1ra-1062/2022 — art. 201/1 al.2, lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 al.2, lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1062/2022 — art. 201/1 al.2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1062/22
1-22004308-01-1ra-19072022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu
Eugen în numele inculpatului Ghencea Igor, împotriva sentinței Judecătoriei
Cahul, sediul Central din 01 februarie 2022 și deciziei Colegiului judiciar al
Curții de Apel Cahul din 13 aprilie 2022, în cauza penală de învinuire a lui
Ghencea Igor xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în s.
xxxxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 13.01.2022 – 01.02.2022;
instanța de apel: 21.02.2022 – 13.04.2022;
instanța de recurs ordinar: 19.07.2022 – 16.11.2022.
Asupra motivelor recursului ordinar, în baza materialelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 01 februarie 2022,
Ghencea Igor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la
închisoare pe un termen - 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
S-a încasat din contul lui Ghencea Igor în beneficiul Statului suma - 768
lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că:
Ghencea Igor la 10 octombrie 2021, în jurul orelor 19:00, aflându-se la
domiciliul lui Ghencea Maria amplasat în satul Xxxxx, raionul Cahul, împreună
cu mama sa, Ghencea Maria, în urma unui conflict iscat între ei, Ghencea Igor
în mod intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste
diferite părți ale corpului lui Ghencea Maria, după care a îmbrâncit-o și a trântit-
o jos pe podea și continua să-i aplice lovituri cu picioarele peste diferite părți ale
corpului, preponderent în spate și mâna stângă, cauzându-i în rezultat, conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202111D0376 din 25.11.2021, vătămare
corporală sub formă de echimoză pe față din dreapta, luxația articulației
humerusului stâng, formate la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate. Luând în considerație localizarea și
caracterul leziunilor corporale depistate, acestea puteau fi provocate la
aruncarea jos la podea cu ulterioarele lovituri, pumni și/sau picioare.
1
Astfel, acțiunile lui Ghencea Igor au fost încadrate juridic în baza art. 2011
alin. (2), lit. c) Cod penal, după semnele calificative – „violență în familie, adică
acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra altui membru al
familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au provocat
vătămarea media a sănătății”.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, a declarat apel avocatul Grosu
Eugen în numele inculpatului Ghencea Igor, prin care a solicitat casarea acesteia
cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Ghencea Igor să-i fie aplicată o
pedeapsă non-privativă de libertate, sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității.
În argumentarea apelului a invocat că prima instanță:
- nu a luat în considerare că inculpatul Ghencea Igor a solicitat
examinarea cauzei în procedura simplificată și a recunoscut în totalmente
probele indicate în rechizitoriu, s-a căit sincer de cele comise și a explicat în
detalii toate circumstanțe de fapt, iar partea vătămată a solicitat aplicarea
pedepsei neprivative de libertate;
- nu a luat în considerare că, inculpatul Ghencea Igor executat în totalitate
toate pedepsele ce i-au fost stabilite anterior atât sub formă de amendă, cât și
sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Motiv din care
consideră că, în privința ultimului este oportun de aplicat pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității, prin care va putea răscumpăra
vina și să aducă un aport societății, și să nu prejudicieze bugetul statului pentru
întreținerea în instituțiile penitenciare;
- pedeapsa aplicată lui Ghencea Igor este una prea severă pentru
săvârșirea unei infracțiuni ușoare și va duce la reeducarea inculpatului. Cu atât
mai mult, aflarea inculpatului Ghencea Igor în anturajul condamnaților care
execută pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor grave și excepțional de grave, va
influența negativ asupra fonului psiho-emoțional și comportamentului
inculpatului în viitor.
- prin stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității, se poate ajunge cu mai multă eficacitate la rezultatul reeducării
decât prin executarea pedepsei reale cu închisoare.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 aprilie
2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei
instanțe fără modificări.
4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a constatat că, prima
instanță a reținut o stare de fapt bazată pe probe concludente și just interpretate
și că în raport cu aceasta, în mod judicios s-a stabilit vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deferit justiției.
Totodată, instanța de apel a indicat că probele au fost detaliat descrise în
sentința contestată, fiind pertinente și concludente, utile și veridice, care
coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială, astfel fiind dovedită
prezența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi –
,,acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra altui membru al
familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au provocat
vătămarea media a sănătății".
