1ra-1232/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1232/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1232/2022
(11-20073053-01-1ra-12082022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2022, de către
avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului
Zmuncilă Vadim XXXXXX, născut la
XXXXXX, domiciliat în satul XXXXXX, raionul
XXXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 01.07.2020-08.02.2022;
Instanța de apel: 04.03.2022-16.05.2022;
Instanța de recurs: 12.08.2022- 09.11.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Telenești), din 08 februarie 2022,
Zmuncilă Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (4)
Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 6 (șase) luni
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a admis cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului
Zmuncilă Vadim a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în mărime de 34 (treizeci și patru, 46) lei.
S-a încasat din contul lui Zmuncilă Vadim, în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în mărime totală de 34 (treizeci și patru, 46) lei, în legătură cu efectuarea
acțiunilor de urmărire penală.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, inculpatul
Zmuncilă Vadim, la 16 mai 2020, aproximativ la ora 18.10, fără să dețină permis de
conducere auto,a condus automobilul de model „XXXXXX" cu n/î XXXX, pe stradă
în localitatea XXXXXX, raionul XXXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică
exprimată,conform procesului-verbal de testare alcoolscopică din 16.05.2020, în
prezența a 1,33 mg/l alcool etilic în aerul expirat, ceia ce potrivit art. 13412 alin. (3)
din Cod penal reprezintă stare de ebrietate cu grad avansat.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Zmuncilă Vadim a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod Penal, după indicii calificativi: „Conducerea
mijlocului de transport de către o persoană, care se află în stare de ebrietate
1
alcoolică cu grad avansat, fără să dețină permis de conducere.”
Legalitatea și temeinicia sentinței, a fost atacată cu apel de către avocatul
Tatiana Guțu în interesele inculpatului Zmuncilă Vadim solicitând admiterea
acestuia, casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea în
privința lui Zmuncilă Vadim a unei pedepse mai blânde sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității în limitele prevăzute de art.3641 alin. (8) Cod de
procedură penală.
În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat următoarele aspecte:
- consideră sentința pasibilă casării în latura pedepsei aplicate lui Zmuncilă
Vadim, deoarece la individualizarea pedepsei, instanța de judecată trebuia să
respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de
inculpat a unei pedepse echitabile, legale și corect individualizate, ori neglijarea
acestor criterii constituie temei pentru casarea hotărârii de către instanța ierarhic
superioară;
- consideră, că prima instanță corect a ajuns la concluzia despre vinovăția lui
Zmuncilă Vadim în comiterea infracțiunii incriminate, or, ultimul a recunoscut
integral vinovăția, însă în același timp, pedeapsa aplicată inculpatului este una
inechitabilă, reieșind din circumstanțele cazului;
- instanța de fond eronat a individualizat pedeapsa aplicată lui Zmuncilă Vadim
fiindu-i stabilită acestuia o pedeapsă prea aspră de 6 luni închisoare cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- instanța de judecată a indicat faptul că, circumstanțe atenuante conform
prevederilor art.76 Cod penal, nu au fost stabilite, însă Zmuncilă Vadim a
recunoscut integral vinovăția, solicitând până la începerea cercetării judecătorești
examinarea cauzei în fond în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,
se căiește sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la
întreținere 4 copii minori, soția fiind în așteptarea celui de al cincilea copil, iar
aceste circumstanțe nu constituie altceva decât circumstanțe atenuante pe caz, or,
potrivit prevederilor art. 76 alin. (2) instanța de judecată poate considera drept
circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1), de aceea
instanța de fond urma să-i aplice o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității;
- în motivarea soluției, instanța de judecată menționează că, inculpatul nu a
făcut concluzii reieșind din faptul că nu este prima dată pe banca acuzaților și la 26
mai 2020 repetat săvârșește o infracțiune similară prevăzută de art. 2641 alin. (4)
Cod penal, iar la 07.01.2022, ora 11.30, ultimul a fost reținut pentru comiterea unei
infracțiunii prevăzute de art.145 alin. (1) Cod penal, fapt confirmat prin mandatul
judecătoresc din 08.01.2022. Instanța de judecată precizează faptul că, pedeapsa
aplicată inculpatului, reprezintă o consecință juridico-penală a faptelor comise de
ultimul, adică o reacție la faptele infracționale date;
2
- instanța de judecată în motivarea poziției sale a făcut referire la faptul că
inculpatul a fost reținut pentru comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 145 alin.
