1ra-1662/2022 — art. 287 al. 2 lit. b CP

1ra-1662/2022 — art. 287 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1662/2022

1-21039020-01-1ra-09122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris, Daguța Sergiu, Malanciuc Ion,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul Rusu

Lucia și de către avocatul Lichii Boris în numele inculpatului Vomu Cristian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Vomu Cristian xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în

xxxxx.

Termenii de examinare:

prima instanță: 02.12.2021 – 28.02.2022;

instanța de apel: 17.03.2022 – 14.09.2022;

instanța de recurs: 09.12.2022 – 07.06.2023.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale, Colegiul

penal lărgit

A C O N S T A T A T :

urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în privința lui Vomu Cristian a fost încetat

procesul penal pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr.

243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

1.2. Prin aceiași sentință a fost aplicată Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în

privința lui Verhovețchi Daniel, însă în privința acestuia hotărârile instanțelor inferioare nu

au fost contestate cu recurs ordinar.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare și s-a dispus

încasarea în mod solidar, de la Vomu Cristian și Verhovețchi Daniel, în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în mărime de 320 (trei sute douăzeci) lei.

Vomu Cristian, la 01.02.2021, aproximativ în jurul orei 02:00, împreună și de comun

acord cu Verhovețchi Daniel și Curcă Ghenadie, în timp ce se aflau pe str. Calea Ieșilor, 89,

mun. Bălți, având intenția comiterii unui act de huliganism, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând o obrăznicie

deosebită și demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate și dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, și anume din intenții huliganice au aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Cernea Radislav, acțiuni huliganice cu

1

caracter violent în rezultatul cărora lui Cernea Radislav, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202110D0058 din 11.02.2021, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de o

fractură deschisă a oaselor nazale cu deplasare, produsă prin acțiunea traumatică cu obiect

contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară.

Instanța de fond prin prisma probelor cercetate în ședința de judecată a constatat

vinovăția inculpatului Vomu Cristian în comiterea infracțiunii imputate, calificând acțiunile

acestuia conform semnelor infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal,

conform indicilor calificativi – „acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței, asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul

lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două și mai multe persoane.”

Alexandr, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Vomu Cristian și Verhovețchi

Daniel să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, cu stabilirea față de ei a pedepsei sub formă de amendă în mărime de 600 unități

convenționale, cu liberarea de executarea ei în temeiul Legii nr. 243 cu privire la amnistie.

3.1. În argumentarea acestor solicitări a invocat, că aplicarea amnistiei față de inculpat

nu constituie temei de reabilitare a persoanei, ca urmare se prezumă că inculpatul urmează a

fi recunoscut vinovat de comiterea faptei imputate. Procurorul consideră, că unica soluție care

poate fi adoptată de către instanța de judecată, în cazul solicitării aplicării amnistiei de către

inculpat, este sentința de condamnare, fapt care este expres prevăzut în art. 389 alin. (4) pct.

2) Cod de procedură penală.

Făcând referire la cadrul legal, procurorul-apelant notează, că pentru a pronunța

sentința de încetare, instanța de judecată urma să examineze cauza penală în privința lui Vomu

Cristian și Verhovețchi Daniel, în procedură simplificată, conform cererii depuse de părți în

ședința preliminară.

În rezultatul cercetărilor judiciare, în situația în care instanța de judecată, a constatat că

vinovăția inculpaților se confirmă prin ansamblul de probe cercetate, aceasta urma să adopte

o sentință de condamnare în baza prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură

penală, și anume să constate vinovăția lui Vomu Cristian și Verhovețchi Daniel în comiterea

infracțiunii incriminate, cu stabilirea pedepsei prevăzute de lege și întrucât inculpații

întruneau condițiile Legii nr. 243 cu privire la amnistie să libereze inculpații de la executarea

pedepsei.

3.2. În instanța de apel procurorul-șef în Procuratura de circumscripție Bălți, Ioniță

Tatiana, a susținut apelul și a solicitat admiterea lui inclusiv și din alte motive, modificându-

și solicitările.

