1ra-28/22 — art.349 al.1/1 CP

1ra-28/22 — art.349 al.1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-28/22

1-14013172-01-1ra-05012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Diaconu Iurie,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Guzun Ion

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Sanduța Evghenii în numele inculpatului Tricolici Constantin, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 octombrie 2021,

în cauza penală de învinuire a lui

Tricolici Constantin XXXXX, născut

XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11 ) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 11.04.2014 - 09.08.2017;

instanța de apel: 22.11.2017 - 14.01.2019;

instanța de recurs: 02.05.2019 - 03.12.2019;

instanța de apel: 28.01.2020 – 14.10.2021;

instanța de recurs: 05.01.2022 - 09.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2017, Tricolici Constantin a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (11) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a decis soarta corpurilor delicte.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Marin Mihail și Stancu Dumitru,

hotărârea în privința cărora hotărârea în prezent nu se contestă, din care

motiv instanța de recurs nu se v-a expune în privința acestora.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că,

potrivit rechizitoriului, Tricolici Constantin a fost învinuit de faptul că,

acționând de comun acord cu Stancu Dumitru Gheorghe, Marin Mihail

Stepan, Iaconi Constantin, Florea Nicolae, Lupan Victor și alte persoane,

aflându-se pe strada centrală din satul XXXXX, acționând de comun acord

cu ei și coordonat, având scopul de a sista activitatea de serviciu și

schimbarea caracterului ei în interesul celui care amenință și al altei

persoane, în privința inspectorului superior al Serviciului echipe mobile

1

SUD - Vremea Andrei și inspectorului principal al Serviciului echipe

mobile SUD - Cebotari Lilian, care sunt persoane cu funcții de răspundere

și se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu autoturismul de serviciu

de model ,,XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX, care anterior au

somat conducătorul vehiculului de model „XXXXX” cu numărul de

înmatriculare XXXXX să stopeze pentru verificarea legalității circulației pe

drumurile din Republica Moldova, și care fără a se supune cerințelor lor

legale, a provocat un accident rutier soldat cu vătămarea pietonilor,

intenționat au atacat colaboratorii Serviciului Vamal, Vremea Andrei și

Cebotari Lilian, și au inversat autoturismul sus-indicat deteriorându-l,

prin ce au cauzat Biroului Vamal Cahul, un prejudiciul material la suma

de 58 554 lei, care se atribuie la daune în proporții mari.

Astfel, acțiunile lui Tricolici Constantin, au fost încadrate juridic de

către procuror în baza art. 349 alin. (2), lit. c) Cod penal, conform indicilor

calificativi – ”amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității corporale și

a sănătății, cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, în

scopul sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în

interesul celui care amenință, al altei persoane, precum și nimicirea

bunurilor persoanei bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui

care aplică violența, al altei persoane, acțiuni însoțite de daune materiale în

proporții mari”.

2.1 Procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care, inculpatul Tricolici Constantina să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 349 alin. (1) 349 alin. (11)

Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse:

- în baza art. 349 alin. (1) Cod penal - 2 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 349 alin. (11) Cod penal - 2 ani închisoare, cu executarea

într-un penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni,

să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate - 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea într-un penitenciar de

tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță

neîntemeiat l-a achitat pe Tricolici Constantin, menționând următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului, or, partea vătămată Cebotari Lilian, în ședința de judecată

din 05 iulie 2013, a declarat că ,,la inversarea automobilului au participat

toți inculpații și l-a memorizat pe inculpatul Tricolici Constantin, care înjura

cel mai mult;

- partea vătămată Vremea Andrei a declarat că, ,,la fața locului a

apărut inculpatul Tricolici Constantin, care era în mulțimea de oameni și a

început să-i înjure și să-i amenințe, precum și a lovit cu piciorul în ușa

automobilului de serviciu, ulterior inculpatul Tricolici Constantin, a strigat la

toți oameni ce se aflau la fața locului, ca să inverseze automobilul de serviciu

împreună cu ei, și să-i dea foc", și imediat din partea dreapta a

automobilului s-au apropiat mai multe persoane care încercau să

2

inverseze automobilul;