(1) Cod penal, iar, cauza penală pornită în baza art. 145 alin. (1) Cod penal se află la
etapa urmăririi penale, or, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este
prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul
prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi
asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o
hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, or, simpla învinuire nu înseamnă
și stabilirea vinovăției și că asupra acesteia se va statornici doar printr-o hotărâre
judecătorească definitivă a instanței de judecată, de aceea această mențiune în
sentința atacată este irațională.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2022,
apelul avocatului Tatiana Guțu în numele inculpatului a fost respins ca nefundat și
menținută sentința fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, sentința
primei instanțe a fost contestată de către apărător doar în partea stabilirii pedepsei.
Examinând materialele dosarului, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima
instanță corect a stabilit aspectele de fapt și de drept ale cauzei, pronunțându-se
corect asupra acțiunilor imputate inculpatului. Aceste împrejurări au fost constatate
din totalitatea de probe care au fost administrate și examinate în cadrul ședinței de
judecată în prima instanță, și care au fost apreciate din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură
penală.
Instanța de apel a constatată că, prima instanță corect a examinat și a acceptat
cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, considerând că, din probele administrate rezultă că, fapta
imputată inculpatului, este stabilită și există suficiente date cu privire la persoana
inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, după cum o cer prevederile
alin. (4) art. 3641 Cod de procedură penală, și corect a stabilit starea de fapt.
Verificând aspectele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului de
către prima instanță, instanța de apel a considerat că, instanța de fond la stabilirea
categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu
prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
Instanța de apel a menționat că pedeapsa penală are pe lângă scopul său
represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și
judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește
persoana inculpatului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie astfel individualizată,
3
încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea pe
viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței de judecată, că
scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se
fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective, care să conducă la
concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat și în acest mod.
Instanța de apel a conchis că la stabilirea termenului pedepsei în privința lui
Zmuncilă Vadim XXXXXX, instanța de fond a ținut cont de condițiile de viață ale
familiei ultimului și de faptul că inculpatul a fost anterior condamnat și anume:
- prin revendicarea din 20.05.2020, eliberată pe numele lui Zmuncilă Vadim
XXXXXX, s-a confirmat ca acesta a fost anterior atras la răspundere penală (f.d.27);
- prin ordonanța procurorului din 25.12.2008, urmărirea penală în privința lui
Zmuncilă Vadim, în cauza penală nr.2008350277, pe faptul comiterii infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) din Codul penal a fost încetată pe motiv că
părțile s-au împăcat (f.d.29);
- potrivit sentinței Judecătoriei Telenești din 02.09.2009, Zmuncilă Vadim a
fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (2) din
Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității de 160 ore cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
un termen de 3 ani. (f.d.30);
- conform sentinței Judecătoriei Fălești din 18.06.2013, Zmuncilă Vadim a fost
condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) din Codul
penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității de 200 ore (f.d.33);
- prin ordonanța procurorului din 29.09.2017, urmărirea penală în privința lui
Zmuncilă Vadim, în cauza penală nr. 2017350179, pe faptul comiterii infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) din Codul penal a fost încetată pe motiv că
părțile s-au împăcat (f.d.34-36);
- prin cazierul contravențional se confirmă că Zmuncilă Vadim în perioada
01.05.2009 - 20.05.2020, a fost supus răspunderii contravenționale în 4 cazuri,
dintre care 2 sunt din domeniul transporturilor (f.d.26);
- potrivit caracteristicii eliberate de primăria Negureni, Zmuncilă Vadim se
caracterizează pozitiv, încălcări de ordin public nu a comis. Plîngeri împotriva
inculpatului nu au fost înregistrate. La fel, se menționează că acesta are la întreținere
trei copii minori (f.d.23);
- potrivit certificatelor medicale, Zmuncilă Vadim - la evidența medicilor
narcolog și psihiatru nu se află (f.d.24-25);
- în baza alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, se stabilesc noile limite a
pedepsei cu închisoarea, în baza art. 264/1 alin. (4) Cod penal, de la 3 luni la 9 luni.
În aceste circumstanțe,instanța de apel a conchis că instanța de fond în mod
întemeiat a stabilit pedeapsa lui Zmuncilă Vadim în baza art. 2641 alin. (4) Cod
penal - 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
4
semiînchis, considerând că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu executare
reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile
comise de către inculpat, pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini
funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptei comise
de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens
comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea
infracțiunii incriminate.