Astfel, procurorul a pledat pentru casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul:

Vomu Cristian să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea acestuia a pedepsei sub formă de 1 an închisoare și în

temeiul art. 85 Cod penal să-i fie aplicată pedeapsa definitivă de 5 ani și 3 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Verhovețchi Daniel să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea acestuia a pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, cu liberarea de executarea ei în conformitate cu Legea

nr.243 cu privire la amnistie;

Procurorul a invocat că în privința inculpatului Vomu Cristian instanța de fond

nefondat a aplicat prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021, or, sunt impedimente pentru

2

aplicarea actului de amnistie, deoarece inculpatul Vomu Cristian anterior a fost judecat pentru

comiterea unei infracțiuni grave cu suspendarea condiționată a pedepsei.

În privința lui Verhovețchi Daniel procurorul a considerat că la fel au fost incorect

aplicate prevederile actului de amnistie și a procedurii penale, or, instanța urma inițial să

stabilească pedeapsa penală, după care conform prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, să-l libereze pe inculpat de executarea pedepsei în legătură cu aplicarea

Legii nr. 243 din 24.12.2021.

admis inclusiv din alte motive, apelul declarat de către procurorul, casată sentința în latura

penală și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Vomu Cristian a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi a fost condamnat la pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an.

În temeiul art. 85 alin. (5) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin

respectiva decizie, a fost adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21.07.2017,fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Verhovețchi Daniel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, echivalentul a 30000 (treizeci

mii) lei.

În corespundere cu art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, art. 107 alin.(1)

Cod penal, Verhovețchi Daniel a fost liberat de la executarea acestei pedepse în temeiul art.

2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În rest, dispoziția sentinței instanței de fond cu privire la cheltuieli judiciare, a fost

menținută.

4.1. Instanța de apel pentru a decide în sensul dat a reținut că, prezenta cauză a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpați, iar în instanța de

apel părțile în proces nu au prezentat și nu au solicitat admiterea unor noi probe, nefiind

solicitată verificarea și reaprecierea acelor probe care deja sunt anexate la dosar.

Respectiv, lecturând actul judecătoresc contestat instanța de apel a conchis despre

necesitatea casării lui în latura penală, cu excluderea calificativului „grosolan” din fapta

reținută prin sentință în sarcina inculpaților Vomu Cristian și Verhovețchi Daniel.

Instanța de apel a reținut că sentința respectivă a fost pronunțată, la 28.02.2022, pe când

la data de 12.08.2021, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea nr. 25, în vigoare din

12.08.2021, privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1)

Cod penal, fiind declarate neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din

art. 287 alin. (1) Cod penal al RM adoptat prin Legea nr.985 din 18.04.2002.

În contextul dispozițiilor Hotărârii Curții Constituționale nr. 25 din 12.08.2021,

instanța de apel a considerat necesar de a exclude din învinuirea înaintată inculpaților Vomu

Cristian și Verhovețchi Daniel calificativul „grosolan”, și de a reține ca fiind constatat faptul,

că:

Vomu Cristian, la 01.02.2021, aproximativ în jurul orei 02:00, împreună și de comun

acord cu Verhovețchi Daniel și Curcă Ghenadie, în timp ce se aflau pe str. Calea Ieșilor, 89,

mun. Bălți, având intenția comiterii unui act de huliganism, încălcând ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând o obrăznicie deosebită și

3

demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți, exprimându-se cu cuvinte necenzurate și

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

stabilit, și anume din intenții huliganice au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului lui Cernea Radislav, acțiuni huliganice cu caracter violent în

rezultatul cărora lui Cernea Radislav, conform raportului de expertiză judiciară

nr.202110D0058 din 11.02.2021, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de o fractură

deschisă a oaselor nazale cu deplasare, produsă prin acțiunea traumatică cu obiect contondent,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară.

