1ra-400/22 — Art.201/1 al.1 lt.a CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 08 iunie 2021, Dragan Afanasi, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Dragan Afanasi în beneficul Statului suma de 320 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Dragan Afanasi, la 06 august 2019, aproximativ ora 21:30, aflându-se la domiciliul său amplasat în satul XXXX, raionul Cahul, împreună cu soția sa, XXXXX, în urma unui conflict iscat între ei, Dragan Afanasi în mod intenționat i-a aplicat Eudochiei Dragan mai multe lovituri cu palmele și pumnii în regiunea feței și capului, după care i-a aplicat două lovituri cu picioarele în regiunea abdominală pe dreapta, cauzându-i în rezultat, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201911D0228 din 24 septembrie 2019, vătămare corporală ușoară sub formă de comoție cerebrală, echimoze periorbital, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice cu obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate. 1 Acțiunile lui Dragan Afanasi au fost încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (1), a) Cod penal, după semnele calificative – „violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății”.

Sentința a fost contestată cu apel de către avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea apelului a invocat că, cauza a fost examinată în lipsa inculpatului și a părții vătămate, iar careva probe pertinente și concludente privind vinovăția inculpatului, nu au fost acumulate. Respectiv i-au fost încălcate prevederile legii prin faptul că Dragan Afanasi a fost condamnat pentru o infracțiune, pe care nu a comis-o.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 decembrie 2021, a fost admis, inclusiv din oficiu, apelul declarat de către avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului Dragan Afanasi, și casată total sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță după cum urmează. Dragan Afanasi a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 4 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa cu închisoarea să fie suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an, cu obligarea lui Dragan Afanasi în baza art. 90 alin. (6), lit. c1 ) Cod penal, să participe la un program special de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent. A fost admisă cererea acuzatorului de stat și s-a încasat de la Dragan Afanasi beneficiul Statului suma de 320 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea raportului de expertiză medico – legală. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că, Dragan Afanasi a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, însă eronat a constatat că, Dragan Afanasi este învinuit de faptul că, la 06 august 2019, aproximativ ora 21:30, aflându-se la domiciliul său amplasat în satul Tartaul de Salcie din raionul Cahul, împreună cu soția sa, XXXXX, iar în urma unui conflict iscat între ei, Dragan Afanasi în mod intenționat i-a aplicat XXXXX mai multe lovituri cu palmele și pumnii în regiunea feței și capului, după care i-a aplicat două lovituri cu picioarele în regiunea abdominală pe dreapta, cauzându-i în rezultat, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201911D0228 din 24 septembrie 2019, vătămare corporală ușoară sub formă de comoție cerebrală, echimoze periorbital, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice cu obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate. Prima instanță a indicat acțiunile de care este învinuit inculpatul, fără a face referire la circumstanțele constatate de instanța de judecată în urma examinării cauzei. Astfel, în urma examinării cauzei instanța de apel a stabilit că acțiunile lui Dragan Afanasi au fost încadrate juridic conform prevederilor art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, după indicii calificativi - ,,violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra altui membru al 2 familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății”. La examinarea cauzei în prima instanță, au fost indicate doar acțiunile de care este învinuit inculpatul, fără a face referire la circumstanțele constatate de instanța de judecată în urma examinării cauzei, aceste circumstanțe duc la casarea total, inclusiv și din oficiu, a sentinței contestate, cu pronunțare unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță. În continuare, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a conchis posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului și a părții vătămate, având în vedere că, în adresa acestora de mai multe ori a fost expediată citația, dar aceștia nu se prezentau în ședința de judecată și a fost dispusă și aducerea silită, inculpatul fiind anunțat și în căutare. Referitor la examinarea cauzei în lipsa părții vătămate XXXXX, s-a constatat că, în urma măsurilor