion, invocând temeiurile prevăzute la art. 427
alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,
prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării
cauzei în instanța de apel.
5.1 În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul invocă
următoarele argumente:
- instanța de apel a depășit limitele învinuirii înaintate inculpatului prin
rechizitoriu. Instanța de apel, prin extindere, a modificat intervalele de timp
indicate în rechizitoriu, prin ce a creat o situație defavorabilă inculpatului și
acesta a fost condamnat în temeiurile unor constatări care nu i-au fost
imputate, de care nu a cunoscut decât după luarea de cunoștință cu motivele
condamnării sale;
- instanța de apel în motivarea soluției nu a contrazis poziția primei
instanțe, prin care ultima a statuat în hotărârea motivată lipsa unui act
procesual, care ar stabili locul comiterii infracțiunii;
- contrazicerile instanței de apel cu referire la locul comiterii
infracțiunii, nu pot fi admise, deoarece sunt contrare legii, lipsite de suport
probatoriu, sunt iraționale și inadmisibile. Omisiunile admise de către organul
de urmărire penală în cadrul anchetei, prin neexaminarea locului comiterii
infracțiunii și interogarea martorilor oculari, nu pot fi puse în sarcina
inculpatului (a se vedea cauza Radchicov vs. Rusia) altfel, reclamantul ar fi cel
care ar suporta consecințele omisiunilor autorităților în cadrul investigațiilor;
9
- instanța de fond a examinat corect cauza penală, cu respectarea
dreptului lui Fală Ion la apărare, care, la rândul său, cu respectarea
principiului contradictorialității în procesul penal a prezentat probe, care
combat circumstanțele indicate în rechizitoriu și confirmă poziția sa de
nevinovăție cu referire la acuzațiile încriminate.
- instanța de apel a admis erori grave care au afectat soluția
pronunțată, prin faptul că în textul deciziei nu au fost reflectate declarațiile
părții vătămate, a martorului Xxxxx Zinainda și a inculpatului Fală Ion
reținute în ședința instanței de apel, fiind reținute doar declarațiile făcute în
prima instanță f.d.96 -100;
- instanța de apel a pus la baza soluției de condamnare declarațiile
părții vătămate, a martorului Xxxxx Xxxxx însă a omis a le da apreciere în
corespundere cu art. 101 Cod de procedură penală;
- partea apărării a sesizat instanța despre depunerea de declarații
divergente în cadrul urmăririi penale, în instanța de fond și cea de apel.
Instanța de apel nu a contrapus aceste declarații și nu s-a expus pe care le
preia ca veridice, pertinenete, utile și concludente justei soluționări a cauzei și
procesului de stabilire a adevărului: pe cele de la urmărire penală, din
instanța de fond sau cea de apel;
- instanța de apel a conchis că, vinovăția lui Ion Fală rezultă din
declarațiile martorului Botnari Xxxxx și specialistului Burduja Inna, însă,
care nu au fost citați și audiați din nou, așa cum prescriu prevederile art. 415
alin. (21) Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza
și stabilind vinovăția lui Ion Fală după o sentință de achitare, fără audierea
martorilor, la care face referire în decizia sa, a pronunțat o hotărâre de
condamnare, soluție, care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a
unei atare soluții trebuie să rezulte dintr-o administrare legală a probelor, în
special atunci, când se pronunță o nouă hotărâre, după regulele pentru
judecarea în prima instanță;
- instanța de apel a stabilit că: concluziile rapoartelor de expertiză
medico-legale nr, 269 din 06.07.2015 și nr. 294 din 07.09.2015 prin care se
constată integritatea membranei himenale a minorei Xxxxx L. și lipsa de leziuni
corporale (f.d. 25) precum și posibilitatea existenței raportului sexual cu
introducerea deplină în vagin a penisului în stare de erecție, se confirmă prin
afirmațiile specialistului Xxxxx Botnar.
Partea apărării a atenționat instanța de apel, că prin raportul de
expertiză medico-legală nr. 294 din 14.07.2015 (f.d. 34, voi. 1), expertul a
stabilit: ținând cont de nivelul de dezvoltare, parametri organelor sexuale la
mim Xxxxx Xxxxx și cet Fală Ion, consideră că nu putea avea loc un raport
sexual cu introducerea deplină a penisului în stare de erecție în vagin fără
dereglarea integrității himenului. Astfel, expertul a examinat parametri
organelor sexuale a minorei Xxxxx Xxxxx, dar nu a stabilit că himenul era cu
margini festonate și elastic. La fel a examinat parametri sexuali a lui Fală Ion,
excluzând în mod ferm și categoric existența unui raport sexual cu
introducerea deplină a penisului în stare de erecție în vagin tară dereglarea
integrității himenului;
- la solicitarea părții apărării, în conformitate cu prevederile art. 414
alin.(2) Cod de procedură penală au fost verificate declarațiile martorilor
oculari, Fală Fiodor (f. d. 212-214, vol.3) și Fală Octavian (f. d. 2016-217,
vol.3), a martorului Pașa Vasile (f. d. 219, vol.3), cât și conținutul răspunsului
Departamentului Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-5414 din 26.09.2016 (f. d.