Verhovețchi Daniel, la 01.02.2021, aproximativ în jurul orei 02:00, împreună și de

comun acord cu Vomu Cristian și Curcă Ghenadie, în timp ce se aflau pe str. Calea Ieșilor,

89, mun. Bălți, având intenția comiterii unui act de huliganism, încălcând ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de cei prezenți, exprimându-se cu cuvinte necenzurate

și dându-și seama de lipsa de respect față de cei prezenți, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate și dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, și anume din intenții huliganice au aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Cernea Radislav, acțiuni huliganice cu

caracter violent în rezultatul cărora lui Cernea Radislav, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202110D0058 din 11.02.2021 i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de o

fractură deschisă a oaselor nazale cu deplasare, care a fost produsă prin acțiunea traumatică

cu obiect contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Acțiunile inculpaților au fost calificate conform indicilor de calificare ale art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – „acțiunile intenționate care încalcă

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, asupra persoanelor, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două și mai multe

persoane.”

Privitor la alegațiile procurorului ce vizează incorectitudinea aplicării față de

Verhovețchi Daniel a prevederilor Legii nr.243 din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021)

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, și prezența impedimentelor pentru aplicarea ei față de Vomu Cristian,

instanța de apel a apreciat aceste critici întemeiate.

În continuare a menționat că instanța de fond a admis erori la adoptarea sentinței, or,

depășind faza preliminară, urmare a cercetării bazei probante, a dispus încetarea procesului

penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (ce nu reprezintă temei de

reabilitare) pe când urma să pronunțe sentință de condamnare, cu stabilirea pedepsei penale

și să libereze inculpatul Verhovețchi Daniel de la executarea ei în temeiul actului de amnistie.

Astfel, reținând fapta infracțională, încadrarea ei juridică, stabilind vinovăția lui

Verhovețchi Daniel de comiterea infracțiunii, instanța de apel a dispus recunoașterea

vinovăției și stabilirea față de ultimul a pedepsei penale, în acest sens evaluând criteriile

generale de individualizare a pedepsei, considerând echitabilă atât categoria cât și cuantumul

pedepsei propusă de procurorul-apelant – 600 unități convenționale de amendă.

Deci, privitor la pedeapsa de 600 unități convenționale de amendă, stabilită lui

Verhovețchi Daniel prin sentința contestată, instanța de apel a considerat că inculpatul

urmează a fi liberat de la executarea acesteia.

Având în vedere că infracțiunea (după gravitate catalogată ca mai puțin gravă) ce a

servit obiect de examinare în prezenta cauză penală, a fost comisă de Verhovețchi Daniel

4

până la 24.12.2021, instanța de apel a considerat că în temeiul art. 2 al Legii nr. 243 din

24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova, ținând cont și de prevederile art. 389 alin.

(4) pct. 2) Cod de procedură penală și art. 107 alin. (1) Cod penal, Verhovețchi Daniel

urmează a fi liberat de pedeapsa penală stabilită acestuia în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, or, impedimente pentru aplicarea amnistiei prevăzute la art. 6 al Legii nominalizate,

Colegiul nu a stabilit.

Privitor la argumentul procurorului expus în ședința de judecată, precum că în privința

lui Vomu Cristian sunt prezente impedimente pentru aplicarea actului de amnistie, instanța

de apel a conchis că acest argument și-a găsit confirmare, în acest sens urmând a fi menționat,

că potrivit art. 6 alin. (1) lit. a1) al Legii nr. 243 din 24.12.2021, prevederile art. 1–5 nu se

aplică persoanei: bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de

grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare.

În sensul acestei norme, prevederile art.1-5 nu se aplică față de persoanele cărora li s-

a stabilit anterior printr-o hotărâre irevocabilă pedeapsa închisorii pentru comiterea cu intenție

a infracțiunilor grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, indiferent de faptul dacă

au executat sau nu pedeapsa anterioară.

La caz, actele cauzei denotă, că Vomu Cristian a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Bălți sediul Central din 21.07.2017, în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani

închisoare, fiind suspendată executarea pedepsei pe un termen de 5 ani – sentință menținută

fără modificări prin decizia Curții de Apel Bălți din 06.12.2017.