întreprinse întru asigurarea prezenței acesteia în ședințele de judecată, prima instanță a constatat cert că, partea vătămată se află peste hotarele țării, absența acesteia fiind motivată și nu a fost posibilă amânarea examinării cauzei penale până la revenirea acesteia în țară, or, potrivit art. 20 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să respecte termenul rezonabil de examinare a cauzei penale. Potrivit art. 323 alin. (2), (3) Cod de procedură penală - judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel se desfășoară cu participarea părții vătămate sau a reprezentantului ei, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod. În caz de neprezentare motivată a părții vătămate, instanța, consultând opiniile părților, decide judecarea cauzei sau amânarea ei în funcție de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa părții vătămate fără a-i leza drepturile și interesele. Instanța de apel ținând cont de normele procesual penale, cât și de prezența unui reprezentant al părții vătămate în cadrul primei instanțe, prima instanța corect a dispus examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, iar procurorul în cursul examinării cauzei în prima instanță, a solicitat de a fi date citire în ședința de judecată declarațiile părții vătămate XXXXX, depuse în cursul urmăririi penale în conformitate cu art. art. 111 alin. (2), 371 Cod de procedură penală. În speță, instanța de apel a conchis că vina inculpatului s-a confirmat prin declarațiile depuse părții vătămate XXXXX, care coroborează cu alte mijloace de probă administrate de partea acuzării și cercetate suplimentar în instanța de apel, astfel apreciind caracterul acestora ca fiind determinant sau nu, s-a ținut cont de forța probatorie și a celorlalte mijloace de probă, constatându-se că declarațiilor date de partea vătămată XXXXX nu i se atribuie un caracter determinant atâta timp cât sunt susținute și de alte probe. Totodată, s-a constatat că pe parcursul examinării cauzei, partea vătămată XXXXX, a solicitat ca organele de drept să înceteze pre căutările asupra cazului dat, deoarece nu are pretenții asupra nimănui și nu bănuiește pe nimeni (f.d.6), însă nu indică că inculpatul nu a lovit-o, că în alte circumstanțe ar fi fost obținute leziunile corporale. La fel, la 04 februarie 2020 și la 27 septembrie 2021, XXXXX descrie circumstanțele faptei și indică că, nu are careva pretenții față de inculpat și 3 că s-a împăcat cu soțul ei, deci nu neagă circumstanțele din învinuire doar solicită încetarea cauzei penale deoarece sau împăcat (f.d.118, 121). Astfel, instanța de apel a considerat că probele anexate la dosar, coroborează între ele și se completează, fiind pertinente și concludente, și se desprind că, anume Dragan Afanasi, în urma unui conflict iscat cu soția sa XXXXX în mod intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și pumnii în regiunea feței și capului, după care i-a aplicat două lovituri cu picioarele în regiunea abdominală pe dreapta, cauzându-i acesteia vătămari corporale ușoare, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201911D0228 din 24 septembrie 2019. Totodată, la stabilirea pedepsei, s-a pus accent pe toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, de scopul și motivele faptei, de poziția părții vătămate față de faptele săvârșite, și că, aceasta a declarat că, nu dorește ca inculpatul să fie tras la răspundere, ea neavând careva pretenții față de acesta, s-au împăcat. Toate acestea în ansamblu, denotă faptul că, inculpatul poate fi corectat și fără izolarea acestuia de societate, fiind necesar stabilirea unei pedepse conform art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, pe un termen de 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an, cu obligarea lui Dragan Afanasi în baza art. 90 alin. (6), lit. c1) Cod penal, să participe la un program special de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent. Pedeapsă, care în opinia instanței de apel este una echitabilă și care este aptă să-l ducă pe inculpat pe calea corijării fără executarea reală a acestei pedepse. Totodată, a constatat că în privința lui XXXXX, la 24 septembrie 2019, a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 201911D0228, în urma căruia a fost suportate cheltuieli în sumă de 320 lei (f.d.16-17). Potrivit art. 397 Cod de procedură penală - dispozitivul sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă: 5) dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare”. Potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală ”cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare. Astfel, a considerat necesitatea încasării de la Dragan Afanasi în beneficiul Statului suma de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea Raportului de expertiză medico – legală (f.d.16-17).