10
77, vol.3). Nici una din aceste probe nu și-a găsit reflectare în decizia instanței
de apel. Instanța de apel, deși le-a verificat, intenționat nu le-a reflectat,
deoarece nu a găsit motive, pentru care să nu le admită ca probe. La aceste
probe a făcut referire instanța de fond și a constatat că, ele infirmă declarațiile
martorului Xxxxx Xxxxx și a părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx;
- potrivit rechizitoriului, cât si declarațiilor martorului Xxxxx Xxxxx si a
părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx, s-au invocat circumstanțe, precum că în
zilele de 17.02.2015, 11.04.2015 și 13.04.2015, Fală Fiodor se afla în sat,
împreună cu familia. În același timp, potrivit răspunsului Departamentului
Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-5414 din 26.09.2016 (f. d. 77, vol.3), cât și
declarațiilor martorului Fală Fiodor, ultimul în perioada din 15.02.2015 până
la 10.05.2015 s-a aflat peste hotarele țării, la lucru în Federația Rusă. În
aceste circumstanțe, există mari suspiciuni cu referire la veridicitatea
declarațiilor martorului Xxxxx Xxxxx și a părții vătămate minore Xxxxx Xxxxx,
care la toate etapele procesului penal au susținut, că: la 17.02.2015 Fală
Fiodor a fost acasă și a făcut frigărui, în ziua de 11.04.2015 împreună cu Fală
Fiodor a fost la nuntă la ajutor în sat, iar la 13.04.2015 Fală Fiodor a fost în
ospeție la fratele Zinaidei Xxxxx, Vasile Xxxxx;
- nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute
la art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, imputate inculpatului, în partea ce ține
de existența raportului sexual dintre partea vătămată și inculpat;
- instanța de apel nu s-a expus asupra încălcărilor procesuale esențiale,
admise de către organul de urmărire penală la desfășurarea urmăririi penale
în privința lui Fală Ion, acestuia din urmă menținându-i-se calitatea de
bănuit cu încălcarea prevederilor art. 63 Cod de procedură penală, prin faptul
că a fost pus sub învinuire după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de
lege, la data de 09.10.2015;
- la caz, organul de urmărire nu l-a scos de sub urmărirea penală pe
art. 175 Cod penal pe Fală Ion, din momentul expirării termenului de trei luni
de zile a calității de bănuit și nici nu a reluat urmărirea penală în baza unor
fapte noi sau recent descoperite, după cum este prescris de lege;
- organul de urmărire penală a acționat contrar normelor de procedură
penală și procurorul nu a adoptat o ordonanțată de scoatere a lui Fală Ion de
sub urmărire penală la data de 09 octombrie 2015, prin sine nu omite dreptul
lui Fală Ion de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru
aceeași faptă, adică nu exclude existența circumstanțelor care exclud tragerea
repetată a acestuia la răspundere penală pentru perioada de după 09
octombrie 2015 până în prezent.
Asupra recursului declarat, procurorul în Secția reprezentare
învinuire în cadrul Curții Supreme de Justiție, Suvac Nicolae, a înaintat
referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit
neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea
atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
11
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la
faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,
instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de către
instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței
ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea
precum și de a constata motivele care au dus la emiterea soluției contestate.
Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și
motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali vagi, reprezintă
motiv de casare.
Conform art. 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Din sumarul recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit constată
că avocatul Balan Angela în numele inculpatului Fală Ion, a indicat în calitate
de temeiuri de drept pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău, prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură
penală, potrivit cărora:6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau
instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea
pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor
reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; 15) instanța de
judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la
nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în
această cauză.
Colegiul penal lărgit atestă că, avocatul Balan Angela, critică decizia
recurată prin prisma faptului că concluziile expuse de instanța de apel nu se
bazează pe probe care ar demonstra vinovăția inculpatului Fală Ion de
comiterea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, iar
instanța de apel judecând cauza a depășit limitele învinuirilor aduse.
Colegiul penal lărgit verificând și analizând per ansamblu decizia
instanței de apel, raportată la criticile apărării, constată că instanța de apel la
adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând
exigențele legii procesual-penale.
Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6
din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile
(hotărârea Boldea versus România), această obligație nu presupune existența
unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie
examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată
12
instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele
care au stat la baza pronunțării acesteia.
CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către
instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la
preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci
trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când
este în situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la
criticile invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost
auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.
Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în
primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și
numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.
Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit
evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție
pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite
judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.
Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei
fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie
bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de
orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost
comisă anume de inculpat.
Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în
cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care
trebuie să se bazeze pe prevederile Legii procesual-penale și pe analiza
coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.
Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare
temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul
judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în
vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre
judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri.
Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept
procesuale menționate, Colegiul constată că potrivit rechizitoriului
inculpatului i se impută comiterea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3),
lit. b) Cod penal.
Prin sentința instanței de fond, Fală Ion, a fost achitat de comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii.
Instanța de apel, rejudecând cauza, a admis apelurile, a casat sentința
și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care a dispus condamnarea lui Fală Ion de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal - 10 ani închisoare
în penitenciar de tip închis.
Relevant este faptul că concluziile instanțelor inferioare, sunt diametral
opuse, având la baza soluțiilor adoptate, în principiu, același material
probatoriu interpretat și apreciat după intima convingere a judecătorilor, care
nemijlocit urma să se bazeze pe analiza coroborată a tuturor probelor sub
toate aspectele, complet și obiectiv. La caz, însă atât prima instanță, cât și cea
de gradul doi de jurisdicție, în cadrul cercetărilor primare și ulterior,
suplimentare, a probatoriului administrat de organul de urmărire penală,
contrar prevederilor art.100-101 Cod de procedură și aspectelor faptice a
13
cauzei, au admis interpretări vaste, extensive a probelor materiale, care în
fond au influențat soluțiile adoptate.
Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea
cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru
examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii
menționate supra, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către
instanța ierarhic inferioară. În materie penală, o informare precisă și completă
cu privire la acuzațiile aduse unei persoane și, implicit, cu privire la încadrarea
juridică a faptei pe care instanța o poate reține împotriva acesteia, este o
condiție esențială a echității procedurii.
Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul atestă
că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată în termeni vagi și cu
conținut ambiguu, din al cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se
întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate amănunțit și mult aspectual
probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în sensul celor
indicate în dispozitiv.
Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit concluzionează
că instanța de apel, casând hotărârea primei instanțe privind achitarea
inculpatului Fală Ion, și recunoscându-l vinovat în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, nu a supus unei analize
obiective cumulul de probe administrate, nu le-a dat o apreciere
corespunzătoare prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,
concluzionând prin deducție lipsită de o amplă analiză că, acțiunile
inculpatului Fală Ion corect au fost încadrate de procuror.
În decizia contestată (f. d. 118-132, vol. IV), instanța de apel doar a
trecut în revistă probele administrate pe caz și indicate în rechizitoriu, fără a
oferi propria apreciere a acestora așa cum o cer prevederile art. 101 alin.(1)
Cod de procedură penală și prevederile art. 414 alin. (2) și (6) Cod de
procedură penală, potrivit cărora instanța de apel verifică declarațiile și
probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de
judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Or, instanța de apel urma să
constate, prin care date concrete, reieșind din declarațiile părții vătămate,
declarațiile martorilor audiați în ședința instanței de apel, declarațiile
inculpatului se constată faptele infracționale și se caracterizează elementele
infracțiunii imputate.
Totodată potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând
apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept
să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea inculpatului, părților
vătămate, martorilor. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care
declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-
un mod substanțial condamnarea inculpatului.
Așadar, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe
probele cercetate de prima instanță, care au stat nemijlocit la baza emiterii
unei sentințe de achitare fără a examina probe noi, precum și fără a face o
analiză detaliată a declarațiilor părții vătămate, martorilor prin prisma
coroborării, veridicității acestora în raport cu probele apărării, având drept
consecință constatarea incontestabilă a demonstrării vinovăției inculpatului
în comiterea faptelor imputate. Instanța de apel, făcând trimitere la
declarațiile părții vătămate, martorilor, audiați în instanța de apel, fără a le da
apreciere, nu a indicat concret ce anume denotă confirmarea faptelor
14
imputate, or, aceste declarații, după cum au fost luate în considerare de către
instanța de apel și ne fiind analizate, nu generează incontestabil, în afara
oricăror dubii, concluzia privind vinovăția inculpatului.
Conform art. 3 alin.(2) Cod penal - interpretarea extensivă defavorabilă
și aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3), art. 66 alin. (2) pct. (1),
art. 24 alin. (2), art. 325 alin. (1), art. 281 alin. (2), 296 alin. (2), 389 alin. (2)
Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea
infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Actul de învinuire trebuie să
cuprindă datele importante pentru formularea învinuirii, iar inculpatul are
dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Instanța judecătorească nu este
organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și
nu exprimă alte interese, decât interesele legii.
