1ra-318/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 349 alin. 1-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-318/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-318/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc Vasile, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 19 februarie 2020 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020, în cauza penală în
privința lui
Muștuc Vasile XXXXX, născut la XXXX,
originar din XXXX și domiciliat în XXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 01.03.2019 până la 19.02.2020;
Instanța de apel de la 13.03.2020 până la 29.07.2020;
Instanța de recurs de la 16.10.2020 până la 31.03.2021.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 19 februarie 2020 Muștuc
Vasile XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.
349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime
de 850 (opt sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 42 500 (patruzeci și
două mii cinci sute) lei.
S-a dispus încasarea din contul lui Muștuc Vasile în beneficiul statului,
cheltuieli judiciare în mărime de 256 (două sute cincizeci și șase) de lei, constituite
din costul rapoartelor de expertiză judiciară. În rest, solicitarea procurorului privind
încasarea altor cheltuieli judiciare din contul inculpatului a fost respinsă ca
neîntemeiată.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
1
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Muștuc Vasile
XXXXX, la 20 septembrie 2017, în intervalul de timp cuprins între ora 21.00 - 22.00,
fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în or. XXXXX, în apropierea
localului/barului „XXXX”, în mod intenționat, s-a apropiat de inspectorul inferior al
serviciului de patrulare a Inspectoratului de poliție Rezina, agent Bahmacenco
Andrei XXXXX și de ofițerul principal de sector al Sectorului de poliție nr. 1 a
Inspectoratului de poliție Rezina, inspector superior, Stogu Alexei XXXXX, care se
aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, examinând sesizarea făcută de Lidia
Ozdoeva, înregistrată în Registrul nr. 2 al Inspectoratului de Poliție Rezina, sub nr.
2833 din 20.09.2017, referitor la comiterea acțiunilor de violență fizică de către cet.
Vasile Muștuc în privința soțului dnei - cet. Sicorschi Anatoli Mihail, locuitor al or.
Rezina, s. Ciorna, str. Gagarin nr. 5/2.
În continuare, în prezența cet. Ozdoeva Lidia Șahmras, minorei Daria
Ozdoeva, a.n. 17.05.2000, Muștuc Vasile XXXXX, dând dovadă de un comportament
agresiv față de cei prezenți, nu s-a subordonat cerințelor legale ale colaboratorilor de
poliție, agent Bahmacenco Andrei XXXXX și inspector superior, Stogu Alexei
XXXXX, de încetare a comportamentului agresiv și injurios, continuând să se
exprime cu cuvinte necenzurate în adresa colaboratorilor de poliție, a opus acestora
rezistență fizică, după care i-a aplicat inspectorului superior Alexei Stogu o lovitură
cu piciorul în regiunea abdomenului, și agentului Andrei Bahmacenco o lovitură cu
piciorul în regiunea toracică a corpului, concomitent trăgându-l pe Andrei
Bahmacenco de uniforma de serviciu, deteriorându-i maioul.
Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 232 din 22.09.2017, la
colaboratorul de poliție Bahmacenco Andrei XXXXX s-a constatat: echimoze și edem
a țesuturilor moi pe față și brațul drept, care au fost provocate de la acțiunea
traumatică cu obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și
se califică ca vătămare neînsemnată.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 233 din 22.09.2017, la
colaboratorul de poliție Stogu Alexei XXXXX s-a constatat: echimoze și edem a
țesuturilor moi pe brațul stâng, care au fost provocate de la acțiunea traumatică cu
obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca
vătămare neînsemnată.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Muștuc Vasile XXXXX, a comis
infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, după semnele calificative:
„Aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de
răspundere, în scopul sistării activității de serviciu, în interesul celui care aplică violența”.
2
Nefiind de acord cu sentința în cauză, avocatul Lefter Stela în numele
inculpatului Muștuc Vasile, a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, potrivit căreia inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.
În apelul declarat, partea apărării a subliniat că prima instanță nu a ținut cont
de faptul că în cadrul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat nu a administrat nici
o probă credibilă, care ar confirma vinovăția inculpatului, cu excepția declarațiilor
părților vătămate.