- partea vătămată Vremea Andrei, a declarat că, toți inculpații au

participat la inversarea automobilului;

- părțile vătămate au confirmat că inculpatul Tricolici Constantin a

participat la inversarea automobilului, iar prima instanță a apreciat greșit

declarațiile martorilor Netedu Petru și Zglavoci Victor, precum că

inculpatul Tricolici Constantin, pe toată durata conflictului se afla în

gospodăria sa;

- fiind audiat în ședința de judecată în prima instanță, inculpatul

Tricolici Constantin a declarat că, ,,a lucrat în gospodăria sa împreună cu

Florea Petru, iar în cadrul judecării cauzei a prezentat proba cu martorul

Netedu Petru", însă martorii Netedu Petru și Zglavoci Victor, nu se aflau la

fața locului, nu cunosc circumstanțele ce țin de inversarea automobilului.

2.2 Avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului Marin Mihail.

ianuarie 2019, s-au admis apelurile declarate, s-a casat parțial sentința în

partea achitării lui Tricolici Constantin, în partea condamnării lui Marin

Mihail și în partea soluționării acțiunii civile, cu adoptarea în această parte

a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Tricolici Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 349 alin. (11) Cod penal - 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis;

Marin Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349

alin.(11) Cod penal - 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă a reclamantei

Vidrașco Antonina împotriva inculpaților, privind repararea prejudiciului

material.

În rest, sentința a fost menținută.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că,

Tricolici Constantin la 05 iulie 2013, în jurul orei 11:30, acționând de

comun acord și coordonat cu Marin Mihail și alte persoane, aflându-se pe

strada centrală din s. XXXXX, cu scopul sistării activității de serviciu a

persoanelor cu funcții de răspundere Vremea Andrei - inspector superior

al Serviciului echipe mobile Sud și Cebotari Lilian - inspector principal al

Serviciului echipe mobile SUD, care exercitau patrularea cu autoturismul

de serviciu de model „XXXXX”, n/î XXXXX, și în exercitarea atribuțiilor de

serviciu au somat conducătorul vehiculului de model „XXXXX”, cu n/î

XXXXX, să stopeze pentru verificarea legalității circulației pe drumurile

din Republica Moldova, dar care nu s-a supus cerințelor legale și a

provocat un accident rutier soldat cu vătămarea pietonilor, în interesul

persoanei care conducea vehiculul „XXXXX” cu n/î XXXXX, intenționat au

atacat colaboratorii Serviciului Vamal, Vremea Andrei și Cebotari Lilian, și

au inversat autoturismul de serviciu „XXXXX”, cu n/î XXXXX,

deteriorându-l, prin ce au cauzat Biroului Vamal Cahul, un prejudiciu

material în sumă de 58 554 lei.

Astfel, fapta a fost constatată și calificată juridic de instanța de apel

conform art. 349 alin. (11) Cod penal, după indicii calificativi: „nimicirea

bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei

3

de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul altei persoane”.

Totodată, a constatat că probele examinate și apreciate prin prisma

prevederilor art.101 Cod de procedură penală în ședința instanței de apel

demonstrează cu certitudine vinovăția lui Tricolici Constantin, în

comiterea infracțiunii imputate, și combat atât argumentele cât și

declarațiile inculpatului Tricolici Constantin.

ordinare:

4.1 Avocații Sanduța Evghenii și Puică Sergiu în numele inculpatului

Tricolici Constantin, prin care au solicitat casarea parțială a deciziei în

partea condamnării lui Tricolici Constantin, cu menținerea sentinței în

această parte.

În motivarea recursului au invocat că, nu există probe suficiente care

ar demonstra vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin.(11) Cod penal, având în vedere că declarațiile părților

vătămate nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 95 alin. (1) Cod

procedură penală.

