1ra-934/22 — art. 155 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 155 CP
- Temei legal
- art. 427 alin 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-934/22 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-934/22
1-20065418-01-1ra-29062022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Diaconu Iurie și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
către avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie
2022 și sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 14 iulie 2021, în
cauza penală în privința lui
Zmeu Ion xxxx, născut la
xxxxxxxxxxxxxxxxxxx, originar din
xxxxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx și
domiciliat în xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.06.2020-14.07.2021;
Instanța de apel: 10.08.2021-15.02.2022;
Instanța de recurs: 29.06.2022-02.11.2022.
A C O N S T A T A T
Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 14 iulie 2021,
Zmeu Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime
de 650 (șase sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 32 500
(treizeci și două mii cinci sute) lei.
A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată
Visileac Vasile, fiind dispusă încasarea din contul lui Zmeu Ion în beneficiul lui
Visileac Vasile, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în sumă de 10 000
(zece mii) lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3 000 (trei
mii) lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că
Zmeu Ion, la 01 februarie 2020, aproximativ ora 16:00, aflându-se în
apropierea bazinului acvatic, situat în extravilanul or. Căușeni, aflat în
locațiunea lui Boico Constantin, în urma unui conflict cu Cernous Ghenadie și
Visileac Vasile, urmărind scopul amenințării cu omor, cu cuvinte de
amenințarea cu moartea „vă împușc pe amândoi”, a îndreptat în direcția lui
1
Visileac Vasile, în regiunea pieptului, o armă de vânătoare de marca și modelul
CIF-SAN cu seria și numărul 91947, calibrul 12/70 mm, continuând totodată
să se adreseze necenzurat în adresa ultimilor, astfel, partea vătămată
Visileac Vasile a perceput amenințarea ca fiind reală, periculoasă pentru viață
și integritatea corporală.
Acțiunile lui Zmeu Ion, au fost încadrate în baza art. 155 Cod penal,
amenințarea cu omor ori cu vătămarea vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.
Avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului a contestat sentința
cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zmeu Ion să
fie achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivarea apelului a indicat, că sentința de condamnare se bazează
doar pe declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorului care
este prietenul părții vătămate (f.d.23-24; 28-30; 31-33; 66; 162-163; 159;
160).
Prin urmare, a menționat că în susținerile verbale au fost invocate mai
multe dubii care s-au constatat în cadrul cercetării judecătorești, fiind
ignorate de către prima instanță, și anume: timpul sesizării organului de
urmărire penală; dubiile în privința stabilirii identității lui Zmeu Ion;
divergențe în ceea ce privește momentul pretinsei amenințări; cum a perceput
că a existat un pericol real pentru viața și sănătatea sa, partea vătămată; dubii
în privința armei; nu este clar dacă a existat sentimentul de frică „act de
natură să inspire victimei temere, fapt ce o pune în situația de a nu mai avea
resurse psihice necesare pentru a rezista constrângerii”.
În opinia părții apărării, prima instanță a ignorat prevederile art. 394
alin. (1) pct. 2), 5) Cod de procedură penală, potrivit cărora avea obligația de a
se pronunța asupra tuturor probelor, cercetate în cadrul judecării cauzei
penale, iar toate dubiile să fie interpretate în favoarea inculpatului.
De asemenea, a invocat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului
este bazată pe presupuneri, precum că a avut loc amenințarea cu moartea, or,
nu au fost administrate probe care ar combate argumentele invocate mai sus,
iar tragerea la răspundere penală a inculpatului doar în baza probelor
administrate, constituie o încălcare a prevederilor art. 6 CEDO.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15
februarie 2022, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei
instanțe.
4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că la
pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt
și de drept, just concluzionând că inculpatul Zmeu Ion a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 155 Cod penal, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă
a integrității corporale sau a sănătății, adică amenințarea cu omor, dacă a
existat pericolul realizării acestei amenințări.
În acest context, instanța de apel a precizat că prima instanță a adoptat
o soluție corectă la caz, de condamnare a inculpatului Zmeu Ion, nefiind
2
comise careva erori de fapt ce ar impune casarea sentinței adoptate în partea
stabilirii vinovăției inculpatului în săvârșirea acțiunilor incriminate, stabilirea
și individualizarea pedepsei. Astfel, prima instanță a luând în considerație
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în
ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor
art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, apreciindu-le just potrivit art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,
concludenței, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate
aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate și prezența în
acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.
Prin urmare, examinând probatoriul administrat, instanța de apel
consideră dovedită vina inculpatului Zmeu Ion în săvârșirea infracțiunii de
amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății, adică amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei
amenințări, iar acțiunile inculpatului just fiind calificate în baza art. 155
Cod penal, personalitatea acestuia fiind susceptibilă supusă răspunderii
penale.
Instanța de apel a conchis că probele administrate la materialele cauzei
penale, în ansamblu, confirmă vinovăția lui Zmeu Ion în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 155 Codul penal, deoarece conținutul acestora indică
incontestabil asupra faptului că anume inculpatul în urma unui conflict cu
Visileac Vasile, urmărind scopul amenințării cu omor a îndreptat în regiunea
pieptului în direcția lui Visileac Vasile, arma de vânătoare, comunicându-i, ”vă
împușc pe amândoi”. Astfel, partea vătămată a perceput amenințarea ca fiind
reală, periculoasă pentru viață și integritatea corporală, din care motiv a
apelat la serviciul 112, care au venit la fața locului și au cercetat apelul
efectuat de ultimul, fapt confirmat prin declarațiile martorilor colaboratori de
poliție.
Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu reprezintă temei
pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că în cadrul judecării cauzei, au fost
administrate probe care confirmă cu certitudine vina inculpatului în
săvârșirea infracțiunii incriminate, iar cele invocate de apărător sub acest
aspect, sunt drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, astfel
urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.
Așadar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele
apărării invocate în cererea de apel, potrivit cărora în acțiunile inculpatului
lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 155 Codul penal, or, reieșind
din împrejurările de fapt stabilite, în acțiunile inculpatului cert s-a constatat
atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, deoarece acesta a acționat cu
intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale,
prevăzând urmările ei, astfel a dorit și a admis conștient urmările acțiunilor
sale, când a amenințat cu omor partea vătămată, utilizând în calitate de mijloc
de intimidare cuvintele „vă împușc”, având asupra sa și arma, care a fost
cercetată în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, acțiune ce a fost
percepută de partea vătămată ca o amenințare reală pentru viața sa.
3
Or, adresând părții vătămate cuvintele „vă împușc”, îndreptând arma
spre regiunea pieptului, inculpatul a realizat cele două condiții ale laturii
obiective – apariția la victimă a temerii pentru viața sa în cazul punerii
amenințării în executare, precum și apariția pericolului amenințării, și
condiția laturii subiective – intenția directă, motivul fiind furia, pentru faptul
că anterior a avut un conflict cu partea vătămată.
De asemenea, instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului
există legătură cauzală între fapta prejudiciabilă și semnele componenței de
infracțiune, de amenințare cu omor, existând pericolul realizării acestei
amenințări. Astfel, Zmeu Ion prin acțiunile sale, i-a insuflat lui Visileac Vasile
teama că va fi lipsit de viață, iar ultimul a perceput această amenințare ca fiind
reală, existând pericolul realizării ei.
Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că
aplicarea pedepsei neprivative de libertate lui Zmeu Ion, este una echitabilă și
suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și
intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea săvârșită
de către inculpat, aceasta urmând să contribuie la realizarea scopului
pedepsei penale, reieșind din analiza complexă a circumstanțelor cauzei și a
personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în
viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii
incriminate.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a conchis că în speță,
este probată existența faptului ilicit, cauzarea prejudiciului, legătura cauzală
dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția inculpatului de săvârșirea faptei
ilicite, ceea ce atestă că sunt prezente toate condițiile pentru angajarea
răspunderii delictuale în privința lui Zmeu Ion, și ținând cont de cele
menționate supra, consideră că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia
de a admite parțial acțiunea civilă, dispunând încasarea din contul
inculpatului în beneficiul lui Visileac Vasile, prejudiciul moral în sumă de 10
000 lei, care este în corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor
psihice suportate de partea vătămată, precum și cheltuielile pentru asistență
juridică în sumă de 3 000 lei.
Avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de
fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Zmeu Ion să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv că fapta
inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
În argumentarea recursului menționează, că la pronunțarea deciziei nu
a fost prezent, fiind antrenat într-un alt proces de judecată, iar copia deciziei
nu i-a fost expediată prin intermediul oficiului poștal.
De asemenea, partea apărării reiterează argumentele invocate în
cererea de apel, suplimentar precizând că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind înlăturate toate dubiile
despre vinovăția inculpatului.
În acest context, susține că instanța de apel urma să verifice dacă prima
4
instanță corect a apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 101
alin. (1) Cod de procedură penală.
Consideră că probele administrate la materialele cauzei, nu coroborează
cu latura obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului, și anume existența
amenințării cu armă și realizarea acesteia.
De asemenea, indică și referitor la acțiunea civilă că nu au fost
prezentate careva probe care să demonstreze suferințele suportate de partea
vătămată.
Procurorul a depus referință la recursul declarat de partea apărării,
pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat
peste termen.
Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că
termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 15 februarie
2022, (f.d.18-21, vol.II), în lipsa inculpatului Zmeu Ion, care nu s-a prezentat
din motive de sănătate, fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia, și cu
participarea avocatului Chizilov Roman în numele inculpatului Zmeu Ion, care
a fost înștiințat despre ziua pronunțării deciziei motivate, stabilită pentru data
de 29 martie 2022.
De asemenea, instanța de recurs atestă că atât inculpatul Zmeu Ion,
precum și avocatul acestuia, la data stabilită pentru pronunțarea deciziei
motivate, nu s-au prezentat (f.d.23-24, vol.II), însă copia deciziei motivate, le-a
fost expediată în adresa acestora, pentru cunoștință (f.d.51, vol.II).
La caz, termenul de declarare a recursului se calculează din 30 martie
2022, ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei motivate și a expirat
la 02 mai 2022, aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când
avocatul în numele inculpatului a depus recursul la 16 iunie 2022, prin
intermediul oficiului poștal, iar la 21 iunie 2022, acesta fiind înregistrat în
Curtea Supremă de Justiție, respectiv cu depășirea termenului de declarare a
acestuia.
Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de
depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile
urmau să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde
toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza
Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea
5
versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de
acces la instanță, inclusiv și de a depune în termenul legal cererea de recurs,
fapt însă ignorat de către aceștia, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea
nejustificată a termenului de declarare a recursului.
Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul
în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și
nulitatea actului efectuat peste termen.
Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de
prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor
procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a
provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la
care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are
caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de
a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va
respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează
procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de
repunere în termen a recursului.
Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2)
pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat
de avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului este inadmisibil, deoarece
este declarat peste termen.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Chizilov Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în cauza penală în privința lui
Zmeu Ion xxxxxxx, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 15 decembrie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Diaconu Iurie
Boico Victor
6