1ra-1065/2022 — art. 287 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1065/2022 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1065/2022
1-22006803-01-1ra-19072022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul -
șef în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 iunie 2022, în cauza penală de
învinuire a lui
Bolocan Ion xxxxx, născut la xxxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 18.01.2022 – 22.02.2022;
instanța de apel: 15.04.2022 – 08.06.2022;
instanța de recurs ordinar: 19.07.2022 – 16.11.2022.
Asupra motivelor invocate în recurs, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 22 februarie 2022,
procesul penal în privința lui Bolocan Ion, învinuit de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, s-a încetat pe motivul intervenirii
actului de amnistie în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că,
Bolocan Ion la 07 septembrie 2021, în jurul orei 10:45, aflându-se în incinta
Judecătoriei Cahul, sediu Cantemir, amplasat în or. Cantemir str. Testimițeanu
nr. 5, loc ce se califică ca fiind public conform art. 131 Cod penal, care în acel
moment se aflau mai multe persoane, în timp ce aștepta pentru a se prezenta în
ședința de judecată, fiind în stare de ebrietate, acționând cu intenție directă, din
motive huliganice, încălcând ordinea publică, care s-a manifestat prin încălcarea
normelor de drept și morale de comportare în societate, exprimând o vădită lipsă
de respect față de societate, demonstrativ, l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-
a amenințat cu răfuiala fizică pe procurorul în Procuratura raionului Cantemir
- Enachi Gheorghe, prin ce victimei i-a fost pătată onoarea și demnitatea de
procuror.
Astfel, acțiunile lui Bolocan Ion Serghei au fost încadrate juridic în baza art.
287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: „huliganismul, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu
1
aplicarea unei asemenea violențe”.
În ședință judiciară preliminară, inculpatul Bolocan Ion, a înaintat instanței
de judecată o cerere prin care a solicitat aplicarea în privința sa a Legii privind
amnistia nr. 243 din 24.12.2021, cu încetarea procesului penal.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a declarat apel, solicitând
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri de
recunoaștere a lui Bolocan Ion vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei 240 ore de muncă neremunerată
în folosul comunității, cu liberarea de la executarea ei, pe motivul intervenirii
actului de amnistie, invocând că, prima instanță eronat a încetat procesul penal,
deoarece aplicarea amnistiei prezumă recunoașterea culpabilității inculpatului,
unica soluție care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în
cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021.
Cât privește sentința de încetare a procesului penal pe motivul intervenirii
amnistiei (Legii nr. 243 din 24.12.2021), adoptarea unei astfel de hotărâri nu se
regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală și este exclusă de
următoarele acte normative: prevederile art. 396 pct. 4) Cod de procedură
penală, care stabilește că, în cazul încetării procesului penal, urmează a fi
revocate măsurile de asigurare a acțiunii civile și a eventualei confiscări speciale,
fapt care nu poate fi acceptat, or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra
pedepselor și măsurilor de constrângere cu caracter educativ, nu și asupra
bunurilor ce urmează a fi confiscate, acțiunii civile, măsurilor de siguranță ...;
art. 107 alin. (1) Cod penal stabilește că amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea pedepsei, astfel urmând a fi constată vinovăția persoanei în
comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care
nu este posibil în cazul încetării procesului penal; Legea nr. 243 din 24.12.2021
prevede doar absolvirea de pedeapsa penală a inculpatului, nu și respingerea
pretențiilor materiale ale victimei față de inculpat, confiscarea sau distrugerea
obiectelor infracțiunii.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 iunie 2022,
s-a respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, prima
instanță corect a adoptat în cadrul ședinței preliminare o sentință de încetare a
procesului penal pe temeiul actului de amnistie.
Instanța de apel a indicat că, prin Legea organică nr. 243 din 24.12.2021,
au fost stabilite infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și limitele
de incidență ale acesteia, astfel conform Codului penal fiind enumerate efectele
amnistiei, în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori
după condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt
prevăzute dispoziții referitoare la procedura aplicării amnistiei și consecințele
procesuale ale acesteia.
A menționat instanța de apel că, pentru temeiurile când a intervenit
prescripția sau amnistia și există acordul inculpatului, încetarea procesului
penal fără ca instanța să purceadă la cercetarea judecătorească (probelor) și fără
a se pronunța asupra vinovăției persoanei, este admisă doar în ședința
preliminară sau în partea pregătitoare a ședinței de judecată. Or, în cadrul
ședinței preliminare nu se discută chestiunea cu privire la vinovăția sau
nevinovăția persoanei, ci numai cereri/demersuri înaintate de către părți,
inclusiv și temeiurile de încetare a procesului penal.