Potrivit informației prezentată de Biroul de Probațiune Bălți, Vomu Cristian se află la

evidența Biroului de Probațiune Bălți din 24.01.2018, începutul termenului - 06.12.2017,

sfârșitul perioadei de probațiune – 06.12.2022.

Având în vedere împrejurările constatate, instanța de apel a conchis că, față de Vomu

Cristian nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.243 din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021)

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, respectiv, după ce la caz în sarcina acestuia a fost reținută fapta

infracțională, instanța de apel a dispus recunoașterea vinovăției și stabilirea față de ultimul a

pedepsei penale, în acest sens evaluând criteriile generale de individualizare a pedepsei,

considerând echitabilă atât categoria cât și cuantumul pedepsei propusă de procurorul

participant în instanța de apel – 1 an închisoare.

Dat fiind faptul că, infracțiunea de huliganism a fost comisă de Vomu Cristian în

perioada de probațiune stabilită acestuia prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din

21.07.2017, instanța de apel a conchis că în cazul din speță sunt incidente prevederile art. 85

alin. (5) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin respectiva decizie,

urmând a fi adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa stabilită lui Vomu Cristian prin

sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 21.07.2017, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 2 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

5.1. Avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului, invocând incidența pct. 6) a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea încetării procesului în privința lui Vomu Cristian.

În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că, instanța de apel prin decizia sa

din 14 septembrie 2022 constată faptul că „Actele cauzei denotă, că prin încheierea din

06.12.2021, judecătorul-raportor a primit cauza spre examinare în procedura generală și a

stabilit ședința de judecare a cauzei pentru data de 24.02.2022, fără desfășurarea ședinței

preliminare (f.d.98)”, însă nu ia nici o atitudine, deoarece parcurgerea etapei ședinței

5

preliminare este obligatorie conform normelor procesual penale, iar participarea inculpatului

Vomu Cristian la acestă etapă era obligatorie, inclusiv cu participarea apărării acestuia, în

sensul respectării dreptului la apărare al inculpatului, conform art. 6 din CEDO.

În speță, obligativitatea desfășurării ședinței preliminare și participarea la ea a

inculpatului și apărării acestuia or, încălcarea prevederilor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a

comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act. (art. 251 alin. (1) din CPP).

Judecarea cauzei în privința lui Vomu Cristian, nu putea să aibă loc în procedură

specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel prin decizia sa din 14 septembrie 2022 constată faptul că ”Actele

cauzei denotă, că prin încheierea din 06.12.2021, judecătorul-raportor a primit cauza spre

examinare în procedura generală și a stabilit ședința de judecare a cauzei pentru data de

24.02.2022, fără desfășurarea ședinței preliminare (f.d. 98)”. Astfel, pe lângă faptul că ședința

preliminară nu a avut loc, instanța de fond a stabilit examinarea cauzei în procedură generală

și ședința de judecare a cauzei pentru data de 24 februarie 2022, ceea ce presupune că

examinarea cauzei în procedură specială nu putea avea loc. Or, se întrevede situația în care

ședința preliminară nu a avut loc, iar deschiderea cercetării a avut deja loc (a se vedea

materialele cauzei), fără a fi careva cererii sau solicitări din partea inculpatului, contrar art.

3641 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală.

Prin urmare, consideră că procesul penal în privința lui Vomu Cristian trebuia să fie în

ordinea generală, iar judecarea cauzei în privința acestuia, în temeiul legii, nu putea să aibă

loc în procedură specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, fiind afectată

echitatea procedurilor, contrar. 6 din CEDO.

Instanța de apel nu a făcut o evaluare completă a vinovăției sau nevinovăției în raport

cu acuzațiile formulate împotriva lui Vomu Cristian, în același mod și de pe aceeași poziție

ca și în cazul celuilalt inculpat.