Prima instanță își motivează soluția de condamnare prin reținerea declarațiilor
martorilor: Ozdoeva Daria, Ozdoeva Lidia și Sicorschii Anatolii, însă nici unul din
acești martori n-au confirmat circumstanțele din actul de învinuire. Acești martori
doar au menționat că au chemat poliția pentru aplanarea unui conflict iscat între
Sicorshii A. și inculpat, pe numele căruia așa și nu au fost depuse plângeri la poliție,
iar referitor la asemenea circumstanțe precum: comportament agresiv față de
polițiști, înjurături, nesubordonare cerințelor polițiștilor – nu au fost confirmate de
nici un martor.
În viziunea apelantei, inițiatori a-i conflictului au fost însăși părțile vătămate,
întrucât pe de o parte - părțile vătămate invocă nesupunerea inculpatului la cerințele
lor ca persoane în exercitarea funcțiilor sale - iar pe de altă parte remarcă niște acțiuni
ale inculpatului ce dau dovadă că inculpatul a încercat să evite conflictul, pe care în
final tot polițiștii l-au inițiat. În asemenea circumstanțe, nu poate fi pronunțată o
sentință de condamnare în baza declarațiilor doar a doi polițiști, din moment ce
declarațiile acestora nu se confirmă prin alte probe.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020
apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a conchis că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că
inculpatul Muștuc Vasile a săvârșit infracțiunea imputată acestuia. Aceste
împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-
indicată și care au fost corect apreciate, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor.
La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorului
Ozdoeva Lidia Șahmars, care au fost consecvente pe tot parcursul efectuării urmăririi
penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ, astfel în
conformitate cu prevederile art. 27 Cod de procedură penală, verificând probele
administrate prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, adică din
punct de vedere a admisibilității lor, contrar opiniei apărării, le-a apreciat ca fiind
pertinente, concludente și utile, ori în ședința de judecată nu s-au stabilit
3
circumstanțe care să indice la admiterea cărorva încălcări esențiale, ce ar determina
neadmiterea lor. Prin urmare, argumentele apărării sub acest aspect au fost respinse,
purtând un caracter declarativ.
Referitor la declarațiile martorilor Nastas Vasile, Bădărău Eugen și Platon
Simion, acestea nu au fost reținute ca probe concludente și pertinente, or martorii
menționați au declarat că nu au văzut conflictul între Muștuc Vasile și colaboratorii
de poliție de la început, mai mult aceștia se afla la o distanță relativ mare și prin
urmare nu a auzit discuțiile în cauză, iar faptul că au văzut cum colaboratorii de
poliție au încercat să-l imobilizeze pe Muștuc Vasile, acest fapt nu a fost negat de
părțile vătămate și de martorul Ozdoeva Lidia, care se aflau nemijlocit la fața locului.
Cât privește motivul invocat în cererea de apel precum că, sentința
judecătorească este nefondată, instanța de apel a reiterat că o astfel de eroare în cauza
dată nu se constată, deoarece sentința primei instanțe este una argumentată, inclusiv
în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de judecată, care sânt
identice cu argumentele apelului declarat de același autor, iar invocarea unor
argumente similare nu atrage după sine casarea hotărârii contestate.
Temeinicia și legalitatea deciziei este contestată cu recurs ordinar de către
avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc Vasile, care invocând temei pentru
recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
hotărârilor judecătorești adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
să se dispună achitarea lui Muștuc Vasile, pe motiv că fapta sa nu întrunește
elementele infracțiunii.
Pentru a argumenta recursul declarat, recurenta a menționat că instanța de
apel a judecat superficial cauza, preluând argumentele primei instanțe din sentința
adoptată, astfel că, argumentele din apel practic nu au fost verificate, iar declarațiilor
date de martori li s-a dat o interpretare eronată.
La fel, se afirmă că instanța de apel nu a dat nici o apreciere martorilor apărării:
Nastas Vasile, Bădărău Eugen și Platon Simion, care fiind audiați în cadrul cercetării
judecaătorești, au declarat că nu a avut loc nici un conflict pentru că imediat
colaboratorii de poliție l-au doborât pe Muștuc Vasile, care s-a apropiat să-i salute,
dar nicidecum nu i-a înjurat.
Instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului invocat în apel cu
referire la faptul că în sentință este constatat că inculpatul nu a fost reținut sau arestat,
însă de fapt, acesta a fost reținut pe perioada de la ora 22-00 din 20.09.2017 până la
ora 14-48 din 22.09.2017, fapt confirmat prin Procesul-verbal de reținere din
20.09.2017 și prin Ordonanța de eliberare a învinuitului din 22.09.2017. Această
circumstanță a fost invocată în instanța de apel, însă instanța așa și nu s-a expus
4
asupra ingerinței date, ceea ce potrivit art. 427 alin. (l) p. 6) Cod de procedură penală
constituie temei de casarea a deciziei.
De asemenea, mai afirmă recurenta că condamnarea incupatului doar în baza
declarațiilor părților vătămate cu calitate de polițiști ar duce la încălcarea dreptului
inculpatului la un proces echitabil, și aceasta deoarece în cazul Teixera de Castro vs.
Portugalia 09.07.1998, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea
dreptului la un proces echitabil din considerentul că instanțele naționale au motivat
condamnarea reclamantului doar pe mărturiile a doi polițiști.
6.1. Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință, prin care
solicită inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că
instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Lecturând textul recursului de pe rol, Colegiul penal conchide că acesta este
bazat pe critica modului de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic
inferioare, insistându-se asupra faptului că la caz, nu au fost administrate probe
suficiente, care ar dovedi incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea faptei
incriminate.
La acest capitol, instanța de recurs reamintește că în corespundere cu
prevederile art. 27, 414 alin. (1) și (2) ale Codului de procedură penală, judecătorul
apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma
cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,
activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea
probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea,
este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei
de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,
astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei
legal.
5
Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de
examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în
acest sens (pct. 5 din prezenta decizie), iar o altă opinie asupra probelor și
circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform
jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea
din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).
În aceeași ordine de idei, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost stabilită
de instanțele de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat,
încadrarea juridică dată faptelor inculpatului fiind una justă și corespunzătoare
situației de fapt reținute.
Este apreciat ca nefondat și argumentul invocat în recurs, prin care se susține
că prima instanță a indicat în sentința adoptată că inculpatul nu a fost reținut, însă
potrivit textului sentinței, acest fapt a fost consemnat, cu reținerea perioadei de
rigoare (f.d. 226, verso, vol. I). Din acest considerent, Colegiul penal constată că
temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală indicat în recurs
poartă un caracter declarativ și formal, invocat cu scopul de a se evita tragerea la
răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă.
Nu în ultimul rând, instanța de recurs apreciază critic alegația prin care se
susține că condamnarea inculpatului este bazată doar pe declarațiile părților
vătămate, or instanțele de fond au reținut ca fiind veridice și corespunzătoare
adevărului declarațiile martorilor Ozdoeva Lidia, Ozdoeva Daria, Sicorschi Anatoli,
care coroborează cu următoarele probe materiale: Procesele verbale de examinare a
obiectului din 21.09.2017; Procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.10.2017;
Raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 232 din 22.09.2017; Raportul de expertiză
judiciară medico-legală nr. 233 din 22.09.2017; un CD-R, pe care este imprimată
înregistrarea video de imagini din 20.09.2017.
Tot aici, Colegiul opinează că inculpatul a beneficat de garanțiile
constituționale ale unui proces echitabil la faza judecării cauzei, prin recunoașterea
dreptului la apărare, administrarea probelor obținute în mod legal, respectarea
principiilor publicității, contradictorialității și egalității armelor, și într-un final, se
constată că cauza deferită judecății a fost examinată în termeni rezonabili, astfel încât
au fost înlăturate toate incertitudinele și restabilită ordinea de drept.
Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul penal reține că decizia instanței
de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Din acest punct de vedere se conchide
că, de fapt, în cauză nu s-a constatat vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept
6
temei de casare a hotărârii atacate, din care considerente se impune soluția privind
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lefter Stela în
numele inculpatului Muștuc Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 29 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Muștuc Vasile
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 29 aprilie 2021.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
7