ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 29.04.2021

1ra-318/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP

HOTĂRÂRE
29.04.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 349 alin. 1-1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-318/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-318/2021

Curtea Supremă de Justiție

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc Vasile, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 19 februarie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui

Muștuc Vasile XXXXX, născut la XXXX,

originar din XXXX și domiciliat în XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 01.03.2019 până la 19.02.2020;

Instanța de apel de la 13.03.2020 până la 29.07.2020;

Instanța de recurs de la 16.10.2020 până la 31.03.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Vasile XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.

349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 850 (opt sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 42 500 (patruzeci și

două mii cinci sute) lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Muștuc Vasile în beneficiul statului,

cheltuieli judiciare în mărime de 256 (două sute cincizeci și șase) de lei, constituite

din costul rapoartelor de expertiză judiciară. În rest, solicitarea procurorului privind

încasarea altor cheltuieli judiciare din contul inculpatului a fost respinsă ca

neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

XXXXX, la 20 septembrie 2017, în intervalul de timp cuprins între ora 21.00 - 22.00,

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în or. XXXXX, în apropierea

localului/barului „XXXX”, în mod intenționat, s-a apropiat de inspectorul inferior al

serviciului de patrulare a Inspectoratului de poliție Rezina, agent Bahmacenco

Andrei XXXXX și de ofițerul principal de sector al Sectorului de poliție nr. 1 a

Inspectoratului de poliție Rezina, inspector superior, Stogu Alexei XXXXX, care se

aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, examinând sesizarea făcută de Lidia

Ozdoeva, înregistrată în Registrul nr. 2 al Inspectoratului de Poliție Rezina, sub nr.

2833 din 20.09.2017, referitor la comiterea acțiunilor de violență fizică de către cet.

Vasile Muștuc în privința soțului dnei - cet. Sicorschi Anatoli Mihail, locuitor al or.

Rezina, s. Ciorna, str. Gagarin nr. 5/2.

În continuare, în prezența cet. Ozdoeva Lidia Șahmras, minorei Daria

Ozdoeva, a.n. 17.05.2000, Muștuc Vasile XXXXX, dând dovadă de un comportament

agresiv față de cei prezenți, nu s-a subordonat cerințelor legale ale colaboratorilor de

poliție, agent Bahmacenco Andrei XXXXX și inspector superior, Stogu Alexei

XXXXX, de încetare a comportamentului agresiv și injurios, continuând să se

exprime cu cuvinte necenzurate în adresa colaboratorilor de poliție, a opus acestora

rezistență fizică, după care i-a aplicat inspectorului superior Alexei Stogu o lovitură

cu piciorul în regiunea abdomenului, și agentului Andrei Bahmacenco o lovitură cu

piciorul în regiunea toracică a corpului, concomitent trăgându-l pe Andrei

Bahmacenco de uniforma de serviciu, deteriorându-i maioul.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 232 din 22.09.2017, la

colaboratorul de poliție Bahmacenco Andrei XXXXX s-a constatat: echimoze și edem

a țesuturilor moi pe față și brațul drept, care au fost provocate de la acțiunea

traumatică cu obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și

se califică ca vătămare neînsemnată.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 233 din 22.09.2017, la

colaboratorul de poliție Stogu Alexei XXXXX s-a constatat: echimoze și edem a

țesuturilor moi pe brațul stâng, care au fost provocate de la acțiunea traumatică cu

obiect dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare neînsemnată.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Muștuc Vasile XXXXX, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, după semnele calificative:

„Aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității de serviciu, în interesul celui care aplică violența”.

2

inculpatului Muștuc Vasile, a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, potrivit căreia inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În apelul declarat, partea apărării a subliniat că prima instanță nu a ținut cont

de faptul că în cadrul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat nu a administrat nici

o probă credibilă, care ar confirma vinovăția inculpatului, cu excepția declarațiilor

părților vătămate.

