1ra-989/2019 — art.44, 186 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 martie 2018, Paladi Ion a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.44-186 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată S. Balcan a fost respinsă ca neîntemeiată.

De către organul de urmărire penală I. Paladi a fost învinuit că la 23 decembrie 2016, în perioada de timp cuprinsă între ora 0900 și 1800, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu persoane necunoscute, prin participație simplă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin forțarea geamului de termopan, a pătruns în casa de locuit de pe adresa xxxx, com. xxxx, str. xxxx xxxx, unde a sustras pe ascuns numeroase bunuri materiale și anume un lănțișor din aur cu pandantiv la preț de 11 000 lei, o brățară din aur la preț de 4 800 lei, o pereche de cercei cu piatră roșie la preț de 5 000 lei, un lănțișor din aur la preț de 11 1 000 lei, un ceas pentru dame de culoare galben la preț de 1 800 lei, un ceas poleit cu aur pentru dame la preț de 4 000 lei, un inel din aur tip logodnă la preț de 6 000 lei, un inel din aur tip verighetă la preț de 1 000 euro, care conform cursului oficial BNM constituia suma de 21 142,8 lei, un set de ceasuri pentru bărbați poleite cu aur, în număr de 5 bucăți, la preț total de 1 250 euro, care conform cursului oficial BNM constituia suma de 26 428,5 lei și un set de ceasuri pentru dame poleite cu aur, în număr de 12 bucăți, la prețul total de 1 800 euro, care conform cursului oficial BNM constituia suma de 38 057,04 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând pârții vătămate Balcan Silvia o daună materială în proporții mari în sumă totală de 129 228,34 lei

Nefiind de acord cu sentința, cu apel a contestat-o acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu cu stabilirea pedepsei – 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Admiterea integrală a acțiunii civile În argumentarea soluției solicitate a invocat următoarele: - acuzarea a prezentat probe concludente și pertinente care confirmă vinovăția lui I. Paladi în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar instanța eronat a apreciat că fapta nu a fost comisă de inculpat; - vinovăția lui I. Paladi a fost confirmată prin depozițiile martorilor V. Mura și P. Bosânceanu precum și prin materialele cauzei și anume : procesul verbal de ridicare din 13.01.2017; procesul verbal de recunoaștere a persoanei din 30.01.2017; procesul verbal de percheziție din 04.02.2017; procesul verbal de recunoaștere a obiectului din 02.03.2017; procesul verbal de examinare a obiectului din 20.01.2017; - pe parcursul urmăririi penale inculpatul de mai multe ori și-a schimbat declarațiile, iar versiunea inculpatului este combătută de probele prezentate de acuzare; -instanța de fond urma să țină cont de și de sentințele pronunțate anterior în privința inculpatului pentru infracțiuni similare, care caracterizează personalitatea acestuia. 3.1 Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu cu stabilirea unei pedepse privative de libertate. Admiterea integrală a acțiunii civile, invocând următoarele argumente: - la baza sentinței de achitare instanța a pus exclusiv declarațiile inculpatului și versiunea acestuia, care de fapt a fost combătută prin probele prezentate de acuzare; - concluzia instanței precum că procesele verbale de recunoaștere a obiectelor din 20.01.2017 și din 02.03.2017 sunt lovite de nulitate, este eronată, iar instanța nu aținut cont de faptul că încălcările semnalate nu cad sub incidența art.251 alin.(2) Cod de procedură penală, iar apărarea nu a invocat referitor la aceste încălcări la finisarea urmăririi penale; - probele prezentate de acuzare au fost în totalitate ignorate, acestea nefiind analizate prin și apreciate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018 apelurile declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care I. Paladi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.44,186 alin.(4) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. 2 S-a dispus încasarea de la I. Paladi în beneficiul părții vătămate S. Balcan prejudiciul material în sumă de 127 438,34 lei și suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele comiterii infracțiunii prevăzute de art.art.44-186 alin.(4) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin participație simplă de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții mari, concluzionând totodată că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina, în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate S. Balcan, martorilor Vl. Mura și P. Bosînceanu, precum și prin materialele cauzei cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și apel. Colegiul penal a relevat că, argumentele instanței de fond referitor la faptul că acțiunile procedurale - prezentarea spre recunoaștere a persoanei cât și a obiectelor au fost întocmite necorespunzător, sunt eronate, or, veridicitatea datelor și autenticitatea acestora a fost confirmată expres de către partea vătămată și martorii audiați în ședințele de