4.2 Reprezentantul părții civile Biroul vamal Sud, Goian Veaceslav,

prin care a solicitat casarea parțială a deciziei în partea respingerii acțiunii

civile cu menținerea sentinței în această parte, invocând că:

- la materialele dosarului este anexată procura, prin care se

împuternicește reprezentantul Biroului Vamal Cahul să reprezinte

interesele părții civile (Biroului Vamal), precum și ordonanța de

recunoaștere a lui Vidrașco Antonina reprezentant al părții civile;

- nu este de acord cu concluzia instanței de apel, care a constatat că

în cadrul urmăririi penale Biroul Vamal Cahul, nu a fost recunoscut ca

parte civilă, dar reprezentantul acestuia;

-instanța de apel a reținut că prejudiciul material în mărime de 55

841 lei, a fost cauzat persoanei fizice, or, faptul că la materiale este

anexată Ordonanța prin care se dispune recunoașterea cet. Vidrașco

Antonina în calitate de reprezentant legal al părții civile dovedește că nu

cetățeanul în cauză a suferit un prejudiciu, dar persoana juridică pe care

o reprezintă.

4.3 Avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului Marin Mihail.

art. 431 alin. (1), pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul care s-a expus pentru inadmisibilitatea recursurilor declarate

de către avocatul Stănilă Elena în numele inculpatului Marin Mihail și de

către avocații Sanduța Evghenii și Puică Sergiu în numele inculpatului

Tricolici Constantin și admiterea recursului declarat de reprezentantul

părții civile Biroul Vamal Sud, Goian Veaceslav, cu transmiterea acestuia

în Colegiul penal lărgit pentru înlăturarea erorii de drept.

din 03 decembrie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate, s-a

casat parțial decizia Curții de Apel Cahul din 14 ianuarie 2019, în latura

penală, în partea condamnării lui Tricolici Constantin și Marin Mihail, și

în latura civilă, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a indicat că, potrivit

recursului declarat de avocata Sanduța Evghenii în interesele inculpatului

4

Tricolici Constantin, s-a indicat: ,, ... au mai fost audiați martorii Florea

Vasilică și Saghin David, care au negat participarea lui Tricolici Constantin

la comiterea infracțiunii și nemijlocit la inversarea automobilului

Serviciului Vamal, dar care în instanța de judecată nu au fost examinate”.

Consecutiv în cererea de recurs se evidențiază că, ,, instanța de apel

a constatat că, declarațiile părților vătămate sunt veridice, și consecutive

pe tot parcursul procesului, dar fără o evaluare clară, care să înlăture

toate dubiile cu referire la vinovăția inculpatului Tricolici Constantin. Au

fost apreciate critic declarațiile martorilor Cojan Victor, Netedu Petru și

Zglavoci Victor”.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată în partea motivării soluției

adoptate și prezintă deficiențe, ceea ce este incident cazului de casare

invocat în speță și prevăzut de art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală și anume, ,,hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția", iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

Colegiul penal lărgit a atras atenția că, în conținutul deciziei lipsește

o argumentare juridică întemeiată în partea respingerii acțiunii civile

înaintate de reprezentantul părții civile Biroul Vamal Cahul, Vidrașco

Antonina.

octombrie 2021, s-au admis apelurile, s-a casat parțial, inclusiv din oficiu

sentința, în latura penală în partea achitării lui Tricolici Constantin, în

partea condamnării lui Marin Mihail și în latura civilă, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Tricolici Constantin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, cu liberarea de pedeapsa penală,

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

Marin Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, cu liberarea de pedeapsa penală,

în legătură cu expirarea termenului de prescripție tragerii la răspundere

penală.

S-a admis acțiunea civilă, înaintată de reprezentantul Biroului Vamal

Sud - Vîdrașco Antonina.

S-a încasat în mod solidar de la Tricolici Constantin, Stancu Dumitru

și Marin Mihail, în beneficiul Biroului Vamal Sud, sumă de 55 841 lei cu

titlu de prejudiciul material.

