1ra-934/22 — art. 155 CP

1ra-934/22 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-934/22

1-20065418-01-1ra-29062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

către avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie

2022 și sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 14 iulie 2021, în

cauza penală în privința lui

Zmeu Ion xxxx, născut la

xxxxxxxxxxxxxxxxxxx, originar din

xxxxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx și

domiciliat în xxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.06.2020-14.07.2021;

Instanța de apel: 10.08.2021-15.02.2022;

Instanța de recurs: 29.06.2022-02.11.2022.

A C O N S T A T A T

Zmeu Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 650 (șase sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 32 500

(treizeci și două mii cinci sute) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Visileac Vasile, fiind dispusă încasarea din contul lui Zmeu Ion în beneficiul lui

Visileac Vasile, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în sumă de 10 000

(zece mii) lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3 000 (trei

mii) lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Zmeu Ion, la 01 februarie 2020, aproximativ ora 16:00, aflându-se în

apropierea bazinului acvatic, situat în extravilanul or. Căușeni, aflat în

locațiunea lui Boico Constantin, în urma unui conflict cu Cernous Ghenadie și

Visileac Vasile, urmărind scopul amenințării cu omor, cu cuvinte de

amenințarea cu moartea „vă împușc pe amândoi”, a îndreptat în direcția lui

1

Visileac Vasile, în regiunea pieptului, o armă de vânătoare de marca și modelul

CIF-SAN cu seria și numărul 91947, calibrul 12/70 mm, continuând totodată

să se adreseze necenzurat în adresa ultimilor, astfel, partea vătămată

Visileac Vasile a perceput amenințarea ca fiind reală, periculoasă pentru viață

și integritatea corporală.

Acțiunile lui Zmeu Ion, au fost încadrate în baza art. 155 Cod penal,

amenințarea cu omor ori cu vătămarea vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zmeu Ion să

fie achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat, că sentința de condamnare se bazează

doar pe declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorului care

este prietenul părții vătămate (f.d.23-24; 28-30; 31-33; 66; 162-163; 159;

160).

Prin urmare, a menționat că în susținerile verbale au fost invocate mai

multe dubii care s-au constatat în cadrul cercetării judecătorești, fiind

ignorate de către prima instanță, și anume: timpul sesizării organului de

urmărire penală; dubiile în privința stabilirii identității lui Zmeu Ion;

divergențe în ceea ce privește momentul pretinsei amenințări; cum a perceput

că a existat un pericol real pentru viața și sănătatea sa, partea vătămată; dubii

în privința armei; nu este clar dacă a existat sentimentul de frică „act de

natură să inspire victimei temere, fapt ce o pune în situația de a nu mai avea

resurse psihice necesare pentru a rezista constrângerii”.

În opinia părții apărării, prima instanță a ignorat prevederile art. 394

alin. (1) pct. 2), 5) Cod de procedură penală, potrivit cărora avea obligația de a

se pronunța asupra tuturor probelor, cercetate în cadrul judecării cauzei

penale, iar toate dubiile să fie interpretate în favoarea inculpatului.

De asemenea, a invocat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

este bazată pe presupuneri, precum că a avut loc amenințarea cu moartea, or,

nu au fost administrate probe care ar combate argumentele invocate mai sus,

iar tragerea la răspundere penală a inculpatului doar în baza probelor

administrate, constituie o încălcare a prevederilor art. 6 CEDO.

februarie 2022, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei

instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, just concluzionând că inculpatul Zmeu Ion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 155 Cod penal, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă

a integrității corporale sau a sănătății, adică amenințarea cu omor, dacă a

existat pericolul realizării acestei amenințări.

În acest context, instanța de apel a precizat că prima instanță a adoptat

o soluție corectă la caz, de condamnare a inculpatului Zmeu Ion, nefiind

2

comise careva erori de fapt ce ar impune casarea sentinței adoptate în partea

stabilirii vinovăției inculpatului în săvârșirea acțiunilor incriminate, stabilirea

și individualizarea pedepsei. Astfel, prima instanță a luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, apreciindu-le just potrivit art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate și prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

Prin urmare, examinând probatoriul administrat, instanța de apel

consideră dovedită vina inculpatului Zmeu Ion în săvârșirea infracțiunii de

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății, adică amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări, iar acțiunile inculpatului just fiind calificate în baza art. 155

Cod penal, personalitatea acestuia fiind susceptibilă supusă răspunderii

penale.