judecată. Instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de fond referitor la achitarea inculpatului de sub învinuirea incriminată, este eronată și contravine probelor prezentate de acuzare. În consecință instanța de apel a conchis că prima instanță prin sentința pronunțată nu a stabilit circumstanțele de fapt și de drept a infracțiunii săvârșite de inculpat, și nu a făcut o justă apreciere a probelor prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată și în mod eronat a ajuns la soluția de achitare a lui I. Paladi pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Soluționând chestiunea referitoare la categoria și termenul de pedeapsă Colegiul penal ținând cont de gravitatea infracțiunii (infracțiune gravă, săvârșită cu scop de cupiditate) și consecințele survenite, precum și de persoana inculpatului care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare a conchis că corectarea și reeducarea lui I. Paladi poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate. În continuare Colegiul penal, ținând cont de prevederile art.art.219-225 Cod de procedură penală precum și de art.1398 Cod civil a conchis că în speță s-a constatat că, prin acțiunile inculpatului, părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă totală de 127 348, 34 lei, astfel că suma nominalizată urmează a fi încasată din contul lui I. Paladi în beneficiul lui S. Balcan. Totodată instanța de apel a relevat că suma solicitată de către partea vătămată – 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este exagerată reieșind din suferințele psihice suportate de partea vătămată considerând că în speță va fi echitabilă acordarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 15 000 lei.

Decizia instanței de apel a fost contestată de către inculpat și avocatul acestuia Gh. Amihalachioaie, care au solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond argumentând următoarele: - instanța de apel neargumentat a casat sentința de achitare în care probele au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcărilor de procedură care au fost admise de către organul de urmărire penală la întocmirea unui șir de acte procedurale, încălcări care au fost invocate de partea apărării în momentul când a luat cunoștință cu materialele cauzei, 3 astfel că sunt neîntemeiate argumentele instanței precum că avocatul nu a contestat legalitatea acțiunilor organului de urmărire penală; - colaboratorii de poliție din IP Centru fără a avea nici o cauză penală în privința lui I. Paladi și fără a dispune de careva drepturi și împuterniciri au efectuat cercetarea la fața locului și au întocmit procesul-verbal din 13.01.2017 (f.d.39), însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra legalității acestui act procedural, care a fost întocmit de către un organ care nu avea împuterniciri în prezenta cauză penală; - cu toate că organul de urmărire penală a numit această acțiune procesuală cercetarea la fața locului, însă de facto aceasta a fost o percheziție, care se efectuează în baza autorizației judecătorului de instrucție; - prin ordonanța din 13.01.2017 s-a dispus ridicarea de la CP Centru a obiectelor depistate în timpul cercetării la fața locului (f.d.48-49). Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din CP Buiucani din 13.01.2017 a fost dispusă ridicarea obiectelor depistate în cadrul efectuării cercetării la fața locului în locuința unde domicilia I. Paladi, iar la ora 16.00-16.15 aceste obiecte, inclusiv și ceasul de dame, au fost ridicate din incinta CP Centru (f.d.37), iar la 16.30- 16.40 a avut loc recunoașterea ceasului de dame de către partea vătămată, unde la procesul verbal a fost anexată fotografia ceasurilor propuse spre recunoaștere. Toate aceste acțiuni procesuale demonstrează că acestea au fost organizate și înscenate de către colaboratorii de poliție și partea vătămată, care deținea ceasul de dame și a înscenat precum că acest ceas ar fi fost găsit în timpul cercetării la fața locului în prezența proprietarului Vl. Mursa, care de mai multe ori a declarat că dânsul nu a văzut momentul în care acest ceas a fost găsit și scos din sertar, ceasul fiindu-i arătat de către colaboratorul de poliție; - faptul că fotografia ceasului de dame presupus depistat în momentul cercetării la fața locului la 13.01.2017, anterior a fost anexat (f.d.30 vol. I) la data de 30.12.2016 la interpelarea organului de urmărire penală către Serviciul vamal demonstrează că acest ceas era în posesia părții vătămate, care se cunoștea în legătură cu funcția ocupată cu colaboratorii de poliție; - dispozitivul deciziei din 27.09.2018 reprezintă de fapt un înscris de maculator fără semnătura completului de judecată, iar decizia integrală a fost semnată doar de către judecătorul Iurie Iordan, care a fost împuternicit să semneze în numele judecătorilor L. Ouș și L. Brînza (suspendate din funcție), însă nu a fost împuternicit să semneze în locul judecătorului Svetlana Balmuș, care nu a fost suspendată din funcție și nu a fost privată de dreptul de a activa și a semna actele emise cu participarea sa.