7.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la 05 iulie

2013, în jurul orei 11:30 minute, inculpatul Tricolici Constantin, acționând

de comun acord și coordonat cu alte persoane, aflându-se pe strada din

satul Colibași, raionul Cahul, având scopul de a sista activitatea de

serviciu a inspectorului superior al Serviciului echipe mobile SUD -

Vremea Andrei și inspectorului principal al Serviciului echipe mobile SUD

5

- Cebotari Lilian, care sunt persoane cu funcție de răspundere și se aflau

în exercițiul atribuțiilor de serviciu, intenționat au inversat automobilul de

serviciu de model „XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX,

deteriorându-l, prin ce au cauzat Biroului Vamal Sud, un prejudiciu

material la suma totală de 55 841 lei.

Astfel, acțiunile lui Tricolici Constantin au fost încadrate juridic în

baza art. 349 alin. (11) Cod penal, conform indicilor calificativi – „nimicirea

bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei

de serviciu”.

În acest sens insanța de apel a indicat că, analizând probele, în urma

aprecierii lor, a considerat că prima instanță neîntemeiat a constatat că,

învinuirea adusă inculpatului Tricolici Constantin, nu și-a găsit confirmare

în cadrul judecării cauzei penale, nu a apreciat corect probele administrate

și examinate în cadrul cercetării judecătorești, și respectiv în mod eronat

nu a constatat vinovăția inculpatului Tricolici Constantin de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, or, cumulul de probe

administrate în cadrul urmăririi penale, examinate de către prima instanță

și verificate în ședința instanței de apel, combat această concluzie a primei

instanțe.

Instanța de apel a considerat că, probele cauzei penale demonstrează

cu certitudine realizarea de către inculpatul Tricolici Constantin a laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Vinovăția inculpatului Tricolici Constantin s-a demonstrat prin

declarațiile părților vătămate Vremea Andrei și Cebotari Lilian, depuse pe

tot parcursul procesului penal, la diferite etape, care reprezintă niște

declarații consecutive, logice și veridice, precum și coroborează cu alte

probe administrate și examinate în cadrul procesului penal.

În ceea ce privește declarațiile martorului Netedu Petru, depuse în

ședința de judecată în prima instanță și în ședința instanței de apel,

instanța de apel a considerat că aceste declarații urmează să fie apreciate

în mod critic, depuse în favoarea inculpatului, deoarece nu coroborează

cu alte probe administrate și verificate în cadrul judecării apelurilor, mai

mult, aceste declarații se combat însuși prin declarațiile inculpatului

Tricolici Constantin Nicolae, depuse în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a mai menționat că, potrivit declarațiilor părții

vătămate Cebotari Lilian, după efectuarea unei împușcături, persoanele

aflate la fața locului au continuat inversarea automobilului, din ce rezultă

că în momentul efectuării împușcăturii, automobilul de serviciu nu era

inversat, totodată, inculpatul Tricolici Constantin, a declarat în mod

expres că, după ce a auzit împușcătura a ieșit în stradă și s-a aflat o

perioadă de timp în stradă.

Instanța de apel a conchis că este neîntemeiată versiunea

inculpatului Tricolici Constantin, precum că învinuirea adusă în săvârșirea

infracțiunii imputate, este la comandă, or, în cadrul judecării apelurilor

nu s-a constatat existența unor interese ale părților vătămate sau a altor

persoane în atragerea la răspundere penală a inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele din apelul procurorului,

privind recunoașterea inculpaților Tricolici Constantin și Marin Mihail,

vinovați și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod

penal, menționând că, în speța respectivă, nu există concursul real de

6

infracțiuni prevăzute la alin. (1), art. 349 și alin. (11), art. 349 Cod penal,

deoarece acțiunile inculpaților nu au avut loc cu o întrerupere pe o

anumită perioadă de timp. La fel, nu există nici concursul ideal al

infracțiunilor menționate supra. Or, după conținutul lor, componentele

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (1) și celei la art. 349 alin. (11) Cod