Consideră că era de competența instanței de apel să aprecieze pertinența, concludenta,

veridicitatea și utilitatea probelor, dar și coroborarea acestora, în particular fundamentând și

motivând faptul vinovăției/nevinovăției și pedepsei lui Vomu Cristian în aceeași măsură în

care a argumentat aplicarea pedepsei cu amendă lui Verhovețchi Daniel, inclusiv din

perspectiva soluției că aceștia au fost declarați vinovați de către instanță de apel pe baza

acelorași probe (în cazul lui Verhovețchi Daniel sunt absolut aceleași probe ca și în cazul lui

Vom Cristian, chiar cu una mai mult).

Indică că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii,

deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii și că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

5.2. Avocatul Lichii Boris în numele inculpatului, prin recursul ordinar depus la 19

decembrie 2022, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței fără modificări .

În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că, prima instanță a pronunțat

sentința la 28.02.2022, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 14.09.2022.

Avocatul Boris Lichii nu a participat la procesul de judecată din prima instanță și nici în

instanța de apel, a depus la dosar mandatul avocațial cu seria MA Nr. 0989493 la 26

septembrie 2022, cu cererea pentru a-i fi comunicată decizia motivată.

Decizia motivată a fost comunicată apărătorului Boris Lichii de către instanța de apel

la 23 noiembrie 2022. Respectiv, termenul de 30 de zile pentru declararea recursului începe

din data de 24 noiembrie 2022.

6

Consideră că prima instanță corect a judecat cauza pronunțând o sentință legală, or

judecând înprocedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, instanța

de fond prin prisma probelor cercetate în ședința de judecată a constatat vinovăția inculpaților

Vomu Cristian și Verhovețchi Daniel în comiterea infracțiunii imputate, calificând acțiunile

acestora conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de fond a dispus încetarea procesului penal în privința lui Vomu Cristian și

Verhovețchi Daniei în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

5.3. La 19 ianuarie 2023 , avocatul a depus o cerere de completare a recursului ordinar,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În argumentarea cererii depuse, avocatul a invocat că sentința, Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 21 iulie 2017 și sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 28 februarie 2022,

emise în privința lui Vomu Cristian, nu au putut fi cumulate în felul în care le-a cumulat

Curtea de Apel Bălți prin din 14 septembrie 2022. Inclusiv din motivul că sentința din 21 iulie

2017 în privința lui Vomu Cristian trebuie supusă modificărilor prevăzut de Legea

Parlamentului nr.247 din 29.07.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 267-273 din

26.08.2022 art.566, prin care a fost modificat Codul penal al Republicii Moldova, inclusiv și

art. 186 alin.(4 ), care după modificare are următorul cuprins:

Acțiunile prevăzute la alin.(l) - (3), dacă valoarea bunurilor depășește 40 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani. Respectiv,

condamnatul Vomu Cristian trebuie să beneficieze de aplicarea retroactivității legii penale

care ușurează ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea potrivit

prevederile art.10 Cod penal.

Cu atât mai mult, având în vedere și faptul că procedura cererii în vederea aplicării în

privința condamnatului Vomu Cristian a legii penale care ușurează pedeapsa și ameliorează

situația persoanei care execută pedeapsa a fost inițiată pe când Decizia Curții de Apel Bălți

nr.la-215/21 din 14 septembrie 2022, nu era una irevocabilă și nu este irevocabilă nici în

prezent.

Iar, procedura cererii în vederea aplicării în privința condamnatului Vomu Cristian a

legii care ușurează pedeapsa și ameliorează situația persoanei care execută pedeapsa, în

prezent se află pe rolul Curții Supreme de Justiție, care urmează să judece recursul în anulare

împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți nr.21r-7/22 din 14 decembrie 2022 din temeiul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

constată că recursurile ordinare declarate de către avocatul Lichii Boris urmează a fi respinse

ca inadmisibile, iar recursul declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului

Vomu Cristian urmează a fi admis din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursurile ordinare depuse la 19 decembrie 2022 și la 19 ianuarie

2023, de către avocatul Lichii Boris în numele inculpatului Vomu Cristian:

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanță de recurs, judecând

recursul, îl respinge ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a

deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 septembrie 2022 în cauza penală privindu-l pe Vomu Cristian, a fost pronunțat la 14

septembrie 2021, în prezența inculpatului Vomu Cristian și al avocatului acestuia, Rusu Lucia

(f. d. 151-152, vol. I), fiind notificați că pronunțarea integrală a deciziei va avea loc pe 19

7

octombrie 2022.