Prima instanță își motivează soluția de condamnare prin reținerea declarațiilor

martorilor: Ozdoeva Daria, Ozdoeva Lidia și Sicorschii Anatolii, însă nici unul din

acești martori n-au confirmat circumstanțele din actul de învinuire. Acești martori

doar au menționat că au chemat poliția pentru aplanarea unui conflict iscat între

Sicorshii A. și inculpat, pe numele căruia așa și nu au fost depuse plângeri la poliție,

iar referitor la asemenea circumstanțe precum: comportament agresiv față de

polițiști, înjurături, nesubordonare cerințelor polițiștilor – nu au fost confirmate de

nici un martor.

În viziunea apelantei, inițiatori a-i conflictului au fost însăși părțile vătămate,

întrucât pe de o parte - părțile vătămate invocă nesupunerea inculpatului la cerințele

lor ca persoane în exercitarea funcțiilor sale - iar pe de altă parte remarcă niște acțiuni

ale inculpatului ce dau dovadă că inculpatul a încercat să evite conflictul, pe care în

final tot polițiștii l-au inițiat. În asemenea circumstanțe, nu poate fi pronunțată o

sentință de condamnare în baza declarațiilor doar a doi polițiști, din moment ce

declarațiile acestora nu se confirmă prin alte probe.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Muștuc Vasile a săvârșit infracțiunea imputată acestuia. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-

indicată și care au fost corect apreciate, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorului

Ozdoeva Lidia Șahmars, care au fost consecvente pe tot parcursul efectuării urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ, astfel în

conformitate cu prevederile art. 27 Cod de procedură penală, verificând probele

administrate prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, adică din

punct de vedere a admisibilității lor, contrar opiniei apărării, le-a apreciat ca fiind

pertinente, concludente și utile, ori în ședința de judecată nu s-au stabilit

3

circumstanțe care să indice la admiterea cărorva încălcări esențiale, ce ar determina

neadmiterea lor. Prin urmare, argumentele apărării sub acest aspect au fost respinse,

purtând un caracter declarativ.

Referitor la declarațiile martorilor Nastas Vasile, Bădărău Eugen și Platon

Simion, acestea nu au fost reținute ca probe concludente și pertinente, or martorii

menționați au declarat că nu au văzut conflictul între Muștuc Vasile și colaboratorii

de poliție de la început, mai mult aceștia se afla la o distanță relativ mare și prin

urmare nu a auzit discuțiile în cauză, iar faptul că au văzut cum colaboratorii de

poliție au încercat să-l imobilizeze pe Muștuc Vasile, acest fapt nu a fost negat de

părțile vătămate și de martorul Ozdoeva Lidia, care se aflau nemijlocit la fața locului.

Cât privește motivul invocat în cererea de apel precum că, sentința

judecătorească este nefondată, instanța de apel a reiterat că o astfel de eroare în cauza

dată nu se constată, deoarece sentința primei instanțe este una argumentată, inclusiv

în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de judecată, care sânt

identice cu argumentele apelului declarat de același autor, iar invocarea unor

argumente similare nu atrage după sine casarea hotărârii contestate.

avocatul Lefter Stela în numele inculpatului Muștuc Vasile, care invocând temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să se dispună achitarea lui Muștuc Vasile, pe motiv că fapta sa nu întrunește

elementele infracțiunii.

Pentru a argumenta recursul declarat, recurenta a menționat că instanța de

apel a judecat superficial cauza, preluând argumentele primei instanțe din sentința

adoptată, astfel că, argumentele din apel practic nu au fost verificate, iar declarațiilor

date de martori li s-a dat o interpretare eronată.

La fel, se afirmă că instanța de apel nu a dat nici o apreciere martorilor apărării:

Nastas Vasile, Bădărău Eugen și Platon Simion, care fiind audiați în cadrul cercetării

judecaătorești, au declarat că nu a avut loc nici un conflict pentru că imediat

colaboratorii de poliție l-au doborât pe Muștuc Vasile, care s-a apropiat să-i salute,

dar nicidecum nu i-a înjurat.

Instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului invocat în apel cu

referire la faptul că în sentință este constatat că inculpatul nu a fost reținut sau arestat,

însă de fapt, acesta a fost reținut pe perioada de la ora 22-00 din 20.09.2017 până la

ora 14-48 din 22.09.2017, fapt confirmat prin Procesul-verbal de reținere din

20.09.2017 și prin Ordonanța de eliberare a învinuitului din 22.09.2017. Această

circumstanță a fost invocată în instanța de apel, însă instanța așa și nu s-a expus

4

asupra ingerinței date, ceea ce potrivit art. 427 alin. (l) p. 6) Cod de procedură penală

constituie temei de casarea a deciziei.