Astfel, în speță, inculpatul nu a solicitat examinarea cauzei în fond.
La fel a menționat că, legislatorul a prevăzut că, o dată cu adoptarea actului
de amnistiei, nu mai poate fi începută sau continuată cercetarea judecătorească,
în condițiile în care inculpatul și-a exprimat acordul de a fi încetat procesul penal
pe acest temei de nereabilitare.
2
În viziunea instanței de apel, caracterul nereabilitativ al temeiului de
încetare a procesului penal prin sine nu generează obligația de parcurgere a
tuturor fazelor procesului penal (în special a cercetării judecătorești) și nici
obligația instanței judecătorești de a cerceta probele și de a constata vinovăția
inculpatului în baza probelor cercetate. Încetarea procesului penal la cererea
inculpatului pe un temei de nereabilitare (or în lipsa cererii inculpatului procesul
va continua) prin sine presupune că inculpatul reține și își asumă toate
consecințele negative ale faptei pentru care acceptă încetarea procesului.
Instanța de apel nu a acceptat nici afirmația procurorului, precum că, unica
soluție care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul
aplicării Legii nr. 243 din 24.12.2021, o reprezintă sentința de condamnare.
Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului precum că, la
adoptarea soluției de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu poate
constata corespunderea exactă între semnele faptei săvârșite de către inculpat și
semnele componenței infracțiunii din norma penală. Atunci când amnistia este
aplicată la inițiativa inculpatului și apărătorului, instanței din oficiu îi revine
misiunea de a verifica dacă inculpatul este conștient de acțiunea solicitată
(inclusiv dacă cunoaște fapta de care este învinuit și în legătură cu care solicită
aplicarea amnistiei) și consecințele ei juridice, în acest caz acționează efectul
înlăturării răspunderii penale, dar nu cel al înlăturării pedepsei penale, astfel nu
este imperioasă verificarea corespunderii circumstanțelor faptei semnelor
infracțiunii.
A indicat că, soluția adoptată de prima instanță nu contravine prevederilor
art. 394 alin. (1), pct. 2) Cod de procedură penală. Or, prima instanță a indicat
în sentință probele pe care-și întemeiază propria concluzie, adică exclusiv
probele ce condiționează aplicarea actului de amnistie.
La caz, a conchis că, prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală,
nu sunt aplicabile speței. Invocarea prezumției nevinovăției de către procuror la
cazul dat, este una formalistă, or, în speță este relevat un temei al liberării de
răspundere penală, instituit de legiuitor suplimentar celor stabilite la art. 53 Cod
penal, și care se aplică anume la cererea inculpatului și apărătorului acestuia,
care își asumă orice riscuri legate de întreruperea procesului penal și încetarea
procesului penal la orice fază din momentul în care inculpatul a manifestat o
asemenea inițiativă și a depus cererea de aplicare a amnistiei, nu este contrară
principiului prezumției nevinovăției.
Instanța de apel nu a acceptat nici argumentul procurorului, care în cazul
aplicării prevederilor art. 332 Cod de procedură penală și încetării procesului
penal în ședința de judecată, instanța de judecată nu va putea soluționa toate
chestiunile specificate la art. 385 Cod de procedură penală. Or, instanța de
judecată la adoptarea sentinței soluționează doar acele chestiuni specificate la
art. 385 Cod de procedură penală, care sunt pertinente speței, în funcție de
sentința adoptată și de existența anumitor situații juridice care necesită
soluționare.
Nefiind de acord cu decizia, procurorul a declarat recurs, prin care,
indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare.
5.1 În motivarea recursului a menționat că, prima instanță a pronunțat o
sentință de încetare a procesului penal în cadrul ședinței preliminare, fără a
cerceta probele și a da apreciere acestora, fără expunerea asupra vinovăției
inculpatului și încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, ceea ce contravine
prevederilor art. 385 Cod de procedură penală
Consideră că, în conformitate cu art. 24 Cod penal, persoana care a săvârșit
infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, nu poate fi liberată de răspundere
penală, astfel, s-a constatându-se că, Bolocan Ion a comis infracțiunea în stare
3
de ebrietate alcoolică, circumstanță recunoscută de instanța de fond ca
circumstanță agravantă a răspunderii penale în temeiul art. 76 alin. (l), lit. j) Cod
penal, respectiv, la caz, nu este posibilă liberarea de răspundere penală în
temeiul art. 107 Cod penal.
Asupra recursului declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.
(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Ciudin Vitalie în
numele inculpatului Bolocan Ion, prin care manifestă dezacordul cu recursul,
solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, motivând prin faptul că în
speță au fost întrunite condițiile stabilite la art. 2 alin. (1) și (3) al Legii nr. 243
din 24.12.2021.