Instanța de apel a menționat că, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea
și consolidarea solidarității familiale, bazate pe prietenie, afecțiune și
întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv
național. Actele de violență săvârșite între membrii aceleași familii pot afecta grav
însăși existența acesteia, determinând frecvent destrămarea ei.
2
În conformitate cu art. 50, alin. (1), (2) al Convenției Consiliului Europei
privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței
domestice din 11 mai 2011, în vigoare pentru Republica Moldova din 22
octombrie 2021, părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare
pentru a asigura faptul că instituțiile de drept răspund la toate formele de
violență care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenții într-o manieră
promptă și corespunzătoare, oferind o protecție adecvată și imediată victimelor.
(2) Părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura
faptul că instituțiile de drept responsabile de aplicare a legii se angajează într-o
manieră promptă și corespunzătoare în prevenirea și protecția împotriva tuturor
formelor de violență care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenții,
inclusiv utilizarea de măsuri operaționale preventive și colectare de probe.
La fel, instanța de apel a menționat că în aceeași manieră s-a expus și
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa relevantă,
menționând că autoritățile statului urmează să acționeze prompt și efectiv în
vederea combaterii și prevenirii fenomenului de violență în familie, fără a tolera
fenomenul respectiv (cauza Kontrova împotriva Slovaciei din 31 mai 2007;
Branko Tomasic și alții împotriva Croației din 15 ianuarie 2009; Eremia
împotriva Republicii Moldova din 28 mai 2013).
Astfel, a conchis că inculpatul Ghencea Igor prin acțiunile sale a atentat
una dintre cele mai importante valorile sociale, adică relațiile de familie, ocrotite
de normele naționale cât și internaționale.
Mai mult, instanța de apel a reținut că inculpatul Ghengea Igor se
caracterizează negativ, fiind anterior sancționat contravențional și condamnat
penal pentru mai multe infracțiuni.
Totodată, a indicat că potrivit revendicării eliberate pe numele inculpatului
Ghencea Igor, se atestă că, începând cu anul 2006 și până în prezent, ultimul a
comis mai multe infracțiuni, fiind condamnat chiar și la pedeapsă cu închisoare
(f.d.49).
Respectivele fapte denotă comportamentul antisocial al inculpatului
manifestat prin mai multe condamnări, precum și incapacitatea acestuia de a
adopta un comportament moral acceptat de societate în vederea neadmiterii
faptelor infracționale.
Potrivit materialelor dosarului penal, anterior inculpatul Ghencea Igor a
fost condamnat prin:
-sentința Judecătoriei Cahul din 19 martie 2009, în baza art. 186 alin. (2),
lit. c), d) Cod penal - la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime
de - 180 de ore;
-sentința Judecătoriei Cahul din 03 februarie 2016, în baza art. 2011 alin.
(1) Cod penal - la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 120
de ore;
-sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 10 ianuarie 2017, în baza
art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal
- pe termen de 5 luni închisoare. (f. d. 53; 55-56; 57-60).
Instanța de apel a considerat că, fiecare ulterioară condamnare indică că,
inculpatul nu s-a resocializat, iar pedepsele penale aplicate nu și-au atins scopul
prevăzut de legea penală. În astfel de circumstanțe, în cazul unei noi
condamnări, pedeapsa penală ulterior aplicată necesită să crească în nivelul său
de severitate pentru ca în final să fie atins scopul pedepsei penale.
Prin urmare instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a reținut
existența în speță a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 alin. (1), lit.
a), e), j) Cod penal, și anume – ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care
3
au relevanță pentru cauză, săvârșirea infracțiunii profitând de starea de neputință
cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate ori altui
factor și săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate".
În același context, instanța de apel a notat că în temeiul circumstanțelor
de fapt ale cauzei, prima instanță corect a concluzionat asupra imposibilității
aplicării inculpatului Ghencea Igor a pedepsei sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității, stabilind acestuia pedeapsă sub formă de
închisoare cu executare și corect a concluzionat că, pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității nu va fi proporțională gravității
infracțiunii săvârșite, iar circumstanțele referitor la personalitatea inculpatului
fac imposibilă aplicarea acestei pedepse.
Mai mult, a reținut că anterior în privința inculpatului Ghencea Igor a mai
fost aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității însă
aceasta nu a contribuit la corectarea acestuia și ultimul din nou săvârșea fapte
infracționale, fiind condamnat o dată la pedeapsă cu închisoare de 4 luni cu
executare. Circumstanțe respective demonstrează că, inculpatul nu a făcut
concluziile necesare din condamnările anterioare, chiar și în cazul în care a mai
executat pedeapsa cu închisoare, continuând activitatea sa infracțională.