La 19 octombrie 2022, în lipsa inculpatului Vomu Cristian, dar în prezența avocatului

acestuia, Rusu Lucia, a fost pronunțată decizia motivată a instanței de apel (f. d. 162 vol. I ),

iar la 24 octombrie 2022, copia deciziei integrale a fost expediată inculpatului Vomu Cristian

(f. d. 163, vol. I).

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel,

curge de la data pronunțării integrale a acesteia, la caz - 19 octombrie 2022.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că la 19 decembrie 2022, prin poștă

electronică (f. d. 189, vol. I), avocatul Lichii Boris în numele inculpatului Vomu Cristian,

declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, evident peste termenul legal de

declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca careva argumente privind

depunerea tardivă a recursului.

Cu referire la cererea de completare a recursului ordinar depusă la 19 ianuarie 2023

Colegiul penal menționează că legislația procesual penală nu prevede noțiunea de recurs

suplimentar, astfel că toate cererile ce se referă la dezacordul față de hotărârea instanței de

apel la fel se declară în mod obligatoriu în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de

legiuitor la art.422 Cod de procedură penală, fără a fi posibilă extinderea acestuia.

În acest sens, Colegiul penal lărgit statuează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece

legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că recursurile ordinare declarate la 19

decembrie 2022 și la 19 ianuarie 2023 de către avocatul Lichii Boris în numele inculpatului

Vomu Cristian, împotriva deciziei instanței de apel din 14 septembrie 2022, pronunțată

integral la 19 octombrie 2022, sunt declarate peste termen și urmează a fi respinse.

Mai mult, Colegiul penal lărgit notează că o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica

rămânerea irevocabilă a deciziei și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie 2008)

Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în

care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și

în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în

imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar,

și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele

inculpatului Vomu Cristian:

8

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către avocat în numele inculpatului Vomu

Cristian, se atestă că acesta a indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427

alin. (1), pct.6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

Din esența argumentelor invocate, se constată că avocatul invocă dezacordul cu soluția

instanțelor de fond în partea dispunerii examinării cauzei în procedură simplificată,

considerând că procesul penal în privința lui Vomu Cristian urma a fi examinat în procedură

generală.

În sensul alegațiilor apărării invocate în recursul ordinar, Colegiul penal lărgit atestă

că, inculpatul Vomu Cristian prin înscris autentic a depus în prima instanță cererea privind

examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

unde a indicat expres și echivoc în prezența avocatului că, recunoaște integral vinovăția și

regretă de cele comise (f. d. 100 vol. I), cererea fiind admisă de către prima instanță prin

încheiere protocolară inclusă în procesul verbal al ședinței de judecată din 24 februarie 2022

(f.d.103 vol. I). Mai mult ca atât, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost asistat de

același apărător.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, din momentul pronunțării

încheierii, inculpatul și apărătorul nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra

opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul

ori apărătorul acestuia, după adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în

ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la

procedura simplificată, instanța, prin încheiere protocolară, va indica că renunțarea nu poate

fi admisă. Împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura

simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul

individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit

procedurii simplificate.

La caz, se constată că procedura simplificată a fost acceptată în mod tacit de către

partea apărării prin faptul neatacării sentinței cu apel, sentința fiind atacată cu apelul doar de

către procuror sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv argumentele apărării sub acest

aspect, nu pot fi acceptate.

În continuare, verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma temeiului de

drept invocat de recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la examinarea

apelului declarat de către procuror, nu a respectat întru totul prevederile art. art.414 alin. (5),

9

417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, iar în rezultat a admis erori de drept care au

afectat hotărârea pronunțată.