penal, sunt foarte similare. Diferența este numai în aceea că, latura

obiectivă al infracțiunii prevăzută la art.349 alin. (1) Cod penal, se

realizează prin amenințarea cu moartea, vătămarea integrității corporale

sau cu nimicirea bunurilor, iar cea de la art. 349 alin. (11) Cod penal, prin

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea sau prin

nimicirea bunurilor.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, ansamblu de probe administrate,

examinate și verificate în cadrul judecării cauzei, demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului Tricolici Constantin, în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Cu toate acestea instanța de apel a constatat că, inculpatului Tricolici

Constantin, nu poate fi stabilită pedeapsa penală și urmează să fie liberat

de pedeapsa penală, din următoarele considerente.

Potrivit alin. (3), art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de alin. (11),

art. 349 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave,

și respectiv, termenul de prescripție tragerii la răspundere penală este de

5 ani, acțiunile pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul Tricolici

Constantin, au fost săvârșite la 05 iulie 2013, respectiv, prin prisma art.

60 Cod penal, termenul de prescripție tragerii la răspundere penală a

inculpatului a expirat la data de 05 iulie 2018.

În continuare, instanța de apel consideră că, prima instanță în mod

eronat a soluționat chestiunea cu privire la acțiunea civilă înaintată de

către reprezentantul Biroul Vamal Sud, din următoarele considerente.

În cadrul judecării apelurilor s-a constatat cu certitudine că, toți

inculpații au participat la inversarea automobilului Serviciului echipe

mobile al Biroului Vamal Sud, fiind recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (11) art. 349 Cod penal. Ca rezultat al

inversării automobilului de serviciu, a fost deteriorat cauzând și un

prejudiciu material.

Totodată, în cadrul judecării cauzei în prima instanță, de către

reprezentantul părții civile, Biroul Vamal Sud, au fost prezentate probe cu

copia contractului pentru achiziționarea serviciilor de valoare mică, din 17

octombrie 2014, potrivit căruia serviciile de reparație a automobilului de

model ,,XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX, a constituit suma

de 47 980 lei, precum și proba cu factura fiscală (f. d. 131-134 vol. II).

Potrivit răspunsului eliberat de Serviciul Vamal, valoarea rămasă din

costul girofarului deteriorat, constituie 7 861 lei, 16 bani (f. d. 199 vol. I).

Respectiv, în atare circumstanțe reprezentantul părții civile, Biroul

Vamal Sud, a probat prin probe pertinente și concludente valoarea

prejudiciului material cauzat, culpa inculpaților în săvârșirea infracțiunii

în cauză a fost demonstrată, cât și faptul că, prejudiciul material a fost

cauzat ca rezultat al acțiunilor prejudiciabile ale inculpaților.

Astfel, având în vedere că, suma prejudiciului material este probată,

culpa inculpaților a fost demonstrată, instanța de apel a considerat că,

prin prisma legislației civile în vigoare, aceștia urmează să poartă în mod

7

solidar răspundere civilă, pentru cauzarea prejudiciului material.

avocatul Sanduța Evghenii în numele inculpatului Tricolici Constantin,

prin care ne invocând nici un temei de recurs din prevederile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei în partea

recunoașterii lui Tricolici Constantin vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, cu menținerea sentinței,

invocând:

- părțile vătămate Vremea Andrei și Cebotari Lilian la majoritatea

întrebărilor puse de către avocați au răspuns că nu țin minte și dacă la

concret, nu țin minte dacă le-au fost prezentat inculpații pentru

recunoaștere pe fotografie;

- declarațiile părților vătămate Vremea Andrei și Cebotari Lilian, sunt

combătute prin raportul de expertiză din 25 iulie 2013 (f. d. 123-125) la

rubrica întrebări: de cine sunt create urmele papilare de pe suprafața

aripii din fața dreaptă a automobilului se concluzionează că aceste urme

nu sunt create de Tricolici Constantin;