În acest sens, instanța de apel a notat că, la caz, nefiind admisibilă solicitarea
avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității, în situația în care în cadrul cercetării
judecătorești s-a stabilit faptul că inculpatul Zmuncilă Vadim anterior a comis atât
infracțiunii, cât și un șir de contravenții. Inculpatul Zmuncila Vadim a fost
condamnat de nenumărate ori pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264
alin.(2), art.264/1 alin.(4) Cod penal, dar și alte tipuri de infracțiuni, la pedeapsă
nonprivativă de libertate cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,
astfel acordându-i acestuia șanse de a se corecta la libertate și reintegra în societate,
însă Zmuncilă Vadim nu a făcut concluziile necesare.
Astfel, inculpatul Zmuncilă Vadim, deși a fost anterior condamnat pentru
infracțiuni similare cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității și i s-a acordat acestuia șansa de a se corecta în continuare, fără a
fi izolat de societate, inculpatul nu a respectat încrederea ce i s-a acordat, careva
concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării
săvârșind o nouă infracțiune de conducere a mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține
permis de conducere.
Mai mult decât atât, s-a confirmat că inculpatul la data de 26 mai 2020 repetat
săvârșește o infracțiune similară prevăzută de art.264/1 alin. (4) Cod penal, iar la
07.01.2022, ora 11.30, ultimul a fost reținut pentru comiterea unei infracțiunii
prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, potrivit mandatului judecătoresc din
08.01.2022.
Instanța de apel a mai menționat, că inculpatul cunoscând despre faptul că este
interzisă conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,
intenționat și în mod direct a încălcat prevederile legale a Regulamentului
Circulației Rutiere și a urcat repetat la volanul automobilului de model ,, XXXXXX",
în stare de ebrietate cu grad avansat, neavând asupra sa permis de conducere.
Sub acest aspect, inculpatul conștientizând faptul că, conducerea în stare de
ebrietate ar putea pune în pericol viața sa și a altor persoane, totuși a urcat la volanul
automobilului de model ,,Land Rover" fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat ori potrivit procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului
5
de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, din 16.05.2020 constituia
1,33 g/l (f.d. 7-8).
După cum s-a menționat supra, anterior lui Zmuncilă Vadim i s-a acordat șansa
de a păși pe calea corectării, totuși, acesta careva concluzii pentru sine nu a făcut,
dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională, iar o pedeapsă mai blândă decât
cea sub formă de închisoare nu își va atinge scopul, din acest motiv instanța de fond
întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii cu executare pe un termen de 6
(șase) luni.
În acest context, instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că
pedeapsa aplicată inculpatului este una neechitabilă și instanța de fond în mod
eronat a individualizat pedeapsa aplicată lui Zmuncilă Vadim fiindu-i aplicată
acestuia o pedeapsă prea aspră 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, or instanța a menționat că o pedeapsă prea blândă va fi
apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului
prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului
de justiție. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează
dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici
pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Referitor la cele indicate de apărător că, inculpatul Zmuncilă Vadim are la
întreținere 4 copii minori, soția fiind în așteptarea celui de al cincilea copil, iar
aceste circumstanțe nu constituie altceva decât circumstanțe atenuante, instanța de
apel a notat că, nici în situația în care inculpatul are la educație și întreținere copii
minori nu l-au făcut să-și revadă conduita pentru a schimba vectorul acesteia și a
deveni un exemplu pentru copiii săi.
Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că instanța de fond justificat a
conchis că doar o pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va
atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului, cât și a altor persoane. Prin urmare, pedeapsa stabilită de instanța de
fond a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu
prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de
restabilire a echității sociale și corectare a inculpatului.
Nefiind de acord cu decizia, avocatul Tatiana Guțu în numele inculpatului a
atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei
inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri prin care inculpatului
să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată sau altă pedeapsă non
privativă de libertate.
În motivare recurenta a indicat că, în decizie contestată, sunt descrise motivele
apărării care au fost invocate în cererea de apel, însă în afară de aceste cerințe, în
ședința instanței de apel partea apărării s-a expus și asupra expirării termenului de
6
atragere a lui Zmuncilă Vădim la răspundere penală și a solicitat instanței de apel
încetarea procesului în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, însă
instanța de apel în decizia adoptată, n-a menționat despre această solicitare a
avocatului și nu s-a expus asupra expirării termenului de prescripție și prin acest fapt
instanța de apel a admis o eroare gravă de drept care a afectat soluția instanței.
Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit o
infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare până la 1 an, iar
conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit.a) Cod penal - persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani,
iar în speța s-a stabilit că la data pronunțării deciziei a expirat termenul de 2 ani de
atragere a ultimului la răspundere penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului
avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Din conținutul recursului declarat, se reține că recurentul invocă temeiul pentru
recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței.
