1ra-107/2022 — art. 145 alin. 2 lit. i, j CP

Dosarul nr. 1ra-107/2022

(1-21078194-01-1ra-21012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

LEVIȚCHI Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, de facto domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.05.2021 – 10.06.2021;

Instanța de apel: 10.08.2021 – 10.11.2021;

Instanța de recurs: 21.01.2022- 23.02.2022.

Asupra recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

Levițchii Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. i), j) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa, în conformitate cu art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, închisoare pe un termen de 13 ( treisprezece ) ani și 2

(două ) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea a:

- 27 360,00 lei (douăzeci și șapte mii trei sute șaizeci) lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, din contul lui Levițchii Ion în beneficiul statului.

- 50 000 (cincizeci mii) lei cu titlu de prejudiciul moral, din contul lui Levițchii

Ion în beneficiul lui Buzdugan Filip.

A fost admisă în principiu, acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

material înaintată de partea civilă Buzdugan Filip.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a reținut că Levițchii Ion, în seara

zilei de 14 noiembrie 2020, ora concretă nefiind stabilită de organul de urmărire

penală, aflându-se împreună cu Oloi Andrei la domiciliul lui Enachi Roman, din

XXXXX, la care se afla și Buzdugan Nicolae, locuitor al XXXXX, fiind toți în beciul

din gospodăria lui Enachi Roman, au consumat băuturi alcoolice, în rezultatul unui

conflict apărut între ei, după ce Levițchii Ion a aplicat violența în privința lui

1

Buzdugan Nicolae și după ce la solicitarea lui Enachi Roman au ieșit din beci,

urmărind scopul de al omorî pe Buzdugan Nicolae, împreună și de comun acord cu o

persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, apucându-1 de mâini l-au dus la

gunoiștea din extravilanul XXXXX, unde ambii ținându-l de mâini l-au lovit de mai

multe ori cu capul de un stâlp din beton, apoi l-au lovit cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului. În continuare, conștientizând caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu o deosebită cruzime împreună cu o persoană în privința căreia cauza a

fost disjunsă, cu o funie găsită la gunoiște, l-au strangulat pe Buzdugan Nicolae, după

ce victima fiind încă în viață l-au acoperit cu iarbă uscată și i-au dat foc, cauzându-i

astfel suferințe fizice și psihice intense.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 202025C0336 din 21.12.2020

moartea lui Buzdugan Nicolae este una violentă, agentul producerii a fost

temperatura înaltă prin flacără, iar de la producerea combustiilor termice până la

survenirea morții au trecut circa 0-30 minute.

Aceste acțiuni ale lui Levițchii Ion, au fost încadrate de instanța de judecată în

baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal – omorul intenționat, adică omorul unei

persoane săvârșit de două persoane cu o deosebită cruzime.

procurorul în Procuratura r. Telenești, Calugher Lilia prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Levițchii Ion, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, să fie condamnat la închisoare pe

un termen de 30 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului acuzarea a indicat că prima instanță a făcut o greșită

individualizare a pedepsei stabilite lui Levițchii Ion, neținând cont de:

- gravitatea faptei și modul săvârșirii (cu deosebită cruzime, de către 2 persoane,

care după ce au bătut și strangulat victima, aceasta fiind încă în viață i-au dat foc,

cauzându-i-i suferințe fizice și psihice intense);

- personalitatea inculpatului și de caracteristica acestuia în societate. Astfel, deși

Levițchii Ion nu are antecedente penale, acesta anterior a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni din categoria infracțiunilor contra vieții și sănătății

persoanei.

Faptul că inculpatul s-a căit în comiterea infracțiunii incriminate, nu poate fi

reținut ca temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde.

Prin urmare, prima instanța urma să îi aplice lui Levițchii Ion o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căreia a fost declarat vinovat și anume în

raport cu detențiunea pe viață, pedeapsă care să-l descurajeze atît pe inculpat, dar și

pe ceilalți membri ai societății de a săvârși asemenea fapte prevăzute de legea penală.

noiembrie 2021 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, la caz, prima

instanță a aplicat o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanța a apreciat

corespunzător circumstanțele reale și personale ale inculpatului și a stabilit o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

2

La caz, Levițchii Ion a comis cu intenție o infracțiune excepțional de gravă, nu

se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, antecedentele penale sunt stinse,

circumstanțe atenuante nu au reținute, fiind prezentă circumstanța agravantă –

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică.

Astfel, ținând cont de prevederile ce stabilesc limitele de pedeapsă aplicabile

inculpatului, ținând cont de circumstanțele reale, gradul de pericol social concretizat

în valorile sociale care au fost vătămate, precum și faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat, însă careva concluzii pentru sine nu a făcut, lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența celor agravante, prima instanță corect a apreciat că o pedeapsă

cu închisoare este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, pedeapsă pe

care instanța o găsește proporțională, nu doar cu împrejurările și gravitatea

infracțiunii comise ci și cu circumstanțele și nevoile inculpatului ca și cu cele ale

societății.

Totodată, pedeapsa solicitată de către procuror, sub formă de închisoare pe un

termen de 30 ani, este una prea aspră, disproporționată, or, la caz „detențiunea pe

viață” nu se circumscrie condițiilor speței în raport cu prevederile art. 75 alin. (1)

Cod penal.

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru care invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În susținerea recursului se indică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel în partea individualizării pedepsei aplicate

inculpatului.

Referitor la pedeapsă, recurentul reiterează argumentele apelului și menționează,

că atât prima instanță cât și cea de apel greșit au concluzionat că scopurile pedepsei

penale vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu închisoare, redusă cu ⅓, și nu a

detenției pe viață (la caz, reieșind din aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, închisoare pe un termen de 30 ani).

Astfel, recurentul consideră că instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în

latura pedepsei penale în conformitate cu rigorile legale și a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

3

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel precum și când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, nici unul din prevederile la care se referă

autorul recursului, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,

încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat, invocând doar dezacordul

cu soluția instanței de apel în partea ce ține de individualizarea pedepsei stabilită

inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă

verificării doar sub acest aspect.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel

și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă

următoarele.

Colegiul penal menționează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod

penal persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod. De

asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate

și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La caz, cele enunțate supra au fost respectate, iar criticile formulate de recurent

în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or

materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de

fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

4

În special, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele ce judecă

fondul cauzei au efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, ținând cont de pericolul social al faptei comise și modalitatea săvârșirii

acesteia, luând în considerație și lipsa circumstanțelor atenuante precum și prezența

circumstanței agravante, corect au conchis că scopul legii penale, în privința lui

Levițchi Ion, poate fi atins și fără aplicarea detenției pe viață (la caz, reieșind din

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, închisoare pe un termen de 30

ani).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatei

pedeapsa individualizată conform prevederilor legale, astfel încât recursul ordinar

declarat de procuror este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de procuror, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

LEVIȚCHII Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 14 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

5