- instanța de apel face trimitere numai la probele care îl învinovățesc,

dar la cele care îl dezvinovățesc pe Tricolici Constantin sunt de neînțeles

respinse cu o slabă argumentare sau de loc nu se expune și anume cu

referire la procesul -verbal de recunoaștere a persoanei din 10 iulie 2013

(f.d.74-76, vol. I), prezentat spre recunoaștere părții vătămate Cebotari

Lilian pe Tricolici Constantin, acesta din urmă nu a fost recunoscut de

partea vătămată;

- din conținutul materialelor cauzei numai la inversarea

automobilului au participat aproximativ 15 persoane, iar ca spectatori au

fost mai multe de 50 persoane. De către urmărirea penal nu a fost stabilit

nici un martor din așa mulțime care să indice direct participarea lui

Tricolici Constantin la comiterea infracțiunii și nemijlocit la inversarea

automobilului Serviciului Vamal;

- decizia instanței de apel cu privire la constatarea vinovăției lui

Tricolici Constantin este bazată pe o singură probă și anume pe

declarațiile părților vătămate Vremea Andrei și Cebotari Lilian, persoane

interesate în procesul dat;

- a avut o atitudine tendențioasă la examinarea cauzei, argumentarea

și pronunțarea deciziei de condamnare a lui Tricolici Constantin, deoarece

toate probele apărării care cu desăvârșire prevalează asupra unei singure

probe a acuzării au fost neargumentat respinse, iar acesta recunoscut

vinovat și condamnat ilegal.

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, au depus referințe:

9.1 Procurorul – N. Suvac, prin care a manifestat dezacordul cu

recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin

faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

În același timp, din conținutul recursului, se evidențiază că

recurentul, de fapt, își motivează contestația prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a

materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

8

9.2 Șeful interimar Birou Vamal Sud - Vidrașco Antonina, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea

recursului ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei

instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat

suficient soluția.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să

fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind omisă motivarea ilegalității hotărârilor contestate în acest

sens (pct. 8 din decizie).

Potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii. Completarea cererii de recurs cu temeiuri ce ar suplini-o din oficiu, este

contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul

penal.

Cât tine de argumentele referitor la nevinovăția inculpatului, Colegiul

penal indică că sunt declarative, ce nu pot fi acceptate, or, aceste

argumente au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-au formulat și punctat minuțios, și veridic răspunsuri asupra lor

în decizia instanței de apel (V.-IV, f. d. 172 – 176), pe care Colegiul penal

le însușește, ce este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din

16.02.2010.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale,

9

așa cum s-a procedat în speță.

De asemenea, Colegiul penal atestă că recurentul primordial își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, care

în opinia lui nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal reține că nu acceptată acest dezacord, din

considerentul că aceste probe au fost apreciate de către instanța de apel

prin coroborare între ele. Astfel, fiind demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului, iar obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă

greșită a acestuia, or, Colegiul penal nu identifică vreun temei de a

interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent în decizia

instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie

să se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în

ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin

prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării,

respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art.

24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a

întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind

circumstanțele cauzei, susținând că probele administrate nu

demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

iar Colegiul penal la acest capitol invocă că nu pot fi acceptate aceste

versiuni, or contravin constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta

speță, concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe examinat,

verificat, descris și apreciat corect de instanța de apel în decizia sa.

Colegiul penal, apreciază critic argumentul recurentului precum că

concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens,

instanța de recurs indică că este un argument declarativ, or, instanța de

apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin

cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă

și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,

stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare gravă de fapt, așa

precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

10

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectul contestat nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de

drept ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar urmează a fi declarat ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Sanduța Evghenii în numele inculpatului Tricolici Constantin, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 octombrie 2021,

în cauza penală în privința lui Tricolici Constantin Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Plămădeală Ghenadie

Guzun Ion

11