Instanța de apel a conchis că probele administrate la materialele cauzei

penale, în ansamblu, confirmă vinovăția lui Zmeu Ion în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 155 Codul penal, deoarece conținutul acestora indică

incontestabil asupra faptului că anume inculpatul în urma unui conflict cu

Visileac Vasile, urmărind scopul amenințării cu omor a îndreptat în regiunea

pieptului în direcția lui Visileac Vasile, arma de vânătoare, comunicându-i, ”vă

împușc pe amândoi”. Astfel, partea vătămată a perceput amenințarea ca fiind

reală, periculoasă pentru viață și integritatea corporală, din care motiv a

apelat la serviciul 112, care au venit la fața locului și au cercetat apelul

efectuat de ultimul, fapt confirmat prin declarațiile martorilor colaboratori de

poliție.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu reprezintă temei

pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că în cadrul judecării cauzei, au fost

administrate probe care confirmă cu certitudine vina inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, iar cele invocate de apărător sub acest

aspect, sunt drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, astfel

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Așadar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

apărării invocate în cererea de apel, potrivit cărora în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 155 Codul penal, or, reieșind

din împrejurările de fapt stabilite, în acțiunile inculpatului cert s-a constatat

atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, deoarece acesta a acționat cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale,

prevăzând urmările ei, astfel a dorit și a admis conștient urmările acțiunilor

sale, când a amenințat cu omor partea vătămată, utilizând în calitate de mijloc

de intimidare cuvintele „vă împușc”, având asupra sa și arma, care a fost

cercetată în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, acțiune ce a fost

percepută de partea vătămată ca o amenințare reală pentru viața sa.

3

Or, adresând părții vătămate cuvintele „vă împușc”, îndreptând arma

spre regiunea pieptului, inculpatul a realizat cele două condiții ale laturii

obiective – apariția la victimă a temerii pentru viața sa în cazul punerii

amenințării în executare, precum și apariția pericolului amenințării, și

condiția laturii subiective – intenția directă, motivul fiind furia, pentru faptul

că anterior a avut un conflict cu partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului

există legătură cauzală între fapta prejudiciabilă și semnele componenței de

infracțiune, de amenințare cu omor, existând pericolul realizării acestei

amenințări. Astfel, Zmeu Ion prin acțiunile sale, i-a insuflat lui Visileac Vasile

teama că va fi lipsit de viață, iar ultimul a perceput această amenințare ca fiind

reală, existând pericolul realizării ei.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că

aplicarea pedepsei neprivative de libertate lui Zmeu Ion, este una echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea săvârșită

de către inculpat, aceasta urmând să contribuie la realizarea scopului

pedepsei penale, reieșind din analiza complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a conchis că în speță,

este probată existența faptului ilicit, cauzarea prejudiciului, legătura cauzală

dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția inculpatului de săvârșirea faptei

ilicite, ceea ce atestă că sunt prezente toate condițiile pentru angajarea

răspunderii delictuale în privința lui Zmeu Ion, și ținând cont de cele

menționate supra, consideră că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

de a admite parțial acțiunea civilă, dispunând încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Visileac Vasile, prejudiciul moral în sumă de 10

000 lei, care este în corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor

psihice suportate de partea vătămată, precum și cheltuielile pentru asistență

juridică în sumă de 3 000 lei.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de

fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Zmeu Ion să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului menționează, că la pronunțarea deciziei nu

a fost prezent, fiind antrenat într-un alt proces de judecată, iar copia deciziei

nu i-a fost expediată prin intermediul oficiului poștal.

De asemenea, partea apărării reiterează argumentele invocate în

cererea de apel, suplimentar precizând că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind înlăturate toate dubiile

despre vinovăția inculpatului.

În acest context, susține că instanța de apel urma să verifice dacă prima

4

instanță corect a apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală.

Consideră că probele administrate la materialele cauzei, nu coroborează

cu latura obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului, și anume existența

amenințării cu armă și realizarea acesteia.

De asemenea, indică și referitor la acțiunea civilă că nu au fost

prezentate careva probe care să demonstreze suferințele suportate de partea

vătămată.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat

peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 15 februarie

2022, (f.d.18-21, vol.II), în lipsa inculpatului Zmeu Ion, care nu s-a prezentat

din motive de sănătate, fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia, și cu

participarea avocatului Chizilov Roman în numele inculpatului Zmeu Ion, care

a fost înștiințat despre ziua pronunțării deciziei motivate, stabilită pentru data

de 29 martie 2022.

De asemenea, instanța de recurs atestă că atât inculpatul Zmeu Ion,

precum și avocatul acestuia, la data stabilită pentru pronunțarea deciziei

motivate, nu s-au prezentat (f.d.23-24, vol.II), însă copia deciziei motivate, le-a

fost expediată în adresa acestora, pentru cunoștință (f.d.51, vol.II).

La caz, termenul de declarare a recursului se calculează din 30 martie

2022, ziua imediat următoare datei pronunțării deciziei motivate și a expirat

la 02 mai 2022, aceasta fiind și ultima zi de depunere a recursului, pe când

avocatul în numele inculpatului a depus recursul la 16 iunie 2022, prin

intermediul oficiului poștal, iar la 21 iunie 2022, acesta fiind înregistrat în

Curtea Supremă de Justiție, respectiv cu depășirea termenului de declarare a

acestuia.

Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile

urmau să se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde

toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza

Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea

5

versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de

acces la instanță, inclusiv și de a depune în termenul legal cererea de recurs,

fapt însă ignorat de către aceștia, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea

nejustificată a termenului de declarare a recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Conform art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a

provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de

a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că recursul declarat

de avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului este inadmisibil, deoarece

este declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Chizilov Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Zmeu Ion xxxxxxx, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

6