De asemenea, mai afirmă recurenta că condamnarea incupatului doar în baza

declarațiilor părților vătămate cu calitate de polițiști ar duce la încălcarea dreptului

inculpatului la un proces echitabil, și aceasta deoarece în cazul Teixera de Castro vs.

Portugalia 09.07.1998, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea

dreptului la un proces echitabil din considerentul că instanțele naționale au motivat

condamnarea reclamantului doar pe mărturiile a doi polițiști.

6.1. Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință, prin care

solicită inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că

instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Lecturând textul recursului de pe rol, Colegiul penal conchide că acesta este

bazat pe critica modului de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic

inferioare, insistându-se asupra faptului că la caz, nu au fost administrate probe

suficiente, care ar dovedi incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea faptei

incriminate.

La acest capitol, instanța de recurs reamintește că în corespundere cu

prevederile art. 27, 414 alin. (1) și (2) ale Codului de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea,

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

5

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 5 din prezenta decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

În aceeași ordine de idei, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost stabilită

de instanțele de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat,

încadrarea juridică dată faptelor inculpatului fiind una justă și corespunzătoare

situației de fapt reținute.

Este apreciat ca nefondat și argumentul invocat în recurs, prin care se susține

că prima instanță a indicat în sentința adoptată că inculpatul nu a fost reținut, însă

potrivit textului sentinței, acest fapt a fost consemnat, cu reținerea perioadei de

rigoare (f.d. 226, verso, vol. I). Din acest considerent, Colegiul penal constată că

temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală indicat în recurs

poartă un caracter declarativ și formal, invocat cu scopul de a se evita tragerea la

răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă.

Nu în ultimul rând, instanța de recurs apreciază critic alegația prin care se

susține că condamnarea inculpatului este bazată doar pe declarațiile părților

vătămate, or instanțele de fond au reținut ca fiind veridice și corespunzătoare

adevărului declarațiile martorilor Ozdoeva Lidia, Ozdoeva Daria, Sicorschi Anatoli,

care coroborează cu următoarele probe materiale: Procesele verbale de examinare a

obiectului din 21.09.2017; Procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.10.2017;

Raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 232 din 22.09.2017; Raportul de expertiză

judiciară medico-legală nr. 233 din 22.09.2017; un CD-R, pe care este imprimată

înregistrarea video de imagini din 20.09.2017.

Tot aici, Colegiul opinează că inculpatul a beneficat de garanțiile

constituționale ale unui proces echitabil la faza judecării cauzei, prin recunoașterea

dreptului la apărare, administrarea probelor obținute în mod legal, respectarea

principiilor publicității, contradictorialității și egalității armelor, și într-un final, se

constată că cauza deferită judecății a fost examinată în termeni rezonabili, astfel încât

au fost înlăturate toate incertitudinele și restabilită ordinea de drept.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul penal reține că decizia instanței

de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Din acest punct de vedere se conchide

că, de fapt, în cauză nu s-a constatat vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept

6

temei de casare a hotărârii atacate, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lefter Stela în

numele inculpatului Muștuc Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Muștuc Vasile

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-08-25
0,95
1ra-1333/21 — art. 287 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1333/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 iulie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena, Ţurcan A
CSJ 2021-04-07
0,95
1ra-1108/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1108/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 07 aprilie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Toma Nadejda examinând admisibi
CSJ 2021-11-11
0,95
1ra-1431/2021 — art. 287 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-1431/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 12 octombrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Timofti Vladimir, Ţurcan Anatolie,
CSJ 2021-08-25
0,95
1ra-1350/2021 — art. 201/1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra – 1350/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 28 iulie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac
CSJ 2022-01-21
0,95
1ra-1886/2021 — art. 287 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1886/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 decembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, examinând admisibilitatea în pri
Sursă