Relevant este că potrivit rechizitoriului Fală Ion este învinuit că a comis
infracțiunea de viol la 17.02.2015 orele 22.00, 11.04.2015 orele 18:00 și
13.04.2015 seara.
Potrivit statuărilor primei instanțe în sensul dat: „...Analizând conținutul
sesizării depusă de Xxxxx Xxxxx, declarațiile acestea la diferite etape a
procesului, care sunt diferite și contradictorii, declarațiile părții vătămate
minore, Xxxxx Xxxxx, declarațiile reprezentantului legal Xxxxx Galina,
declarațiile martorilor, Fală Fiodor, Fală Octavian, cât și declarațiile inculpatului
Fală Ion, în raport cu probele materiale, precum și în raport cu circumstanțele
învinuirii, indicate în rechizitoriu, instanța retine că circumstanțele referitoare la
timpul si locul comiterii pretinsei infracțiuni, nu și-a găsit confirmare.”
Pe când instanța de apel în al doilea grad de jurisdicție constată
următoarele: „Fală Ion fiind încorporat în serviciu militar în termen la
08.05.2015 de către SAM Sângerei CMT Bălți, după finisarea cursului inițial de
instruire în Batalionul de gardă, la 02.06.2015 a fost transferat și a îndeplinit
serviciul militar, în perioada de timp 02.06.2014 - 22.04.2015, în Brigada 2
Infanterie Motorizată, din mun. Chișinău, în funcția de conducător auto,
deținând gradul militar de soldat.
Îndeplinind serviciul militar în unitatea militară, soldatul Fală Ion Xxxxx
în perioada anilor 2014-2015 a beneficiat de mai multe concedii de stimulare de
scurtă durată, inclusiv în perioada 12.02.2015-21.02.2015 și 11.04.2015-
14.04.2015 cu dreptul de a se deplasa la domiciliu în satul Xxxxx raionul
Sângerei.... ”
„...Aflându-se la domiciliu, în perioada de timp 12.02.2015-21.02.2015 ...
data concretă nefiind posibil de stabilit,... soldatul Fală Ion a venit în ospeție la
fratele său Fală Tudor,... unde în... a întreținut raport sexual cu minora Xxxxx
Xxxxx.... ”
„…Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 ... data concretă nefiind
posibil de stabilit... a venit în ospeție la rudele sale Fală Tudor și Xxxxx Xxxxx,
.... urmând scopul satisfacerii sexuale... a întreținut raport sexual cu minora
Xxxxx Xxxxx.... ”
„... Tot el, în perioada 11.04.2015-14.04.2015 ... data concretă nefiind
posibil de stabilit... a venit în ospeție la rudele sale Fală Tudor și Xxxxx Xxxxx,
.... urmând scopul satisfacerii sexuale... a întreținut raport sexual cu minora
Xxxxx Xxxxx...”.
Implicit, instanța de apel condamnându-l pe Fală Ion de comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, a încercat să
15
înlăture constatările primei instanțe referitor la timpul și locul comiterii
infracțiunii.
Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a modificat învinuirea
inculpatului, alta decât cea reținută în rechizitoriu, astfel, încălcând
prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că,
judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei
puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.
În sensul celor declarate, Colegiul penal lărgit, atestă că, dreptul la un
proces echitabil, este catalogat ca fiind indispensabil și care garantează
persoanei o procedură evidentă a respectării drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanei în fața instanțelor de judecată.
În sensul dat, Colegiul notează că potrivit practicii CEDO acuzatul
trebuie să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice
modificare a acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu „cauza”
acesteia, și trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a
reacționa la aceste modificări și pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei
noi informați sau afirmații (cauza Mattoccia împotriva Italiei; cauza Bäckström
și Andersson împotriva Suediei).
Suplimentar în contextul dat, Colegiul observă lipsa atât a aprecierii,
cât și lipsa poziției instanței de apel referitor la acceptarea unor probe și
respingerea altora.
Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a
CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o
hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului
penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007)
). De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19
decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca
o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod
real chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În senul celor enunțate mai sus, Colegiul notează, că instanța de apel
urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor
decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în
viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției
adoptate la caz.
Din considerentele expuse, se conchide că, în prezenta speță și-au găsit
confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către recurent, ceea ce duce
la casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare
în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această
eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de
împrejurările care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu
respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice
legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor
administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de
procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de
datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să
corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
16
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Balan Angela în
numele inculpatului Fală Ion.
Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26
octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Fală Ion xxxx, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Fală Ion xxxurmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința
acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau dacă nu
execută pedeapsa cu închisoare în baza altor hotărâri judecătorești.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
17