În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că pe lângă motivele
invocate în cererea de apel, referitor la individualizarea pedepsei, asupra cărora
instanța de apel s-a expus în decizie, în ședința instanței de apel partea apărării s-a
expus și asupra expirării termenului de tragere a lui Zmuncilă Vădim la răspundere
penală și a solicitat instanței de apel încetarea procesului în legătură cu intervenirea
termenului de prescripție, însă instanța de apel în decizia adoptată, n-a menționat
despre această solicitare a avocatului și nu s-a expus asupra expirării termenului de
prescripție și prin acest fapt instanța de apel a admis o eroare gravă de drept care a
afectat soluția instanței.
La acest capitol Colegiul menționează că, potrivit art. 414 alin (8) Cod de
procedură penală proces-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel se
întocmește în conformitate cu prevederile art. 336 Cod de procedură penală.
Conform art. 336 Cod de procedură penală:
- alin. (31) participanții la proces pot solicita instanței să dea citire unor părți
din procesul-verbal sau să consemneze în procesul-verbal unele circumstanțe
7
examinate în cadrul ședinței de judecată pe care le consideră esențiale în
soluționarea cauzei;
- alin.(5) Președintele ședinței de judecată, în decursul a 5 zile lucrătoare de la
data semnării fixată expres în procesul-verbal, înștiințează în scris participanții la
proces despre întocmirea și semnarea procesului-verbal și asigură acestora
posibilitatea de a lua cunoștință de procesul-verbal al ședinței de judecată și de a
primi copii de pe acesta. Participanții la proces sânt înștiințați în scris despre
posibilitatea de a primi copii de pe înregistrările audio și/sau video ale ședinței de
judecată;
- alin.(6) în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării
procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra
lui, indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet;
- alin.(7) Obiecțiile la procesul-verbal se examinează de către președintele
ședinței de judecată care, pentru anumite concretizări, poate chema persoana care
le-a formulat. Rezultatul examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se
formulează printr-o rezoluție pe textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin
încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea asupra lor se anexează la procesul-
verbal.
Astfel, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 16.05.2022
avocatul, neinvocând careva cereri sau demersuri, a susținut poziția sa referitor la
apelul declarat, în partea individualizării pedepsei, fără a solicita încetarea
procesului în legătură cu intervenirea termenului de prescripție (f.d.128-130).
Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu
prevederile art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile
înserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.
Totodată, Colegiul reține că recurentul în recurs face mențiunea că, potrivit art.
60 alin. (1) lit. a) Cod penal - persoana se liberează de răspundere penală dacă din
ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani. Potrivit art.60 alin.(2) Cod
de procedură penală, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la
data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. În speța s-a stabilit că,
inculpatul Zmuncilă Vădim la 16.05.2020 comite infracțiunea, iar decizia la caz este
pronunțată la 16.05.2022, însă, recurentul, evită faptul că, pentru a conduce la
liberarea persoanei de răspundere penală, termenul de prescripție trebuie să curgă
nestingherit, să nu intervină anumite acte sau activități care ar readuce în conștiința
societății fapta comisă și care, întrerupând cursul prescripției, ar amâna efectele
acesteia. Potrivit dispozițiilor alin. (4) al art. 60 Cod penal, prescripția se va
întrerupe dacă până la expirarea termenelor prevăzute de lege persoana va săvârși o
infracțiune pentru care, conform Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu
închisoarea mai mare de 2 ani. Efectul întreruperii termenului de prescripție constă
în aceea că timpul scurs anterior întreruperii se șterge (nu se ia în calcul) și începe
8
un nou termen de prescripție. Calcularea prescripției în acest caz începe din
momentul săvârșirii infracțiunii noi.
În cazul în care noua infracțiune comisă este o infracțiune ușoară, termenul de
prescripție nu se întrerupe.
Din materialele cauzei Colegiul atestă că, inculpatul, în interiorul termenului
de prescripție (16.05.2020-16.05.2022) comite o altă infracțiune, fapt confirmat prin
încheierea judecătorului de instrucție din 08.01.2022 prin care a fost admis demersul
procurorului privind aplicarea măsurii preventive în privința lui Zmuncilă Vadim
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 Cod penal. (f.d.83)
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând
situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a
respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură
penală, iar criticele din cererea de recurs înaintate de avocatul Tatiana Guțu în
numele inculpatului nu și-au găsit confirmare.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Guțu Tatiana în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 16 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe Zmuncilă Vadim XXXXXX, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 22 decembrie 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
9