La fel și inculpatul a fost de acord cu încetarea procesului la faza incipientă,
înainte de începerea cercetării judecătorești.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță, se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod
de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că,
hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală - „temeiurile menționate
la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau
încălcarea a avut loc în instanța de apel.
La caz, se reține că, recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând
temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal
reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu
s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest
context următoarele.
În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, nu și-a găsit
confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva
circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de recurs, dat fiind faptul
că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei, a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală,
s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul
recurentului, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței
de apel, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea
deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri justificative de a
interveni în decizia instanței de apel sub aspectul contestat.
Colegiul penal menționează că, la 24 decembrie 2021 a fost adoptată și la
31 decembrie 2021 a intrat în vigoare Legea nr. 243 privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Astfel, Colegiul penal constată că, prima instanță prin sentința adoptată a
legal a hotărât încetarea procesului penal în privința lui Bolocan Ion în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 281 alin. (1) Cod penal, pe motivul intervenirii
4
actului de amnistie în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova.” (f. d. 75).
Analizând materialele cauzei, Colegiul penal reține că, instanța de apel la
adoptarea deciziei cât și prima instanță la adoptarea sentinței, au ținut cont pe
deplin de prevederile legii nominalizate și a Codului de procedură penală,
raportate la circumstanțele cauzei.
Colegiul penal indică că, conform procesului – verbal al ședinței (f. d. 69 –
71) din 14 februarie 2022, în ședința de judecată preliminară, inculpatul a
înaintat o cerere (f. d. 68) prin care a recunoscut vina și a solicitat aplicarea
prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 cu privire la amnistie, cu încetarea
procesului penal, inculpatul confirmând cererea și recunoscând vina a solicitat
aplicarea amnistieia (f. d. 71).
În acest sens, Colegiul penal notează că, atât instanța de apel cât și prima
instanță la adoptarea soluțiilor din speță, au ținut cont de faptul că, pronunțarea
unei sentințe (hotărâri) de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea
amnistiei în temeiul art. 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, ”când –
există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale
și tragerea la răspundere penală”, poate avea loc doar dacă, în ședința
preliminară, se constată aplicabilitatea Legii nr. 243 din 24.12.2021 cu privire
la amnistie în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republica Moldova, iar inculpatul își manifestă acordul privind încetarea
procesului penal în privința sa, în baza acestui temei.
Or, acest fapt, rezultă din interpretarea prevederilor art. 350 alin. (1) Cod
de procedură penală, care prevede că: – ”dacă în ședința preliminară s-au
constatat temeiurile prevăzute în art.332, instanța, prin sentință motivată,
încetează procesul penal în cauza respectivă”, precum și a art. 332 alin. (1), (5)
Cod de procedură penală, care prevede că - „ (1) În cazul în care, pe parcursul
judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)–9),
285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța,
prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. (5) În cazul
prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul
inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit”, art. 285 alin. (2)
Cod de procedură penală, care stipulează că: „Încetarea urmăririi penale are loc
în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din
prezentul cod”, și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, care prevede că: –
„Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată,
și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau
amnistia”.
Or, în ipoteza în care în procesul judecării cauzei, după ședința preliminară,
instanța de judecată constată aplicabilitatea Legii nr. 243, atunci instanța de
judecată care examinează cauza, poate pronunța în privința inculpatului, fie o
sentință de achitare conform prevederilor art. 390 Cod de procedură penală,
dacă se constată nevinovăția inculpatului, fie o sentință de condamnare, conform
prevederilor art. 389 alin. (4), pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea
pedepsei și liberarea de executarea acesteia în cazul amnistiei conform art. 107
Cod penal.
Prin urmare, având în vedere argumentele expuse supra, Colegiul penal
consideră că în speță nu este incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,
consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârile
judecătorești a instanțelor ierarhic inferioare, care sunt legale și întemeiate, or
asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și
5
detaliat atât prima instanță în sentință (f.d. 73 – 75), cât și instanța de apel în
decizia (f. d. 113 – 128).
Cât privește alegațiile recurentului precum că, „în conformitate cu art.24 Cod
penal, persoana care a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică nu
poate fi liberată de răspunderea penală, Colegiul penal susține că la speța
prezentă, prevederile art. art. 24 și 107 Cod penal sunt irelevante, or, în art. 6 din
Legea nr. 243 din 24.12.2021, nu este indicat că prevederile Legii nu se aplică
persoanei care a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că, temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe
aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și
pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza
Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie
1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară,
fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectul contestat,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul - șef în
Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 iunie 2022, în cauza penală în
privința lui Bolocan Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
6