Totodată, instanța de apel a respins argumentul părții apărării precum că,
inculpatul Ghencea Igor a executat toate pedepsele penale stabilite anterior,
instanța de apel argumentând că aceasta nu poate justifica aplicarea acestuia
unei pedepse mai blânde. Din contra, acest fapt demonstrează că inculpatul nu
a făcut concluzii necesare din condamnările anterioare, și continuă să comită
infracțiuni, în cazul din speță săvârșind o infracțiune gravă cu intenție.
La fel, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul părții apărării,
precum că inculpatul Ghencea Igor a recunoscut integral vina în comiterea
infracțiunii și toate probele acumulate în cadrul urmăririi penale, argumentând
că prima instanță just a menționat că, recunoașterea vinovăției în cazul dat nu
poate fi recunoscută ca circumstanță atenuantă. Or, recunoscând vinovăția,
inculpatul Ghencea Igor a beneficiat de judecarea cauzei penale în procedura
simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și de reducerea cu 1/3 din
limitele de pedeapsă cu închisoare.
Astfel, instanța de apel a atestat că aprecierea recunoașterii vinovăției ca
circumstanță atenuantă, îi va atribui dublă valență juridică ceea ce este
inadmisibil.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Grosu Eugen în
numele inculpatului Ghencea Igor, a declarat recurs fără a indica careva temei
prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă a solicitat casarea
sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în
alt complet de judecată.
În motivarea recursului, a susținut că, își manifestă dezacordul cu
individualizarea pedepsei stabilite inculpatului și totodată invocând aceleași
argumente din cererea de apel, descrise la pct. 2, a prezentei decizii.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1), pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, pledând pentru
inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.
În acest sens, a invocat că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77
Cod penal, precum și de efectele acestora prescrise în 78 Cod penal.
4
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod
de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul declarat este vădit neîntemeia.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent". Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că ,,hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În speță se reține, că potrivit textului recursului, deși recurentul nu indică
nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
acesta își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite
inculpatului Ghencea Igor, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
atestă că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au
confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, mai mult că instanța de apel în
decizia sa s-a expus detaliat și argumentat pe motivele invocate de recurent
repetat în cererea de recurs ordinar.
Cu referire la criticile recurentului precum că, instanțele de judecată nu
au luat în considerare toate circumstanțele cauzei, Colegiul penal constată că
sunt neîntemeiate, și reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi
acceptată.
În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de
apel (f. d. 214-217), prin care a fost verificată și menținută sentința primei
instanțe, rezultă că ambele instanțe ierarhic inferioare au luat în considerare
toate circumstanțele invocate de recurent în apel, și au stabilit inculpatului
Ghencea Igor o pedeapsă echitabilă, în coraport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite, care este una gravă, circumstanțele săvârșirii acestei infracțiuni,
precum și personalitatea inculpatului, cu aplicarea corectă în privința
inculpatului Ghencea Igor a prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.
De asemenea, Colegiul penal atestă că, instanțele de judecată au ținut cont
la stabilirea pedepsei de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale,
prevăzute de art. art. 7, 75 Cod penal, de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2)
Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității
sociale, corectare și reeducare a inculpatului Ghencea Igor, precum și de
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor
persoane, având în vedere personalitatea inculpatului Ghencea Igor, care se
caracterizează negativ( caracteristica - f. d. 44), precum și de faptul că deși
anterior a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv și a
unei infracțiuni similare ( Revendicare - f. d. 49 ), și deși s-au aplicat pedepse sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității, precum și pedeapsa cu
închisoarea, careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea
corectării și reeducării, săvârșind din nou o infracțiune gravă, cu intenție.
În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu
identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și
5
întemeiată, or asupra chestiunilor esențiale speței s-a expus suficient de
argumentat și detaliat instanța de apel în decizia sa.
Astfel, motivarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe, în
virtutea corectitudinii acestora și pentru a evita repetări inutile instanța de
recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România
din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu
toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală, echitabilă și
întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu
Eugen în numele inculpatului Ghencea Igor, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 aprilie 2022, în cauza penală în privința
lui Ghencea Igor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
6