Recurs împotriva deciziei instanței de apel a declarat și cet. V. Paladi – mama inculpatului, care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond invocând că instanța de apel a apreciat eronat probele pronunțând o hotărâre neîntemeiată. Consideră că dosarul penal în privința fiului său a fost fabricat iar acesta a fost acuzat fără a fi vinovat.

Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Paladi Valentina, urmează a fi respins ca inadmisibil, iar cele declarate de către inculpatul Paladi Ion și avocatul acestuia Amihalachioae Gheorghe, admise, din următoarele considerente: Cu referire la recursul ordinar declarat de cet. Paladi Valentina. 4 Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Din actele cauzei rezultă că, recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel pronunțate în speță a declarat cet. Paladi Valentina (mama inculpatului Paladi Ion), solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței de achitare. Colegiul penal atestă că, conform art.421 Cod de procedură penală, pot declara recurs ordinar împotriva hotărârilor judecătorești procurorul și persoanele menționate la art.401 Cod de procedură penală. Potrivit art.401 Cod de procedură penală, recurs pot declara următoarele persoane: - procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă; - inculpatul, în latura penală și latura civilă; - partea vătămată; - partea civilă și partea civilmente responsabilă, în latura civilă; - martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora; - recursul poate fi declarat în numele persoanelor menționate în art.401 alin.(1) pct.2) - 4) și de către apărător sau reprezentantul lor legal. Prin urmare, art.421 Cod de procedură penală reglementează procedura și persoanele care pot declara recurs, iar în cazul în care recursul este declarat de persoana căreia nu-i aparține acest drept, în speță, recursul ordinar este declarat de mama inculpatului Paladi Ion, care nu are nici o calitate procesuală, ținând seama și de prevederile art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, recursul declarat se consideră inadmisibil. Pe motivele reținute supra, Colegiul penal lărgit consideră că, recursul ordinar declarat de cet. Paladi Valentina, urmează a fi respins ca inadmisibil. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Paladi Ion și avocatul acestuia Amihalachioae Gheorghe. În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, jjudecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit art.427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile când instanța nu a fost compusă potrivit legii au fost încălcate prevederile art.30,31 și 33 și când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.415 alin.(1) lit.2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. 5 În conformitate cu prevederile art.414, art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror noi probe prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului. Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral, atât în fapt, cât și în drept, de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. În baza apelului se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-se și posibilitatea administrării de noi probe. În cazul examinat, motivul ce a stat la baza soluției casării hotărârii primei instanțe, a fost că instanța de fond greșit a apreciat probele prezentate de partea acuzări eronat pronunțând sentința de achitare pe motiv, că fapta nu a fost comisă de inculpat. Astfel, instanța de apel a conchis că este incorectă concluzia instanței de fond cu privire la achitarea inculpatului și a casat sentința. Colegiul penal a conchis că prin probele cercetate s-a constatat că I. Paladi a comis fapta invocată în rechizitoriu. În acest context, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei, reieșind din argumentele invocate de recurenți în susținerea temeiniciei cerințelor sale, conchide că, erorile invocate de către inculpat și apărătorul acestuia în recursuri sunt prezente în cauză. La acest capitol Colegiul lărgit reține prevederile art.8 Cod de procedură penală, care stipulează că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale. Totodată, art.389 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Colegiul penal lărgit enunță că, judecând apelul, instanța de apel nu a respectat întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii. Astfel, la