Prin urmare, decizia contestată conține erori sub aspectul individualizării pedepsei

penale aplicate inculpatului Vomu Cristian, ceea ce duce la casarea totală a deciziei instanței

de apel în privința acestuia, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Conform prevederilor art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, instanța de apel,

urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de drept, printre care: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, au fost corect

aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, ori

potrivit dispoziției art.61 alin.(2) Cod penal - pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În acest context, Colegiul reține că, Legea penală stabilește anumite criterii de

individualizare a pedepsei, pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să atingă scopurile sus-

menționate.

Astfel, criteriile generale au caracter obligatoriu la individualizarea oricărei pedepse,

la alegerea categoriei și termenului pedepsei, la stabilirea pedepsei. Aceste criterii nu pot fi

utilizate separat, ci numai în ansamblu. Neglijarea unuia dintre aceste criterii la aplicarea

pedepsei înseamnă că pedeapsa aplicată a fost individualizată contrar prevederilor legale și

constituie temei pentru casarea hotărârii contestate în baza temeiului prevăzut art. 427 alin.

(1), pct. 10) Cod de procedură penală.

Așadar, după cum s-a constatat din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe,

procesul penal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința lui Vomu Cristian a fost

încetat în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror sub aspectul aplicării

incorecte a actului de amnistie fața de inculpat, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii

apelului procurorului, din alte motive, casării sentinței în latura penală, și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vomu Cristian a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și

în baza acestei Legi a fost condamnat la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1

an.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin respectiva

decizie, a fost adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21.07.2017,fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 2 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, constată că modalitatea de motivare a

soluției adoptate în partea individualizării pedepsei denotă faptul că, instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.414 Cod de procedura penală și art.417 Cod de

procedura penală, hotărârea instanței fiind total nemotivată.

10

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei

indică că „față de Vomu Cristian nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.243 din 24.12.2021

(în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, respectiv, după ce la caz în sarcina acestuia

a fost reținută fapta infracțională, Colegiul penal va dispune recunoașterea vinovăției și

stabilirea față de ultimul a pedepsei penale, în acest sens evaluând criteriile generale de

individualizare a pedepsei, considerând echitabilă atât categoria cât și cuantumul pedepsei

propusă de procurorul participant în instanța de apel – 1 an închisoare

Având în vedere prevederile art.75 CP Colegiul penal consideră, că respectiva pedeapsă

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 CP, cuantumul

pedepsei fiind dozat corespunzător, în raport cu natura/gravitatea faptei comise și a

circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia”, preluând argumentele acuzării și stabilindu-i

categoria și termenul de pedeapsă, fără însă a ține cont de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75, 76-

77 Cod penal.

În acest context, instanță de recurs notează că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanță de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanță de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a supune pe inculpat răspunderii

penale și a decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

În situația creată, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței de apel este una

nejustificată, și nemotivată, deoarece simpla motivare precum că, „(…) este echitabilă atât

categoria cât cuantumul pedepsei propusă de procurorul participant în instanța de apel – 1 an

închisoare ” este insuficientă, or, la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de

legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, constituie temei pentru casare a hotărârii

contestate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a motivat superficial și

vag soluția adoptată, concluzia în partea individualizării pedepsei stabilită inculpatului Vomu

Cristian, fiind pripită și neconforme scopului Legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel contravine

prevederilor art.art.414, 417, 419 Cod de procedură penală, or, obligația de motivare a

hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces

echitabil, ceea ce duce la casarea totală a deciziei în privința lui Vomu Cristian, cu remiterea

cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod

de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să efectueze

operațiunea de individualizare a pedepsei în conformitate cu rigorile legale, să se pronunțe

la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesuale penale asupra

aspectelor evidențiate în prezenta decizie, să argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și în dependență de situația

11

constatată să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.

art.417 - 418 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul Lichii Boris

în numele inculpatului Vomu Cristian.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului

Vomu Cristian, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14

septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Vomu Cristian xxxxx și dispune rejudecarea

cauzei, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 04 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători .Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

Daguța Sergiu

Malanciuc Ion

12