Nefiind de acord cu hotărârea emisă, a declarat recurs ordinar procurorul în procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, deoarece eroarea nu poate fi corectată de instanța de recurs. În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că, decizia adoptată de către instanța de apel, în partea stabilirii pedepsei și liberării de la executarea pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, este neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele temeiuri. Concluzia instanței de apel cu referire la pedeapsa penală stabilită este prea blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale. 4 Personalitatea inculpatului din înscrisurile caracterizante anexate la materialele cauzei, denotă faptul că, inculpatul nu e pentru prima dată în conflict cu legea, la evidența medicului psihiatru și narcolog - nu se află, la locul de trai este caracterizat din punct de vedere pozitiv, este căsătorit și are doi copii, anterior a fost atras la răspundere penală, ce îl caracterizează pe inculpat din punct de vedere negativ (f.d.29-36, 43). Comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, ultimul nu s-a căit sincer de cele comise, nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate și nu a colaborat cu organele de drept în vederea stabilirii adevărului pe cauza penală. Reieșind din materialele cauzei, se atestă că Dragan Afanasi s-a eschivat de a se prezenta în fața instanțelor de judecată, fiind anunțat în căutare prin încheierile din 27.01.2021 și 01.02.2021, iar de către IP Cahul, a fost pornit dosar de căutare nr.2021150025. Având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii, poziția preluată de inculpat în faza de judecare a cauzei, ignorarea faptei prejudiciabile și a pericolului acesteia, ținând cont de pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru societatea, consideră că doar prin aplicarea pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare reală va putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Dragan Afanasi. Susține că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, a liberat neîntemeiat pe inculpat Dragan Afanasi de pedeapsa penală aplicând prevederile art.90 CP - suspendarea condiționată a executării pedepsei penale cu închisoare. Conform textului alin. (1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de apel, deoarece, potrivit părții descriptive a deciziei, instanța de apel nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de condamnat a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, adică concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. Reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă a fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Dragan Afanasi.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursurile ordinare în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. 5 În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază solicitarea, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, sub aspectul că, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”. În esență, procurorul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică doar decizia instanței de apel referitor la blândețea pedepsei. Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile invocate și argumentele expuse în susținerea acestor temeiuri, Colegiul penal constată că acestea sunt declarative și vădit neîntemeiate, întrucât alegațiile cu privire la faptul că pedeapsa aplicată de către instanța de apel la limita minimă prevăzută de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, este contrară prevederilor legale, urma a fi completată cu argumentarea care anume prevederi au fost încălcate și în ce formă, or, simpla opinie a recurentului privind blândețea pedepsei și modul de executare nu constituie temei de casare a unei decizii motivate, întemeiate și fundamentate legal. Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide că instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ce ține individualizarea pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, și de însuși caracteristicile indicate de recurent precum că, inculpatul la evidența medicului psihiatru și narcolog - nu se află, la locul de trai este caracterizat pozitiv, fapt confirmat prin Caracteristica eliberată de Primarul com. XXXXX– XXXXX din 07.08.2019, nr.72 (f.d.34), căsătorit și are doi copii (f.d.35), anterior a fost condamnat, însă antecedentele penale sunt stinse, de faptul că s-a împăcat cu partea vătămată, care nu are careva pretenții de ordin moral sau material față de aceasta, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui. Mai mult ca atât, Colegiul penal reține plângerea părții vătămate XXXXX pe numele Procurorului r-lui Cahul, nr.73p/20 din 04.02.2020 prin care consideră că organele de poliție și-au depășit atribuțiile împotriva voinței sale, pornind cauza penală împotriva soțului ei, distrugându-i astfel familia, neexplicându-i nici un drept, de ce este parte vătămată și fără cererea acesteia (f.d.118). Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că, temei pentru aplicarea unei pedepse mai aspre cu închisoare și schimbarea modalității de executare a pedepsei în privința inculpatului la moment nu se constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. 6 În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. Recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea blândă, Colegiul penal consideră că nu poate servi temei pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai aspre, or, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar la caz prin prisma prevederilor art. art. 7, 16, 61, 75 Cod penal și a circumstanțelor cauzei, de personalitatea inculpatului, de scopul și motivele faptei, de poziția părții vătămate față de infracțiunea săvârșită, și care nu dorește ca inculpatul să fie tras la răspundere, neavând careva pretenții cu care s-a împăcat. Toate acestea în ansamblu, denotă faptul că, inculpatul poate fi corectat și fără izolarea acestuia de societate. Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a apreciat că pedeapsa cub formă de închisoare aplicată pe un termen - 4 luni, cu dispunerea suspendării executării acesteia cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune - 1 an, cu obligarea lui Dragan Afanasi în baza art. 90 alin. (6), lit. c1) Cod penal să participe la un program special de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent fiind aptă de al corecta și corija. În opinia Colegiului penal pedeapsa stabilită este în limitele generale a sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, fiind echitabilă și proporțională circumstanțelor stabilite. În asemenea circumstanțe, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, și în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. 7 În acest context și ținând cont de prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs concluzionează că temeiurile de casare invocate de către recurent și prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit aplicabilitatea la caz întrucât decizia atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Dragan Afanasi XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 8 9