examinarea probelor care confirmă sau infirmă vinovăție persoanei, instanța de judecată urmează în hotărîre să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor prezentate atât de învinuire, cât și de apărare, fiind obligată să aprecieze toate probele examinate în ansamblu, indiferent de faptul dacă sunt cuprinse în dosar sau au fost prezentate de părți în ședința de judecată. Colegiul penal lărgit constată că la judecarea cauzei, instanța nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.art.99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de părți, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și nu s-a expus în mod convingător asupra acestora. Analizând textul deciziei contestate instanța de recurs constată că, instanța de apel doar a reprodus declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vina, a părții vătămate care a relatat că din domiciliul său i-au fost sustrase mai multe bunuri și care este valoarea acestora, a 6 martorului V. Mura din care rezultă că în apartamentul său în odaia care era închiriată de către I. Paladi și încă o persoană a fost ridicat un ceas, și probelor scrise, fără a pătrunde în esența acestora ignorând totodată probele prezentate de apărare și anume depozițiile martorilor C. Josan și V. Paladi, astfel acestea nu au fost în general redate în conținutul deciziei, iar instanța nu s-a pronunțat asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, în cuprinsul deciziei instanța de apel a grupat o parte din probe și nu a redat complet declarațiile unor martori și anume declarațiile martorului V. Mura indicând doar selectiv unele pasaje din aceste depoziții, care în opinia instanței confirmă vinovăția lui I. Paladi. În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor dată de prima instanță și a ajuns la concluzia că instanța de fond eronat l-a achitat pe inculpat, ea urma să dezvăluie această concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse de părți, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art.394 alin.(1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel a grupat o parte din probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității probei date, expunând temeiul respectiv cu argumentarea clară a concluziilor sale în decizia adoptată. Tot aici, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel și-a bazat concluzia privind vinovăția lui I. Paladi pe procesul verbal de cercetare la fața locului din 13.01.2017, care a avut loc la domiciliul cet. V. Mura (f.d.39-40 vol. I), însă instanța nu a combătut argumentul invocat de apărare în susținerile verbale (f.d.33 vol. III), referitoare la legalitatea efectuării acestei acțiuni procesual penale. Or, avocatul Gh. Amihalachioaie a menționat că colaboratorii de poliție din sectorul Centru, care au efectuat cercetarea la fața locului nu aveau nici o împuternicire de a efectua această acțiune. Mai mult, apărarea a invocat că, deși acțiunea procesual penală a fost întitulată „cercetare la fața locului”, de fapt aceasta a reprezentat o percheziție, pentru care era nevoie autorizația judecătorului de instrucție. În continuare, instanța de recurs reține ca fiind întemeiat argumentul prin care se indică faptul că decizia instanței de apel a fost semnată de către o persoană neîmputernicită. Generalizând cele menționate, instanța de recurs consideră că, erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.2), 6) Cod de procedură penală – instanța nu a fost compusă potrivit legii au fost încălcate prevederile 7 art.30,31 și 33 și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză. În atare situație, recursurile declarate de către inculpat și de către avocatul acestuia Gh. Amihalachioaie urmează a fi admise, casată decizia contestată ca ilegală și neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct. 1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către Paladi Valentina. Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Paladi Ion și de către avocatul acestuia Amihalachioae Gheorghe, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Paladi Ion și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanța, în alt complet de judecată. Paladi Ion urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27 decembrie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac Nadejda Toma Victor Boico 8